Pun pariu că ai burtica plină acum (să-ţi fie de bine)…
…şi ai ambele mâini şi ambele picioare (îmi cer scuze dacă îţi lipseşte vreun membru şi te-am jignit)
Şi ai apă caldă (sper că ai, dacă nu, mă bucur că ne vorbim doar prin email)
Şi ai internet …( dacă nu ai uitat iar să plăteşti factura)
Poate şi iubeşti pe cineva…altcineva decât animalul de casă.
Şi ai multe din facilităţile acestui secol, cel mai modern şi prosper din istoria omenirii
Şi totuşi…
TE PLÂNGI!
Ce-ţi lipseşte ca să fii fericit?
Să nu cumva să îndrăzneşti să mă minţi!
Vino pe blog dacă ai curaj, să îţi trag o mamă de bătaie ca să te trezesc la realitate
“Vaaai, Pera, un psiholog trebuie să fie plin de compasiune şi înţelegere!”
Aşa e, sunt un psiholog nonconformist care face multe lucruri non-psihologice. Dacă vrei, consideră că nu sunt deloc psiholog.
Pentru tine sunt unul de pe stradă şi atât.
“ Vaai, Pera, dar unii oameni nu au nevoie să fie bătuţi, pentru că sunt şi aşa în depresie, bătuţi deja de soartă. Au nevoie de iubire, compasiune şi acceptare necondiţionată.”
Ai vrea, nu?
Ai vrea să te ajut să revii cât mai repede în zona de confort, să te iau în braţe, să te pup, să îţi spun că totul va fi bine şi că ai potenţial, nu?
Şi apoi când te întreb peste 3 luni ce ai făcut cu viaţa ta, cum ai trecut la acţiune şi ce rezultate ai, să dai din colţ în colţ şi să îmi bagi nişte scuze obosite…
Să nu îmi spui că îţi lipseşte încrederea pentru că mă minţi.
Încrederea vine când exersezi un lucru fiind începător şi apoi îţi dezvolţi abilităţi tot mai mari şi apoi…ai ÎNCREDERE că poţi face un lucru bine.
Dacă nu îmi poţi spune “ uite ce am încercat de 14 ori, uite cu ce rezultate şi am nevoie de sfatul tău când încerc a 15-a oară” înseamnă că mă abureşti. Vrei doar o bătaie pe spate şi să îţi spun “Nu-i nimic, lipsa de încredere în forţele tale e vinovată. “ Nu am să îţi spun asta. În schimb am să îţi spun că te minţi pe tine, mă minţi pe mine şi fericirea ta e maximă când ai în jur o turmă de mincinoşi ca tine care îţi acceptă minciunile.
Să nu îmi spui că nu ai destulă inteligenţă emoţională pentru că mă minţi.
Ai ditamai neocortexul, partea cea mai evoluată a creierului tău care ţi-a fost dat în mod special pentru autocontrol şi inteligenţă emoţională. În afară de cazul în care ţi-a intrat o şină de tramvai în frunte şi ţi-a distrus lobul responsabil de autocontrol atunci ai tot ce îţi trebuie pentru a fi o persoană inteligentă emoţional.
Dar HEI! e nevoie de un pic de educaţie. E nevoie să nu mai fii un animal care mănâncă oricând îi este poftă, care scoate banu la orice rahat strălucitor din vitrină şi e nevoie de exerciţiu al puterii de autocotrol. Exerciţiu zilnic. E de muncă frăţică! Şi când e de muncă suntem indignaţi. Da scurtătura unde-i? Scurtătura spre suferinţa ta? E chiar lângă tine. În capul tău. E mai uşor să te plângi decât să te educi. Plânge-te în continuare şi fă paşi rapizi spre INSUCCES.
Să nu îmi spui că nu ai destulă motivaţie pentru că mă minţi.
Te asigur că ai motivaţie să ajungă pentru tine, familia ta şi toţi verişorii tăi.
Doar că poate nu eşti motivat să ai rezultate, să faci progrese, să îţi dezvolţi abilităţi, să te iei la trântă cu greutăţile vieţii.
NUUUUU.
Eşti o persoană motivată să STEA. Să stea mult, ore întregi, fără să facă nimic. Poate pe Facebook, poate la filme şi seriale. La frecat menta în general. Este motivaţia ta numărul unu şi nimic nu îţi poate distruge această motivaţie ce arde în sufletul tău ca un foc de pădure.
Dacă eşti o persoană motivată să mănânce chestii bune la gust (mniam mniam) nu veni să îmi spui că nu ai motivaţie să faci sport.
TE CRED. Nu trebuie să îmi spui. Mi-e destul să te văd cum mănânci şi îmi dau seama că eşti o persoană super motivată să bagi în tine.
La fel cu orice domeniu. Problema ta nu e lipsa de motivaţie de a face ce e bine, ci motivaţia de a face lucrurile greşite.
Să nu îmi spui că nu ai personalitate pentru că mă minţi.
Personalitatea se formează din genele cu care te-ai născut de la mami şi tati, din mediul în care creşti şi din educaţia ta.
Aşadar Personalitatea ta = genele tale (nu se pot schimba) + mediul în care te dezvolţi (nu se poate schimba în copilărie, dar se poate schimba apoi oricând) şi educaţia ta (cel mai important factor, cel mai la îndemână şi cel mai puţin folosit) .
E uşor să dai vina pe mama şi pe tata că te-ai născut cu nasu mare ca Pinochio şi minţi la fel de mult ca el, că doar ai moştenit genele lor. E uşor să spui “m-am născut într-o societate/ unde totul este destrămat. Da să pui mâna pe o carte de dezvoltare personală cât de greu poate fi?
Când îi vezi pe unii cum se lamentează de părinţi şi familie, de mediu şi anturaj zici că se află în Somalia. Nu ai net? Net-ul este cel mai bun prieten al tău.
Hai să căutăm pe google: Cum să nu mai mint.
Rezultat: De ce mint copiii. Copiii cresc prin stadii progresive ale dezvoltării morale. Un copil de 2 ani poate să nu înţeleagă conceptul de adevăr vs. minciună.
Aaa, acum înţeleg. Poate nu ai depăşit vârsta de doi ani. Atunci te rog să mă scuzi.
Să nu îmi spui că nu ai iubire şi că asta te necăjeşte atât de tare încât nu mai poţi face nimic altceva.
Iubirea doar se OFERĂ. Nu se cere. Ai atâta iubire cât poţi să găseşti în sufletul tău şi dacă nu găseşti, înseamnă că ai rezervoarele goale sau nici măcar nu ştii că iubirea se ţine în rezervoare. Acum ştii. Iar dacă nu simţi iubirea înseamnă că rezervorul gol trebuie umplut. Dar asta e responsabilitatea TA şi a nimănui altcuiva.
Vrei să simţi iubirea? Fă acele lucruri care te fac fericit.
Să ceri iubire de la alţii e ca şi când preferi să cerșești bani în loc să munceşti pentru ei. Este clar că poţi să primeşti iubire de la cei din jur dar numai dacă ei ţi-o dau de bunăvoie fără să le-o ceri.
Ce ai nevoie de la alţii nu se cheamă iubire ci doar hrană pentru ego-ul tău (adică animalul din tine)
În acest articol am explicat că atunci când trăieşti în starea ta inferioară, eşti o persoană disperată după validare, atenţie, te apucă crizele de gelozie că nu eşti animalul de casă preferat al partenerului şi tot felul de chestii care îţi provoacă suferinţă.
Când ai rezervoarele pline de iubire, atunci poţi să funcţionezi în starea ta superioară.
Dacă nu simţi iubirea, caută în tine şi nu mai te plânge de lipsa ei.
