Sunt deja 5 ani de cand ma specializez in a ajuta oamenii sa scoata ce e mai bun in ei.
Ii incurajez, ii motivez, le dau tehnici si unelte pe care sa le foloseasca si dau exemple din propria mea viata. Tot ceea ce spun a fost prima oara experimentat pe mine. Sunt experimentator si cobai in propria mea viata, pentru un scop nobil.
Sa scot la suprafata ce e mai bun in oameni.
Cand eram adolescent, in cea mai neagra perioada a vietii mele, a fost un singur om care a crezut in mine. NU era nici membru de familie nici vreo ruda. NU avea obligatii fata de mine. Si totusi a crezut in mine si singurul lucru pe care l-a facut a fost sa ma INCURAJEZE.
Nu mi-a dat bani, nu mi-a rezolvat problemele si nu m-a menajat.
Doar m-a incurajat.
Datorita acelui om si datorita acelui singur gest, incurajarea, am ars in propria cenusa si am renascut de 100 de ori mai puternic, mai viu si mai entuziast.
Experienta a fost atat de revelatoare incat am zis: "Asta vreau sa fac toata viata mea, sa incurajez oamenii atunci cand nici chiar ei nu mai cred ca pot reusi, sa ii incurajez pana cand intreg potentialul lor iese la suprafata, stralucind"
Si m-am facut psiholog.
Nu despre asta vreau sa vorbim acum.
Am un cadou pentru tine.
Muntele Everest – care se mai numeste Sagarmatha ( pe Nepaleza) sau Chomolungma ( pe Tibetana, care inseamna Mama Sfanta) este cel mai inalt munte de pe planeta noastra. Are o inaltime de 8,848 de metrii. Mai multe gasesti pe Wikipedia: http://en.wikipedia.org/wiki/Mount_Everest
Azi mergem pe Everest. La propriu. In 2 minute din acest moment o sa stam in varf si o sa ne uitam in jur 😀
In viata urcam permanent. Uneori ne blocam, alteori ne odihnim si apoi reluam urcusul. Unii dintre noi chiar cad. Multi sunt pe drum si putini reusesc.
Urcatul pe munte este o metafora excelenta pentru viata.
Ai nevoie de incredere in tine, de antrenament, de echipament, de anturaj.
Adica aceleasi lucruri de care ai nevoie pentru a reusi orice extraordinar in viata.
Sa urci pe Everest este cea mai mare provocare pentru un alpinist.
De ce?
Pai sa vedem niste date:
Urcatul pe muntele Everest este o nebunie omeneasca care ucide de multe ori. La sfarsitul acestor randuri iti vei pune intrebarea "De ce sa urc pe muntele asta?". Vei gasi cu siguranta si cateva raspunsuri pe langa al tau.
Acum, de ce e nebunie sa urci in varful Everestului:
- Costul – Costul mediu ca sa INCERCI sa urci in varf este de 65.ooo de dolari. In banii astia intra plata ghidului, carausii, buteli de oxigen, un doctor, mancarea, echipamentul si taxa de 10.000 de dolari. Asta doar ca sa INCERCI. Daca nu atungi varful pentru ca vremea e proasta, cineva din grup se imbolnaveste, prea multi alpinisti blocheaza calea pur si simplu ai ghinion si ramai fara 65.000 de dolari.
- Riscul de a muri – Peste 200 de oameni au murit pe Everest, inclusiv unii dintre cei mai buni alpinisti din lume. Desi acum e mai sigur sa urci pe acest munte, in fiecare an exista morti. In 2006, 11 alpinisti au murit intr-un singur sezon ( adica o luna de zile). Peste 150 de cadavre pot fi intalnite in urcarea spre varf.
- Fiecare pentru el – Everestul este locul in care triumful personal este mai important decat vietile celor din jurul tau. De nenumarate ori alpinisti care urca pe munte au lasat in urma colegi care aveau nevoie de ajutor. Este de preferat sa lasi sa moara un coleg decat sa iti distrugi sansele de a atinge varful. Aceasta e filozofia acolo. In 2006, David Sharp din Anglia a murit in timp ce 40 de alpinisti treceau pe langa el si l-au lasat sa moara pe langa poteca principala.
