Cine spune ca nu te poti intoarce in timp?
Ma pot intoarce in timp si o fac.
Cu puterea mintii, a emotiilor si a amintirilor.
Si poti schimba prezentul si viitorul.
Ma intorc in timp si ma vad la 5 ani in casa bunicilor mei, unde am crescut. Bunicul sta la televizor si se uita cu maxima seriozitate la stiri. In linistea aia incep sa rad cu bunica in hohote si cu lacrimi de seriozitatea bunicului. Nu ne mai puteam opri cat timp durau stirile. Si din cand in cand bunicul se rastea:" Da mai taceti odata!" ceea ce ne facea sa radem si mai tare. Ca la scoala cand trebuie sa fie liniste mormantala si atunci stii ca tensiunea e prea mare ca sa te mai poti opri din ras. Mai tin minte ca eu si bunica ne faceam masaj cu schimbul unul la altul, tin minte atitudinea protectoare a bunicii care avea grija sa nu mi se intample nimic, grija excesiva pe care mi-o purta cand eram bolnav, felul in care punea bani deoparte fara sa stie bunicul ca sa imi poata cumpara mie ceva.
Ma intorc inapoi in prezent si acum realizez ca prima si cea mai pretioasa lectie a vietii mele mi-a fost predata de bunica. Atunci cand voi merge debusolat prin lume , lipsit de bani, dragoste, prieteni si pentru o clipa chiar lipsit de speranta, ma voi mobiliza pentru ca voi stii ca ceea ce eu caut exista si tot ce trebuie sa fac este sa nu ma opresc din cautat.
Bunica mi-a predat lectia IUBIRII NECONDITIONATE
Ma intorc in timp la 7 ani si sunt la pianul din sufragerie alaturi de bunicul meu. Ii aud vocea: " O piesa este invatata bine atunci cand o poti canta de 3 ori consecutiv fara greseala". Dupa cateva luni de repetitii pentru prima oara reusesc sa o cant o data fara greseala si se aude vocea bunicului : " Inca o data". Reusesc sa o cant si a doua oara fara greseala si din nou se aude vocea lipsita de emotie :" Inca odata". Ma mobilizez si cu toata atentia si puterea mea o cant si a treia oara fara greseala. Sunt epuizat si fericit si astept laudele. Se aude vocea bunicului:" Inca o data".
Am izbucnit in lacrimi de nervi si de suparare :" Dar bunicule, ai zis ca daca o cant de 3 ori consecutiv fara greseala stiu piesa si pot sa iau macar o pauza". Raspunsul lui?:" Inca odata"
Nu l-am inteles atunci nici cand la scoala de arta am avut doar 10 la pian timp de 4 ani fara exceptie.
Ma intorc acum in prezent si imi dau seama ca niciodata in viata mea nu am mai exersat un lucru cum am exersat atunci. Si acum stiu ca bunicul meu mi-a predat lectia PROFESIONALISMULUI.
Ma intorc in timp si la 10 ani il vad pe taica-miu beat zilnic, divortat de mama, facand scandal si lipsit de orice viitor. Il urasc si nu il inteleg. Nici nu vreau sa il inteleg. Imi jur ca niciodata nu voi fi ca el. Toti au vrut sa il faca inginer, el vroia sa fie actor. Din cauza asta s-a lasat de Politehnica in anul 1 si nu a mai facut niciodata facultate. Si-a facut un anturaj de rebeli ca si el si a inceput sa bea. A pierdut totul din cauza bauturii. Familie, prieteni, cariera si sanatate.
Ma intorc acum in prezent, si imi dau seama ca singurul motiv pentru care el a facut toate aceste lucruri si s-a refugiat in bautura a fost pentru ca nimeni nu l-a acceptat pentru ceea ce este si dorea sa il faca sa fie altceva. Asa am invatat lectia ACCEPTARII
Ma intorc din nou in timp si la 14 ani, proaspat licean, cu mama invatatoare care intretine din salarul ei mizerabil mica noastra familie de 2 persoane si aud vocea ei din bucatarie :" Vino sa mananci!". Ajung in bucatarie si vad farfuria de ciorba si zic :" Nu vreau ciorba, nu imi place. " Apoi vine si raspunsul ei :" La bunica-ta mananci de fiecare data ciorba, la mine deloc". Iar eu zic mandru :" Da, da bunica face ciorba mai buna ca tine". Pana la 25 de ani am locuit cu mama. In timp ce eu imi descopeream vocatia, petreceam 10 ore pe zi la calculator de multe ori jucand jocuri sau uitandu-ma la filme, band cola sau pepsi, mama se trezea la 5 dimineata si facea naveta la 20 de kilometrii de oras pentru ca era un post mai bine platit si putea sa plateasca intretinerea, sa plateasca internetul si sa imi puna ciorba aia pe care eu nu o mancam in farfurie.
