2018 – ca spre pușcărie sau ca spre Maldive?

“De abia aștept să devin ceea ce visez, să am ceea ce mă face fericită, să mă pot bucura complet de viață.  Dar mai e mult până acolo!”

Când am auzit-o pe fata din fața mea oftând, imaginându-și cât de lung și anevoios e drumul din imaginația ei spre fericire, cât de multe obstacole, greutăți și eforturi o așteaptă, am înțeles pe loc esența nefericirii umane.  

Cei care obțin ce vor sunt nefericiți pentru că realizează că toată chinuială lor nu a dus la sfârșitul unei călătorii ci doar la începutul uneia noi. Mai mult, multe din visurile sau obiectivele atinse nu aduc deloc plăcerea, liniștea, satisfacția sau bucuria imaginată.

Cei care nu obțin ce vor sunt și ei veșnic nefericiți, privind cu invidie la cei care au obiectele, relațiile, stilul de viață, statutul social care își imaginează că sunt scopul suprem al vieții pe Pământ și duc la împlinire și liniștea sufletească.

De ce unii oamenii de “ succes” care după o viață de muncă, ajunși milionari, cu acces la orice specialist și expert de pe planetă, cu posibilitatea de a trăi orice viață își doresc, cad pradă depresiei, medicamentelor, drogurilor și chiar se sinucid? De ce nici la Hollywood relațiile nu durează mai mult de câțiva ani în cele mai multe cazuri?

Cum se face că indiferent de resurse materiale sau faimă, cancerul seceră la fel pe toată lumea, dependențele la fel, bolile cronice sau autoimune nu au preferați indiferent de cât de diferiți sau speciali ne-am crede?

E posibil ca sursa celor mai multe suferințe precum și a fericirii care ne scapă orice am face să fie în alt loc decât credem noi?

Dragostea pentru proces sau cum am făcut curat într-o camera după 6 luni.

Unii oameni își trăiesc viața de zi cu zi și merg spre obiectivele propuse cu atitudinea și stările emoționale ale unui om ce merge la pușcărie.

Munca lor este o corvoadă.

Oameni deprimați, devitalizati, furioși, pierduți.
Alți oameni, în condiții de viață identice, au cu totul atitudine. Ei parcă sunt pe drum în excursie și destinația e Maldive cu all -inclusive.

Aceșți oameni se bucură de fiecare clipă, moment, om întâlnit. Se așteaptă la suprize, sunt spontani dar nu pierd din vedere destinația și nici plăcerea călătoriei.Hai să schimbăm pentru 2018 ceea ce crezi despre tine. Să plecăm de la o idee îndrăzneață:

Eșți un creator!

Corpul tău, personalitatea ta, relațiile, lucrurile, totul e creația ta. Vrei să creăm împreună în 2018, să ne jucăm și să facem o nouă viață fără presiune și așteptări mari și să vedem ce am creat la sfârșitul anului? E doar un an și poate o șansă nouă. Poți oricând să revii la felul vechi de a face lucrurile. Ce zici?

Diferența dintre Alfa și restul – asumarea responsabilității.

Sunt creator sau sunt la mila lumii exterioare? Alții mă fac nefericit sau eu nu îmi pot gestiona trăirile ce îmi aparțin? E lumea într-un fel sau perspectiva mea e limitată și îngustă?

Vreau să le mulțumesc oamenilor cu care am lucrat în ultimele luni pentru că mi-au ridicat la fileu provocări și astfel am reușit să pun cap la cap o metodă sau formă de terapie, coaching sau cum vrei tu să-i spui, mulată pe nevoile noastre actuale, contemporane.

Cum am făcut ordine în camera mea într-o săptămâna după 6 luni de amânare continuă.  

Sunt un dezordonat de felul meu, dar spațiul meu de lucru și joacă, creație și imaginație a devenit tot mai aglomerat de cărți, cutii și obiecte adunate în ani de zile.

Fiind un an plin de procese interioare și curățare sufletească și mentală pentru mine, odată eliberat de dezordinea interioară, ca o consecință firească a apărut o nevoie de curățare exterioară.

Doar că urăsc să pun mâna pe chestii și să fac ordine. Urăsc în sensul visceral. Oxana a simțit asta pe pielea ei când a apărut cu sugestii și idei despre cum aș putea să fac ordine 🙂

Și totuși, cum dragostea învinge întotdeauna, am fost sedus să încep procesul de eliberare al spațiului vital în care spiritul meu se manifestă.

Sau în alte cuvinte, să curăț cocina.

Am aplicat un principiu care se numește “ dragostea pentru proces” .

