Când spui ”nu am rezultate pentru că nu am încredere în mine”, de fapt spui ”Nu am chef să încerc, mi-e lene şi mă doare-n fund şi am să mă scuz în faţa mea şi a celor din jur cu acest motiv, lipsa încrederii în mine, pentru că sună mai inteligent”.
Factorii importanți ai creșterii încrederii în forțele proprii sunt:
– respect de sine
– acceptare de sine
– stabilirea de scopuri
– autenticitatea şi să nu ne minţim pe noi în primul rând
– asumarea responsabilităţii pentru viaţă noastră
Privind în urmă, vreau să îţi zugrăvesc tabloul încrederii pe care eu o am în mine pentru simplul motiv că eu nu am avut timp niciodată să îmi cresc încrederea în mine.
Ce s-a întâmplat?
La fel poate ca şi tine, aveam lucruri mult mai arzătoare şi urgente în viaţa mea, permanent:
– lipsa iubirii şi incapacitatea de a relaţiona cu femeile,
– lipsa banilor,
– lipsa sănătăţii,
– apoi greutăţile în relaţionarea cu femeile,
– greutăţile gestionării puţinilor bani,
– probleme de sănătate, energie și obezitate.
Niciunde nu era un bec roşu care să zică ATENŢIE, toate problemele tale se rezolva crescându-ţi încrederea în tine.
Nu am făcut cursuri de dezvoltare a încrederii.
Nu am citit decât o carte sau două despre dezvoltarea încrederii, Nathaniel Branden de unde am şi putut să leg cap la cap anumite concepte despre dezvoltarea stimei de sine.
Am avut o listă cu afirmaţii pe care le-am citit zilnic şi m-au ajutat pentru că mi-am repetat zilnic că sunt cel mai bun, că sunt cel mai tare, că merit tot ce e mai bun de la viaţă şi adevărul e că în ani de zile mi-a crescut foarte mult încrederea în mine.
Cum îţi creşte încrederea în sine
Din păcate, încrederea în sine este o scuză de tot rahatul pe care foarte mulţi oameni o folosesc pentru a-și justifica lipsa realizărilor.
Eu nu am avut niciodată încredere în mine când am început să fac un lucru nou, pentru că e normal să nu ai.
Dacă te apuci să faci ceva pentru prima dată în viaţă, de unde dracu' să ai încredere? Nu ai mai făcut niciodată acel lucru şi o să îţi spargi nasul, cel mai probabil.
Normal că ţi-e frică şi nu ai încredere şi foarte bine faci, pentru că frica te protejează să nu stai în mijlocul autostrăzii când trec maşinile cu 160 la oră pe acolo.
Să AŞTEPŢI să ai încredere pentru a începe să FACI ceea ce trebuie să faci pentru a ajunge unde vrei să ajungi, e ca şi când ai vrea să culegi merele din livada pe care nu ai plantat-o niciodată în deşert.
Problema e că oamenii vor găsi permanent scuze pentru a rămâne mediocri.
Începătorii în a găsi scuze spun ”eu nu pot” , ” alţii au noroc”, ”trăim în România şi nu se poate”.
Dar există şi experţi în scuze. Care ştiu dezvoltare personală şi au citit cărţi. Şi au scuze avansate. ”Ştiu că pot dar nu am încredere în mine.”
”Eu m-am născut cu emisfera stânga mai dezvoltată şi mi-e greu să fiu creativ în a găsi soluţii la probleme şi de aceea sunt varză.”
”Am o karmă încărcată din alte vieţi.”
Umilit, scuipat şi înjurat, în mizerie….dar luptând, Aşa se naşte încrederea în tine. Când ştii că întreg universul a fost împotriva ta şi tu eşti încă drept deşi ai avut toată greutatea pe umerii tăi (bine, eu nu mai sunt chiar drept că am scolioză şi coloana puţin deviată, motiv de dispreţ).
E o iluzie că îţi vei dezvolta încrederea în sine şi APOI vei avea rezultate.
E exact invers, dragii mei.
După ce îţi iei o tonă de bocanci în gură, o să fii un zeu pentru simplul motiv că diamantele se nasc sub presiune.
Iubire. Bani. Sănătate
Cele 3 mari domenii.
Hai să îţi explic cum se dezvoltă încrederea în tine în aceste 3 domenii şi apoi poate înţelegi cum se dezvoltă în orice domeniu al vieţii.
Îmi aduc aminte când durerea de a nu şti cum să relaţionez cu fetele, lucru care m-a dus la disperare, m-a făcut să caut soluţii şi să descopăr arta seducţiei.