- Vremea – Vremea e un factor vital in incercarea de a atinge varful. Si partea proasta e ca nu ai control asupra acestui factor. Vremea pe Everest este total imprevizibila si se schimba rapid. In 11 mai 1996, un viscol s-a abatut asupra muntelui si asta a dus la moartea a 11 alpinisti, inclusive Rob Hall si Scott Fischer, doi dintre cei mai respectati si temerari cataratori din lume.
Ca si o concluzie, indiferent de experienta, echipament sau pretul pe care il platesti in bani, oricine poate muri incercand sa urce pe Everest.
Totusi, in fiecare an tot mai multi oameni incearca.
De ce?
Hai sa vedem ce zic cativa dintre cei care au ajuns in varf:
"Prima intrebare pe care o vei pune este Care e folosul urcatului pe muntele Everest? Iar raspunsul meu e simplu. Nu e niciun folos. Nu exista nici o urma de beneficiu. Invatatm putin despre comportamentul corpului uman la altitudini mari, dar in rest nu castigam nimic. Nu ne intoarcem cu aur sau argint, cu diamante, cu carbuni sau minereuri. NU exista acolo nicio bucatica de pamant pe care sa poti planta ceva. Asadar, daca nu poti intelege ca e ceva in om care raspunde provocarii acestui munte, ca lupta cu urcusul este urcusul vietii insasi, tot mai sus si mai sus, atunci nu vei intelege de ce il urcam.
Ce obtinem din aceasta aventura este o pura fericire. Iar fericirea este scopul vietii. Nu traim ca sa facem bani si sa mancam. Facem bani si mancam ca sa traim fericiti. Asta inseamna viata si de aceea urcam pe Everest. " George Leigh Mallory, 1922
"Cel mai inalt dintre muntii acestei planete nu trebuie sa faca niciun gest de maretie pentru a fi stapanul tuturor, urias in suprematia sa izolata si inaccesibila" George Mallory, 1924
"Nu am cucerit Everestul, ci muntele m-a tolerat cu greu" Peter Habeler
"Toate vanturile din Asia pareau ca vor sa ne arunce de pe margine" Peter Boardman, 1975
"Incurajam tinerii sa se autodepaseasca in urmarirea scopurilor lor. Everestul este un simbol pentru asta" Neil Beidleman
"Vantul este un inamic necrutator. Iti distruge mintea, corpul, sufletul" Chris Bonnington, 1975
"Nimeni nu tine minte cine a urcat pe everest si a doua oara" Na Nook
"Pentru mine, Everestul este manifestarea fizica si simbolica a dorintei de a depasi toate obstacolele si de a atinge un vis. – Tom Whittaker
"Tehnica si abilitatile nu te vor duce in varf; Vointa e cea mai importanta. Vointa nu o poti cumpara cu bani si nu o poti primi de la altii. Ea se ridica din inima ta" Junko Tabei-1975 dupa ce a devenit prima femeie ce a urcat Everestul
"Am format un grup de terapie pentru cei care urca pe Everest. Se cheama Anonimii de pe Everest si are menirea sa ofere terapie pentru cei care vor sa se intoarca pe muntele Everest" David Breashears
"Sa urci in varf e optional. Sa cobori e obligatoriu" Ed Viesturs
"Everestul este o problema universala a misiunii omului. O cauza in care nu exista retragere, indiferent de pretul care trebuie platit" G.O. Dyrenfurth
"Pentru ca e acolo."
George Mallory (1886-1924), raspuns la intrebarea "De ce vrei sa urci pe Everest?"
" La margine este sfarsitul lumii. Nu mai este decat aer curat, gol. Nu mai aice sa escaladezi. Stateam in varful lumii" Stacy Allison, prima femeie americana care a urcat varful Everest
Acum vreau sa te intreb pe tine.
TU, de ce ai urca pe Everest?
Dupa ce iti raspunzi la aceasta intrebare, da-i click pe acest link si vom fi impreuna pe varful pentru care atatia oameni au facut asemenea sacrificii.
