| La 6 ani dupa moartea tatalui meu am meditat un pic si am facut o lista cu lucrurile pe care le-am invatat de la taica-miu care a suferit de aceasta boala incurabila numita alcoolism. Sa-i dam drumul. 1. Sa fiu asumat Nu stiu daca ai idee ce inseamna sa fii timp de 30 de ani alcoolic si efectiv TOATA LUMEA, dar TOATA, sa insiste ca exagerezi, ca o sa mori, ca o sa pierzi tot si totusi, tu sa faci exact ce vrei tu. Cand te gandesti bine, sa ai asa o determinare fantastica te poate duce foarte departe in viata daca iei si aplici aceeasi tenacitate in alt domeniu al vietii mai productiv si mai sanatos pentru evolutia si sanatatea ta. Amenintarile, santajul, lacrimile, iubire, distrugerea, furia si orice alte forte psihologice si spirituale iti poti imagina, nu l-au putut misca din drumul lui de 30 de ani in care alcoolul a fost raspunsul indiferent care a fost intrebarea. Nu sunt ironic. Iti trebuie forta sa bei non stop, sa traiesti cu 10 ani mai mult decat ti-au dat doctorii si sa arati degetul mijlociu tuturor. A fost alegerea lui si a dus-o la capat exact cum si-a propus. Un alcoolic cu adevarat profesionist. Tot ce pot sa sper e ca imi doresc si eu sa am aceeasi determinare si tenacitate in privinta psihologiei si a impactului pozitiv pe care il am asupra celor din jur. 2. Cioran ar fi avut o admiratie profunda pentru el. Stiu asta pentru ca am citit un fragment de la Cioran pe care am sa ti-l las si tie mai jos. „Mă îmbătam foarte des pe vremea adolescenţei. Credeam că o să devin beţiv. Eram aproape convins. Admiram enorm în Răşinari beţivii clasici, care erau în fiecare zi beţi. Ăsta era singurul tip interesant din tot satul. Toată lumea era plecată la câmp, toată lumea făcea ceva, iar el era cu violonistul. Era singurul care se distra. După doi ani de zile nu mai avea nimic, norocul lui că a murit”. 3. Un alt fel de a nu face compromisuri legate de propriile valori Stiam foarte bine valorile din viata tatalui meu. Iubirea a fost prima si cea mai mare sete a tatalui meu. Aceasta a fost valoarea lui numarul 1. A vrut sa primeasca si sa daruiasca iubire asa cum stia el dar nu a iesit. A considerat ca a dat prea mult si a primit prea putin. Pentru ca nu a inteles adevarata natura a iubirii si sensurile ei, s-a limitat la a cauta iubirea la alti oameni. E scuzabil pentru ca nu avea nici carti de specialitate, nici terapeuti si nici TedTalks ca sa isi poata cauta pe google niste solutii. A trebuit sa se descurce cu ce a avut cu resurse minime. Cand a realizat ca nu o sa primeasca iubirea asa cum vrea si cat vrea, in loc sa se compromita si sa devina un cinic smecher si furios pe oameni, pe societate si pe viata in sine, a ales sa isi anestezieze durerea. Cand era beat, ii trecea supararea pe lume si isi gasea capacitatea de a darui. A fost intotdeauna cel mai amuzant de la orice petrecere, un extraordinar de bun povestitor si un suflet imens. Ca sa nu isi compromita valoarea numarul 1 in viata, ca sa poata sa dea mult in timp ce primeste putin, a ales acest medicament cu alinare pe termen scurt si distrugator pe termen lung: alcoolul. 