Acolo, băieţii mai avansaţi şi mai experimentaţi îţi spuneau că trebuie să îţi dezvolţi nişte abilităţi şi că cea mai mare teamă a omului este teama de a fi respins social şi judecat. De aceea şi teama de a vorbi în public este mai mare decât teama de moarte iar dacă vrei să fii bun în seducţie trebuie să faci exact lucrul acesta îngrozitor până când te desensibilizezi.
Să te duci şi să vorbeşti cu orice fată sau femeie îţi iese în cale (şi normal că vei fi respins şi umilit la greu, însă asta te va întări), te va antrena şi îţi va dezvolta încrederea în tine.
Am primit şi bonus de dificultate. Faptul că nu aveam bani mă făcea să şi am nişte haine ponosite pe mine şi adidaşi purtaţi la maxim, lucru foarte sexy şi atrăgător. Eram cu un nivel deasupra unui om al străzii, şi nu exagerez. Nu aveam haine şi acelea pe care le aveam erau foarte uzate, purtate și miroseau.
În aceste condiţii, am zis că trebuie să încep să fac ceva, că altfel prefer să mor. Cuţitul a ajuns la os iar eu vroiam să înţeleg cum funcţionează mintea şi emoţiile femeilor pentru ca într-o zi să am parte de o relaţie normală cu o fată pe care o iubesc. Aceasta a fost motivaţia mea. Ceea ce pentru alţii e normal şi simplu, pentru mine a fost provocarea vieţii.
Şi m-am dus la agăţat.
Am primit priviri pline de dispreţ și ignorare în timp ce fata îi spune prietenei sale cu voce tare ca să aud şi eu ”uite şi la distrusul asta ce tupeu are”.
Fiecare respingere şi umilinţă de acest fel o simţeam ca pe un pumn în stomac. Efectiv mă durea fizic.
Şi m-am lăsat lovit în stomac din nou şi din nou şi din nou.
Au început să apară mici rezultate. Unele fete chiar vorbau cu mine. Şi erau şi drăguţe. Am luat un număr de telefon, apoi două. Şi tot aşa până când aveam sute de numere de telefon şi nu mai simţeam aproape nimic negativ când eram respins.
Evident, că în anii în care am tot experimentat m-am schimbat şi pe alte planuri şi nu mai eram boschetar. Cel puţin la aspect fizic 🙂
Apoi m-am trezit că am încredere în mine printre femei. Din ce în ce mai multă. Dar nu am măsurat încrederea şi nici nu m-a interesat să o am mai mare. Mi-am dorit doar să învăţ, să experimentez şi să evoluez permanent indiferent de fricile pe care le simţeam sau de ”părerea celor din jur”.
Dezvoltându-mi curajul şi încrederea în acest mod, foarte direct şi brutal chiar, evident că am devenit un om cu încredere în sine pe plan social.
Dar pe planul financiar eram la fel de varză ca şi cu fetele la început.
Procesul a fost acelaşi.
Habar nu am avut în ce mă bag când am plecat în anul 5 de la Politehnică şi am ales drumul psihologiei. Trăiam doar din salariul mamei de învăţătoare. Iar eu eram măgar mare de 23 de ani. Până la 27 de ani am tot muls-o pe săraca mamă de bani. Asta pentru că habar nu aveam să fac proprii mei bani.
Crezi că încrederea nesfârşită în abilităţile mele m-a făcut să încep să fac bani şi să îmi pun o afacere pe picioare?
Foamea m-a făcut. Şi atitudinea pe care am avut-o când mi-am jurat la 22 de ani că nu voi mai fi angajat nici dacă mor de foame.
Şi am făcut vreo 2-3 ani foamea iar când am lansat prima carte la care am lucrat 2 ani, Personalitate alfa, visam că voi vinde mii şi zeci de mii de cărţi. Am vândut 12.
Am plâns toată duminica aceea iar luni am luat-o de la capăt.
Crezi că puteam să mă bazez pe ”încredere în mine” când tot ce făceam era total desprins de orice logică şi realitate?
Abilităţile mele de scriitor erau în cel mai bun caz ale unui începător, nu ştiam să vând, nu ştiam cum arată un plan de afacere online, nu ştiam să mă promovez, nu ştiam nimic şi nu era nimeni care să mă ajute.
Crezi că aveam cum să îmi dezvolt încrederea în aceste condiţii? Eram vai de capul meu şi ştiam asta.
Nu încrederea am căutat-o, ci acţiunea, progresul şi perseverenţa. Plăcerea de a lupta în arenă până când cad lat pe jos, copleşit de inamici pe care ştiam că nu am cum să îi dobor.