Apoi, impartaseste intr-un coment raspunsul tau la intrebarea DE CE? Apoi, gandeste-te ce alt scop maret ti-ai putea propune in viata. Te astept.
54 de răspunsuri
As urca pe Everest pentru a-mi infrunta frica inaltimii.Si fiind acolo in varful muntelui sa stau si sa privesc.Sa simt ca lumea e a mea.
Scopuri marete in viata mi-am propus multe.Unul dintre ele este sa fac cariera din pasiunea mea: Fotbalul.
Cand am vazut mail-ul am crezut ca faci un bootcamp pe Everest :))!
Impresionant eu am inteles pe deplin de ce doar unii urca pe everest si nu numai vor mai mult de la viata asa cum si eu sunt la inceputul drumului in viata as dori sa escaladez evererestul si poate o sa o fac 🙂 intr-un viitor apropiat.Este nebunie curata sa urci acolo sus da daka atingerea scopului intr-o singura viata necesita sa fi un nebun printre toti aceia care se cred normali eu sunt dispus sa accept lucru asta deoarece nu oamenii fabricati la imprimanta de societate schimba ceva in lume ci nebunii(la figurat:D ) MS inca o data Pera -daka tara ar avea k si presedinte un om cum esti tu intr-un an am depasi SUA in multe aspecte MS k respect paul
Superb. Multumesc! Mi’ai umplut inima de frumusete!
De ce as urca pe Everest? Nu ptr. a-mi invinge frica de inaltime ci ptr.a-mi demonstra ca pot invinge , ca sunt o invingatoare si ca ajungand acolo inseamna ca toate necazurile si supararile le pot lasa jos la poalele muntelui. Multumesc ptr.mail. Astept in continuare sa-mi trimiti noutati. tot ce citesc de la tine,Pera ma destinde, ma face sa ma simt mai sigura pe mine. Succes, in cariera ta!
Daca nu ar fi incercat nimeni, probabil unii oameni si-ar imagina ca e imposibil. Asa ca acum se stie ca e posibil si se pune intrebarea daca se poate si mai mult.
AS URCA PE EVEREST CA SA IMI DEMONSTREZ CA OMUL ESTE INFINIT DE PUTERNIC, ORICE POATE DEVENI REALITATE, CA VOINTA ESTE CEA CARE CONDUCE LUMEA, CA STE USOR SA ZBORI SPRE TELURILE TALE, DOAR SA-TI ZICI: EU AM HOTARAT, EU ASTA VREAU……..SI ASTA ESTI!!!!!
DE CE? Pt ca ar fi ce mai mare provocare a mea de pana acum, ar insemna o intrecere cu mine insumi. Scopul si visul meu in viata este sa devin unul dintre cei mai buni profesori universitari din Romania. Sa ajung acolo in VARF. Dar sa fiu un profesor diferit, care prin atitudinea, perseverenta si curajul cu care se confrunta cu problemele vietii si cu entuziasmul cu care asteapta si gusta din placerile oferite de existenta noastra sa fie un exemplu pozitiv pentru cei din jur pe care sa-l urmeze cat mai multi si fiecare sa-si doreasca sa ajunga cat mai departe.
as escalada everestul sa imi demonstrez ca pot, sa imi inving frica, sa fiu satisfacut de mine insumi, sa fiu diferit.
Inca o dovada ca Legea Atractiei functioneaza 😉 De aproape un an ma gandesc cum sa fac sa privesc virtual de pe Acoperisul Lumii 🙂 Am 2 mari visuri: 1. sa vad lumea cu toate locurile frumoase, mirifice, paradisiace, si 2. sa vad Terra de pe orbita prin turism spatial 🙂 Chiar prin natura afacerii mele, ofer sprijin sa urce pe Everestul propriei vieti, depasirea obstacolelor, a propriilor limite. Multumesc Pera 😉
Mersi pentru excursie.Am salvat pagina la semne de carte sa pot accesa oricand SAGARMATHA gratios.
Multe ori in viata asa simteam ca „ma urc” pe SAGARMATHA.Din fericire multe ori am si „reusit”.
De o vreme ma ocup foarte mult cu dezvoltarea personalitatii mele.Din articole de specialitate cum, este si al tau ,mi-am dat seama ca nu ar fi trebuit sa simt ca ma urc pe SAGARMATHA , ci ar fi trebuit sa am incredere in sine.
