Oricine vine la tine și-ți promite o soluție universal valabilă pentru toate cuplurile, își bate joc de tine. Să nu-l crezi.

Dar oricine vine la tine și-ți spune că nu ai cum să înveți de la alții cum să fii un iubit sau o iubită mai bună, și care sunt fundamentele unei iubiri durabile… și acesta te minte.

Adevărul l-am învățat atât pe pielea mea, cât și din multele ore în care am stat de vorbă cu cupluri de-a lungul anilor.

Dacă ai crescut între oameni, atunci și tu ai fost expus întreaga viață la propagandă pură care te dresează. Din societate ai învățat ce înseamnă iubirea, ce e o relație și care sunt valorile unei relații de calitate.

DAR SURPRIZĂ! Divorțurile și despărțirile sunt în creștere. Relațiile sunt tot mai scurte și mai superficiale.

Și așa ajungem toți bolnavi, triști și singuri.

Traumele trecutului nu te lasă în pace nici după 10 ani de relație. Chiar și acum, după 7 ani cu Oxana, AM NEVOIE să mi se spună că sunt iubit și apreciat. Cu toții avem nevoie de asta.

Și eu, și clienții mei, chiar și tu.

Și dacă toți avem nevoie de aceleași lucruri, și toți suferim, de ce nu o facem? De ce nu suntem mai buni? De ce nu iubim mai sincer și mai intim? De ce nu comunicăm?

De ce lăsăm orice mizerie de ceartă să ne dezbine și uităm cu cât efort am construit o viață alături de persoana de lângă noi?

Pentru că suntem proști și traumatizați, dar în special dresați să tratăm iubirea ca pe o negociere, când ea de fapt este un parteneriat. Parteneriat între doi oameni care vor să treacă prin viață împreună, să se bazeze 100% unul pe celălalt și să înflorească împreună.

Nu există o formulă! Dar există niște valori, niște lucruri care nu au voie să lipsească într-o relație. Iubirea are nevoie de încredere cum are nevoie focul de oxigen.

Dacă simți că mai există iubire în relația ta, atunci aceasta poate fi salvată, vindecată și fortificată.

În momentul în care scriu aceste rânduri, deja au trecut peste 6 luni de când lucrez la următoarea mea carte despre relații.

Dar mi-am dat seama că problema nu poate aștepta. Este nevoie de un ghid simplu, ușor de ascultat și de pus în practică.

Relațiile sunt lucrul dracului pentru că la fel cum zice expresia ”drumul spre iad e pavat cu intenții bune”, nimeni nu intră într-o relație cu gândul că va distruge emoțional pe cineva. Sau invers.

Dar cele mai grave traume nu vin de la străini sau ”dușmani”, pentru că de aceia știm să ne ferim. Traumele care te nenorocesc vin de la oamenii pe care-i iubești cel mai mult, de la aceia în fața cărora devii complet vulnerabil. Trădarea se pedepsește cel mai grav deoarece nu te poate trăda un inamic. Prietenul te trădează, cel în care ai investit toată încrederea.

Relațiile au potențialul de a fi cel mai frumos lucru pe care-l putem trăi în viața asta, dar și de a fi cel mai distructiv lucru. Mă refer aici la toate relațiile, inclusiv cu prietenii și familia.

Dar în special cele romantice. De ce? Pentru că acelea ni le alegem noi…

Dacă părinții ni s-au dat, cu bune cu rele, iubirea ne-o alegem singuri. Și aceste alegeri ne afectează pe noi, pe copiii noștri și pe toți oamenii cu care interacționăm.

Mor când aud sintagma ”nu a avut noroc în dragoste”. Nu e vorba de noroc, nu e loz în plic, nu e o tombolă.

Nimeni nu s-a dus la biserică neștiind ce soț sau soție vor întâlni acolo.

NE ALEGEM IUBIȚII ȘI IUBITELE, ȘI DE ACOLO PLEACĂ NECAZUL!

Dar îți zic cu mâna pe inimă că ea nu voia asta. Era și ea furioasă pe mine, dezamăgită și nu mă mai suporta.