Am citit despre cum un om nu și-a făcut ordine în garaj 6 luni și i-a venit ideea să meargă 15 minute pe zi în garaj, să facă ce poate și apoi să iasă. Deși în unele zile avea chef să stea și mai mult de 15 minute, în majoritatea zilelor indiferent de chef, stătea cele 15 minute și apoi pleca.

În 2 săptămâni garajul era nou-nouț.

Eu mă aflăm de 6 luni în situația în care trebuia să scot cutii de tot felul pline cu obiecte și mărunțișuri adunate în ani, să fac ordine printre cărți, să eliberez spațiu și îmi era o lene teribilă.
Orice activitate era mai atrăgătoare.

Am decis să aplic această metodă.

15 minute pe zi, nu mai mult, în care fac ce pot, dar o fac zilnic, pus în calendar cu alarmă.

În prima zi, prins de acțiune, am stat 30 de minute și am eliberat un sfert de cameră, hotărând ce păstrez și ce arunc.

A două zi, am petrecut exact 15 minute, rezolvând 2 rafturi.

A treia zi, am rezolvat în 20 de minute o cutie uriașă cu cărți și diverse.

Era progres zilnic și asta făcea procesul din ce în ce mai plăcut, iar că bonus, descopeream obiecte sau materiale de care uitasem și care azi sunt extrem de relevante.

De exemplu, am găsit notițele pe care mi-am construit afacerea online și privindu-le mi-am dat seama că am aplicat doar 30% din ce e acolo și azi sunt mai relevante ca oricând. Sau am găsit 2 parfumuri primite cadou pe care le pot folosi cu succes.

Și am mai dat de un cablu USB de care aș avea nevoie. Am mai găsit echipament de sport foarte binevenit pentru provocările pe care mi le-am propus în 2018. Încă nu e gata tot, dar într-o săptămână termin și am spațiu, lucruri recuperate pe care le pot folosi și simt că sunt eliberat de bagajele trecutului, la propriu și la figurat.

Apoi m-am gândit la marile provocări ale lui 2018.

•  cărți noi
• evenimente noi
• un half iron man
• construirea unui Dream Team
• un proiect mare cu soția mea Oxana
• să cânt la pian Chopin
• un plan de economii și invesiții pentru că probabil familia Novacovici urmează să se mărească cu cel puțin un nou membru, sperăm noi în 2019
• escaladarea unui nou vârf din “ 7 summits”
• un plan alimentar, sportiv și de odihnă pe care să îl respect în proporție de 80% și multe altele.

Cum ar fi dacă toate astea ar respecta principiul “ dragostea pentru proces?” Cum ar fi dacă întreaga mea zi, de dimineață până seară ar fi compusă doar din activități care mă hrănesc fizic, sufletește, mental, emoțional și spiritual?

Cum ar fi dacă pe măsură ce trece ziua, apoi zilele, săptămânile și lunile eu sunt mai încărcat și energizat, mai fericit și împlinit în loc să fiu mai stresat, obosit, nemulțumit, irascibil?

Cum ar fi dacă în loc să nu îmi dau voie să mă bucur de viață decât când ajung la destinațiile propuse, să las destinațiile să fie far călăuzitor și nu sursa fericirii iar sursă să devină acțiunile de zi cu zi pe care le fac în drumul spre destinație?

S-ar putea oare că acesta să fie secretul fericirii? Al trăitului în prezent?

Cum ar arăta problemele și suferințele, obstacolele și provocările care sunt fireșți de altfel, dacă viața mea este în general trăită cu bucurie?

Cum m-aș simți, cum aș vedea oamenii și lumea, ce aș deveni dacă aș trăi astfel?

Cum ar fi dacă planul detaliat pe care îl pregătesc pentru mine cu toate uneltele, metodele și descoperirile mele de până acum ți l-aș da și ție și plecăm la drum în 2018 împreună?

Cum ar fi să nu mai fie nimeni dintre noi singur?

Ce am descoperi pe drumul nostru?

Ce am putea realiza împreună?

Acum, un plan oricât de bine e pus la punct, nu face doi bani fără energia necesară pentru a-l pune în aplicare. De-acord? Începem cu asta 2018, chiar de mâine 🙂

Ce am nevoie este orice feedback pe care îl poți da propunerilor mele că să dezvoltăm această strategie și să o facem relevanță pentru noi toți, în funcție de circumstanțele în care ne aflăm.

La mulți ani și să vină 2018!

Per aspera ad astra

Pera Novacovici

P.S. Planul de acțiune complet îl poți avea și lucra împreună cu noi în Alfacamp-ul din 21-25 februarie 2018 în Kopaonik. 80% practică, 20% teorie: http://personalitatealfa.com/evenimente/alfa-câmp-ski-kopaonik-2018/