Tot din articole de specialitate am citit ca este foarte important sa am oameni langa mine care ma incurajeaza mereu.Nu a fost un sfat special pentru mine ,respectivul autor a scris la modul general in articol.Asa ca intentia ta de a incuraja pe altii este bine venita.
Am tel maret ,foarte maret.Zilnic lucrez ca sa ating.
As urca pe Everest tocmai din motivul ca este o imensa provocare, iar prin implinirea acesteia viata ar parea mult mai usor de abordat si succesul ceva normal.
Asta e un lucru care m-ar motiva sa fac 65.000 de euro.
As merge pe Everest pentru ca:
-e ceva ce fac putini oameni, as putea trai cu acest bun seniment
-avand in vedere periculozitatea, mi-as depasi limitele stiind ca am facut asta
-bineinteles, as fi multumit ca mi-am implinit un vis, de a face acesti bani si a merge acolo
-e dovada buna pentru „Limita e cerul, dar nici macar el”
…
Motive se gasesc.
De ce nu ar merge cineva acolo:
-depasirea conditiei nu e punct de vedere eficace pentru el
-nu are suma (adica nu ar incerca sa faca suma)
-frica (frica de inaltimi sau de pericol, dar ambele se tratateaza)
Intr-un cuvant, cu timpul daca as face banii astia as merge, printre alte calatorii prin lume care le-as face in viata.
Va trebui suma de bani, care se face intr-un timp mai lung (sau foarte lung) dar nu este imposibil.Apoi, in timpul in care se fac acesti bani, se poate face si pregatirea necesara.
Bine ochi ca motivare acest loc.
Bafta
FIECARE ARE O INALTIME PE CARE SI-AR DORI ATINSA ,DAR INPREJURARILE FRUSTRAREA,COMODITATEA .RISCURILE AI DETERMINA SA RAMANA LA POALELE MUNTELUI,LIMITANDU-SE LA ORIZONTUL PREZENT SI OSCILIND DEA LUNGUL AXEI. RISCURILE SI SACRIFICIUL SANT PROPORTIONALE CU INALTIMEA PE CARE VREI SA O ATINGI,IAR MULTUMIREA INPLINIREA,POATE FERICIREA SANT DE ASEMENEA PROPORTIONALE CU INALTIMEA ATINSA.UNEORI DOAR FORTIND LIMITELE ITI POTI DESCOPERI CAPACITATEA .ITI MULTUMESC PENTRU ACEASTA EXCURSIE VIRTUALA,MI-A DAT SATISFACTIE SI POATE SI MOTIVATIE,SE PARE CA CUNOSTI BINE TRASEUL.
MULT SUCCES IN CONTINUARE!!
As urca pe Everest doar daca m-as plictisi si nu as mai avea ce sa fac…..pana atunci lucrez sa-mi ating scopurile.Probabil ca dupa ce ai urca pe Everest ai putea depasi orice urma de frica.
Nu varful in sine conteaza si nici finalitatea urcusului. Ascensiunea este cea care conteaza, puterea de a canaliza energie, de a te motiva in permanenta, de a indura privatiuni pentru un scop nobil.
Multi au nevoie de incurajari externe, de sustinere si apreciere, insa chiar si cei mai puternici pot crede la un moment dat ca viata nu are rost. In acel punct nevralgic, un singur om poata sa faca diferenta dintre cenusa stearpa si pasarea Phoenix. Cred ca aceasta este definitia ce s-ar potrivi pentru Pera – catalizator de renastere.
Everestrul este un simbol, un punct indepartat si greu accesibil, insa nu este singurul in acest univers. Fiecare avem Everestul nostru, care ne tine in viata si ne facem sa fim mai buni. Cand acesta dispare, disparem si noi odata cu el.
As urca muntele iar in fiecare rapa escaladata as lepada probleme pe care mi le creaza mintea mea. In varf o sa fiu doar EU.