Ma intorc acum in prezent si imi dau seama ce prost am fost. Acum cand mai merg la mama din cand in cand, ling farfuria de ciorba, o pup si o imbratisez si imi dau seama ce privilegiat am fost ca am avut un pat in care sa dorm si o farfurie de ciorba sub nas in timp ce ma luptam sa fac ceva cu viata mea. Abia acum am invatat lectia APRECIERII.
Ma intorc din nou in timp la toate fetele si femeile pe care le-am iubit in viata mea. Unele m-au ignorat si nu mi-au intors deloc iubirea, cu altele am ramas doar prieten, cu unele am facut sex, si doar cu cateva am trait relatii minunate. Am reusit sa imi indeplinesc si visul de a ma trezi in casa mea, in patul meu langa femeia mea ideala si nu din intamplare sau noroc ci prin intentie, educatie si perseverenta.
Ma intorc acum in prezent implinit si fericit si ma uit in urma doar ca sa imi dau seama de faptul ca niciodata in aceasta viata nu pot cere niciunei femei sa ma iubeasca in felul in care ma iubea bunica mea desi noi toti cautam sa fim iubiti neconditionat la fel cum parintii sau cei care ne-au crescut ne-au iubit. Cand am inteles asta am invatat sa cer de la oameni doar ce pot sa ofere fara sa le cer ce nu pot sa dea si astfel am invatat lectia MATURITATII.
Acestea sunt 5 lectii care imi vin in minte cand ma intorc in timp.
Vreau sa imi lasi un comentariu cu macar o lectie pe care ai invatat-o tu cand te-ai intors in timp.
Cu drag,
Pera Novacovici
55 de răspunsuri
amintile pe mine ma dor pana la lacrimi..iar lectiile au fost destule, de exemplu, sa nu judeci pe cineva dupa fapte, nu in toate cazurile, ci, mai intai, cauta mai profund si afla care sunt motivele….si multe -multe
Apreciz ce ai scris ,dar uneori mmotivele sunt nemotivabile.De exemplu soacra mea nu ma place numai ptr faptul ca sunt romanca si mi-a facut viata un iad.O URASC,imi pare rau dar nu cred ca pot sa o iubesc niciodata
Ma intorc in timp si ma vad la varsta de 9 ani cand nu aveam deloc respect pentru ceilalti din jurul meu……aveam numai ganduri negative…..ma comportam ca un golan..desi aveam numai 9 ani.
Ma intorc acum in prezent plin de succes in relatiile cu ceilalti oameni, cu respectul fata de tot ceea ce exista si cu o gandire pozitiva asupra lucrurilor. Asta datorita unei intrebari puse pe la varsta de 13 ani. " Eu chiar sunt asa cum ma comport in realitate ? " .. si de atunci au inceput sa vina raspunsuri, iar acum la varsta de 17 ani ma simt mandru de ceea ce sunt…o persoana bine vazuta in societate, respectabila si de incredere…asa am invatat Lectia Onestitatii !
mi-a placut mult articolul, m-a sensibilizat si mi-ai oferit un raspuns la ceva ce ma framanta de ceva timp. iti multumesc.
Foarte frumos si emotionant articolul tau:-) Datorita lui mi-am dat seama de lucruri pe care nu le constietizam pana acum. Multumesc, Pera!
M-a emotionat ce ai scris…foarte frumos..cred ca toti invatam ceva din experientele din trecut dar nu stim sa ne dam seama..preferam sa ne consideram ghinionisti sau batuti de soarta daca ceva rau s-a intamplat, decat sa vedem partea buna adica ceea ce am invatat …
M-am intors in timp de multe ori si de fiecare data situatiile pe care incercam sa le depasesc parca se repetau, aceeasi piesa cu alti actori. SI am inteles ca defapt eu eram cel care cumpara bilete la unul si acelasi spectacol, o repetare a propriilor infrangeri. Cred ca aici am citit, ori in alta parte, nu mai stiu, dar am ajuns si eu la concluzia ca daca veri sa se schimbe ceva, trebuie sa te schimbi intai tu. Directia schimbarii ti-o da cultura, educatia, partea pozitiva a socialului, pe care trebuie s-o lasi sa creasca in tine, ferindu-te sa cazi in partea negativa, de unde se iese extrem de greu.
Da, rolul parintilor este sa ofere copiilor lor baza, copiii trebuie insa de fiecare data sa incerce sa rezolve singuri problemele specifice varstei la care sunt. Si al bunicilor sa astearna in tinerele fiinte valorile care i-au calauzit in viata, verificate de-a lungul sutelor de generatii care i-au precedat. Lectiile pot fi uneori dur, alteori blande, insa rezolvarea problemelor ofera adultului viitor simtul de orientare atat de necesar in viata de zi cu zi.