Plângi de sărăcie şi tu ai un seif plin de bani în casă. Nu doar plin de bani dar oricât ai lua nu se mai termină.
Să nu îmi spui că nu ai vocaţie pentru că mă minţi.
Lucrurile sunt extrem de simple. La ce eşti bun? Cum poţi face viaţa altora mai bună prin ce eşti tu bun?
E ca şi în iubire. În loc să te plângi toată ziua de condiţii economice, de foame, de sete sau de abonamentul mare la telefon, începe să dai din puţinul tău celor din jur.
“Buzunarele goale nu au tras niciodată pe nimeni înapoi. Numai capetele şi inimile goale o pot face.” Norman Vincent Peale
Te avertizez!
Începe să faci ceva pentru cei din jur. Începe să ajuţi, începe să serveşti, începe să aduci valoare pentru oamenii din jur.
Dacă nu faci asta, rămâi de căruţă, îţi garantez. Sărac, nefericit şi urlând cât de nedreaptă e viaţa.
Singura ta salvare e ca oricât de puţin ai, să împarţi cu semenii tăi. Nu ai nicio scuză sau argument să nu o faci.
Nu arunca gunoiul pe jos, împarte din mâncarea ta şi fii de folos celor din jur cu ceva. Nu îi parazita pe cei din jur, nu fi pitzi cu pretenţii şi nu te crede mai bun ca oricare om din jurul tău.
Suntem toţi colegi de suferinţă pe planeta asta, cum zice Schopenhauer.
Să nu îmi spui că sănătatea te opreşte pentru că mă minţi.
Nick Vujicic nu are nici mâini şi nici picioare şi a realizat mai multe până acum decât majoritatea oamenilor într-o viaţă.
http://www.lifewithoutlimbs.org/
Oameni orbi pictează şi cântă la pian, oameni cu handicapuri serioase îşi trăiesc viaţa cu demnitate şi tu vrei să îmi spui că îţi lipseşte sănătatea?
În primul rând, orice boală are o cauză spirituală, apoi psihologică şi abia apoi mesajul pe care nu ai ştiut să îl descifrezi urlă cât poate el de tare şi se manifestă în corpul fizic.
Te îmbolnăveşti din aceeaşi cauză din care nu ai iubire, bani şi orice altceva. Le tot cauţi în afara ta în loc să te uiţi înăuntrul tău.
“Cine se uită în afară, visează. Cine se uită înăuntru, se trezeşte.” C. G Jung
Dacă te plângi de lipsa de prieteni, pile şi viaţă socială, mă minţi.
Sărăcia, ura, batjocura semenilor tăi, astea crezi că sunt întâmplătoare? Atragi în jurul tău oameni ca tine care îţi sunt oglinzi şi îţi arată ceea ce nu ştii încă despre tine. Dacă eşti bătaia de joc a semenilor tăi e pentru că ai ales să trăieşti între alte animale.
Orice animal îşi trăieşte suferinţa cu demnitate chiar şi în faţa morţii.
Gândeşte-te că niciun animal rănit, bătut de soartă nu se plânge, probabil pentru că nu are unde şi cui.
În natură, leul mănâncă antilopa, iar hienele mănâncă puii de lei dacă sunt prinşi descoperiţi.
În societate, dacă nu eşti dispus să lupţi pentru respect, nu îl vei primi cadou de la nimeni.
Luptă sau mori.
Dacă ierbivorele din filmul ăsta alungă leii şi crocodilii, şi tu ai o şansă: http://www.youtube.com/watch?v=LU8DDYz68kM
Dacă te plângi că banii te opresc, iarăşi mă minţi.
Nu este natural şi normal să ai bani fără să faci paşii necesari pentru ei.
De unde vrei bani? Îi meriţi? Toţi oamenii cheltuie ENORM în fiecare zi. Inclusiv tu.
Cheltuim pe toate prostiile.
Ştii de ce nu ai bani şi de ce măcar o parte infimă din toţi banii cheltuiţi pe planeta asta nu ajung şi la tine?
Pentru că nu faci nimic pentru a-i avea. Oamenii care fac bani sunt aceia care oferă valoare celor din jur şi oamenii îi plătesc cu plăcere.
Apoi, suma de bani pe care o faci este direct proporţională cu nivelul tău de dezvoltare personală.
Scuză-mă dacă îţi spun că ai exact ceea ce meriţi.
Ştiu cum e. Am umblat în papucii omului sărac ce caută scuze şi se victimiza pentru multă vreme. Şi cât timp doar m-am plâns, nu a avut nimeni milă pentru mine şi nici nu am primit cadouri.
Când am scăpat de prejudecăţi şi am început să dau tot ce am eu mai bun pentru semenii mei, să muncesc în adevăratul sens al cuvântului, să accept să fiu plătit doar pentru rezultate şi nu pentru timpul petrecut la calculator, atunci au început să vină banii.
Chiar acum, sute de mii de oameni din întreaga lume, oameni ce au rămas fără job din cauza crizei, îşi pun pe picioare afacerile lucrând de acasă. Din pasiune, pentru a oferi valoare semenilor care îi plătesc pentru asta.
Pe tine ce te opreşte? Alege-ţi din lista de mai sus și plânge-te. Dar nu vei avea mai mulţi bani mâine. Mă crezi?
Aşadar, crezi că ai putea să nu mai minţi?
Ai putea să te uiţi la tine cu toată sinceritatea şi să începi să treci la acţiuni care să te ducă la rezultate în loc să dai din gură şi să te plângi?
Ai putea să ceri sfaturi doar după ce ai încercat ceva şi nu înainte de a începe?
Ştiu că poţi. Alţii în situaţii mult mai grele ca tine au reuşit.
Iar dacă nu vei avea ce îţi doreşti acum, nu te mai plânge. Ai avut şansa ta şi nu ai vrut-o.
Pentru că îţi place doar să stai.
E fain să stai.
Şi mie mi-ar plăcea doar să stau dar e ceva ce nu mă lasă…
O educaţie completă despre ritmul firesc al evoluţiei, despre domeniile cărora trebuie să le acorzi atenţie de-a lungul întregii vieţi, găseşti în cărţile mele, aici: http://personalitatealfa.com/carti/
Per aspera ad astra
Pera Novacovici
109 răspunsuri
Pera ..as vrea sa ma opresc din drumul spre evolutie de care vorbesti dar si la mine e ceva ce ma trage inainte…ceva ce vine din interior…o dorinta imensa:)
Salutare,Pera
Iubirea se ofera, nu se cere.
La mine problema a fost ca la toti care le-am oferit iubire m-au futut.
De exemplu ultimele 3 femei care le-am avut doar eu le-am oferit iubire nu le-am cerut iubire si tot na fost bine.
Cu prietenii la fel,dupa ce am oferit atat de multa iubire la unu si aproape ca i-am dat si inima din mine tot el ma futut aproape sa intru la parnaie pt ca am oferit iubire.
In ziua de azi oamenii iubitori si sufletisti platesc foarte scump.
E ca varianta aia”Dumnezeu pe cine iubeste chinuieste”
Este clar ca nu le ai oferit iubire din moment ce ai asteptat reciprocitate. Cand dai iubire nu simti nevoia sa primesti ceva inapoi.
Ce ai dat tu au fost lucurri conditionate. Atentie, servicii, timp, energie si apoi ai asteptat sa primesti inapoi.
In primul rand iubirea nu o primesti inapoi din partea celor carora le-o oferi. O primesti din alta parte.
