“Majoritatea oamenilor nu sunt altceva decât…alţi oameni. Gândurile lor sunt părerile altora, vieţile lor imită alte vieţi, pasiunile lor, nişte citate." 🙂 – Oscar Wilde
Mi-a scris o doamnă acum două zile.
A spus că a ieşit la alergat şi i-a fost ruşine de babele din faţa blocului care se uitau ca la urs şi bârfeau. Cum de o doamnă iese să alerge?
Rezultatul acestei ieşiri?
S-a întors în casă şi a plâns.
Iar asta m-a revoltat pentru că mi-a adus aminte de toţi ucigaşii de visuri, trădătorii de idealuri pe care i-am întâlnit de-a lungul vieţii mele.
Oameni care din diverse motive au sărit cu gura, cu bârfa, cu descurajarea, cu atacul şi jignirea pentru a lovi în cel care încearcă să facă ceva diferit.
Când singura cale de a progresa este de a încerca ceva diferit.
Îmi aduc aminte de cum tratează masa de prostime un om cu idei inovative.
Cum l-au ars pe rug pe Giordano Bruno care susţinea ideea lui Copernic că pământul este rotund.
Cum inchiziţia spaniolă tortura oamenii cu cele mai crude metode inventate vreodată de om pentru că nu ar fi crezut în acelaşi Dumnezeu cu ei.
Cum azi, există turme de oameni de o subcultură oribilă ce încă judecă oamenii pentru orientarea sexuală.
Toatea astea m-au dus cu gândul la influenţa pe care cei din jur o au asupra noastră.
Acum câțiva ani, eram mult mai impulsiv.
Recomandarea mea ar fi fost să îţi cumperi 2 câini ciobăneşti, să îi dresezi şi când cineva te mai judecă sau încearcă să îţi batjocorească dorinţele sau visurile, când încearcă să te descurajeze, să pui câinii pe el.
Acum însă, vreau să cred că m-am maturizat măcar un pic.
Şi vreau să îţi spun că sunt câteva situaţii în care părerea turmei te poate ajuta şi nu ar trebui să pui câinii pe ei.
Când e potrivit şi înţelept să îi ascultăm pe alţii
1. Când vrem să cumpărăm un produs şi vrem să ştim cum i-a ajutat pe alţii.
Se spune că prostul învaţă doar pe pielea lui, deşteptul şi pe pielea altora.
Este adevărat. Nu avem timp să facem toate greşelile noi înşine, aşa că e bine să mai tragem cu ochiul.
Vrei o carte şi nu ştii dacă merită banii? Pe www.amazon.co.uk la fiecare titlu au un sistem foarte fain de reviews, unde clienţii pot să dea stele şi să scrie feedback. Dacă sunt mulţi oameni care au cumpărat o carte şi sunt şi multe stele, înseamnă că acea carte e bună.
La fel, dacă vrei să te uiţi la un film bun www.imdb.com. Dacă un film are notă mare şi sunt mulţi oameni ce au votat, înseamnă că acel film a atins coarda sensibilă majorităţii şi e ceva bun în el pentru fiecare.
La fel e cu orice produs sau serviciu. E bine să vezi ce spun alţii care deja au trăit experienţă. Te poate ajuta să iei o decizie mai informată şi mai bună. Dar nu uita că verdictul final tot tu trebuie să îl dai.
2. Când vrem să atingem un rezultat sau obiectiv şi avem acces la un mentor sau om care deja a atins acel rezultat.
Dacă un om a atins un obiectiv sau are un rezultat, el nu mai are cum să te descurajeze şi să îţi spună că tu nu poţi, pentru că el e dovada vie că se poate.
Niciodată în istorie nu s-a crezut că un om poate să alerge 1 milă sub 4 minute. După ce s-a înregistrat primul rezultat de acest gen, în 1954 de către Roger Bannister cu timpul de 3:59.4 , această barieră a fost imediat depăşită de alţi atleţi.