Pera, iti multumesc pentru cele 5 lectii. toti le-am trait…dar multi nu am invatat nimic din ele…trebuie sa recunosc ca si eu am ratat vreo doua dintre ele…inca odata, multumesc
I-ti asumi responsabilitatea pentru tot ce faci !
Este incredibil cum ne favorizeaza mediul pentru viata in care traim,este incredibil cata iubire neconditionata exista ! Chiar daca esti orb la toata iubirea ! Incredibil cum ajungem intr-un mediu care parca este perfect pentru noi !
My recent post Mooji- Puterea gândului
Ma intorc acum in timp, la 19 ani si sunt in primul an de facultate, provinciala fara bani, ajunsa in Bucuresti, naiva si usor purtabila de bataia vantului. Prima iubire, prima deceptie. A doua iubire, fluturasi, inocenta, conjuncturi nepotrivite, el nu pierde timpul , ramanem prieteni (inca fluturasi in amintiri).
Mai merg putin in timp, peste vreo 5 ani, si-l intalnesc pe print. Suntem din lumi sociale total diferite, insa tocmai asta ma atrage. Este puternic, frumos, insa imi spune ca sunt pe planul doi pana isi va realiza ce si-a pus in cap, caci am aparut in viata lui dupa ce el a luat aceasta decizie. Intelegere, asteptare, acceptare, iubire neconditionata, iarasi asteptare (cativa ani)…..
Ma intorc acum in prezent, inca il inteleg, dar nu-l mai astept. Maturitate ? Nu stiu. Impacare cu mine ? Sunt pe drumul cel bun . Am invatat insa lectia IERTARII… (de sine ?).
Lectia iubirii neconditionate am invatat-o de la cel pe care il prezentam ca fiind bunicul meu, dar era in acelasi timp si tatal meu si prietenul meu cel mai bun, asta cu toate ca nu exista nici un fel de legatura de rudenie intre noi.
Lectia profesionalismului si inca vreo cateva lectii de viata le-am invatat de la tatal meu, care pana de curand nu a fost afectuos cu mine, dar mi-a predat niste comportamente si atitudini demne de tinut minte. De multe ori ma trezesc spunand 'cum m-a invatat tatal meu:…' si imi dau seama ca majoritatea principiilor le am de la el si sunt foarte mandru de asta, pentru ca el m-a invatat corectitudinea, importanta familiei, faptul ca banii nu reprezinta totul in viata, faptul ca trebuie sa iti aperi familia cu orice pret(chiar si de proprii parinti sau socrii sau de oricine altcineva) atunci cand e nevoie plus multe alte chestii pe care probabil le-a invatat si el de la altii sau din propriile experiente. Avand in vedere prin ce a trecut el in viata si totusi a razbit, cu toate ca uneori este o persoana dificila, ii port o stima enorma.
Lectia bucuriei de a trai am invatat-o de la bunica mea paterna, cu care de altfel seaman foarte mult, atat fizic cat si psihic si la modul de gandire. As vrea sa am optimismul ei, puterea ei de a trece peste greutati. O vorba de-a ei a fost: 'maica, daca as avea varsta voastra, chiar daca mi-ar arde casa, eu as rade'.
De la mama mea am invatat lectia umanitatii, pentru ca indiferent ce rau ar face cineva, ea este prea sufletista si ia apararea oricui. De altfel asta este si cum o tachinez uneori cand ii spun ca indiferent pe cine acuz de ceva, ea imediat sare sa ii ia aperarea.
Si legat de ce a zis Mihaela, eu am invatat ca de fapt tocmai trebuie sa judeci oamenii dupa fapte si nu dupa vorbe.
Pera,
am pentru tine doar un cuvant: FELICITARI! (pentru articol)
My recent post Cristian Orgonas
superb articolul, sa sti ca m-a emotionat…
Multumesc pentru articol, parca provenim din aceeasi familie cu cele mai mici detalii (mama invatatoare, tata neinteles refugiat in bautura). Singura diferenta ar fi probabil ca parintii mei nu au divortat. Proaspata absolventa de psihologie (23 de ani) tind sa cred ca nu am ales drumul potrivit si..si nu am curaj sa schimb ceva
Foarte frumos articolul !!!!! Pai, cred ca iubirea neconditionata a fost principala lectie pe care am invatat-o. Tatal meu asta a stiut cel mai bine sa faca….sunt norocoasa asa-i???