Ei na…de unde o primesti?
cum definesti matale domnule pera, iubirea ? nu intreb ironic sau rautacios ci chiar serios as vrea sa vad o parere sau mai bine zis o viziune diferita de a mea:)
Iubesti si pe cei ce te iubesc si pe cei ce te tradeaza, iubesti pe toata lumea. ( In diferite moduri, ca pe o mama, tata, fiica, fiu, frate sau sora.) Cand te uiti la partenerul de viata, il poti pune in unele din ipostazele de mai sus? Cand consideri tu ca greseste, il poti pune in una din ipostazele de mai sus? Ce ii mai faci? Doar il accepti si il iubesti in continuare, cu toate faptele lui, bune si rele, neconditionat, ca pe o ruda de a ta de sange. Asa cred eu ca ar trebui sa functioneze lumea asta, plina de dragoste si iubire.
Faptul ca te ai simtit „futut „de ultimele 3 femei e doar o problema de perceptie a ta, altul poate percepe ca le a futut, dar in mod normal ar trebui sa simti ca ati avut timp bun impreuna si schimburi de experiente frumoase care v-au facut sa va cunoasteti mai bine sinele vostru interior.
foarte adevarat…cu aceiasi problema m-am confruntat si eu…eram „batuta de soarta”…cand nu mai astepti nimic in schimb, atunci vei primi…
Fere?te-te de a da sfaturi. Problema e prea grea ?i raspunderea mare. Tu dai sfatul dupa natura ta. Aceasta însa rareori se potrive?te cu natura celui ce te întreaba. Altfel spui tu, altfel în?elege el. Sfatuind pruden?a, produci slabiciune, ?i unde cereai tarie se aplica violen?a. Un element strain s-a introdus în sufletul celuilalt, ?i el ?i-a pierdut masura.
T.Maiorescu
asa e…iubirea n-o primesti inapoi din partea celor carora le-o dai ci din alta parte…dar cum ramane problema baiatului?(in una asemanatoare am fost pusa si eu): „Cu prietenii la fel,dupa ce am oferit atat de multa iubire la unu si aproape ca i-am dat si inima din mine tot el ma futut aproape sa intru la parnaie pt ca am oferit iubire.” …asta e un fel de „facerea de bine….etc…” …omu’nu vroia rasplata dar nici chiar sa i se raspunda cu rau…ar trebui sa fii masochist sa tot faci bine si sa primesti palme…
de obicei omu’bun e luat de prost:( si se profita pe seama lui la maximum….”daca prietenul tau e miere nu-l manca pe tot!” zice o vorba…crezi ca degeaba exista vorba asta? bada esti bun cu ceilalti risti sa fii mancat cu tot cu fulgi:))
Nu ai citit punctul de al socializare 🙂 Sau l-ai citit si ti-ai pierdut memoria pentru ca nu vrei sa tii minte ce e acolo
IUbirea o oferi daca vrei. Nu ti-o cere nimeni si daca ti -o cere tu alegi daca o dai sau nu. Dar odata ce ai dat, taci din gura si nu veni cu reprosuri pentru ca nu ti-a cerut nimeni sa dai nimic. Si daca ti-a cerut ai dat pentru ca asa ai ales TU. Intelegi? Esti o persoana responsabila pentru TOT
PERA
DACA NE UITAM BINE IN JUR TOTI OFERIM CEVA IN SCHIMBUL LA ALTCEVA SA FIM SERIOSI
DE EXEMPLU DACA TU RESPECTI SI IUBESTI UN OM NU AI VREA CA SI OMUL ALA SA FACA LA FEL?
DE MULTE ORI TII CIUDA CA TU OFERI IUBESTI RESPECTI AJUTI SI TU CAND AI VREA SA TI SE FAC UN SERVICIU TE REFUZA PT CA EL NU E ASA DE „IUBITOR” CA TINE.
EU NU TE CONTRAZIC AS VREA SA FUNCTIONEZE ASA LEGEA NATURII CUM SPUI DAR RAR SE INTAMPLA.
Exista 3 motive, mari si late, pentru care un om face un lucru.
1. Pentru ca incearca sa obtina ceva in schimb (validare, afectiune, ‘iubire’, bani, ‘a avea dreptate’, etc).
2. Pentru ca se simte bine facand acel lucru. (ex: te duci la munte ca sa te bucuri de drum, nu ca sa stai 5 minute pe varf)
3. Pentru isi gaseste fericirea cand ofera ceva de valoare celor din jur. Pentru ca isi gaseste fericirea atunci cand stie ca prin munca sa, construieste o lume mai buna.
Eu personal, incerc cat mai des, sa fac parte din categoriile 2 si 3.
Mersi fain,
Lucian Motoc
tot vad pe la voi ca vorbiti de legea naturi ,legea universului si tot felul de chesti ,nu exista frate nimic omul cauta o scuza pentru tot ce i se intanpla ,te-ai intrebat vreodata de ce Doamne? ei afla ca nimeni nu ati vrea raul dar nici binele esti facut din pamant si in pamant te duci .viata pe care o traim noi chiar este o intanplare nu trebuie sa dai vina pe nimeni pentru ce ti se intanpla vina este doar a ta, este alegerea ta, nu exista noroc si nici ghinion pur si simplu alti se descurca mai bine si alti nu sunt in stare de nimic ,asa ca cei ce nu se descurca singuri in viata cauta o motivatie pentru ce se intanpla de parca nu ar fi vina lor .Te-ai intrebat vreodata de ce existi si ce sa faci care este scopul tau in viata ?ei bine ti-am explicat ca existi dintr-o intanplare asa ca ai de ales cum sa ati traiesti viata si daca nu ai curaj sa faci ceva sau esti un tip(tipa),timid(a),daca vrei sa faci ceva fa traieste viata cum vrei tu daia se si zice traieste-ti clipa si daca tot nu ai curaj atunci cand vrei sa faci ceva ca sa ati gasesti curajul si sa nu ati mai fie teama ca dai gres sau ca cineva rade de tine gandestete doar ca toate acestea antr-o zi vor disparea o data cu tine nu esti nemuritor si atunci cand nu o sa mai fi, nimeni o sa zica ce greseli ai facut tu cat bine sau cat rau , atata timp cat ne-a mai ramas nu mai crede in univers in nu stiu ce legi ale naturi sau mai stiu eu ce, daca tot vrei sa crezi in cineva ar fi cazul sa crezi in tine tu singur suferi si nimeni nu va suferi pentru tine cand tie greu asa ca hai sa ne alegem viata sa o traim dupa cum vrem noi nu dupa cum vor alti ,si cand dai de greu garda sus si nu ati fie teama sa lovesti si tu dar loveste atat de tare incat cel ce ati vrea rau sa te ocoleasca :))
Like!!!! Nu oferi ca sa primesti ceva inapoi, oferi ca te face sa te simti bine facand asta, si ca efect secundar sa-l ajuti pe celalalt.Daca oferi si pe urma ceri socoteala, poate ca nu ai constientizat bine tu situatia in care te aflai din capul locului, si frustrandu-te crezi ca ai sa rezolvi ceva;cand de fapt te concentrezi pe o problema care o ai cu tine..si nu pe solutie.
„e alegerea TA cui si CUM dai iubire” – asta ineamna sa inveti sa spui si NU celor pe care ii iubesti..
Daca o prietenie se termina dupa un NU, atunci inseamna ca nu a fost prietenie…
Sau poate,il relatiile alea ai facut si tu unele greseli….din moment ce 3 femei nu ti.au raspuns la sentimente si prietenii la fel. Poate le.ai dat prea mult dintr.o data,sau poate nu le.ai arata foarte clar ce simti. Sau poate le-ai transmis ideea ca se pot baza pe tine oricand si nu ti-ai mai impus si respectul si propria identitate. Sper sa nu ma intelegi gresit,eu am invatat asta din propriile experiente. In momentul in care 1,2,3 prietenii s-au terminat aproape la fel,m.am gandit ca poate problema nu e doar la el sau la mine,ci undeva in relatia dintre noi:)
Eu tot cred ca merita sa iubesti.Am retinut si eu,de la o persoana,ceva care m-a marcat : sa iubesti e cel mai frumos lucuri si o binecuvantare. Nu sa FII iubit,ci sa iubesti….pt degeaba te iubesc din tot sufletul 10 femei minunate si tu nu simti nimic pt nicicare.