Este bine să ascultăm sfaturile şi lecţiile oamenilor care DEJA au rezultele pe care şi noi le dorim. Ei au găsit o cale dar ţine minte că există foarte multe căi pentru a atinge un rezultat. Nu îţi lăsa mintea să se limiteze doar la ceea ce s-a realizat deja. Da-i voie imaginaţiei tale să caute soluţii creative.
Cam astea sunt cele două situaţii când eu cred că e bine să îi ascultăm pe cei din jurul nostru.
Am să te rog să laşi un comment dacă găseşti şi alte situaţii când ar fi potrivit să îi ascultăm pe cei din jur.
Acum să vedem lista cu momentele când eu cred că NU ar trebui să îi ascultăm pe cei din jur.
1. Când cineva proiectează
Când o persoană din jurul tău are o reacţie emoţională la adresa ta, când se enervează sau se supără pe tine şi îţi face reproşuri, poţi să o ignori fără grijă.
Fie că sunt părinţi, profesori, prieteni sau parteneri de cuplu, când un comportament de-al tău le declanşează o reacţie emoţională înseamnă că au văzut o latură din ei în comportamentul tău şi defapt ei se ceartă cu ei înşişi. Orice îţi spun să faci sau să nu faci, ignoră şi fă cum crezi tu de cuviinţă.
2. Când cineva bârfeşte
Suntem extrem de sensibili la felul cum vorbesc oamenii despre noi. Suntem atât de sensibili încât ne fabricăm o viaţă întreagă doar pentru relaţiile cu publicul, ca să părem staruri de la Hollywood dacă se poate în ochii celorlalţi.
Afară vopsit gardul înăuntrul leopardul. Câte cupluri nu pozează în cele mai fericite ipostaze doar ca să se ia de păr în casă. Câţi nu stau în garsoniere dar au maşini de 50.000 de euro. Câţi nu îşi cumpără Smartphone de ultimă generaţie cu bani luaţi din pensia mică şi puţină a bunicii sau a altui suflet chinuit.
Dacă aş avea 5 lei pentru fiecare caz pe care îl ştiu de persoane care se dau peste cap să pară cumva în ochii celorlalţi iar viaţa lor în realitate e tristă şi cu miros de mucegai.
Nu da putere celor din jur. Indiferent de care sunt valorile tale, credinţele tale, comportamentele tale, trăieşte-ţi viaţa după principiile dorite de tine, nu pentru aprobarea celor din jur.
La sfârşitul zilei, fiecare individ se întoarce la propria viaţă mizerabilă şi chinuită iar tu, după toate eforturile tale eşti oricum dat uitării.
Fiecare crede că problemele lui sunt cele mai mari aşa că nu te mai chinui să fii cumva pentru alţii. Fii tu, câştigi mai mult timp şi energie pentru tine.
3. Oamenii invidioşi şi cei care te descurajează
Cei care descurajează o fac ori să nu se facă de râs pentru că tu ai reuşit ceva ce ei nici nu au încercat, ori pentru că pur şi simplu te invidiază.
Voltaire spunea:
”Dacă ar fi să am pentru Dumnezeu o singură dorinţă, aceasta ar fi să îi facă pe toţi duşmanii mei să pară ridicoli.”
Asta îţi doresc şi eu ţie.
Realizările tale, faptele tale să fie atât de măreţe încât dacă cineva ar îndrăzni să spună o vorbă rea despre tine să se facă de râs prin însăşi acest gest al lui. Îţi doresc să ai realizări şi fapte minunate care să umilească orice contestatar ai putea avea.
Ceea ce ne duce la punctul patru.
4. Oamenii fără rezultate
Dacă nu ai rezultate într-un domeniu, nu ai dreptul să îţi dai cu părerea. Asta e valabil pentru noi toţi. Doar cei cu rezultate au dreptul de a vorbi. Până când nu ai rezultate taci, priveşti, înveţi şi aplici ceea ce ai învăţat că să ai rezultate.