Interesante articole. Le citesc cu placere si curiozitate…
Dragă Pera, mi-a plăcut tare mult articolul şi drept urmare, o să-ţi fur Maşina Timpului şi o să fac şi eu o călătorie cu ea. Un du-te-vino ca al tău. Pentru că respectul pentru acest articol, pentru tine, mă împiedică să expediez subiectul într-un simplu comentariu. Mai ales că pot face mai mult!
Felicitări!
Îmi doresc mult ceea ce îţi doresc şi ţie:
Să ai cât mai mulţi APLICANŢI. Adică, fraţilor, ascultaţi-l pe Pera, vizionaţi-l prin videoclipuri, dar MAI ŞI PUNEŢI ÎN PRACTICĂ!
Asta, aşa din respect elementar. Pentru voi înşivă şi pentru Pera şi echipa asta de "oameni invizibili" care fac siturile să meargă, coperţile şi grafica să arate bine şi câte altele!
Toate bune şi o zi minunată vă urează Şerban S. Proiectul ZENLA.
My recent post Vânătorii de gratuităţi
Felicitari!
Cu fiecare articol scris de tine pe care il citesc imi dau seama cata dreptate ai,si cum nimeni nu iti spune lucrurile astea in viata de zi cu zi..nici macar parintii!Din nestiinta sau di indiferenta…e greu sa fii singur!
Numai bine!
Mi-a placut mult acest articol.
Emotionant!
Am 9 ani,e iarna si stam toti 3,eu,mama si tata in camera ,la caldura.caldura teracotei ma moleseste si ma cuibaresc mai bine in fotoliu.eu citesc micul print,iar tata ii da clasa mamei la sah.e liniste ,e bine ,e cald ,e iarna,sunt copil si sunt inca acasa.Asta a fost pt mine legea SIGURANTEI si implicit a APRECIERII.
Ma sensibilizat articolul… si DA, ai dreptate, viata ne da o multime de lectii…
Acum, cand pe alte drumuri se plimba pasii mei, cand alte ploi ma scalda, cand o furtuna de doruri se petrece in mine, cand sunt atat de departe de persoanele dragi… abia acum imi dau seama cita valoare are o imbratisare, un cuvant bun, un sfat etc. … caci toate astea imi lipsesc acum… Iar amintirile, desi dor, fara ele n-as putea exista. Din ele invat cate ceva in fiecare zi… Ele imi dau puterea de a crede in visele mele… Prin amintiri ratacesc noaptea tarziu, cand mi-e dor de mine, de mine cea adevarata, cea naiva, cea plina de sperante si vise, cea capabila sa plinga din cauza unui cuvant sau sa dauiasca zambete neconditionat…
Felicitari Pera, foarte tare articolul…
Draga Pera,
Bunica ta imi aminteste perfect de bunica mea. Acum 2 ani plangeam de revelion din cauza unui baiat si bunica mea mi-a zis "Nu mai plange nu fii proasta baieti gasesti pe toate drumurile". Obisnuia sa mi povesteasca cum ii placea sa se gateasca pentru evenimente si cat timp durau toate ritualurile necesare. Asemeni bunicii tale, bunica mea strangea bani pe ascuns pentru a-mi da mie si radea cu mine de cat de serios era uneori bunicu . Nu plecam niciodata de la ea fara bani. Cand eram in clasele primare invatasem un cantecel care incepea cam asa "In vacanta la bunica e ca-n basme e ca-n rai /Dorm tarziu nu fac nimica , nu ridic macar un pai". Asa ma simteam eu in fiecare vacanta la bunica. Bunicu' cu toate ca era mai morocanos de fel , el imi spunea poeziile de noapte buna. Utima oara cand i-am vizitat bunicu m-a intrebat " Mai vii macar odata inainte sa pleci nu?"…nu ma lasat inima sa plec din tara fara sa i mai vizitez inca o data. Tatal meu a fost cel care m-a invatat lectia profesionalismului si ca orice este posibil atata timp cat iti doresti cu adevarat sa se intample. Despre mama mea nu pot sa zic decat ca e o femeie extraordinara …as putea sa scriu pagini despre ea si tot nu as ramane fara cuvinte. Iti multumesc ca m-ai facut sa realizez ce norocoasa am fost si sunt :).Succes in continuare.
Desi il cunosc pe Pera de ani de zile si ii cunosc stilul cum scrie.
In fiecare articol reuseste sa ma surprinda si sa ma motiveze cu povestiile, lectiile, principiile, mentalitatea lui.
Acest articol m-a emotionat si m-a facut sa ma intorc si eu in timp. Desi am o experienta de viata de doar 20 de ani am ramas surprins cate lectii am gasit!