4. Ca am judecat si urat doar lucrurile ce erau oglindite in mine De la 15 la 30 de ani aveam o furie turbata impotriva tatalui meu insa total deplasata. Furia mea era din egoism. As fi vrut sa am un tata si o familie normala, si n-am avut. As fi vrut ca tatal meu sa ma invete ce invata alti baieti de la tatii lor: despre femei, despre barbierit si despre cum sa iei decizii ancorate intr-o masculinitate sanatoasa atunci cand miza este mare. Nu s-a putut. As fi vrut sa castige bani si sa-mi dea si mie, ca eu si mama sa nu ne zbatem in saracie crunta ani multi de zile. N-au fost bani. Si toate astea erau despre mine si nevoile mele. Uram dependenta si slabiciunea tatalui meu pentru ca vedea oglinda. Jocuri pe calculator, pariuri, ponoshaguri, junkfood pana m-am facut obez. Eram cel putin la fel de dependent ca si el doar ca el avea alcoolul la dispozitie, eu aveam de toate in afara de alcool. Cand m-am iertat pe mine pentru slabiciuni, in aceeasi zi l-am luat in brate pentru prima oara si i-am spus ca il iubesc pentru ca am inteles ca totul pana atunci a fost doar despre mine. 5. Sangele apa nu se face. Iubesti si ti-e ciuda ca nu te poti opri din a -l iubi desi nu are logica, sens si explicatie. L-am iubit pe tatal meu cu o forta interioara de neinteles. Il uram si il iubeam in acelasi timp. Nu puteam sa ma opresc din a-l iubi desi mi-am dorit asta. Am vrut sa nu-l mai vad, am vrut sa-l pedepsesc, am vrut sa il uit si sa il fac vinovat pentru iadul ce l-a creat pentru mine si mama. Cu toate astea, cel putin odata pe saptamana ma duceam la el cu o plasa cu ceva de mancare, cu tigari si cu niste bani. Orice a facut si oricata furia nastea in mine, mergeam la el ca la alatar sa aduc ofranda. Pentru ca era TATA, in mortii ma-sii de treaba. 6. Ca nu e niciodata prea tarziu Daca la 20 de ani mi-am fi spus cineva ca la 30 o sa am o relatie perfecta cu taica miu si totul va fi grozav ii radeam in fata ca la un mare prost. Am trecut in viata prin cacaturi imense si nu credeam ca mai poate exista resetare, iertare si vindecare. Dupa toti anii lui de alcoolism, dupa toti anii mei de salbaticire, dupa toata saracia si umilinta pe care am perceput-o, nu credeam ca mai exista vindecare nici a mea, nici a relatiei mele cu el. Timp de 20 de ani nu am mai stat cu ambii parinti la masa. Totusi, cand am implinit 30 de ani si era Craciunul, i-am invitat si pe mama si pe tata la masa. Au venit si privindu-i, am vazut doi adolescenti. Taica-miu faceam glume, maica-mea nu se putea abtine sa rada. Le-am pus in farfurie la amandoi si nu ma mai saturam sa ii privesc. „Astia sunt parintii mei!”, imi spuneam. „Ce privilegiu sa ii mai vad odata impreuna!” Mai batrani, mai plini de cicatrici si mai smeriti, cu mai putina energie, dar sunt chiar ei, in carne si oase. Ce priveliste, esti nebun? A fost ceva unic, scurt, dar imprimat in vesnicie. Poate suna total aiurea, dar a fost deajuns acea CLIPA in timp ca inima mea sa rasufle usurata. „Nu e totul pierdut, nu e niciodata prea tarziu!”. 7. Intreaga viata e un continuu proces de vindecare de vina si rusine. Taica-miu nu s-a nascut defect ci foarte normal. 3 factori influenteaza dezvoltarea unei fiinte umane. GeneticaMediulEducatia Genetic era perfect in regula. Mediul a fost de cacat, pornind chiar de la parintii lui bine intentionati dar nestiutori. D e unde sa stii parenting si toate nebuniile de azi in 1957? Asta e! Educatia putea sa il salveze doar ca el voia sa fie pilot de avion si actor insa l-au trimis la Politehnica. Si nici dezvoltarea personala nu era vreo smecherie mare in Romania comunista. Deci ce sanse sa se salveze singur ar fi avut copilul asta devenit adult? A fost un suflet pierdut si ratacit intr-o crunta programare sociala si calea lui de a nu se compromite a fost sa evadeze in betie. A fost umilit de mic, s-a simtit vinovat de mic, a fost criticat pentru alegeri intreaga lui viata de catre toti. Parintii lui, neamurile, profesorii, toate sistemele sociale behaiau sfaturi in cor fara sa inteleaga ca prin pas spre conexiune este sa asculti, nu sa dai din gura. Pe el nu l-a intrebat nimeni ce vrea. Rusine si vinovatie pe pita, non stop. Cat sa reziste un suflet asaltat de atata vina si rusine pentru cauze pe care nici nu le stie? „Trebuie sa fii asta, trebuie sa faci asta ca sa ai un loc in ochii nostri. „, spuneau toti. Si ce a ales el? Sa se pise pe toti. Bravo frate. Trist destin, dar cel putin nu a facut niciun compromis legat de ce si-a dorit. Daca nu a putut sa aiba ce vrea el, a renuntat sa mai vrea altceva. 