De papagali e plină lumea, nu avem nevoie de mai mulţi.
Dacă cineva vrea să te înveţe să ai o viaţă mai bună, priveşte-i propria viaţă. Este în măsură să dea sfaturi? Le-a aplicat cu succes în propria viaţă?
Dacă cineva vrea să te ajute să slăbeşti, mă rog la divinitate să nu fie o persoană ce nu se poate abţine de la dulciuri iar dacă cineva vrea să te înveţe cum să ai o relaţie de cuplu împlinită, sper că o trăieşte pe a lui după propriile metode.
„Nu este criticul cel care contează, nu cel care stă pe margine şi care arată cu degetul la cum s-a împiedicat omul puternic, ori cum ar putea cel care face un lucru să-l facă mai bine.
Meritul este al celui care se află în arenă; al celui care are fața murdară de praf, sudoare și sânge; al celui care se străduiește neobosit; al celui care greșește și ratează în mod repetat; al celui care cunoaște entuziasmul și devoțiunea și care se dăruiește unei cauze care merită efortul; al celui care, în cel mai bun caz, cunoaște triumful unei mari realizări, iar în cel mai rău caz, eșuează dupa ce a îndrăznit ceva extraordinar; al omului care știe că locul sau nu este alături de acele suflete slabe și reci care nu vor cunoaște niciodată nici victoria și nici înfrângere.” Theodore Roosevelt
O educaţie completă despre ritmul firesc al evoluţiei, despre domeniile cărora trebuie să le acorzi atenţie de-a lungul întregii vieţi, găseşti în cărţile mele, aici: http://personalitatealfa.com/carti/.
Vreau să știu părerea ta
Când ar trebui să ascultăm de alții și când nu?
Per aspera ad astra
Pera Novacovici
116 răspunsuri
Nu vreau sa fiu grammar nazi , insa incearca sa faci review la un post inainte sa il postezi .”Pe http://www.amazon.co.uk la fiecare titlu au un sistem foarte fian ” <- fain.
In rest sunt de acord cu post-ul.
@Executor2 daca nu vrei sa fii, de ce esti? 🙂
@Executor2 Am schimbat, multam
Cine alearga dupa doi iepuri,nu prinde niciunul.Sunt angrenat in cursul MIB, si nu pot urmari alte articole. Cel de fata e absolut remaracabil. @Pera Novacovici @Executor2
,,Daca nu ai rezultate intr-un domeniu, nu ai dreptul sa iti dai cu parerea. Asta e valabil pentru noi toti. Doar cei cu rezultate au dreptul de a vorbi.”
,,Vreau sa stiu parerea ta”
Cine poate arunca piatra?
,,babele din fata blocului care se uitau ca la urs si barfeau. Cum de o doamna iese sa alerge?”
Problema e a doamnei. ,,Babele” de unde au învățat că nu se cade ca o doamnă să alerge? De la babele din generația precedentă…Doamna respectivă când va ajunge ,,babă” va spune și ea la rândul ei că ,,nu se cade ca o doamnă să alerge”! De ce? Pentru că s-a retras în casă și a plâns. Adică a acceptat comportamentul acelor ,,babe” ca fiind corect!
Mie mi s-a reproșat că bat un cui! Sunt femeie și femeile nu bat cuie! Era necesar să repar ceva afară și nu puteam să aștept până venea soțul sau tatăl meu. Așa că am bătut cuiul chiar dacă am avut parte în 2013 de niște comentarii venite din secolul XVII!
Deci am dreptul să spun că problema se află în primul rând educația doamnei?