Multumesc!
imi pare rau ca acum nu-mi amintesc exact cui trebuie sa-i multumesc ca primesc e-mail-uri de la tine… si cu toate ca pana acum nu ti-am raspuns, sa stii ca le-am citit…
felicitari pentru tot ce faci si… pentru ca ai meritat intelepciunea ca din amintiri, tu sa poti sa-ti insusesti asemenea lectii si, mai ales ca vrei sa le impartasesti si altora…
am invatat si eu cateva lectii… in prea mult timp… cred
de ex. (si-mi pare rau ca nu pot detalia acum):
-sentimentele nu au varsta;
-pe tine insuti, CHIAR nu te poti minti, oricat te-ai stradui;
-poti sa ierti… destul de usor, dar sa uiti… e mai greu
-fara iubire (orice forma imbraca ea) nu merita sa traiesti
Mi-a placut ce ai scris si vreau sa iti spun care a fost pt. mine cea mai importanta lectie de invatat in viata: am muncit mult si greu 20 de ani si mi-am construit o viata frumoasa. Si intr-o zi totul s-a facut bucati. pt. ca barbatul langa care am trait a devenit violent. Dupa 20 de ani de munca, grija si respect, s-a lasat doborat de viata si a renuntat sa fie om, doar un animal furios. Am plecat cu cei doi copii, am lasat casa, gradina, etc…si am luat-o de la capat si am gasit ajutor si ocazii in drumul meu. Viata mea azi e frumoasa, din nou. Dar nu am putut sa ma bucur de nimic pana nu am invatat sa nu mai duc trecutul in sufletul meu. Intalnesc oameni care isi duc dupa ei dezamagirile din trecut, nereusitele,problemele vechi, esecurile, greselile. Lasati jos povara asta, va rog (stiu ca nu-i usor, dar merita)
as,fi curioasa cum ai reusit sa uiti ce a fost urat in viata ta, eu nu reusesc nici dupa 5ani,astept un sfat!
Inlocuieste ce e rau in viata ta cu experiente noi, si daca se poate, pozitive. Arunci vei sterge cu buretele ceea ce e dureros in trecut
Buna ziua,
Este foarte interesant emailul de la tine,si toate comentariile din care putem sa invatam unii de la altii,MULTUMESC,MULTUMESC,MULTUMESC.Suntenti minunati.Am o intrebare:cum pot sa uit tot ce a fost urat in viata mea,si tot raul care mi l-au facut altii?, din moment ce unele persoane sunt langa mine in continuare, si incearca in continuare sa ma raneasca,de exemplu soacra
Incearca 1,2,3,4,5 sau cati psihologi ai nevoie pana cand dai de unul care vezi si tu ca este foarte eficient (adica vezi clar ca iti rezolvi problemele aplicand metoda lui. Dupa un timp vei gandi altfel problemele dureroase din trecutul tau. Va fi ca un fel de spalare pe creier, dar o spalare pozitiva, o spalare a mizeriilor puse de ceilalti ca emotii neplacute in mintea ta. Functioneaza bine treaba asta, dar nu te multumi cu primul intalnit, incearca pana gasesti ceva care functioneaza bine. Si vei gasi, vei vedea!
povestea mea seamana ,intr-o oarecare masura,cu a simonei. am invatat sa ma bucur de „micile amanunte” din viata, sa iert, sa ma iert, si sa merg inainte cu optimism…AM INVATAT LECTIA ECHILIBRULUI INTERIOR 😉 (intre noi sa ramana, il mai pierd din cand in cand, dar imi revin repede…pt ca vreau si constientizez)
Foarte inspirat articolul si plin de lectii utile de viata. Pana la finalul pe care poate ca il vei rescrie intr-o zi. Spuneai ca "nu poti cere unei femei sa te iubeasca neconditionat". Poti insa invata sa iubesti TU neconditionat, si sunt sigura ca atunci vei invata una dintre cele mai mari lectii ale vietii: lectia IUBIRII. Te imbratisez cu drag!
lectia 1:Ma intorc in timp si am 11 ani,sunt suparata pe ai mei ca se cearta si ma intreaba cu cine vreau sa raman daca divorteaza….mi se pare nedrept ce traiesc si incep sa-mi doresc sa ma imbolnavesc si sa ma duc la spital departe de ai mei…si asa s-a intamplat :am stat 2 luni internata in spital…destul de grav!Sigur am invatat ceva dar nu stiu sa-i pun nume:)
Lectia 2:Eram suparata pe tata ca aveam impresia ca nu ma iubea si ca fusese prea dur cu mine,si mi-am dorit sa iau la facultatea de mate doar sa nu-i mai vad pe ai mei ca se cearta,adica sa plec din localitatea unde stateam cu ai mei,in Bucuresti…si asa s-a intamplat….iar nu stiu cum se numeste lectia…dar am invatat-o:)
Lectia 3:Mi-am dorit sa fac si eu o facultate ca lumea care sa-mi placa si dupa 7 ani am reusit la actorie in Bucuresti,in ciuda parintilor si 'prietenilor'care ma credeau nebuna si nerealista….