SI AM SA MERG!!! Ca sa vad cit de puternica sunt si sa indur greutati,ca atunci cind ma voi cobori pe pamint sa pretuiesc fiecare clipa.MERSI MULT PENTRU TOT CEEA CE FACI!!!
As urca pentru cele doua minute in care, daca vremea mi-ar permite, as contempla intinderea pamantului din cel mai inalt punct al sau. Sa fiu in varful lumii, in linistea aia absoluta de la 8.848… Au trecut deja 2 minute? Gata, jos, pana aici ati platit 🙂
As urca pe Everest de curiozitate, de curiozitatea sentimentelor care iti strabat corpul, sufletul, mintea, cand esti la o asemenea inaltime, stiind ca in orice moment poti sa nu te mai intorci acasa, de curiozitatea feeling-ului cand ai ajuns in sfarsit in varf si privesti ce mica e lumea parca ai putea sa o iei in palma si sa fie a ta, si atunci realizezi ca asa e…lumea e a ta si nimic nu mai conteaza. Insa putini dintre noi ajung sa aiba o astfel de experienta, dar daca as avea o asemenea ocazie nu as ratao pentru nimic in lume deoarece avem doar o viata si nu trebuie sa lasam timpul sa treaca pe langa noi fara sa profitam din plin…
as vrea sa urc everestul pentru a-mi demostra mie ceva……pentru a stii ca miam pus viatra in joc si am iesit invingator……pentru a-mi transforma visul in realitate……pentru ca putini sunt cei care au reusit…….pentru a trai cu gandul ca odata am fost deasupra tuturor…….pentru a le demonstra ceva celor ce nu cred in mine………si as mai avea o mie de motive pentru care as vrea sa urc pe everest
De acord ca ca sa-ti atingi visul trebuie sa mergi doar inainte, dar nu inteleg gestul acelor oameni care l-au last pe David Sharp sa moara… scopul nu intotdeuna scuza mijloacele… uitati-va cum a procedat Constantin Lacatusu – primul roman care a ajuns pe Everest >>> ;http://www.mountain.ro/lacatusu.html >>>
Dar totusi tentant sa atingi Everestul… in toate sensurile !!! Poate cindva…
Se anunta un concurs.. Cine de pe acest blog va escalada primul Everestul 🙂
Bafta !!! (mai intii va trebuie niste cash) 🙂
Sunt optimista si acesta ma ajuta sa cuceresc multe obstacole, cred ca as cuceri si Everestul ,dar nu din curiozitate ci din ambitie,fiindca pur si simplu i-mi doresc sa fac asta.Imi place lupta si pina nu chistig nu renunt.Pe virful munteliu as admira natura din jur si m-as incarca cu multa energie pentru o noua cucerire.Imi place aerul curat si proaspat de munte…..
M-as urca pe munte ca sa imi dovedesc mie ca pot
De ce trebuie sa existe un DE CE
Daca as avea vreo suparare mare pe viata atunci as sti unde sa ma duc: pe Everest ca sa caut „moartea” mai repede:))))))))))) Glumeam…. Sincer, eu nu as alege sa urc Everestul, exista si alte moduri de a-ti demonstra puterea interioara.
@ shaolin – Sigur o sa fie un bootcamp si pe Everest in urmatorii ani 🙂
@ paulk – LOL presedinte :)). Nu cred ca ar fi o idee buna. Am fi tot timpul in razboi
@ ovi – ma bucur ca ti-a placut mica excursie virtuala. Vaad care are succes. O sa mai fac.
@ roender – "fiecare avem Everestul nostru" multam pentru metafora. O fur si am sa o folosesc 😀
@ cordis – buna ideea de concurs
@ Siddartha – Din acelasi motiv pentru care l-ai folosit si tu 🙂
Succes tuturor in escaladare. Ne vedem sus
Sunt un om visator, poate chiar prea visator , si in mare parte tot ce am visat mi s-a implinit , chiar daca idiot cateodata am fost atunci cand nu am stiut sa intretin ceea ce am dobandit in urma viselor mele .Everestul este o ambitie pt. foarte multi O AMBITIE A CAPABILITATII .De fapt Natura omunului in esenta ei este dornica sa faca incapabilul ,capabil oricad de multe am avea niciodata nu e deajuns, Si D-LTiriac sunt sigur del la un miliard de E ar vrea sa ajunga la 100 .Exact in asta vad eu diferenta omului fata de celelate specii si stralucirea sa , mereu dornic sa isi depaseasca recordurile , limitele numai ca multi renunta cand sunt ff. aproape de rezulatul asteptat. Luptati pt visele, telurile voastre zi si noapte fiti umili si in acelas timp arogantii cand trebuie doar pt a va atinge scopul …Telul meu este sa conduc un Porsche si sa port un rollex de 10000 la mana si deja ma vad in postura asta ….Nu incetati sa VISATI sa va IMAGINATI si sa LUPTATI….Succes .PERA ms si pt materialul asta ff reusit! ! !