8. Cat de rezistent poate fi corpul si spiritul uman Alte puncte de admiratie aici. I-au zis doctorii ca o sa mai traisca maxim 1 an, ca are ciroza hepatica, era umflat tot. Asta la 47 de ani. A prins 57, vand mai mult ca niciodata. La medic a mers extrem de rar, si doar cu salvarea cand il luau inconstient. Odata si-a rupt mana cazand de pe bicicleta. In rest, gandire pozitiva si batie zi si noapte. Trebuie sa vezi ca sa crezi cat de rezistent poate fi corpul uman indiferent cat de salbatic il torturezi si insisti sa te autodistrugi. 9. Sa ma concentrez pe ce pot face eu M-am prins la un moment dat ca taica-miu nu poate sa faca mare lucru pentru el sau altii. M-am responsabilizat putin si am inceput sa imi rezolv problemele legate de sanatate, relatii, bani, vocatie si dependente. Mi-a luat vreo 10 ani dar am reusit in toate. Ba chiar ii invat si pe altii. Atunci m-am dus la el si atunci S-A SCHIMBAT SI EL. Cat timp i-am cerut lui sa se schimbe, a fost mai rau pentru ca bautul lui venea din durerea neaaceptarii si neiubirii. Dupa ce m-am relaxat in propria mea viata, am putut sa il accept cum e pentru ca nu mai aveam nevoie de nimic de la el. Singura mea nevoie era sa am din nou un tata, oricum ar fi el, oricat de mult ar dura asta. Asta a fost tot secretul. Am facut eu treaba pentru noi. Si a meritat fiecare fucking secunda. 10. Sa bei o bere cu tata cel mai bun lucru – dar fara intentii ascunse. Primul semn de acceptare a tatalui meu a fost sa beau cu el ceea ce va genera probleme dupa moartea lui pentru ca a inceput sa -mi placaprea mult ( duminica o sa citesti continuarea acestui articol) N-am pus gura pe alcool pena la 30 de ani si la 30, am pus berile pe masa, precum si taria, si hai sa bem! Rad cand imi aduc aminte privirea lui foarte șocata. „Asta e fiu -miu? Imi da sa beau? Oare vrea sa ma otraveasca?” HAHAHA 🙂 „Nu tata, bem, ca doar e domeniul tau de specialitate. „ Bea acum si cu fiu-tu daca te tine. Si dupa ce am tras prima betie, l-am INTELES. Am inteles exact cum functioneaza mizeria asta de alcool, si cum te seduce. Nu te judeca, nu te cearta, te accepta asa cum esti si te face sa te simti bine. O clipa. Apoi, dezastrul! Dar pentru multi clipa aia merita pretul vietii. Aceste lectii le scriu ca sa il onorez pe tata si sa ii spun ca eu aleg alt drum in viata decat cel al dependentei si sa inteleaga el este iubit , respectat si onorat la 6 ani de la moartea lui. In acelasi timp, asa prapadit cum parea in ochii lumii, el si-a pregatit revansa. M-a nascut pe mine, si eu aveam sa devin arma cu care avea sa se intoarca inapoi in aceasta lume ca sa atace raul de la radacina. Fiu-su avea sa razbune cele mai mari suferinte ale lui: – lipsa lui de vocatie – programarea sociala si sistemele ce distrug suflete – esecul in relatii de cuplu – lupta cu viciul Am ales sa traiesc destinul tatalui meu si sa lupt in numele lui, doar ca la pachet a venit o uriasa problema ce a durat exact 38 de ani sa poata fi vazuta in adevaratele ei culori. Despre asta, in emailul urmator. Materialul ce vine, episodul 9 o sa fie mai intens ca asta Pera Novacovici P.S. Daca doresti sa intri intelegi dependentele si sa le vindeci, ai audiobook-ul Alfa si Shamanul: https://edukiwi.ro/peranovacovici/alfa-si-samanul/ |
Sunt tată, ce mă fac?