3. E bine sa ascultam sfatul medicului 🙂
@AdinaBadarau Nu tot timpul. 🙂 Prea multi oameni mor din cauza ca un medic are privirea foarte ingusta pe specializarea lui si nu poate sa vada cauza holistica a unei boli, sa nu vorbim de cauze spirituale, cauza principala a unei boli. Deobicei e bine sa mergi la 2 sau 3 ca sa iti confirme un diagnostic. POate avem aici oameni care au patit o la doctor si pot sa ne dovedeasca asta
@Pera Novacovici Stiu Pera, ai dreptate. Ma refeream la sfaturile generale: nu mai fuma, nu mai bea, nu mai manca gras/dulce/sarat, fa miscare, etc. De fapt aceste lucruri le stim fiecare despre noi prea bine, nu e nevoie sa ni se confirme ca ar trebuie sa renuntam la anumite vicii nesanatoase si costisitoare.
@AdinaBadarau Da, la doctori e bine sa ascultam dar sa ne punem intrebari permanent.
@AdinaBadarau Medicii trateaza.Natura vindeva-Hippocrate de aici tragi tu concluzile
@AdinaBadarau Nu stiu cum este la tine Adina dar eu de cand nu mai ascult sfatul medicului ma simt mult mai bine. Inainte dadeam vreuo suta de lei si ma indopam cu chimicale, le spuneam alora ca mi-e rau de la ele dar ei ziceau ca este ok asa, ca mi se pare mie, etc ,etc.
Am uitat sa-ti spun ca am astm si atunci cand luam chimicalele lor nu puteam nici sa alerg dupa autobuz. Acum folosesc un spray o data la o saptamana sau doua si nu zilnic. Mai mult decat atat joc fotbal o data pe saptamana, fac tot felul de sporturi care ma solicita, merg pe jos la greu, alerg vara in fiecare dimineata si ma simt super ok.
Daca ar fi sa alegi in situatia mea ce ai face? Ai asculta doctorii chiar daca te simti rau si ei nu te baga in seama sau ti-ai urma instinctul de supravietuire?
Eu mi-am zis in momentul in care am dat pe foc medicamentul pe care tocmai dadusem 100 de lei ca de murit oricum voi muri candva dar prefer sa mor facand ce imi place decat sa mor otravit de altii.
Inca un articol genial. Multumesc, Pera, ma inspiri… si odata cu mine inspiri mai multa lume…
Postarea ta imi aduce aminte de un citat de a lui Buddha : „Believe nothing!! No matter where you read it or who has said it, NOT EVEN IF I SAID IT, unless it agrees with your own reason and your own common sense!!”
@AlexandraPetric Exact, multumim
Barfitorilor le dedic melodia lui b.u.g mafia-in anii ce au trecut
daca stiam asta mai demult…:))
Multumesc Pera 🙂
Personal cred ca tine de filtrele fiecaruia dintre noi, depinde de fiecare dintre noi ce lasam sa ajunga la mintea si in inima noastra, dar pentru asta e bine ca toti cei care vor mai mult de la viata, de la ei insusi, sa caute acest tip de articole/posturi, pentru a ne imbunatati aceste filtre, pentru a lasa cat mai putina „gunoi”, sa ajunga la mintea si in inima noastra.. un lucru e clar, putem fi cum ne dorim, chiar si tinand cont de ce spun altii, nu ne trebuie, decat, curaj…
Scurt si la obiect. Romanul de fel este un bun sfatuitor mai ales daca este pe principiul ” sa moara si capra vecinului” 🙂 . Ai mare dreptate si trebuie sa ajungi la o maturitate a gandirii pentru a discerne ce este bine si ce nu ( in adevaratul sens). Totusi, fiecare dispune de liberul arbitru si din sfaturile primite, fie ele bune sau rele, poti alege/invata ceva util. Chiar si sfaturile/invatamintele unui mentor excelent nu pot fi aplicate unei alte persoane si nu-l pot feri de esecuri sau nu-i pot garanta succesul. Fiecare trebuie sa-si traseze singur directia, chiar daca se mai agata de spinii de pe marginea drumului, conteaza cat de mult isi doreste sa ajunga la capatul drumului.