Nu am nimic cu cei care doresc sa realizeze lucruri materiale, insa numai acestea sunt teluri care merita atinse, pentru care merita sa visezi sai sa muncesti?
Progresam tehnologic cu o viteza fantastica dar ne instrainam unii de altii, nu mai suntem in stare sa aplecam urechea la nevoile celui de linga noi. Trecem pe strada pe linga atrocitati fara ca sufletul sa ne vibreze, si mai rau, cautam senzationalul in stirile de la ora 5.
Nu mai stim sa ascultam muzica cu sufletul, nu mai exista Dumnezeu printre noi pentru ca nu mai avem nevoie de el …
as urca pentru a trece de toate fricile mele interioare – sa gasesc curajul – sa gasesc puterea 🙂
As urca pe Everest numai pt a-mi demonstra mie insumi ca pot face ceva maret , m-ar umple de incredere , mi-ar da speranta si as fi de neoprit n-as mai avea avea frica .
Ce-mi doresc eu ?!
Pai deocamdata sa devin un PUA :)) si ma ajuta enorm de mult celalat site al tau si sa ajung la o facultate buna preferabil la Politehnica in Timisoara .
As urca pt. a-mi demonstra ca pot. As fi plina de entuziasm, dar si de neliniste, de temeri, dar m-as ambitiona sa continui.
As ajunge in varf sfarsita, dar as contempla privelistea si m-as umple de energie, de forte proaspete si de liniste sufleteasca.
As cobori multumind ca mi s-a permis sa reusesc si cu dorinta de a folosi apoi energia captata pt. a povesti tuturor si pt. a-i indemna sa urce si ei.
P.S. Ah, da, inca ceva: as urca pt. a vedea daca intzeapa varful… 🙂
As urca pe acest virf pentru ca doresc sa imi schimb sufletul,vreau prin greutati sa devin Om!Dar cine a scris acest articol,cred ca nu este un psiholog,este un Dumnezeu pentru straini.Bravo!
as urca pe everest sa-mi demonstrez k sunt cel mai bun….si pot face mult mai mult de atat
Incep prin a spune ca e un articol excelent. Ca de obicei, nu de alta 🙂
Si acum in legatura cu muntele.
Raspunsul meu e impotriva curentului. (sper sa nu ma electrocutez)
Nu am dorinta reala sa ma sui pe Everest.
Imi plac privelistile de acolo de sus si ma inspira. Dar nu m-as urca in realitate
Nu vad scopul calatoriei pe Everst.
Pericolul e mult prea mare in raport cu constructivitatea. Si poti trai la fel si in alte situatii fara sa te pui astfel in primejdie. Adica in loc sa joci un joc de noroc si sa pui 100 RON pentru ai dubla… mai degraba joci un joc la care stii ca detii controlul, si poti face chiar mai mult – la alegere, nu la noroc(risc mare).
Succes!
PS: Riscul e prea mare in raport cu castigul. Si asta nu e o afacere buna.
PPS: Mie de obicei nu-mi place urcatul pe munte si asta explica probabil de ce nu vad castigul ca fiind destul de mare. (de ex. mie nu-mi prieste gandul de a face alpinism – deasemenea mi se pare riscul prea mare) (in schimb imi place si cu siguranta am sa fac rapel, tiroliana, bungee, sky-diving, scuba-diving si altele)
PPPS: Totusi cred ca as putea fi convis sa urc pe Everest, daca mi s-ar da argumente bune 😀 adica nu e "case closed". La fel cum nu e nici la alpinism – mi-ar placea sa incerc, dar nu as face un obicei din asta. Intodeauna las o portita deschisa 🙂
as uraca pe Everest pentru a stii k viata nu a trecut pe langa mine.pentru a atinge culmile lumii si pentru a ma experimenta in escaladarea propriu-mi munte!!!