Dar nici eu și nici ea nu știam să comunicăm. Nu știam de ce suntem supărați sau ce așteptări avem. Așa că în loc să construim o viață frumoasă împreună, ne demontam reciproc. Eram nefericiți și ne răzbunam pe singura persoană care ne făcea să ne simțim mai bine.

Am fost un mare fraier (cum suntem toți la început), și după ce am cunoscut-o pe Oxana (soția mea) era să o pierd și pe ea.

De ce era să o pierd?

Pentru că mă simțeam nesigur, și căutam conflicte. Simțeam că nu sunt destul de bun pentru ea, și în loc să mă port mai frumos, căutam să o fac și pe ea să mă dezamăgească pe mine.

De abia așteptam să greșească ceva, că aveam reproșurile pregătite ca artileria în al doilea război mondial. Dacă greșea, o atacam din toate direcțiile

”Tu zici de mine că sunt ipocrit, dar tu nu te vezi pe tine?”

Dar o iubeam pe Oxana. De ce voiam să o rănesc? Pentru că mă simțeam dependent de dragostea ei, și deja anticipam momentul în care mă părăsește pentru altcineva.

Și uite că nu s-a întâmplat…

Și sunt convins că ea este încă alături de mine deoarece am avut amândoi tăria și înțelepciunea de a recunoaște că o relație înseamnă muncă și ambiție.

Dacă e să rămâi cu ceva după ce citești această pagină, ar fi următorul lucru: Nicio relație nu e perfectă de la început. Peste tot vei întâlni obstacole și probleme, iar fericirea ta depinde de cum le abordezi. Cu iubire în suflet, sau cu artileria pregătită să pedepsești orice greșeală. Tu vezi dragostea ca pe o misiune de pace sau una de război?

Povestea asta mi se pare foarte amuzantă: când am început să fiu interesat de slăbit și de ce mănânc, am căzut pradă tentației și mi-am cumpărat un BLENDER. Știi tu, un mixer în care să-mi fac sucuri de fructe care să înlocuiască COLA și shawarmele pe care le devoram zilnic.

Ei bine, într-o zi nu l-am închis bine în partea de jos, unde sunt lamele, și când am ridicat cupa mi-a curs tot sucul direct pe aparat.

PANICĂ! L-am scos repede din priză, l-am șters, l-am uscat. Dar degeaba. Blenderul nu mai pornea. Efectiv nu mai făcea nimic.

M-am gândit să îl trimit la garanție, dar eu l-am stricat. Nu îmi dădea nimeni garanția pe el. Și a rămas pe dulap, pentru că nu aveam suficienți bani să arunc o investiție de câteva sute de lei pe fereastră, chiar dacă nu mai aveam ce face cu blenderul.

După o lună vine un prieten în vizită, vede blenderul și mă întreabă dacă l-am trimis la Depanero. Am zis că nu are rost, și că dacă vrea să-l ducă el, îl poate păstra.

Zis și făcut. După o săptămână mi-l aduce acasă și-mi zice: hai bă că merge acum.

Fericit din cale-afară mă pun să-l testez. SURPRIZĂ, tot nu merge. Dar Ionuț mi-a zis că merge… și atunci m-a lovit adevărul până în suflet: eu îl tot testam fără să-i montez cupa. Aparent blenderul meu nici măcar nu își aprinde ledurile fără să-i montezi cupa.

BLENDERUL NU A FOST STRICAT NICIODATĂ! Doar nervii mei și impulsivitatea m-au făcut să-mi bag picioarele la prima problemă.

Și acum urmează partea faină a poveștii. I-am zis Andreei ce am pățit cu blenderul și aceasta mi-a spus la final.

Eu nu am fost niciodată prost, dar fraier am fost de multe ori. Și cel mai mare dușman al meu am fost tot timpul eu, cu nesiguranțele mele. Eu intram în relații și eu le distrugeam.

Vreau doar să te asigur că poți trece peste asta, cu un pic de muncă poți să-ți transformi relația în una bună și împlinitoare.

Toți merităm dragoste, dar nu prea știm să o cerem.