La lansarea cărții Ghidul Personalităţii Alfa mi-am pus un bilet pe panou pe care am scris că vreau să vând tot tirajul de 1000 de cărţi la lansare. Şi l-am vândut într-o săptămână.
Acum am încredere în mine pentru că ştiu paşii pe care trebuie să îi fac pentru a obţine rezultatul dorit.
La capitolul sănătate, cum crezi că aş fi putut să am încredere în mine când aveam o burtă cât o minge de baschet , eu mare psiholog ce nu puteam să mă abţin să bag shaorma în gură şi 2 litri de cola, stăteam în casă şi jucam World of Warcraft.
Apoi, când credeam că am pus lucrurile la punct, când mă simţeam alfa şi aveam bani, relaţie şi fericire, după 3 ani de relaţie m-a părăsit iubita.
Nu știam de ce şi aveam impresia că nu am cunoscut deloc omul de lângă mine. Credeam că înţeleg perfect relaţiile, femeile şi psihologia umană.
A venit viaţa şi a zis „Aaa, văd că ţi-a crescut încrederea în tine şi ai un sentiment de siguranţă şi împlinire în suflet. Hai să facem praf totul şi să o luăm de la capăt”.
Şi asta am făcut.
Am luat-o de la capăt la 30 de ani, cu stima de sine făcută praf (dar nu mai zi la nimeni).
Mi-am crescut stima de sine în 6 luni în loc de 6 ani pentru că am ştiut că tot ce trebuie să fac este să mă arunc în focul acţiunii şi să mă lupt cu provocările. Să am curaj să spun vieţii ”poţi să te agiţi cât vrei, ştii că rezist la orice ai să îmi arunci în cale şi o să mă ridic deasupra testelor tale!”
Acum din nou, viaţa mea este în cel mai înalt punct al ei: și la capitolul financiar, şi la relaţii, şi la sănătate.
Știu că viaţa este şmecheră şi poate va veni iar să facă praf tot ce e bun în viaţa mea. Atunci am să ştiu că e timpul să îmi suflec mânecile din nou şi să o iau poate chiar de la zero.
Dar voi obţine ceea ce îmi doresc mai repede decât în precedentele întâmplări deoarece voi avea mai multă încredere în mine.
Cum a apărut încrederea?
Făcând prima dată lucrurile de care îmi era frică, lucrurile pe care mi-e lene să le fac, lucrurile de care majoritatea fug, lucrurile care sunt greu de făcut. Apoi a venit şi încrederea cu paşi timizi.
Încredere pe care o pot pierde oricând apar noi provocări în viaţă.
Asta e şmecheria vieţii: urcând pe treptele evoluţiei, din nou şi din nou, apar lucruri noi cu care nu te-ai mai confruntat.
Omul nu este făcut să aibă încredere în el permanent pentru că viaţa nu te lasă. Ai tot ce îşi poate dori un om, bani, 15 copii, sănătate de fier şi întreaga omenire îţi face plecăciuni. UPS! Ai 90 de ani şi ţi-a experiat timpul. Trebuie să mori. Așa că lasă toate realizările tale aici, pentru că acolo unde mergi nu ai ce să faci cu ele.
Ai încredere să construieşti un imperiu şi o viaţă de succes ştiind că nu rămâi cu nimic din ce ai realizat?
Concluzie
Nu te mai gândi la încredere, gândeşte-te doar la ACŢIUNILE necesare pe care trebuie să le faci.
Ia domeniul cel mai arzător şi FĂ CEVA, zilnic, pentru el. Încrederea vine după ce deja ai obţinut ce doreşti şi nu mai ai nevoie de ea. Şi nu mai băga scuza asta cu ”nu fac pentru că nu am încredere”. Acum ştii şi tu ca şi mine, că e o mare ABUREALĂ!
Încrederea apare după ce ai trecut prin eşec, descurajări şi începi să deprinzi o nouă abilitate.
Iar tu spui că din cauza încrederii nu îţi dai voie să treci prin eşecuri şi nu poţi face faţă descurajărilor.
Din punctul meu de vedere, viaţa te pune în faţa unei alegeri.
Ori îţi faci o listă azi cu acţiunile necesare şi începi să le faci, ori mergi la culcare spunând şi azi ”aş putea dacă aş avea încredere”.
Nu vei avea niciodată încredere, iar când vei avea impresia că o ai, vei trece la un nou nivel, cu noi pretenţii şi dorinţe nemaiîntâlnite, nivel la care totul va fi nou şi necunoscut şi iar nu vei avea încredere în tine.