@juan85
Banuiesc ca undeva in universul tau ai punct de vedere ca „toate femeile te fut” sau „toata lumea te fute”. Si crezand tu asa normal ca nici nu dai sau nu ai cum sa dai din toata inima. Daca ti-ai schimba punctul de vedere in „oamenii sunt minunati si toata lumea ma iubeste” chiar asa s-ar intampla.
Ma sincer ce inteleg eu din ce ai scris tu acolo este ca ESTI UN MARE PROST. Acuma omul a spus ca de aia nu ti se intampla ceva frumos in viata ca TOATA ZIUA DE PLANGI. Si ce faci tu acuma: ai venit frumos aicea si incepi sa te plangi ca te-o futut nu stiu care. Esti omu’ si…
Felicitari Pera! Este minunat articolul insa nu sunt de acord cu afirmatia „Scuza-ma daca iti spun ca ai exact ceea ce meriti.” Stim cu totii foarte bine cum se procedeaza in tara noastra de cacao cand vine vorba de salariu…sunt absolut convinsa ca sunt putine persoane care sa castige fix cat merita!!! eu una cel putin casting umilitor de putin comparativ cu efortu, interesul si munca depuse zilnic!!!!!! si cel mai trist ca atata vreme cat sunt un „asset” nu pot ridica pretentii decat varianta sa-mi caut altceva (sunt departe de a intreprinde ceva pe cont propriu)
Anca e atât de simplu sa începi sa faci ceva pe cont propriu. E mai simplu decat crezi. Trebuie sa urmaresti doar doi pasi. Sa ai imaginatie, asta ca sa poti crea un produs sau un serviciu care sa aduca valoare oamenilor din jurul tau si al doilea pas ar fi curajul sa incepi. Cand am inceput sa fac ceva pe cont prorpiu imi era o frica teribila. Cautam aprobare de la oamenii din jur si de la familie. Nu intotdeauna o primeam si imi era o ciuda ca nu credeau in mine. Dar nu am renuntat si am mers mai departe. Nu pot spune ca e foarte usor dar de 2 ani nu am mai avut un job si nu am murit de foame, mi-am platit toate facturile si am trait aventura vietii mele. Curaj si vei reusi!
Si cum exact ai facut?
Eu stiu pe cineva care a irosit 100 de milioane de lei vechi in afaceri diverse inainte sa se prinda cum sta treaba si sa aiba afaceri prospere. Si el zice ca pentru a face bani, trebuie sa faci bani.
Noi de unde sa luam? Unde ii folosim?
Tu cunosti un singur caz si generalizezi.
In momentul astsa tot ce ai nevoie ca sa incepi o afacere online gasesti gratuit pe net
@Anca
Esti platita exact atat cat meriti. Sunt convinsa ca sunt alte persoane in situatia ta care sunt platite mult mai bine. Problema ta e ca nu crezi ca meriti mai mult, adica tu crezi ca „in Romania nimeni nu e platit cat merita” si ca esti un „asset care nu poate ridica pretentii”. Adica primesti ceea ce crezi in subconstient si cu credintele tale nu prea ai cum sa primesti nu?
Daca ai alege sa crezi ca meriti atunci sa incepi ceva nou sau sa schimbi ceva se va putea mult mai usor.
N-am Reply. Sta-n picioare perfect.
Cel mai bun articol pe care l-ai scris. Eu citesc fiecare postare a ta si mi se pare ca de data asta ai pus punctul pe I. Eu sunt de acord intru totul. Suntem niste puturosi care asteptam sa vina numai lucruri bune, fara sa facem sau sa dam nimic in schimb. Si ne miram ca suntem nefericiti… Mereu am zis ca ne meritam soarta. Pentru cei care au obiectii, pot spune doar un lucru: Pun pariu ca va simtiti cu musca pe caciula. Asa ca la treaba oameni buni! Schimbarea vine de la fiecare.
Excelent!Inca de la mail mi-am spus „urmeaza o sapuneala”Nu am gresit.Ori urmeaza trezirea ori putem pleca pe picioare spre cimitire.La momentul acesta sunt 500 de comentarii.Macar acestia sa facem ceva si in mod sigur ne va fii mai bine.Punctul pe i zicea cineva.Pe mai multi iiiiii!Ne-educatie, necuviinta,ne-luati in seama etc. Fiecare fraza are perie de sirma!Trebuie sa fii „nesimtit” sa treci precum „voda” prin loboda si sa nu se agate nimic de tine.Cine zice „nu pot”, la mine e mai complicat”…. sicriul e la poarta.Personal muncesc sa promovez valoare:), e al naibii de greu, dar nu ma las ma ridic pina la 100 oara,iar daca mai cadulterior, vii Pera sa ma ajuti sa ies la liman? Cel mai bun articol! fara diplomatii conformiste!
Dusul de dimineata! F tare, Pera! Bravo! Asa ne trebuie!!
din pacate eu nu pot trece peste un blocaj care tine de varsta(37) am cateva luni de cand am aflat de dezv. personala si chiar daca imi place foarte mult sa citesc despre asta creerul meu refuza sa aplice ceea ce citeste.Sigur ca e o convinere gresita aceea ca la varsta asta asimilezi mai greu dar nu stiu cum sa o schimb.Probabil ca dupa vreo 10 ani de studiu voi avea si eu rezultate si cu toate ca viata imi tot da palme cred ca mai am de incasat ca sa ma trezesc!
Blocaj de varsta Monica ? Ma faci sa rad ! Tu ai 37, eu am 73 , MULTA experienta de viata, si tot mai am ce invta din articolele lui Pera si nu numai !!
Draga mea, cum spune si fiul meu, varsta e o problema de atitudine si nu o data din buletin , si poate e adevarat si ce mai adauga el, si anume ca eu NU voi fi niciodata batrana !
Si stii de ce ?
La varsta mea imi place sa ma scol dimineata si sa ma bucur de ziua care incepe, de soare sau de ploaie, imi place sa am grija de mine, sa fac sport si sa mananc sanatos, muncesc cat trei si invat tot timpul si ii sfatuiesc pe toti sa aiba o atitudine deschisa in fata vietii !
Si, foarte important : viata are si destule greutati, puncte critice, dezamagiri, si alte rele, asa e pentru toti ; pentru toate acestea exista solutii, forta interioara de a le depasi si de a le lua drept ceea ce sunt, lectii de viata care te ajuta sa mergi mai departe !
Monica, curaj, nu esti singura niciodata esti tot timpul cu cel mai bun si de incredere prieten al tau O
TU INSUTI
Acorda-i toata increderea !
Cu drag,
Dorina
Monica draga, ai numai 37 de ani, esti tanara si oricand poti incepe ceva nou. Eu la varsta ta incepeam a doua facultate, iar cam 50% din colegi erau persoane ca varsta peste 30 ani.
Dorina, ai pus punctul pe i. Eu am abia 44 ani si ma simt de 15. Mereu ma implic in diverse activitati si timp liber ( cel in care sa nu fac nimic= uitat la tv)am foarte putin. Dupa parerea mea atitudinea este importanta si credinta. Sa fim mereu deschisi si pregatiti pentru schimbare. Se spune ca nu supravietuieste cel mai puternic sau cel mai inteligent ci cel mai adaptabil la schimbari. Iubirea si credinta sunt piloni importanti in rezolvarea tuturor problemelor
Va imbratisez cu drag pe toti,
Gabriela
Suuper Dorina… 🙂
Jos palaria, Monica! Mai rar oameni ca tine. Toate cele bune.