Nu stiu ce m-ar determina sa escaladez Everest-ul….nu aveti decat sa considerati ca sunt lipsita de teluri nobile (=inalte, ambitioase etc.) in (aceasta) viata!
Dar STIU ca nimic, cu atat mai putin un astfel de obiectiv (sau oricare altul la fel de "important") nu m-ar determina sa las un om sa moara la marginea unei nenorocite de poteci de munte!….si nu aveti decat sa ma considerati acum si ipocrita!
Pacat.
Suntem cu totii egali, draga Pera in fata lui Dumnezeu. Daramite in fata unui munte, fie el si Everest.
Mare pacat.
EU NU VREAU PE EVEREST!
Lasa-ma in prostia mea acasa.
Thoni,
Tu ai mare dreptate, insa acolo sus, in death zone, miza este: moare el sau muriti amandoi … in marea majoritate a cazurilor.
Eu mai degraba as fi rational, as analiza cat de repede cu putinta care sunt sansele de supraveituire. Daca exista o cat de mica sansa, nu as ezita sa las draq Everestul si 60k $ pentru a salva un om, dar daca nu sunt sanse, moartea mea nu ajuta nimanui, ba din contra.
Teodor Tulpan, Fane, prietenul si membrul clubului nostru, un baiat modest si simpatic care chiar a ajuns pe Everest, spune si el ca fiecare avem in suflet Everestul nostru pe care tindem sa il atingem, chiar daca uneori nici nu realizam care este acest virf. Iar eu spun ca pentru fiecare dintre noi Muntele inseamna altceva, intre teren de antrenament si bucurie sufleteasca, fericire, pot fi 1000 de motivatii personale. Eu nu as merge pe Everest, nu ma incinta sa stiu ca am 10% sanse sa deger si sa merg apoi cu proteze toata viata sau sa imi distrug sufleteste cei dragi neintocindu-ma deloc. In schimb mi-as dori enorm sa cunosc oamenii de la poalele Everestului, sa intleg cultura tibetana, sa descopar tratamentele lor naturiste, sa le descopar sufletul. Stii, pentru mine Muntele e un pretext, de a merge acolo la el, cu prieteni, de a culege si arhiva amintiri. Multumesc pentru articol!
De ce as urca ? m-am gandit ca ar fi bine sa va spun de ce nu imi mai doresc sa urc!
Pt ca acum chiar nu imi mai doresc acest lucru …unul din motive l-ai spus chiar tu:
Fiecare pentru el – Everestul este locul in care triumful personal este mai important decat vietile celor din jurul tau. De nenumarate ori alpinisti care urca pe munte au lasat in urma colegi care aveau nevoie de ajutor. Este de preferat sa lasi sa moara un coleg decat sa iti distrugi sansele de a atinge varful. Aceasta e filozofia acolo
Pentru ca noi, specia umana(de multe ori imi este rusine ca fac prte din aceasta specie), renuntam la ce ne-a dat mai frumos natura pentru a ne satisface ego-ul.(chiar am distrus locuri speciale pe care natura ni le- oferit su facem asta zi de zi fara nici cea mai mica remuscare)
Everestul, dintr-un loc unic si special cumau avut norocul sa il vada cei care au ajuns primii a devenit un loc comercial si un teren de lupta pentru a demonstra cat de tari suntem si sa demonstram altora sau chir egoului nostru ca putem sa ne depasim limitele.Oare chiar mai conteaza ca ti-ai putut depasi limitele stiind ca ai calcat pe cadavre? nu cred…..