Pentru a te ajuta să îți dezvolți încrederea în tine și pentru a-ți atinge obiectivele cu succes am pentru tine cartea Personalitate Alfa – Personalitatea alfa este omul care tinde permanent spre creştere şi evoluţie şi care mai devreme sau mai târziu are şi sănătate, bani, iubire, vocaţie, şi — mai presus de toate — un spirit de învingător.
Aşadar, eşti o persoană pregătită să începi să trăieşti viaţa cu tot ce are ea de oferit chiar şi fără încredere în tine?
Acesta este primul pas pentru a avea realizări şi a obţine ceea ce îţi doreşti.
Per aspera ad astra
Pera Novacovici
80 de răspunsuri
Esti prea tare, omule! Chiar ca esti nascut pentru asta! Un articol care si-a indeplinit scopul si sunt sigura ca nu doar in cazul meu:) Multumesc inca odata pentru wake-up call-ul asta, fara de care nu as ajunge prea departe… Bravo!
Bravo Pera ! mi se pare unul dintre cele mai reusite articole.Si am impresia ca evoluam odata cu tine. Ne dai forta de a nu renunta. Esti ca un drog:), doar stii!
Imi place mult ce ai scris,sunt lucruri dure expuse in mod umoristic,pe mine m-au binesdispus….Faza cu increderea la mine cred ca e frica de schimbare,stau ca un soricel fricos in coltul meu…..Totusi mi-am depasit vara asta cea mai terifianta treaba,teama de a vorbi in public.Trebuia sa tin discursul in fata colegilor si profesorilor la absolvire si ma apuca tremuriciul numai la ideea asta.Abia de reuseam sa prezint la cursuri cate un proiect,reuseam sa citesc dar parca ma strangea ceva de gat.Si ziua absolvirii se apropia si stiam ca nu am scapare….Aveam cosmaruri cum ca ma voi balbai sau ca voi fugi,ma trezeam transpirata :)))) Fiind terifiata am zis ca gata,nu mai suport si o sa o fac,de-ar fi sa ma ia cu lesin in fata lor….Am scapat de frica imaginandu-mi ca joc intr-un film,ca tot ce se va intampla in ziua absolvirii este doar un rol,sunt o studenta ce am terminat facultatea si trebuie sa tin un discurs,si daca ma pierd nu conteaza asa e rolul,eu sunt de fapt la adapost.
Si ziua a venit si ma pregateam,ma imbracam si emotiile erau tot mai mari,mai ales ca ii vedeam si pe ceilalti ca au emotii….Si cand am ajuns acolo eram deja o alte fiinta,intrasem in film si nu-mi mai era teama….M-am pomenit dand directive celorlalti,ce si cum sa faca cu florile,o incurajam pe cealalta fata care tinea discursul anului 3,care urma sa ne inlocuiasca pe noi si am constatat cu uimire ca ii era mai frica decat mie.ASTA ERA INCURAJATOR,UITE UNUL MAI TERIFIAT DECAT MINE! Am tinut discursul fara sa ma balbai,cursiv si rar..nu ma grabeam ca de obicei sa scap si eram numai cu zambetul pe buze…. O da,chiar mi-au zis profii ca nu am avut nici o emotie,ca ce bine m-am descurcat…
Habar n-aveau…am avut emotii,dar nu am mai fugit de ele,le-am lasat sa ma inunde…..sa ma transporte,m-am bagat in foc,unde mi era mai frica.
No acum cred ca m-am lecuit,si de va fi sa tin discursuri in fata a mii de oameni,o sa fiu prima!Nu pot garanta ca emotiile s-au dus,ca frica a disparut in totalitate dar acum stiu cum este si mai vreau adrenalina :)))
EXCELENT!
Vad ca mai sunt si altii care au luat-o de la inceput de mai multe ori . Eu sunt pentru a 3 oara la momentul ” stergem tot si se alege praful” . Doar ca de data asta chiar nu stiu cum o voi lua de la capat. Articolele sunt foarte bune. Adevarate lectii de viata. Doar ca fiecare si le cunoaste pe ale sale lectii.Dar trebuie incercat orice.:)
esti tare si ma intaresti si pe mine multumesc din suflet
Pera esti cu adevarat un model demn de urmat. Per aspera ad astra! <3
genial
Genial articolul!Ai luminat calea mea.
Felicitări! Mi-au dat lacrimile citind acest articol(dar nu mai spune la nimeni).
🙂
😉
🙂
Super ! Multumesc Pera !!!!