Pardon. Dorina. Jos palaria, Dorina!
Asa, Pera. Destul cu compasiunea, acceptarea si aprobarea. Treci pe gestalt….
Genial!
Un demers pe care poti sa il mai repeti din cand in cand. Oamenii au nevoie sa fie treziti. Tony Robbins spunea ca ceea ce ne limiteaza si ne tine pe loc este „povestea” pe care ne-o spunem noua insine. Ce e mai dureros, ca foarte putini constientizeaza acest lucru, iar articolul tau cred ca va scutura pe cativa.
Keep going!!!
Mi-ai adus aminte de ce trebuie sa merg inainte, fara sa privesc inapoi”cu manie” (era un film cu Richard Burton) :). Pentru o clipa uitasem…
wow ce suparare! ce-ti cashuna pe bietii istovitzi ai sortzii care vor doar sa stea si sa se intrebe de ce viata nu le-a si inmuiat posmagii?? :))))))
eu am citit: descopera-ti vocatia si puterea ta interioara si am zis asa : pai cate carti sa citesc? nu-i mai bine sa fac ceva cu adevarat si abia apoi sa ma vait ca nu am reusit? si….mi-am facut un blog, vad ca lumea comeneaza la ce zic eu, ies in parc si alerg, am renuntat la foarte multe sucuri si tampenii toxice,m-am inscris si am fost acceptata la un curs pe care m-il doream de mult dar nu aveam curaj sa incerc, la servici am devenit mult mai activa si imi merge bine, si ….consider ca am o atitudine normala , asa ar fi trebuit sa fiu dintotdeauna si ma oftic ca a trebuit sa zica unu ce sa fac ca sa ma apuc:)):)):))dar e bine si asa:))
„Sarcasmul…amuzant” => punct ochit – punct lovit !
este exact asa numai ca cei care se dezvolta personal ,la un monent dat tot vor face ceva pt ei ,problema este ca cei ce nu fac nimic pt a se dezv personal se zbat totusi dar in zadar ,pt ca acestia nu te citesc sau habar n-au de dezvoltare personalasi de beneficiile ei .
Multumesc! 🙂 Aveam nevoie sa aud asa ceva in dimineata asta…..
A-ti dori dvs sa ma consolati domnule …. rid cu
gura pina la urechi
Buna ziua, Pera
Intr-adevar un articol super si sper ca acesta sa fie un declick pentru anumite persoane.
Desi eu insami sunt o luptatoare, nu neg faptul ca uneori trec si prin asemenea perioade descrise de tine.
Si cum sunt o fana inraita de Norman Vincent Peale si cartile sale care m-au ajutat enorm en dezvoltarea mea, iti multumesc pentru fraza utilizata.
Multa bafta in continuare si iti multumesc pentru eforturile pe care le depui si pentru dorinta ta de ai ajuta pe ceilalti.
Alina
Go Pera! Go Pera! Go Pera!
Foarte bine, da-mi palme, trezeste-ma la realitate, ca nu mai suport! Nu mai suport sa aud placa aia stricata din capul meu… tot ce ai scris mai sus e valabil si pentru mine. Imi place sa nu fac nimic, am o placere nebuna sa critic si sa ma plang, am o placere bolnava in a cauta confirmari pentru tampeniile cu care se alimenteaza mintea mea..
Ma simt ca Smigel din Lord Of The Rings… tarandu-ma in propria mea mocirla pt a proteja ceva din mine care imi face rau! My precious ego…YACK!
DAR… macar acum incep sa vad toate astea si am nevoie de un sut in fund ca sa actionez, asa ca prefer sa imi spui ca sunt penibila si ca pot sa iau atitudine, pot sa schimb asta daca vreau!
Ca ciudata creatura mai e si omul asta…si amuzanta in acelasi timp 🙂
Go Pera! Go Pera! Go Para!
Hahaha !!!Foarte tare comparatia cu smeagol !
Adevarul gol-golut l-ai spus tu Pera in acest articol foarte motivant! Ai perfecta dreptate, sunt de acord cu ce ai scris , lucruri utile si importante pentru cititorii tai , care cred ca imbunatatesc viata multora dintre noi ,mai ales pt. cei care chiar punem in aplicare recomandarile tale..bravo tine-o tot asa , esti pe un drum bun si faci bine prin vorbele tale..Succes si astept in continuare articolele tale!
Te contrazic,PERA!
Foarte bine 🙂
😀
Ai dreptate in tot ce spui,vorbesti din postura de om relaxat; ce faci cand ajungi sa gandesti asa dar, nu ai nimic in „rezervoarele” interioare (nici iubire, nici energie, nici afectiune). Mergi cu capul sus, te motivezi si vezi ca poti oferi tot ce ai spus tu in articol, la un moment dat ai nevoie de cealalta jumatate care sa-ti ofere afectiune, liniste,sex. Ce faci cand nu gasesti ce ai nevoie?
Afectiunea linistea si sexul sunt doar cateva modalitati din cele 15 mii in care iti poti incarca rezervoarele.
Citeste cartile preferate sau cele care stimti ca iti aduca valoare
Uita te la filme
Asculta muzica
Mergi in natura
Practica un hobby
etc etc etc
Nu te limita singur crezand ca fara afectiune o sa mori.
Mergi o ora la inot, are acelasi efect asupra corpului tau ca si 3 ore de imbratisari si afectiune. Sexul il poti practica si singur.
Nu o sa mori, crede-ma.
Apoi, cand esti tu bine vei atrage si femei de calitate in viata ta.
Scuzama dar te contrazici singur ai zis sa nu stam la filme mai devreme si acum spui sa ne uitam, ne uitam sau nu?
Da dusurile reci sunt bune de obicei .Te trezesti brusc.Da ai niste articole foarte bune ,de asemenea mi-a placut mult cel cu Zona de confort.Mi-ar fi prins mult mai bine sa te fi gasit avand cu 15 ani macar mai putini,cand te schimbi mai usor si ai mai multa energie.Da foarte adevarat ce scrii!!
lasa-neee, lasa-neeeeeeee !!!!!!!!
Un articol foarte bun,mi-a placut mult. Ma regasesc in multe scuze dar pot sa zic ca le.am descoperit deja si incerc sa nu le mai aplic.Stiu ca orice invat are si dezvat,dar nu peste noapte….. dar e important macar sa stim care ne sunt ¨dusmanii¨ si sa stim ca bunastarea noastra depinde de noi,de ce alegem sa gandim,sa facem si sa credem. Chiar si cand nu ne ies lucrurile cum vrem, putem sa ne plangem sau sa lucram la pasul 2…sau sa ne gandim daca nu am fii mai fericiti sa facem altceva;))
Sunt deacord cu tn Pera, de cand am inceput sa citesc de pe blog am progresat putin ce e drept si am invatat multe lucruri. Dupa parerea mea fiecare om invata din experienta de viata. Probabil ca ne-am obisnuit sa ne traga cineva de maneca sau sa ne critice pentru un lucru pe care deja il stiam ca e gresit, sa primim totul „mura in gura”.
Super articolul!:)
Esti omul potrivit, nu la locul potrivit(in cazul de fata), ci la momentul potrivit! Imi vin ca o manusa cuvintele tale, pentru simplul fapt ca vreau sa fac ordine in haosul din viata mea.
Multumesc pentru acest dus rece, Pera !