Lectia 4:Frate-miu nu mai avea nici o sansa de la medici sa traiasca dupa ce isi bagase droguri in corp timp de 14 ani…si am gasit credinta in Dumnezeu,m-am rugat in fiecare saptamana la o biserica timp de 1 an si jumatate,si dorinta mi s-a indeplinit….acum frate-miu are o familie ,o nevasta si un copil si o afacere cu iepuri…vrea sa traiasca si stie ca mai are multe de invatat despre afaceri:)
Eu chiar nu stiu cum sa denumesc lectiile mele,poate ma ajuti tu Pera
Oricum acest articol l-ai scris cu un suflet cald,bravo!
Buna seara!Dimineata la 5.40 citeam articolul tau ,mi-a placut si l-am trimis astazi tuturor celor care m-au ajutat sa inteleg lectiile din viata mea,le-am copiat link -ul si pe urma am spus la fiecare ce am invatat de la el sau ce inseamna fiecare pt mine Am 45 de ani si credema ca nu sunt putine de spus.Imi place tot ce scrii ,dar pana astazi nu ti-am scris niciodata,Multumesc si succes pe mai departe!
Ma intorc 12 ani in timp si ma si vad. 14 ani. Clasa a 7-a. Retras, timid, precaut, cu rezultate bune la invatatura:). Copilul perfect.. ar zice bunicile:)). Totul bine si frumos, pana cand diriginta m-a dat exemplu intregii clase: "De ce nu puteti fi si voi cuminti ca Alex?" – lucru ce m-a deranjat peste masura, pentru ca simteam lauda asta ca o reconfirmare lipsei mele de sociabilitate si a izolarii mele fata de ceilalti. Incet, incet, am adoptat o atitudine mai rebela, timiditatea a inceput sa se mai estompeze, placerea de a-mi asuma unele riscuri a inceput sa ia locul precautiei, iar rezultatele bune la invatatura au inceput sa se pastreze doar in zonele ce ma atrageau in mod special.
Astazi, la 26 de ani, nu cred ca mai stiu ce inseamna timiditatea, baiatul retras a descoperit ca este de fapt extrovertit si ca se simte deosebit de bine inconjurat de oameni, ca n-are de ce sa fie atat de precaut in relatiile cu ceilalti, oricum nu-i va satisface pe toti, iar cei care ii vor fi aproape il vor aprecia exact pentru felul sau de a fi. Cel mai bun lucru pe care il are de facut in continuare este sa se descopere, din ce in ce mai mult pe sine, pe zi ce trece, si indiferent ce gaseste in aceasta introspectie sa se accepte cu deschidere maxima ca fiind starea sa curenta, asupra careia, evident, se poate lucra. Cred ca am invatat lectia AUTENTICITATII.
Frumos articolul tau;daca ma intorc in timp am trait cred toate lectiile tale…
am citit articolul tau , de fiecare data si ma inspira pentru ca seamana foarte mult cu viata mea sa-u intamplari pe care le-am trait . EU AM INCEPUT SA SCRIU O CARTE DESPRE VIATA MEA SI VIATA IN GENERAL . MA AJUTA FOARTE MULT ! MULTUMESC DIN SUFLET .
Extraordinar articolul şi foarte emoţionant. Mi-a mers direct la suflet făcându-mă să simt profund care sunt lucrurile cele mai importante în viaţă. Te-am înţeles perfect când ai spus că ai simţit tot timpul că ceea ce cauţi tu există, numai trebuie să-l găseşti. Am să aplic chiar astăzi ideea ta cu maşina timpului pentru a descoperi ce lecţii mi-au oferit oamenii pe parcursul vieţii. Cred că ne-ai oferit un exerciţiu foarte valoros pentru a ne împăca cu trecutul, într-un mod purificator şi înălţător.