Cred ca de noi depinde ce ne alegem in viata si de noi depinde sa urcam fiecare pe Everestu lui si ce cred ca este cel mai important este sa nu ne limitam doar ca societatea ne-o cere si ca asa e ” normal” sau ca sa” intram in randul lumii”; nu cred c atrebuie sa ne raportam la ceilalti!
cred ca daca ai un vis trebuie sa lupti pt el chiar daca cei din jur iti spun ca nu i sanse sau ca nu mai este cazul: important este sa facem ceea ce ne dorim, ce ea ce ne face sa ne simtim liberi dar fara a calca pe cadavre!!
Multumesc pentru excursie
Este minunat………..
As merge in orice loc de pe planeta aceasta, pentru ca Terra este extrem de frumoasa. In schimb nu sunt de acord cu atingerea unor tinte, varfuri indiferent de victimele colaterale, asta imi suna a lupta pentru supraviatuire pregnant intalnita in regnul animal. Noi ca fiinte bipede care ne pretindem superioare datorita prezentei acelui pitic de pe creier numit "constiinta", de multe ori ne comportam similar neamurilor noastre stabilite conform teoriei darwiniste din regnul animal. Si iata ca vin cu o intrebare retorica de ce sa ne temem de planeta noastra, ea nu face victime. Va las pe voi sa analizati cauza victimelor….
Hm…urcatul pe Everest nu face parte din visurile mele, cu toate astea, daca as urca, motivul pentru care as face-o ar fi pentru drumul pe care ar trebui sa-l strabat. Cu siguranta muntele asta te supune la multe incercari, multe piedici si hopuri peste care trebuie sa treci, atat fizic cat si psihic si sufleteste. Cu siguranta ar fi "the ride of my life" in care m-as slefui ca om si as vedea foarte clar ce e cu adevarat important.
Intamplarea face ca recent am trait o astfel de experienta, nu m-am urcat pe niciun munte fizic, insa am trait o experienta oarecum banala dar care m-a facut sa imi dau seama ce e cu adevarat important in viata asta. Din pacate, mai uit, prinsa fiind de rutina zilelor.
Cred ca cei care au reusit sa urce acel munte sunt mult mai aproape de D-zeu prin ceea ce au devenit ca oameni…
sa vad daca pot, daca sunt in stare.
alt motiv nu vad pentru ca nu sunt un impatimit al muntelui, imi place mai mult marea. nu imi place frigul, asadar as urca pe everest chiar pentru ca nu mi-ar placea, doar sa vad daca pot.
felicitari pentru tot ceea ce faci,
Mihai.
Eu nu mai vreau pe Everest … prea este urcat de toata lumea.
Ce zici de K2 🙂 ?
As urca pe Everest pentru a vedea viata din varful muntelui. Mereu mi+a placut sa fiu la inaltime.
Unul din scopurile mele este sa scriu un roman. Deocamdata sunt prinsa de alte carti in domeniul in care profesez.
ce ai vrea sa scrii Maria?
Ma gandesc si eu la ceva asemanator
Sa fac ce stiu mai bine,din ce e necunoscut.
Pentru a ma autodepasi atat mental cat si fizic deoarece este o adevarata provocare!
Pentru a-mi demonstra ca se poate , si pentru a-mi seta un obiectiv clar pe care imi doresc sa-l ating :Acela de a fi deasuprea intregii lumi!
Am dat click pe link. Cred că nu mai este valabil. Consider că e timpul să-mi îndeplinesc unul dintre cele mai mari vise: acela de a escalada Everestul.
Am sa urc Everestul pentru a-mi depasi limitele si sa pot privi de acolo de sus intreaga lume si soarele cel care ma umple zi de zi cu multa caldura pozitiva si ma motiveaza sa lupt zi de zi pentru visele mele si sa nu renunt niciodata! Nu voi renunta niciodata pana nu voi indeplini acest vis interior la care ma gandesc in fiecare zi,as vrea fiu pentru cinci minute doar eu si el(soarele) si sa privesc de sus toti ani din spate si toata munca depusa pentru acele cinci minute de implinire cu mine insumi.Nu multe de spus,dar parca uneori nu gasesti cuvintele ca sa poti spune ceea ce simti 🙂
Pentru ca e un vis. Pentru ca e supraomenesc. Pentru ca e acolo.
Awsome site! I am loving it!! Will come back again. I am bookmarking your feeds also.