Se poate face ceva si fara incredere in tine. Din inertie, dar se poate. Trebuie doar sa tragi de tine cu determinare, perseverenta si mai ales consecventa si concentrare si increderea va veni rapid. E motivator si incurajator articolul asta. Multumesc!
cind se pune in prima persoana scriitorul/psihologul ca exemplu in articol, cu bunele si relele sale, si chiar isi dezvaluie anumite laturi mai putin „placute”, in plus are un entuziasm contagios inafara de un optimism innascut, atunci totul este perfect! o opera de arta! articole ca acestea ar trebui sa fie vindute cu bani frumosi, nu date „de-a moaca” pe feisbuk…:-)))))) pupici din italia!
Citeam articolul si ma regaseam oarecum cu suisuri si coborasuri. Sa o iei de la „zero” pare frustrant, insa adevarul e ca e frumos. Toti o luam macar o data de la capat. Poate atunci cand facem primii pasi nu avcem frici si temeri, ne ridicam, zambim si radem cu gura pana la urechi si o luam de la cap. Motivatiile le gasim in noi, si daca nu le gasim sa criem cateva si apoi sub fiecare motivatie interioara sa punem o intrebare simpla si care va da nastere la un raspuns: si ce ma mai mana? Aceasta intrebare va da nastere la raspunsuri pentru tine si pentru motivatia ta de amerge mai departe si de a ua ceva de la capt chiar si dupa o infrangere… La calculator cand joci in joc si nu treci de un anume nivel te superi si nu mai joci acel joc, nivel niciodata? Nu cred. Nu facem nici unul dintre noi asa ceva. Il jucam opana trecem de acel nivel In viata de ce nu facem la fel? De ce nu ne urmarim visul ca pe un joc, ca pe un nivel, pe care daca am esuat o luam de la capat? Sa incercam nivelurile unul cate unul. Zona de confort e aici. Visul meu e aici. Sa imi joc nivelul cat mai bine pentru a ajunge cat mai repede la rezultatul meu.
Bravo, imi place comparatia ta cu nivelurile la jocuri, de multe ori ma gandesc si eu la asta, de ce la jocuri suntem asa perseverenti si tinem cu dintii sa trecem urmatorul nivel, iar in viata este atat de greu uneori? intervin emotiile care ne dau totul peste cap, dar trebuie sa detinem controlul emotiilor si cu siguranta nivelele pot fii depasite pana la urma.
Pera, ai dreptate. De fapt forta si izvorul puterii si increderii noastre este in noi. Orice om cunoaste caderi, prabusiri, dar atunci, acolo, in acele momente cumplite de ingenunchere, cand se imprastie mai tare, daca are vise de implinit, isi va aduna toate caramizile si se va recladi. Mai tare si mai puternic. Pana la urmatoarea cadere, dupa care va trebui sa se ridice iar si iar sa se recladeasca si sa mearga mai departe… Viata are cicluri, dar daca nu exista increderea in sine, poti ramane debusolat, cautand sa invinovatesti pe toata lumea din jur pentru slabiciunea ta personala pe care nu vrei sa ti-o recunosti si nu vrei sa ti-o tratezi. Astfel se poate rata un om capabil, apt de a lupta cu sine dar care depune armele inainte de a lupta. Insa orice victorie asupra noastra nu poate decat sa ne ajute sa ne implinim viata si visele… Ma bucur ca ai scris cu multa sinceritate si acuratete acest articol pentru ca vorbeste foarte clar despre ceea ce sta la baza reusitei fiecaruia: increderea in sine.
bun articol Pera si cu multe invataminte…..am simtit si eu pe pielea mea ceea ce spui tu aici,intr adevar actiunea este ceea ce face sa te inalti
multumesc
Nu am cuvinte sa-ti multumesc. Felicitari pentru ceea ce faci.
Pera multe felicitari(le meriti din plin)! Un articol minunat 🙂 !!!se pliaza exact pe viata mea si nu numai a mea a tuturor probabil!
„Nu te mai gandi la incredere dar gandeste-te sa FACI ACTIUNILE necesare.
Increderea este facuta sa apara dupa ce ai trecut prin esec, descurajari si incepi sa deprinzi o noua abilitate.”
Multumesc!
Da, astazi vreau sa o iau de la capat. Sunt in prag de divort dupa 25 de ani, am ramas fara serviciu si am un copil de 13 ani. Sunt varza!!!!! Nu am pe nimeni, nici mama, nici sora…. singura! Dar „ma arunc” si trebuie sa reusesc! Eu am incredere in mine, trebuie doar sa castig increderea celor din jurul meu ca pot face fata oricarei provocari. Offff, daca am putea vorbi….
daca tu poti, pot si eu! ma inspiri!
mult succes Gabriela, sunt sigur ca o sa te descurci!