Cand dai iubire nu simti ca trebuie sa primesti inapoi ai spus tu . Ok nu trebuie sa te asptepti dar ce faci atunci cand tu faci mai tot ceea ce trebuie , ai o viata sasatoasa , mergi sala etc, oferi iubire in relatiile cu toti inclusiv iubetei tale si esti lovit inapoi de faze nedrepte din partea celor pe care ai iubesti??? Nu ma aflu in situatia asta dar sunt curios cum ai proceda tu si asa sa ai dam si o mana de ajutor lui juan 85 care nu astepta nimik de la prietenul lui desi il iubea si acesta i-a gresit de era sa-l bage in inchisoare…
Daca cineva imi face nedreptati nu e prietenul sau iubita mea. E simplu. Poate sa imi greseasca neintentionat, caz in care se iarta si persoana invata o lectie. Daca imi face rau intentionat a zburat din anturajul meu. Inainte de a intra intr o relatie de prietenie sau iubire, ma uit cu cine am de aface. Relatiile mele se bazeaza pe respect reciproc inca de la inceput. Daca mi se face rau o merit pentru ca mi-am ales persoana de langa mine.
Foarte adevarat ce spui Pera. Legea atractiei chiar functioneaza. La mine doar sa am un gand putin mai ”gresit” ca sunt imediat ”atentionata”- ma impiedec, ma apuca tusea din senin, ma intep cu vreun ac, scap pe jos…etc. Universul iti scoate in cale doar oamenii de care ai nevoie sau care sa iti fie folositori. Important este sa fii vigilent, sa fii ”treaz” ca sa poti ”citi” mesajele care iti vin. Exemplu: m-am hotarat sa folosesc ulei de masline si ieri am mers la un supermarket. Am gasit diverse marci iar preturile de la 21 la 45 lei/litru. Pe care sa-l iau? Am inceput sa studiez etichetele poate, poate, imi voi da seama ce le diferentiaza in afara de locul unde a fost ambalat. Dupa vreo 5 minute de studiu, se apropie o bartana si imi da pe loc raspunsul de care aveam nevoie 🙂
Va imbratisez cu drag,
Gabriela
Draga Pera,
Asta e cel mai bun articol pe care l-ai scris pana acum.ITI spun asta fara nici un dubiu.Mi-a placut foarte mult si m-a motivat sa schimb multe lucruri in viata mea.
Multumesc:)
Sincer Pera,
NU cred ca tie ti-ar place doar sa stai !!
Cu apreciere,
Dorina
Felicitari pentru articol Pera
Mi-a placut la nebunie.
Salut Pera. Am citit articolul si mi-a placut. Undeva am citit despre metaprograme adica unii sunt stimulati prin cuvinte de incurajare altii cind primesc o lovitura in boase,si asta a fost articolul pentru cititorii tai azi,adica o lovitura usoara in bilute:); si imi place asta:)
Wow, excelent articoulul, Pera. L-am devorat. Acum trec la treaba, si continui sa imi dezvolt noul obicei la care lucrez.
Mi se par tare motivante articolele de genul asta. Si din cand in cand sunt foarte binevenite.
Hai ca am trecut la treaba.
Mersi fain,
Lucian
Tot sunt confuz. Am avut experiente similare si, da, am constientizat intr-un final ca am ales persoane nepotrivite. Totul se intorcea impotriva mea, de la iubita sau prieteni. Am luat decizia sa-i elimin din anturajul meu; rezultat final – un prieten adevarat la care tin ca la fratele meu. In rest au ramas doar cunostinte cu care nu mai am nici macar placerea sa-mi petrec 5 minute la o bere/suc. Deci iti dau dreptate, nu putem face o colectie uitandu-ne la ambalaj si nu la continut.
De ce sunt confuz ? Tot ce ma motiveaza, ma face fericit, ma face sa simt ca traiesc e sa daruiesc. Asta am facut mereu si am ajuns la fel ca si juan sa am frustrari ca nimic nu se intoarce. Nu astept ceva anume de la cineva anume, doar sa se intample – afectiune, liniste, sex (felicit pe cine a descris aceasta stare pe care eu o consider perfecta).
Sunt deprimat si plafonat psihic. As vrea ca articolul tau sa fie un declick si pt mine. Dar sa ma avant iar cu capul inainte, sa ofer iar fara sa cer stiind rezultatele ? Ok, poate gasesc pe cineva, dar dupa cate accidente emotionale ?
Ce ma sufoca, e sa o iau iar de la 0. Singur, sa ratacesc pe strazi, sa caut un obiectiv, sa alerg de nebun (pardon, sa fac jogging), sa ma duc la plaja, sa beau o bere singur. Totul camuflaj pt a citi semnele si a depista o oportunitate, o persoana sau mai multe in care sa investesc iar sentimente. Da, asta m-ar face fericit, dar am invatat ca ratiunea ne ajuta sa supravietuim. Sa ma implic iar emotional pastrand de data asta mai multa ratiune ? De asta sunt confuz.
Eu am invatat ca oamenii profita de slabiciunile noastre. Chiar si oamenii cei mai buni pot sa aiba comportamente rele daca isi dau seama ca le merge. Spun asta pentru ca mi s-a intamplat si mie sa fac lucruri de care nu sunt mandra, pur si simplu pentru ca mi s-a permis.
In loc sa eviti sa te implici emotional (ceea ce te-ar face sa ratezi multe momente frumoase in viata), mai bine invata cum sa te porti cu oamenii ca sa nu-si bata joc de tine. Daca nu sti cum, ia drept model pe cineva care are succes cu treaba asta.
Adrian, nici Dumnezeu nu daruieste si iubeste neconditionat, haotic , fara sens. Chiar si iubirea Lui are sens si valoare. Chiar si in cele mai stravechi religii, credinte ale semenilor nostri, care au populat aceasta planeta, vei gasi scris ca se face diferenta dintre „ce-i bun” si „ce-i rau”.
Si noi , in acest secol, trebuie sa invatam din propriile „experiente” si sa ii cautam pe cei cu care ne putem trai viata frumos , in adevar. Doar ca nu trebuie sa ramai in bucla asta a suferintei , este bine sa umbli prin viata cu speranta. Nu este obligatoriu sa intalnesti oameni buni in drumul tau, daca tu esti un om minunat, poti intalni tot felul de oameni. Dar va trebui sa alegi pe cine iubiesti si pe cine nu . Ceea ce ai si facut. Bravo! esti un om normal.
Suntem oameni si avem nevoie ca sentimentele noastre cele mai profunde sa le impratasim cu cei dragi, cu alti oameni. Este firesc sa suferim cand in schimbul iubirii primim minciuni, umilinte , dezamagiri. Ar fi anormal sa nu suferim, sa spunem ca niste ROBOTI : „sunt fericit”, „iubesc in continuare” , „daruiesc la nesfarsit si neconditionat”. Pera poate s-a transformat pe jumatate intr-un robot fericit, caci ii merge bine pe plan profesional si pe alte planuri , are o perioada buna in viata sa,nu se afla in suferinta in acest moment, asa ca nu mai are prea multa nevoie de „iubirea” si „intelegerea” semenilor.
Eu zic ca fara suferinta , nu putem sa fim oameni si nu putem invata nimic despre noi. Este inadmisibil sa judecam viata atat de simplist. Unii spun ca atragem ce meritam. Poate daca excludem toata istoria acestei omeniri, copiii care au murit in razboaie nevinovati si multi altii, veti fi de acord cu aceasta teorie simplista, injusta, incorecta. Nu atragem ce meritam, pur si simplu traim si intalnim tot felul de oameni , buni si meschini, traim tot felul de experiente nefericite sau fericite. Traim si atat.Trebuie sa le intelegem si sa le acceptam pe toate, parerea mea. Ce ar fi un om fara suferinta? Poate nimic.
Foarte bine spus Dani!
