Oamenii cu traume ale copilariei sunt AUTODISTRUCTIVI.
Nu simt ca ar avea valoare personala.
Nu simt ca sunt iubiti.
Au o mare nesiguranta de sine si incearca sa isi ia toata iubirea, valoarea si atentia din exterior.
Greseala fatala.
Oamenii cu traume in copilarie au infipta in ei convingerea ca si ei sunt parte din nefericirea parintilor.
”Daca nu eram eu, poate mami si tati nu se certau asa de des”.
”Daca nu eram eu, poate nu am fi avut probleme asa mari cu banii”
”Daca le cer la mami si tati putina iubire si atentie, s-ar putea sa imi iau un picior in cur, asa ca mai bine tac si nu cer nimic.”
Si ce se intampla copilul cu traume ajunge om mare?
Pai nu ajunge om mare.
In momentele importante ale vietii, el revine la varsta emotionala la care a ramas blocat si neiubit.
Este permanent atent la nevoile altora si le ignora pe ale sale pentru ca altfel s-ar putea sa nu primeasca atentia si iubirea celor din jur dupa care tanjeste atat de tare rana lui, golul interior.
Cand cine arata cu adevarat iubire PENTRU CEEA CE ESTE omului cu traume, acel om va fi testat.
Adica impins in prapastia ca sa dovedeasca ceea ce stie deja: ca va fi parasit.
Si cand oamenii care ne iubesc incearca sa se protejeze de noi, de furia noastra, de dependentele noastre, de minciunile noastre, de felul nostru distructiv de a fi, de agresivitatea izvorata din ranile noastre de neiubire, noi, cei traumatizati in copilarie si vesnic nesiguri pe noi ce spunem cu bucurie si satisfactie demna de casa de nebuni?
STIAM EU ca nici tu nu ma iubesti!
Stiam ca si tu ma vei parasi.
Stiam ca eu sunt destinat la neiubire, singuratate si suferinte.
Asta e cel mai trist lucru pentru mine la oamenii cu trauma.
Sunt iubiti dar ei nu cred, nu stiu cum se simte si nu pot accepta asta.
Pentru ca nu au fost invatati in copilarie ce inseamna si cum se simte iubirea, exista riscul sa moara de foame cu painea si cutitul in mana.
Mie mi-a luat 39 de ani ca sa reconstruiesc piesa dupa piesa acest puzzle al iubirii, al vindecarii si al vindecarii interioare.
Harta asta a vindecarii si a revenirii la o viata normala, relaxata, cu fericire si bucurie, cu rezultate si sperante, cu visuri si obiective, arata asa.
Pasul 1 – reconectarea la propriul corp si vulnerabilizarea
Pentru ca toata suferinta asta cauzata de traume ne face sa fim stresati, anxiosi, deprimati, furiosi, nelinistiti, a devenit greu sa locuim in priopriul corp.
Asa ca vom face orice ca sa nu ramanem 5 minute noi cu noi.
Fugim in multimi de oameni, in zgomot si multa munca sau ne izolam, ne amortim simturile si asurzim vocea interioara care ne cere ce are nevoie.
Astfel, nu mai stim cand sa ne oprim din mancar, cand sa ne oprim din dependente, cand sa ne oprim din munca.
Doar BOALA grea ne pune la pat si ne face sa ne uitam la ce am facut din viata noastra.
De asta e foarte important sa reinvatam sa ne ascultam propriul corp si cu asta porin in procesul de vindecare.
Energia traumei este in corp.
Unde anume?
Asta difera la fiecare.
Pasul 2 – copilul interior si sindromul stresului postraumatic
Crezi ca esti adult si s-a terminat copilaria chinuita?
Foarte bine.
Urmareste cum reactionezi in certuri si crize relationale?
Nu cumva ca si copilul ranit care vrea iubire si nu stie cum sa o ceara?
Ai spontaneitate, creativitate si sensibilitate? Un copil sanatos le are si adultul le preia ca sa le poata folosi.
Oamenii care nu isi vindeca propriul copil interior au inhibate toate aceste daruri si nu stiu sa fie decat tensionati, stresati, rigizi si permanent vigilenti la pericolele care poate azi nu mai sunt dar noi nu am depasit momentul.
Unii oameni ajung la batranete si nu mai apuca sa vindece aceasta parte importanta a fiintei.
Nu e nevoie sa fie asa si pentru tine.
Pasul 3 – iubirea de sine
Cheia vindecarii de traume este descoperirea sentimentului ca EU EXIST, CONTEZ, SIMT IUBIREA si conexiunea cu oamenii, cu natura si divinitatea.
Fara asta, suntem rupti si izolati in mijlocul unui univers plin de iubire.
Mintea noastra face o puscarie in care traim cu un sentiment foarte dureros al izolarii.
A te iubi pe tine nu este nimic SF.
E doar un comportament de grija, atentie si iubire pe care ti-l acorzi:
Prin grija fata de corpul tauPrin grija fata de mintea si gandurile taleGrija fata de emotiile taleGrija fata de tine in cariera Grija fata de tine in relatiile taleGrija fata de tine in viata ta spirituala
Dar oamenii cu trauma nu stiu ce e aia iubire de sine.
Ca ei nu merita, nu?
Oamenii cu trauma merita doar sa fie folositi de alti, sclavagiti, nimeni nu ii intreaba cum se simt si daca le e greu.
Dar sa nu uitam ca tot omul cu trauma nu cere ajutor pentru ca el e puternic si poate face totul singur.
Pana crapa, evident.
Pasul 4 – rescrierea povestii personale.
Mintea noastra este cel mai puternic instrument pe care il avem la dispozitie.
Iar gandurile si perspectiva asupra lucrurilor vor determina realitatea noastra.