Felicitări pentru felul cum scrii. Mi se pare că scrii din ce în ce mai bine, nu ştiu cum reuşeşti în ultima vreme să creionezi în câteva cuvinte atât de multe şi să transmiţi totuşi esenţialul într-un mod care mă face pe mine, ca cititor, să citesc mai întâi articolul ,,dintr-o suflare”, apoi să revin şi să-l mai citesc odată şi încă odată, de fiecare dată descoperind printre rânduri mereu ceva…
Pera, este unul dintre cele mai bune articole pe care le-am citit in ultimul timp. Stii de ce? Pentru ca sunt constient ca trebuie sa traim in prezent si traiesc in prezent, insa o adiere de vant, un copil care imi seamana, un limbaj non-verbal pe care il avem si eu candva..toate imi aduc aminte de ceea ce am fost si ceea ce devin. Am trecut prin greutatile pe care le-am avut cu sufletul impacat, sigur ca in final, greutatile ma vor face sa devin barbatul puternic la care candva doar visam. Inca ma lupt inca cu demonii mei, insa Dumnezeu mi-e martor ca in final, ies mereu invingator. Pentru ca ori le vinzi tu lor, ori iti vand ei tie, cu alte cuvinte, ori ii controlezi, ori te controleaza.
Iti multumesc si te felicit pentru inspiratia de a scrie acest articol.
Iti doresc o viata dupa sufletul tau.
Saluti
Binevenite lectiile tale.
Din experienta mea in timp, iti expun cateva lectii personale:
– ca si copil am primit multa iubire de la cei din jurul meu, iubire neconditionata, si la varsta maturitatii am ajuns cu sufletul si mintea senina, impacata, iar unii ma considera o „ciudata” pentru ca unii nu pot accepta ca viata poti sa o vezi si frumoasa
– in viata este important sa stii sa te bucuri pentru ceea ce ai nu sa suferi pentru ceea ce nu ai
– nu pretinde de la nimeni mai mult decat esti tu in stare sa daruiesti
– cand consideri ca cineva a gresit fata de tine, prima data stai de vorba cu persoana respectiva ca sa te lamuresti daca a facut-o intentionat, din greseala, slabiciune, gafa… si oricare ar fi motivul ajut-o sa se ridice deasupra rautatilor si sa daruiasca ce are mai bun.
Ma intorc in timp si ma vad la 12 ani si ma vad pe un pat de spital …"o vad " vad pe mama luand o decizie importanta…acordul pentru operatie ..inteleg ca nu e usor sa fii parinte si ca trebuie mereu sa iti asumi responsabilitatea
Un articol deosebit! Multumesc!
My recent post Tu eşti fabrica propriilor vise!
Emotionant, m-a sensibilizat articolul.
E de apreciat puterea de a accepta ceea ce a trecut si nu se mai poate schimba, pentru ca fiecare a trecut prin situatii dificile la un moment dat in viata lui. Spun asta pt ca in cazul meu, toata copilaria am fost complexata de faptul ca toti vecinii mei erau copii de profesori, arhitecti, etc, adica aveau bani iar parintii mei nu aveau asa o situatie de stralucita. Acest aspect m-a marcat destul de mult si f multa vreme m-am simtit inferioara, nestiind cum sa ma comport, m-am inchis in mine, nu vorbeam cu nimeni despre asta. Rezultatul? Si acum am momente, daca sunt in preajma unor persoane dificile, in fata carora ma pierd si nu stiu cum sa ma comport.
Inca lucrez la multe aspecte ale felului meu de a fi, iar articolele tale, Pera, reprezinta adevarul pe care noi nu il recunoastem, tocmai din cauza mediocritatii in care preferam sa traim.
Multumim ca ne trezesti la realitate atunci cand noi nu acceptam ca nu e totul roz!
Astfel ded exerciutiu nu am facut niciodata. Imi pare bine ca am astfel de parinti, sa avut eu totul de mic, acuma eram poate si mai pierdut decit sint, dar ma bucur ca caut ceea ce este al meu cit in interiorul meu atit si din lumea exterioara. Totul vine la timpul lui, insa la oamenii ce cauta cei ce sunt ei cu adevarat.
Pera esti o persoana foarte tare si cu ajutorul tau noi vom deveni alfa pe aceasta lume, chiar si pe cealalta la fel
Singurul folos al trecutului e sa eviti greselile in prezent si viitor .
Pera este genial articolul asta.Sunt multe clipe care urasc sa mi le amintesc si pe care as fi vrut sa le uit, dar datorita tie stiu ca fiecare clipa care o urasc este o lectie despre viata si trebuie sa o inteleg.O sa incerc sa ma intorc si eu in timp si sa scriu pe o foaie toate lectiile din viata care le-am invatat. Iti multumesc mult pentru articol si pentru lectiile de viata care le impartasesti cu noi.Felicitari.
mai degraba e o..anti-lectie.cel putin asa o pot numi acum.prietenia mea cu R. s.a caldit..pe o minciuna de.a ei(nu stiu daca e bine „cladit”,mai degraba a inceput)nu stiu cum a putut,dar cert este ca minciuna aceea ne.a unit mai mult.am devenit cele mai bune prietene…asta pana intr.o zi cand eu ii gresisem cu ceva iar ea astepta niste explicatii de la mine.nu stiu cum am facut,dar am reusit sa.i spun ca defapt stiu ca ma minte.in final eu am fost cea care si.a cerut scuze pt ceea ce ii gresisem,si tot eu sunt cea care a ramas fara explicatii..dupa s.a purtat ca si cand nimic nu s.ar fi intamplat si nici ca am mai adus in discutie acel subiect.
pot sa zic ca am invatat ceva din asta..am invatat sa.i observ mai bine pe ceilalti inact sa.mi dau seama daca mint,am invatat sa ma accept asa cum sunt si ca nu am nevoie sa mint in legatura cu mine pt a fi placuta etc.