N-am citit ceva mai bun de foarte mult timp.
Metode psihologice, non-psihologice, esti genial!
Peste cativa ani, in scoli, profesorii ii vor intreba pe copii:
Î: ” Ce vrei sa te faci cand vei fi mare?! ”
..iar ei vor raspunde..
R: ” Pera Novacovici. ” 🙂
Multa inspiratie in continuare!
E bestial ultimul paragraf!!! dar cred ca ar fii plictisitor cu atitia Pera:)
Ajunge doar sa fim noi, sa dam ce-i mai bun, sa schimbam „balamalele” ca-s ruginite, punem „usi” noi daca e nevoie si la treaba, de adevaratelea!
Frumusetea umanitatii consta in faptul ca fiecare dintre noi suntem diferiti, o mentalitate/alternativa de „implementat” si copiilor nostri, dar si copiilor din noi este urmatoarea: „Eu cand voi fi mare, vreau sa ma fac…fericit !” 🙂 http://www.collective-evolution.com/2014/01/07/this-is-what-happens-when-a-kid-leaves-traditional-education/
Salut Pera
Intradevar articolul merita citit cu atentie sau daca nu din curiozitate,cea ce ai spus e adevarat nu contest acest lucru.Imi aduc aminte ce am invatat la chimie,orce corp molecula sau atom tinde spre energie 0(insemnand ca energia pe care vrem sa o risipam sa tinda spre 0).
De si din cand in cand e bine sa avem pe cineva aproape sa ne sustina moralul,parerea mea.
Astept cu nerabdare urmatorul articol,pana atunci toate cele bune echipei tale.
bravo Pera! foarte tare,te felicit pentru atitudine!
super articol
bine te-am gasit para
si bun gasit tuturor 😉
cu ceva ani in urma, era oarece valabil prin ceea ce-ai scaris… mai bine zis, m-am trezit in fata unui nou inceput si habar nu aveam cum sa fac, de unde sa incep?! cum sa incep?! m-am lasat dusa de valul datoriei si a obligatziilor si am fugit de noi provocari, in ani am reusit sa-mi stabilesc proritatzile , sa stiu cat pot si ce vreau sa reusesc sa duc la bun sfarsit ceea ce odinioara am inceput in doi…fara sa ma plang la nimeni! dar… acum m-am trezit ca nu regasesc pe mine. ma dedic misiunii sa o implinec…. dar unde sunt eu?! nu reusesc sa intzeleg. citind ce-ai scris si comenturile celorlaltzi, oarecum m-am linistit un pic.
numai bine!
nyky
Daruind altuia ce nu ai – credinta, lumina, incredere, nadejde – le vei dobandi si tu.“ Autorul fragmentului este Henri Michaux, pe care il citeaza parintele Nicolae Steinhardt in articolul sau „Daruind vei dobandi”. http://daruindveidobandi.blogspot.ro/2008/10/cum-poti-sa-dai-ce-nu-ai.html
Baai frate Pera, cel mai tare articol posibil! Parca am sarit cu parasuta, asa m-am simtit cand l-am citit! Trebuie sa mai scrii genul asta de articole, caci daca nu astfel de scrieri motiveaza lumea la actiune, nu stiu ce altceva ar mai putea s-o faca. Bravo! Felicitari!
Imi plac comentariile voastre ale tuturor.Am si eu o intrebare? Cand muncesti de unul singur si trebuie sa-ti intretii familia , cand mai ai timp de dezvoltare personala, meditatie,gandire pozitiva, iubire neconditonata,mers la sala,etc? Oare un gand bun catre sotie iti plateste factura la internet? Oare iubirea indreptata asupra copilului iti plateste chiria? Oare faptul ca incerci sa faci bine si primesti numai suturi…in partea dorsala te face sa intorci si celalalt obraz pentru o noua palma? Gandirea pozitiva este un lucru bun , dar din pacate cind esti la limita subzistentei ori trebuie ca esti un nesimtit(nu vreau sa jignesc pe nimeni),ca sa nu te ingrijorezi de ziua de maine, ori sa te minti pe tine ca a doua zi seful iti va mari salarul, vei castiga la loto, vei face bani pe net(apropo am 2 siteuri de 2 luni si am cistigat fabuloasa suma de 18 USD- nu va spun cat am investit), sau vei gasi prieteni care iti vor da gratis.Iubirea, prietenia, acceptarea in societate o primesti atunci cand esti sus , cand esti jos credeti-ma nu primesti nimic.
un pic un pic mai citit.Citeodata chiar stau fara sa fac nimic(ex.televizor)in rest cred ca este cel mai bun articol de pina acum.Te trezeste parca la viata pe caldura asta.in legatura cu bivolii aceia cred ca au avut un mentor psiholog care i-a trezit la realitate si i-a indemnat de la spate sa nu se lase batuti ca vor reusi.LOL Sa stii ca nu te mint doar ca nu mai intrebat doar incerci sa ma citesti psiholog fiind.imi place sa stau in umbra sa privesc cu atentie si actionez la momentul potrivit.acum invat.cit timp imi ia?nustiu.cind simt ca sunt 100%pregatit voi actiona.si rabdarea e o virtute.sa stii sa asculti(citesti )iarasi.toate cele bune.
Extraordinar de bun articolul,Pera te-ai intrecut pe tine insuti,felicitari..felicitari..este atat de bun si complet incat fiecare cuvant e asezat si cantarit potrivit,bravo,esti incredibil pentru ceea ce ai devenit prin forte proprii.
🙂 foarte energic !
Foarte bun
SAlut Pera
Te rog sa imi spui de unde tiai luat domeniu pentru blog-ul asta? si cine iti ofera hosting?
Eu intentionez sa imi deschid un blog de nisa si nu ma pricep deloc la programare. Folosesti vreo aplicatie gen wordpress?
Multumesc
Cand l-am citit m-am distrat teribil si l-am recitit de 4 ori, e super articolul asta.Dar toate se leaga, educatia nu se face doar pentru personalitate,trebuie sa schimbi totul,sa ai un stil de viata diferit.Asta inseamna sa fi atent si ce bagi in stomac, sa fii vioi,sanatos,plin de viata si energie. http://www.remediesnaturist.com
Foarte foarte misto articolul! Ai foarte mare dreptate, oamenii prefera sa se planga si sa isi gaseasca scuze in loc sa faca cu adevarat ceva pentru a schimba situatia lor. Felicitari, imi plac mult articolele tale!
O singura sugestie as avea, referitor la modul de redactare: daca ai putea sa structurezi mai bine textul, sa ii mai pui bold, sa faci paragrafele mai bine definite, pentru ca ar ajuta mult la „citibilitatea” :))) (readability) articolelor.
Acum de exemplu ma uit din nou pe text, si incerc sa gasesc ideile principale, si nu prea le gasesc. Spun lucrul asta doar in mod constructiv, pentru ca imi place mult blogul asta, si mi-as dori sa il citesc mai eficient.
Mult succes in continuare!
foarte bun, excelent……ma amuzat nespus de mult si ma ”uns” pe suflet
Pera, imi place atitudinea ta si ma bucur ca ai scris acest articol, pe care l-am impartit cu cei apropiati.
Si eu primesc adesea replici de genul ‘un psiholog trebuie sa fie intelegator, plin de compasiune si rabdare’.
Sunt momente cand prea multa intelegere ii face pe oameni sa nu evolueze si sa ramana in zona lor de confort.
„Daca esti o persoana motivata sa manance chestii bune la gust ( mniam mniam) nu veni sa imi spui ca nu ai motivatie sa faci sport.” Doamne cat de mult imi place cum zici lucrurile pe sleau, esti foarte tare, in sfarsit cineva sa trezeasca lumea la realitate fara ocolisuri. De cand citesc blogul tau si al lui andreea am slabit 23 kg si vreau sa va multumesc pt ceea ce faceti.