MEGA articol.. 😀 Si e foarte adevarat tot cea ce scrii aici, il voi tine deschis in permanenta in tabs ca sa nu cumva sa uit ce ai scris, pentru ca cel putin in cazul meu, e foarte greu de aplicat teoria asta, fiind destul de sensibil in general la factorii externi mai ales la 2,3 si 4… 🙂 Pe un fond de lipsa de incredere in sine din pacate, indus din totdeauna… Dar ma intaresc si fac exercitii zilnic, ca in curand sa scap de problema asta si sa pot fi tot cea ce pot si imi doresc sa fiu… 😀
foarte bun articolul. felicitari
cand m-am laudat amicilor cu care ies la beri ca fac 150 de flotari dintr-o bucata in fiecare dimineata si seara, sa lasat cu un pariu pe care nu la castigat nimeni pentru ca m-au criticat ca nu le fac corecte, oamenii intr-o oarecare masura aveau dreptate, dar eu sunt tot un pachet de muschi iar ei arata ca niste legume stropsite, am incercat sa le recomand sa citeasca, le-am recomandat sa o lase mai moale cu barfa si cu cumparaturile compulsive si mi sa reprosat ca m-am facut bulangiu si ca daca am citit si eu putin ma consider deasupra lor; initial am rabufnit in mine, la fel imi venea sa pun cainii pe ei, dar acum incerc sa ma controlez, sa nu mai dau sfaturi gratuite celor care nu le vor si sa ii accept asa cum sunt
Buna ziua, Pera
Voi fi sincera, eu nu mai ascult pe nimeni, exceptie face desigur legea.
Sa vedem: umilita sunt, jignita sunt, criticata sunt, barfita sunt, periculoasa sunt…si stiu si de ce, pentru ca ies din tiparele lor, sunt independenta, nu astept nimic de la nimeni, ma descurc fara sa cer ajutor de la nimeni si imi place.
Mi se reproseaza ca sunt bolnava de optimism, setea mea de viata ii enerveaza, ce mai… le provoc teama.
Nu de putine ori am auzit: „cum? tu esti aici singura, lucrezi si studiezi si mereu vesela… nu stiu cum reusesti!” Asta imi da forta si spun tare: DA sunt un leader prin puterea exemplului.
Multumesc, Pera pentru acest articol si in special pentru ceea ce trezeste in interiorul meu, imi da forta.
O dupa-amiaza placuta!
@AlinaPricop nu esti singura..sper ca simti asta
Da, simt asta.
Intr-unul din articolele tale cred ca se gasea o expresie de genul: „sa influentez zilnic pe cineva, apoi o mie, iar cei o mie un milion si astfel schimbam o tara intreaga, o planeta” … e nevoie de lideri in prezent 🙂
salut Pera eu cred ca ar trebui sa fim tari tuturor birfelor si invidiilor,am fost si eu asa…eram impulsiv depresiv cind imi ziceau ca nu se poate!! Acuma insa cu perseverenta mea am aratat ca se poate si pot spune ca sunt un exemplu pentru cei ce ma invidiau cindva 🙂
Ai picat exact pe framantarile mele din ultimele zile si-ti multumesc! Si-i multumesc lui Dumnezeu! Inca mai rumeg niste acuzatii din partea unui tip de 64 de ani care 1) mi-a spus ca-i plac, in vreme ce eu nu dadeam semnale ca mi-ar placea de el, 2) traieste din banii nevesti-sii ( conduce o organizatie de voluntari nu stiu cat de utila in care toti „subalternii” lui mai au si job-uri ), 3) comunica in general prost cu femeile ( se-ajunge mai mereu la cearta nasoala ), 4) avea catre mine un ton cat se poate de emotional. I-am spus eu ca ma dezgusta, dar ii rumeg afirmatiile si acum, dupa o jumatate de an. ( Si-mi vine sa ma bat ca m-a mancat limba si i-am spus, da, i-am spus care e visul meu. Daca taceam atunci, filosof ramaneam. )
Da…cu siguranta asculti de cei ce au rezultate in domeniu. Asculti de sfaturile pe care ti le dau. De multe ori acesti oameni nu au rabdare sa dea sfaturi sau sa te invete, asa ca in acest caz trebuie sa ”furi meseria”. Mai sunt si acei oameni experti in anumite domenii, dar nu ii consider niste personalitati alfa atata timp cat le este frica sa te invete si se feresc sau nu te invata. Ia caietul ia-ti notite cauta invata, si in cateva luni ii arati degetul mijlociu cand va incerca sa iti puna piedici.