Felicitari!Poate ar mai fi o lectie,aceea a intelepciunii,ca o cununa pt cele cinci.Ma regasesc in misiunea de cadru did. si mama a doi baieti ,care se indreapta spre maturitate.
Mi-a dat o stare de liniste articolul. 🙂
Ma intorc in timp… am 15 ani si ma tine de mana primul baiat care mi-a fost prieten si pe care l-am iubit cum doar la 15 ani poti iubi. a fost primul strain in care am avut incredere, primul care m-a dus de mana pe strazile orasului, primul care mi-a scris poezii, primul cu care am respirat aerul primaverii… au trecut anii si fiecare a luat-o pe drumul sau, dar a revenit acum sub forma celui mai bun prieten, care a pastrat despre mine totul in toti anii care au trecut de atunci, si n-au fost putini,
ma intorc in prezent si invat lectia prieteniei neocnditionate, a prieteniei care iti bate la usa la ora doua noasptea daca stie ca ai nevoie, a iubirii care nu asteapta nimic in schimb… imi e de ajuns ca exista si viata mea e mai frumoasa … invat lectia daruirii dar si a acceptarii darului si lucrul acesta ma face sa ma impac cu mine intr-un mod fermecator pe care nu-l credeam posibil… invat sa ma iubesc, pentru ca cineva care imi e drag ma iubeste…
Frumos articol,sa ramai sanatos si iti multumesc pt ceea ce faci pt tine si mine!
eu as vrea sa ma intorc cu adevarat in timp
De la profesorul meu de meditatii la desen, inainte sa ma mut la un liceu de arta, am invatat lectia lucrului bine facut si a perseverentei. Lucram de fiecare data cate 3 ore cat durau meditatiile, dar lucram la 100% din ce puteam si apoi urmatoarea jumatate de ora vedeam luminitie in fata ochiilor. Faceam acolo in 3 ore ce la scoala imi dura 6 ( din cauza distragerii si a neseriozitatii ). Deci multumesc din inima domnului Dragos L. pentru importanta lectie a lucrului bine facut si a iubirii de munca si frumos.
Extraordinar articol .
Recent am invatat lectia: responsabilitatii. De un am sunt plecat in Londra si acum 4 luni m-am certat cu fosta prietena care m-a ajutat sa vin aici, si am zis ca o iau pe cont propriu. Abia atunci am reusit sa inteleg cu adebarat ce inseamna sa fii responaabil total pentru ceea ce faci si sa renuntu sa ai asteptari de la altii, cand am ajuns in momentul in care trebuit sa ma mut din locul unde stateam si nu am gasit unde. Atunci l-am rugat pe seful meu sa ma lase sa dorm in subsolul magazinului unde lucrez si acum. Abia dupa o saptamana de dormit pe cartoane si de incercari nereusite de am-mi gasi chiria am realizat defapt ce incerca persoana de langa mine sa imi spuna: esti prea visator si nu stii sa. fii responsabil, dar eu nu o credeam, pentru ca eram mereu intr-o carapace si mereu incercam sa ma ascund dupa deget cu cate o scuza. ” am incercat dar nu iese, cum sa fac” si aceasta scuza iefitina practic imi fura mie caciula si ma minteam singur nonstop. Acum dupa ce am realizat care imi este greseala, voi duce la bun sfarsit planurime pe care le incep, chiar daca sunt ele mai mici la inceput. Am inceput sa apreciez oamenii care au reusit mai mult ca mine si sa incerc sa invat cat mai mult de la iei, iar toate acstea se intampla de cand am inceput sa fiu mai responsabil si sa nu mai cer sfatul nimanui atunci cand incerc a fac su sa urmez un plan, chiar daca doare si nu gasesc pe lic o solutie. Va iubesc pe toti cei carw incercati sa va schimbati si sa o luati pe cont propriu. Un an nou plin de munca la propria persoana ca apoi sa vina si rezultatele!
great points altogether, you just gained a new reader. What would you suggest about your post that you made some days ago? Any positive?