Felicitari, Andreea!!!
Keep going.
Si eu am 40 de zile de cand alerg in fiecare dimineata. Am ajuns la 4 km pe zi :).
Care este blogul lui Andreea? Ma intereseaza si pe mine.
Mersic.
niciodata nu e prea tarziu 🙂 http://www.stilultau.com/blog/, https://www.facebook.com/andreeapapp?fref=ts
Da, uneori avem nevoie de un sut in posterior. Ideal ar fi sa ne miscam fara acel sut. (Au!)
bravo frumos spus ne place sa ne plangem dar nu si sa luam atitudine si sa ne traim viata cat de frumos putem
Foarte bine spus 😀 Sper sa si citeasca cine are nevoie de o trezire la realitate. In afara de mine bineinteles 🙂
Am ras foarte tare la aia cu Nasu’ mare ca Pinochio… nu de alta dar am nasul mare:))
Mai frumos si mai explicativ nu stiu cine ar fi putut sa spuna asta decat tu Pera. Vreau sa citesc zilnic articolo si sa ma pun pe actiune iar zona de confort sa ramana doar o simpla amintire care nu mai exista in viata mea 😀
Crezi ca, prin „standardizare” poti ajuta oamenii? Te minti tu singur. Ce inseamna standardizarea in general? Ce inseamna cand o aplici pe oameni? Trebuie sa ai rabdare sa ii ajuti pe oameni, nu sa ii uniformizezi, nu sa ii clasifici ca pe niste obiecte. Si nici sa ii improsti cu agresivitate spunand ca tu aduci plus valoare prin ceea ce faci. Stop a little. Think a while. Be kind and listen. Act with calm.
Cred ca te-ai regasit printre „mincinosii” enumerati de Pera. 🙂 „Daca e sa inveti ceva, inveti ascultand, nu vorbind.” -Pera Novacovici 😉
Pffai. Ce articol… Daaaa, …mult ADEVAR. 🙂
oricum toata chestia asta ,cit de adevarata nu e ea, daca ai la urma sectiunea „comanda acum cartea„, nu mai miroase a sfaturi,dar a reclama si manifestare.
sunt de acord intru totul cu mesajul postarii si a cartilor tale tot, dar mai este aici si o shmecherie,si tu foarte bine stii asta ca psiholog si filosof
zi-mi tu cum ar trebui să mă simt eu: om normal, 2 mâini, 2 picioare, crescută de bunici, că mama avea alte treburi, tată necunoscut vreodată. copil cuminte, singuratică şi cu ruşine,cu grijă să nu-mi supăr bunicii cumva, la 23 de ani m-am măritat cu un prost şi de proastă ce am fost, peste un an am rămas gravidă, când voiam să divortez de el. n-a mai fost să fie divorţ, că m-am îngropat de vie în casă (chirie, serviciu pierdut din cauza sarcinii, nimeni nu a vrut să mă angajeze cât a fost copilul până-n 5 ani, soacra s-a băgat în viaţa mea, plus mătuşile jegoase ale soţui, plus că bunica mi-a trântit-o: eu nu-ţi cresc plodul, ai vrut bărbat, stai acolo, că şi eu am suferit la viaţa mea). Când m-am angajat, au început problemele la serviciu, cu fufele care nu mă vedeau fericită şi mă bârfeau şi le freca grija vieţii mele. Eu mi-am făcut facultatea, navetă, serviciu, copil, stres cu dragul de soţ… Apoi am intrat la master şi mi-am îngreunat viaţa, că nu-mi găsesc serviciu decent, să pot divorţa odată şi să mă mut singură, să nu-i mai suport apucăturile de ţăran… Oraşul meu nu-mi oferă nimic, locuri de muncă = zero, voi încerca acuş la titularizare, să mă duc profesoară şi poate îmi dau ăştia 8 milioane, să mor de foame cu ele. SOra mea e în Dubai, cu mama… Şi nu mă bagă-n seamă, când erau acasă,aici, îmi luau şi ultimul bani din buzunar, că făceau foamea. Acum s-au ajuns. Pe altcineva n-am. Şi îmi spui tu că iubirea e-n mine? Că prietenii tot în mine or fi? … Familia… mă susţine de mor, colegele de muncă au fost invidioase pe tot ceea ce sunt, chiar dacă sunt zdrobită sufleteşte şi am nevoie de o îmbrăţişare caldă, de un om să mă scoată din rahat, de orice fărâmă de miracol de la un zeu inexistent… Cu ce mă ajută pozitivismul? Realismul ăsta e: joburi nu sunt, bani să-mi achit existenţa – nu pot face, căci filologii sunt nişte nebuni care nu ştiu nimic, iubire nu am de unde… Viaţa mea e zero barat şi nu mă poate ajuta nimic, nici măcar un gând de-al tău, care e prea dur pentru sufletul meu zob. Era fain să am i eu părinţi, să mă pot întoarce la ei, să mă sprijine, să-l ia de gât pe nemernicul care trebuia să mă iubească şi să mă ocrotească… Dar nu cred că vrei să auzi povestea mea, nici lamentările, nici nimic. Sunt curioasă ce părere ai şi ce m-ai sfătui ca să-mi pun viaţa la loc pe picioare. adică: un job bine plătit, mutatul separat de imbecil şi găsirea unui partener potrivit. Ştiu că nu există, nici nu mai sper. Sunt prea selectivă şi nici măcar n-am ce selecta, că toţi care mi-au plăcut, sunt însuraţi, au copii şi au nevoie de amante. Nu-i pasă nimănui de sufletul tău. Asta e un adevăr dureros. Eşti singur în faţa unei lumi căreia nu-i pasă.
Si daca te trezesti ca lucrurile care iti făcea plăcere sa le faci, dintr-o data nu te mai satisfac? Nu mai reusesc sa umple golul din suflet. Cum sa regasesti atunci iubirea din tine?
In sfarsit, cineva care nu ne bate pe umar, ci ne scutura bine de tot! Asa suntem noi invatati, sa facem treaba cu pistolul la tampla! Bravo Pera! Inca un articol de nota 100! Ar trebui data o lege sa fie citite articolele tale de catre toata lumea!
Pera,eu in general urasc sa fiu criticata, judecata mai bine zis, mai ales dupa ce o perioada din viata toata lumea avea ceva sa-mi reproseze,critce si ma simteam sufocata fiindca dupa eram cicalita nu mi se acordata un minut de reculegere. Dar critica ta nu ma deranjeaza deoarece e buna, e bazata pe argumente realiste si solide, nu frustari personale. Uneori poate ma doare, dar e durere pe care o pot accepta. Ma gandesc ca critica ta mi-e benefica.Ca tu spui niste lucruri pe care eu aveam nevoie sa le vad si recunosc ca nu le vedeam fiindca nu am rabdare sa le vad(spun despre mine ca sunt o oarba, in sens metaforic). Te apreciez pentru ceea ce faci si continua fiindca munca ta e folositoare lumii <3.
Pera, n-ai putea sa-mi trimiti articolul asta trezitor mai des? Atunci cand incep sa ma vad nenorocita si cand nu stiu cu ce sa incep si astept un sut in fund sa ma apuc de treaba? Ca atunci nu il caut, chiar daca stiu ca-mi face bine. Sunt in ceata totala si nu vad decat negru in fata ochilor. Multumesc mult.
Articol pe intelesul tuturor ! – Foarte interesant articolul.
„Afazia,lasa in intunericRoumania!”
You could certainly see your enthusiasm within the work you write. The world hopes for even more passionate writers such as you who are not afraid to mention how they believe. All the time follow your heart.