Mai sunt o clasa de oameni care au avut experienta in domeniu, au esuat si acum oricine inceraca sa faca ceva in domeniul sau mai presus de atat …… este foarte greu, nu se poate nu ai cum, bancile lucreaza altfel afacerile se fac altfel altfel sunt investitorii etc etc ce sti tu ma baiatule…..abea astept sa te maturizezi sa iti vina mintea la cap…..din pacate acest om este tatal meu si……abea astept sa ii arat cine-i sefu :))
Poti invata din filme, din caracterul actorului principal. Imi place foarte mult atitudinea actorului principal din Casanova, din Don Juan de Marco, din Tinker Tailor Soldier etc. Atitudinea oamenilor care tac si fac, atitudinea celor care nu se lasa doborati si incearca un lucru pana cand il reusesc etc.
Poti invata de la animale sa te bucuri de fiecare data cand vezi o persoana draga si sa il imbratisezi si sa ii spui ca ti-a fost dor de el chiar daca se intampla in fiecare zi.
salut Pera,respect pt tot ce faci, foarte bun articolul si de foarte mare ajutor sfaturile tale, dar daca ascultam de aceea voce interioara sau de ce ne spune inima sau sufletul in anumite momente ale vieti, ce parere ai , ce sfaturi poti sa ne mai oferi in prinvinta asta? respect si mult succes
Buna Pera,cu siguranta care au perseverat intr-un anumit domeniu ar trebui sa reprezinte vocea care ne va duce catre reusita,dar din ce in ce mai putini sunt acei oameni care au puterea sa se ridice prin propriile esecuri SI SA DEA UN EXEMPLU CELOR DIN JUR.Multumesc pentru lectia de viata data azi!Cu tot respectul,,
@Popa Nicoleta Buna, Nicoleta
Permite-mi te rog sa argumentez un lucru. Opinia mea e ca in fiecare din noi se gaseste un exemplu de urmat. Nu trebuie neaparat sa fii o persoana celebra intr-un domeniu, gasesc important ca eu sa scot din interiorul meu acea forta divina sa fac fata dificultatilor si sa imi doresc, sa fiu determinata sa avansez.
Folosesc „eu” caci incerc sa evit „tu” mai mult posibil
Total de acord ca cei care nu au avut sau nu au rezultate in domeniul in care vor sa te sfatuiasca , ar trebui sa se abtina. Totusi ar mai fi ceva. Sfatuitorul sau sfatuitoarea ar putea avea idei bune dar e posibil sa se fi lovit la randul ei de persoane nepotrivite si sa fi esuat intr-un domeniu sau altul . Vorba aceea : „Ai cu ce dar n-ai cu cine! ” ;))
@MuraruEmiliaGeorgiana Ba nu! Total Gresit!!!!!! O spun asta prin prisma unui domeniu in care experienta mea a inceput in 1977. Un domeniu in care vrei nu vrei trebuie sa studiezi, trebuie sa practici. Cei ce judeca sfaturile primite dupa cel cel e spune, nu dupa ce i se spune, nu prea au nici o valoare. Daca ai valoare esti capabil sa analizezi ce ti se sugeraza si dupa aia sa alegi. De respins ii respingem doar pe cei ce vor sa se impuna cu orice pret, chiar daca au intrat in penibil pina la git.