Ce-i al tau, e al tau, Pera!
Adevar grait- ai: curajul si consecventa sunt ingredientele prevestitoare increderii in sine.
Multumesc frumos pentru material!
Cred ca asta e cel mai bun articol care l-am citit pana acum pe tema stimei de sine, tocmai pentru ca o zici verde’n fata, Pera.
Viata te plesneste de fiecare data cand crezi ca ai vazut deja tot …solutii ? Nu ma gandesc decat sa o iau de la zero din nou si pana la urmatoarea provocare in fata careia ma pune viata imi spun ca altii o duc mai rau si trec prin suferinte mai mari si merg inainte fara sa privesc inapoi ….Felicitari pentru tot ceea ce faci , esti minunat si cred ca deja stii asta 🙂
Pera, articolul tau este ca un dus rece, te trezeste repede. Multumesc!
Intr-o viata de om caderile si cazaturile …. sunt iminente. Important este sa-ti aduni puterile sa te ridici, sa te scuturi de praf si sa continui sa mergi drept stiind ( nu sperand …) ca ce e mai bun, mai frumos abia ACUM urmeaza . Apreciem si savuram intotdeauna placerea unei mese mult mai mult daca ne-a fost un pic ( sau mai mult ) foame inainte de a reusi sa mancam . Concluzia mea: Sa fim recunoscatori pentru perioadele mai putin prospere ( indiferent de domeniul in care se manifesta ) pentru ca ele ne pregatesc sufletul pentru un ospat delicios . Noi trebuie sa fim atenti in timpul asta sa nu se arda ingredientele ( altfel ni se amaraste bunatate de festin ) si sa asezam masa . Pofta buna! 🙂
foarte fain meniul propus! Pofta buna!
asa e!
simt pasiunea si …focul cu care vorbesti!
autenticitatea si adevarul din vorbele tale , da..vor cuceri lumea!
Asta e adevarat..Dar e mai greu de pus in practica…
Foarte tare articolul si foarte motivant! Bravo Pera!!!
imi place articolul. am retinut 3 lucruri din el. ma inspira. o sa-mi amintesc…
Excelent articol !! Felicitari !! Eu m-am regasit in el 😉 Multumesc, Pera!
Te citesc de foarte mult timp si nu de putine ori, articolele tale m-au inspirat si m-au ajutat in foarte multe privinte.
Articolul de fata este unul din cele mai bune si mai pertinente articole scrise vreodata de tine.
Extraordinar mesajul transmis!
Multumesc!
Felicitari, maestre!
Frumos spus. Una din cele 12 carti e mea. Multumesc ca ai scris-o!
Bravo Pera ! cel mai reusit articol de pana acum . Sunt sigura ca vor urma altele si mai bune
! Simt cum evoluam odata cu tine prin aceste articole. Creezi dependenta 🙂 ,stii si tu.
impartasesc aceeasi viziune …keep going Pera 😉
Foarte directe articolele tale, imi plac.
Sambata ascultam o emisiune la radio si aveau un concurs la care puteai castiga o carte.
Am pus mana pe telefon si am stat 10 – 20 de secunde cu ganduri gen „nostradamus” cum ziceai tu, ziceam „are rost, n-are rost, daca nu prind legatura, da’ daca nu castig, nu e pentru mine asta” etc.
Apoi mi-am dat doua palme si am sunat. Am intrat in direct. Pana au inceput sa vorbeasca cu mine (mai era un concurent) incepusera sa-mi tremure mainile de emotie.
Cand mi-am dat seama de asta am zis ca trebuie sa ma controlez cumva ca nu pot vorbi in conditiile astea, mai ales sa si articulez ceva coerent, si mi-am adus aminte ca daca iti faci mintea sa se duca in alta directie (gen sa faci niste calcule, sau sa-ti spui nr. de tel invers etc.) poti depasi si starile astea.
Asa ca mi-am pus intrebarea „Cine sunt eu?”. Moment in care s-a facut liniste in cap 🙂
Si uite asa am vorbit si la radio si am castigat si cartea 🙂
Multumesc.
Multumesc pt acest sfat, imi prinde bine si mie.
DOAMNE CE VORBE. ASTEA M-AU LOVIT CU IMPACT IN PIEPT….PFF M-IAI DESCHIS OCHII CATRE ALT CEVA…VREAU SA FIU UN OM CA TINE.