Pana nu schimb povestea asta trista pe care mi-o spun, creierul meu va gandi la fel, eu voi simti la fel, si obiceiurile mele vor fi la fel.
Deci viata mea va fi la fel.
Prin folosirea puterii mintii, ne vom schimba povestea, prezentul si viitorul.
Nu degeaba povestile sunt motorul de evolutie si vindecare al omenirii.
Partea 5 – tehnici avansate de vindecare
Nu mai e nevoie sa stai 20 ani cum am stat eu ca sa iti ierti tatal sau mama.
O poti face mult mai repede.
Exista oameni, metode si tehnici care te pot ajuta sa schimbi totul intr-o saptamana daca iti doresti si crezi ca poti.
Tot ce iti ramane de facut este sa afli care sunt aceste tehnici, sa prinzi curaj asultand povestile altora de vindecare si apoi sa alegi ce crezi ca ti se potriveste.
Partea 6 – integrare a intregii calatorii
Cu ce ai ramas din toate astea?
Ce ti se potriveste si ce nu?
Cum vrei sa continui, ce lucruri vei face diferit dupa aceasta calatorie?
Nu mai esti acelasi om care erai sa incepi aceasta calatorie.
Acum ai harta, curajul si speranta.
Si STII CUM si CE ai de facut.
Ce iti rezerva acum noua ta viata?
Acestea sunt cateva intrebari pe care sa ti le pui in aceasta ultima etapa.
Daca doresti sa intri in profunzime in cele discutate mai sus, ai audiobook-ul Alfa si Shamanul: https://edukiwi.ro/peranovacovici/alfa-si-samanul/
Per aspera ad astra
Pera Novacovici
Sunt tată, ce mă fac?
23 iulie 2024
Niciun comentariu
„Pe tine cum te-a tinut tati tau in brate cand ai plans?” Asta m-a intrebat Zlata acum cateva seri inainte sa ne culcam. Stateam in pat si ii povesteam drama
4 răspunsuri
Multumesc, foarte interesant. Nu am simțit în copilărie că eu aș fi cauza certurilor dintre părinții mei sau că din cauza mea le-au lipsit banii. M-au iubit foarte mult
exact! fiintele traumatizate sunt autodistructive/autosabotoare, dezvolta ori sindromul salvatorului ori pe cel al victimei, dependente (chiar si de munca) si ori de cate ori incearca ceva pozitiv, bun pentru ele sau cei din jur, vechiul film revine, deoarece ruleaza in background permanent, in subconstient; de aceea, sunt tot timpul cu garda sus, nu cred in iubire si speranta, sunt pesimiste/negativiste, deprimate
pe de alta parte, intre 2 rele, e mai bine sa fie de veghe permanent/cu garda sus, decat sa exista riscurile reale de a fi exploatate in orice fel, sclavagite de altii, fiind multi pradatori care simt imediat miros de sange (ex cazurile clasice ale prostituatelor, victime 99% ale violurilor din copilarie, violate apoi zilnic si batute)
pacat ca nu ati postat si solutiile, macar pe scurt, insa inteleg, business strategy, sales-marketing-advertising
a rezolva problemele cu istoria este o urgenta. – a rezolva problema de ce vocatia noastra este deseori saracia noastra desi de la sine respectam demnitatea este alta problema . am fost ars, ars, ars,de n ori si am cautat raspunsul la de ce. am gasit doar doua raspunsuri – toleranta si a face bine, si lipsa de perseverenta. DA AM SPUS DIN SINCERITATE . Desi economist,… m-a interesat sociologia, psihologia, religia si parapsihologia si am ajuns la concluzia certa ca peste toate demnitatile de a avea vine examenul,lectia la care ramanem deseori corigenti pentru prejudecatile de va fi bun si tolerant, ceia ce de fapt aduce haos. CIUDAT NU??? asa credeam si eu pana ce am inteles ca a fi bun si tolerant este a respecta drepturile aproapelui si a pretinde de a tti se respecta drepturile, Spuneam de examenul inaintea implinirii muncii din placere si cu gandul sincer de a fi uttil – examenul exista oricata gandire pozitiva ar fi. Am ajuns la strania concluzie ca materialistii vremii erau mai intelepti ca …cei ce isi puneau speranta in Dumnezeul ,ei de la sine implineau codul bunelor maniere spirituale – un mare adevar,, dzeu e duh,rugativa in duh si adevar,, simplu dar greu de inteles. am avut esecuriu mai mult decat lamentabile desi lucrul era din pasiune respectand demnitatea pentru un singur motiv inteles prea tarziu ,, daca aici nu esti iubit ,pleaca unde esti iubit si rezolvi intreaga ecuatie logaritmica,, DACA AM LASAT o palma LA UNELE CONCEPTE RELIGIOASE, sincer, trebuie inteles ca nu contest nici o religie a iubirii ori razboiului, insa primii pasi in viata este religia in care ne-am nascut pe care trebuie sa o intelegem si sa evoluam, nicidecum sa nu confundam traditia cu lupta cinstita spre progres. CU sincer respect pentru tot ce exista, tot ce exista este uttil fericirii noastre. COSTI.
Buna seara,Nu am considerat ca neintelegerile parintilor mei sunt datorita mie,dar desi mama ma iubea era foarte severa pentru ca este greu sa fii mama songira cu 2 fetite si sa lupti sa le vezi realizate in viata.
Nu .i-am judecat parintii dar m-a afectat mult separarea lor…
M-am regasit totusi in lipsa de iubire si am luptat sa ies din aceasta gaura neagra,sunt multumita cu viata pe care o am,de familia mea,de sot, copil,nepotei dar am descoperit din aceasta convorbire trasaturi ale existentei mele au avut radacini in copilarie…stand de vorba cu mine insami…iti multumesc!