23 iulie 2024
Niciun comentariu
„Pe tine cum te-a tinut tati tau in brate cand ai plans?” Asta m-a intrebat Zlata acum cateva seri inainte sa ne culcam. Stateam in pat si ii povesteam drama
5 răspunsuri
BRAVOO!!!!!! Este cel mai adevarat comentariu pt cei alcoolici! Te felicit! Si eu sunt un alcoolic in varsta de 60 ani.Si eu am frica fiecarei zi care urmeaza.Am insa norocul ca dispun de resurse financiare numai din munca pe care o depun. Sunt economist nascut in 1959 si de doua zeci si cinci de ani lucrez contabilitate pt firme.Multumesc CELUI DE SUS caci ma ajutat pana acum sa nu gresesc major (caci toata lumea nu e perfecta), si nu am avut probleme cu nici o institutie a statului. O zi frumoasa tuturor si mai astept comentarii si sfaturi adevarate!
Am simtit greutatea cuvintelor tale si chiar m-a emotionat povestea! Este foarte frumos ce ai facut pentru tatal tau si ca ai fost alaturi de el la sfarsit, exact asa cum a avut nevoie. Felicitari si tie ca ai reusit sa ajungi cineva, desi ai avut inceputuri mai grele. Intradevar mereu poti invata si aprecia lucrurile de la parinti, indiferent de cate „greseli” au facut si ei la randul lor.
Un articol care te pune pe gânduri. În același timp începi să îți pui întrebări în legătură cu nivelul tău de acceptare.
“Intreaga viata e un continuu proces de vindecare de vina si rusine.”
Viata e un continuu proces de placere si fericire… Pentru asta avem nevoie de actiune. Vina si rusinea sunt derivate din lipsa de actiune, lipsa actiunii este din cauza frici, frica te adanceste si mai mult in rusine si si vinovatie. Frica este ceva ce nu dispare, fara frica nu am aveam un echilibru.. tot ce avem nevoie este sa actionam spre ce ne dormi, pana frica se diminueaza.
Draga domnule Pera ,am 71 de ani si incerc sa citesc tot ce scrii ,deși as putea spune ca imi readuc aminte de lupta mea din copilărie pentru alcool (la mine mama a devenit alcoolica) ,apoi un frate ,care s a prăpădit între timp,si ce sa vezi si soțul meu care tot din cauza alcoolului s a prapadit(nu mi place termenul a murit.Am constatat ,cu cat eram mai înverșunată împotriva alcoolului cu atat atragem pe cei care consumau alcool la greu .Intotdeauna am cautat motivația am si gasit o dar probabil am facut greșală ,doream sa i schimb ,drept care prin acumularea necazurilor am facut si atac de panică, eu care eram căutată de copii,de tineri,de prieteni, pentru ca stiam sa i ascult si sa le dau ceva sfaturi ,eu fiind o fire pozitivă,rad,ma bucur de un pom, de o floare ,inca mai am incredere in oameni,e adevarat ca sunt foarte fericita in prezenta cainilor .