Buna. Bine zici ca trebuie sa actionam. N-am actionat pana acum din cauza ca nu puteam sa ma accept pe mine. Multumesc pt articol.
Pera te urmaresc de mult timp si am invatat multe de la tine, dar acest articol chiar ca m-a lasat fara grai.Si eu foloseam des aceasta „scuza” si mi-am dat seama in timp ca de fapt era doar frica de schimbare.Multumesc
Merci pt sutul in fund. La mai multe.
Apropo, panoul ala de vise e fantastic. Mi-am facut unul la inceputul anului si am o mare parte (cam jumate) indeplinite deja sau partial indeplinite.
Articolul acesta mi-a dat multa multa incredere in mine, este un indemn la actiune pentru a avea realizari!
pot sa iau viata de la capat la 40 de ani?
Da !!! 😀 Mai ai vreo 30 de ani de trait. Nu crezi ca merita ?
Sunt multe persoane care din frica de a fi judecate de esecurile care le au la inceput de drum evita sa se angajeze in actiune dar dupa loviturile care vin inevitabil trebuie sa cauti solutii la cunoscuti si de ce nu si la necunoscutii apropiati prietenilor tai .
esti minunat, special si tot ce vrei. suuuuper si mii de multumiri pentru tot ceea ce scrii.
subscriu.:) Multumesc !
f interesant si adevarat, acum am constientizat ca de fiecare data, dupa ce viata mi-a tras clapa , am avut o perioada in care increderea in mine a scazut , dar am revenit mult mai rapid deoarece in spate aveam o experienta.Multumesc
Super articolul…… mult succes in continoare.
„Increderea este facuta sa apara dupa ce ai trecut prin esec” ? Doamne,Pera pe langa fost jucator de Wow ,”Psiholog” consumator de shaorma si cola ,Victima(pentru ca in asta cam pozezi in toate articolele tale , aceeasi poveste cum ca tu ai inceput de la 0 , de parca n-ar fi oameni care fac ca problemele pe care le-ai avut tu sa para nimicuri) mai poti adauga o noua caracteristica descrieri tale , insa nu sunt sigur daca e Naiv sau Sarlatan 🙂 (nu sunt sigur daca ce scrii tu in articole chiar crezi , sau doar sa-i atragi pe bietii oameni sa-ti cumpere cartea.
Cine afirma asta? hai descrie-te sa vedem ce realizari ai tu, desi se vede de la o posta ce fel de om esti
cred ca poti sa citesti oamenii dar dupa cometariile pe care le lasa,eu una pot 🙂
Multumesc.
„Ai incredere sa construiesti un imperiu si o viata de succes stiind ca nu ramai cu nimic din ce ai realizat?”
Foarte buna intrebarea.
Eu personal consider ca viata (bani, familie, prospepritate, etc.) sunt doar „Level 1”.
„Level 2” e cu adevarat interesant… adica moartea si ce urmeaza apoi. Si exista antrenament si pentru asta. Doar sa stim unde sa cautam 🙂
Foarte bun articol. as spune EXCELENT
Draga Pera, mi-a placut foarte mult articolul tau: „Sa nu te mai aud vreodata, ca nu ai incredere in tine!”
As comenta mult, dar prefer sa te felicit, sa recunosc ca ai dreptate, ca si la 50 de ani trebuie sa ai incredere in tine,… si-mi permit sa-ti raspund prin poezia
„IF” de Rudyard Kipling.
De poti fi calm cand toti se pierd cu firea
In jurul tau si spun ca-i vina ta;
De crezi in tine chiar cand omenirea
Nu crede dar s-o crezi ar vrea;
Daca de asteptare nu ostenesti nicicand,
Nici de minciuna goala nu-ti clatini gandul drept;
Daca privit cu ura nu te razbuni urand
Si totusi nu-ti pui masca de sfant sau de intelept;
Daca astepti dar nu cu sufletul la gura
Si nu dezminti minciuni mintind, ci drept;
De nu raspunzi la ura tot cu ura
Dar nici prea bun sa pari nici prea-ntelept;
Sau cand hulit de oameni, tu nu cu razbunare
Sa vrei a le raspunde, dar nici cu rugaminti;
De poti visa dar nu-ti faci visul astru;
De poti gandi, dar nu-ti faci gandul tel;
De poti sa nu cazi prada disperarii
Succesul si dezastrul privindu-le la fel;
De rabzi s-auzi cuvantul candva rostit de tine
Rastalmacit de oameni, murdar si prefacut;
De rabzi vazandu-ti idealul distrus si din nimic
Sa-l recladesti cu ardoarea fierbinte din trecut;
De poti risca pe-o carte intreaga ta avere
Si tot ce-ai strans o viata sa pierzi intr-un minut
Si-atunci fara a scoate o vorba de durere
Sa-ncepi agonisala cu calm de la-nceput ;
De poti ramane tu in marea gloata
Cu regi tot tu, dar nu strain de ea;
Dusman, om drag, rani sa nu te poata;
De toti sa-ti pese dar de nimeni prea;
De poti prin clipa cea neiertatoare
Sa treci si s-o intreci gonind mereu;
Daca ajungi sa umpli minutul trecator
Cu saizeci de clipe de vesnicii mereu,
Vei fi pe-ntreg Pamantul deplin stapanitor
Si mai presus de toate, un OM, iubitul meu.
Multumesc! Adevarul e ca nu ma asteptam sa incepi asa-„sa nu te mai aud …” pe mine cel putin m-ai cam scuturat! Si e drumul cel bun!
Wooow 🙂 Felicitari !
Mulțumesc! Chiar aveam nevoie de acest articol!
Am ras maxim. Puteam sa mi te si imaginez in unele situatii, dupa cat de bine ai scris. Ai dreptate!
Nemaipomenit articolul , simt si eu nevoia sa iti multumesc , caci prin intermediul cartilor tale am reusit sa ma dezvolt foarte mult , dar inca mai am nespus de mult de lucru ca sa ajung macar un sfert din ce esti tu , dar faptul ca te-am descoperit si nu mai sunt un muppet pot continua dezvoltarea neincetat . Multumesc inca o data !
Esti o adevarata inspiratie!
Felicitari ! excelent articol .
Fain articol, mulţumesc!
Excelent! Ehe, am nimeruit in club! Nici nu ma mira….nu ma gandeam ca as putea fi singura care o ia de la capat iar si iar…Asta-i viata! Cu fiecare busitura te ridici mai indarjit si-atunci sa vezi cata incredere in tine ai!
Mii de multumiri, pentru ca ne impartasesti si noua din experienta traita.
Salutare Pera! Sunt un incepator,ca multi altii banuiesc!
Am inceput sa citesc articolele tale,cu fiecare articol citit i-mi dau seama ca toate aceste lucruri poate le stie fiecare cititor..dar…nu ii da atentie!
Baft in continuare si sper sa ajung sa am si eu increderea in mine….aceea care cu sigurata exista
Mda… Mi s-a intamplat sa ma gandesc ca nu am destula incredere ca sa ma apuc de ceva:)). Ai venit cu articolul asta care mi-a spulberat iluzia exact la momentul potrivit! Multumesc!:D Desi am doar 17 ani…te urmaresc de vreo 3 ani si mi-ai schimbat mult viata si aspiratiile. Mi-ai schimbat felul de a privi lumea, de a privi situatiile, felul de a gandi si felul de a reactiona la nou si la provocari:D
super, minunat….m-a facut sa inteleg atat de multe lucruri si sa nu ma mai lupt cu „increderea in mine”…m-a facut sa ma focusez pe actiune…multumesc
De multe ori imi spun ca trebuie sa am mai multa incredere in mine ,dar mi-e frica sa fac ceva nou.De saptamana trecuta mi-m spus sa trimit acest mesaj si asta a fost mai mult ca o provocare si nu stiu daca o fac ca sa spun ce simt sau ca sa-l contrazic pe muppetul din mine.Stiu ca pot sa fiu,ca persoana,asa cum vreau dar inceputul e greu.In ultimul timp pot sa spun ca la teorie incep sa ma pricep:ma incurajez,vad partea plina a paharului doar ca atunci cand trebuie sa vorbesc ma pierd sau nu sunt naturala,evit privirea si nici macar nu pot sa spun un punct de vedere pentru ca ,de obicei,nu am niciunul.Parca sunt o marioneta care trebuie controlata pentru ca nu se poate descurca singura.
Multumesc! 🙂
Una dintre carti >Personalitatea Alfa < eu am cumparat,a fost foarte interesanta .
vad de multe ori tipe superbe increzute as spune eu iar eu nu am incredere in mn sa le abordez din cauza ca nu le pot invita nici la suc ca nu am bani si nici ca nu am avut amici sa ma ajute sa am incredere , Pera ajutama te rog cumva sa am mult tupeu si incredere cand vad tipe superbe
super articol
you are really a good webmaster. The site loading speed is incredible. It seems that you’re doing any unique trick. Also, The contents are masterwork. you’ve done a excellent job on this topic!