@MuraruEmiliaGeorgiana P.S. Electronica era domeniul la care m-am referit. Scuze pentru omisiune.
Referitor la categoria oamenilor de care nu ar trebui sa tinem cont, as mai adauga:
– oamenii care dau vina pe sistem, pe altcineva, pe altceva etc. fara sa observe ca asii sunt la el in buzunar, ca responsabilitatea ii apartine in intregime pentru orice rezultat al actiunilor sale;
– oamenii care vorbesc numai despre ei insisi si nimic altceva (despre rezultatele lor – extraordinare intotdeauna, despre ideile lor – geniale intotdeauna, despre actiunile lor – cele mai complexe, despre ce au facut ei acolo, despre ce au ei in masina, la masina, in curte, ce au construit – fabulos in general, ce penita la pix au etc.; cred ca m-am facut inteles despre ce categorie de oameni vorbesc… cei care asociaza valoarea cu lucrurile materiale, exterioare, cei care nu dau niciun pic de atentie nevoilor celor cu care discuta si carora le prezinta „trofeele”…
Ar trebui sa ascultam si de oamenii modesti, extrem de bine documentati in abordarea unor probleme (cred ca de aici vine si modestia lor), care nu judeca, care ofera perspective diverse asupra aceleiasi problematici abordate.
Nu sunt prea sigur, este posibil ca toate categoriile de oameni pe care le-am mentionat mai sus sa fie parti din categoriile generale enumerate de tine, Pera.
Inca un articol energizant, complex si simplu sau simplu si complex, direct la tinta….
Extraordinare si multe din comment-uri….
Evadez de fiecare data cand citesc ….
da’ chiar te iubesc omuleeee….simplu. Felicitari din suflet ca FACI ceva pentru oameni…
Urmeaza sa printez articolul asta (nu ca ar fi primul) si sa il tin la indemana pentru momentele de descurajare!
foarte fain articolul, Pera. Tocmai mi-ai revelat ceva. O zi faina!
Cred ca meriti un 10, ba nu doi de 10. Unu pentru activitatea ta foarte laborioasa si utila si al doilea pentru ca ai reusit sa ma motivezi inca de la inceputul anului. Imi pare rau ca nu te-am descoperit mai de mult dar, cu toate acestea, dupa ce m-am abonat la site-ul tau si am primit o sumedenie de materiale si le-am citit sau vizionat m-am apucat de treaba si am inceput sa-mi pun in aplicare pas cu pas obiectivele pentru anul in curs.
Iti multumesc ca ai facut (involuntar) pentru mine ce n-au reusit sa faca toti psihologii din spitalele prin care am trecut si un teanc de carti pentru motivare. Cred ca filmuletele video sunt cele care mi-au pus neuronii in miscare si osul la treaba si am spus ”Daca Pera a reusit si eu pot”.
Te salut cu respect si poti vedea unul dintre obiectivele mele din acest an realizat aici http://vasilerosciuc.blogspot.ro/. Cu stima si respect,
Vasile Rosciuc
@VasileRosciuc Felicitari, te-ai miscat rapid 🙂 Sper ca la final de an sa imi arati cat mai multe obiective realizate iar psihologii din spitale sa fie doar o amintire vaga a unui trecut indepartat
Destul de bun articolul,dar mai sunt si lucruri care nu depind de tine cum ar fi factorii de mediu,finantele,IQ-ul tau,capacitatea fiecaruia de a intelege sau nu ceva,asertivitatea de care da dovada,etc………..
@ElisabetaManoiu IQ-ul tine de tine: daca nu antrenezi neuronii, IQ-ul poate scadeau sau de asemenea in caz contrar poate creste.
Multam de articol,il printez zilele urmatoare si se citeste de cine vrea si e multa lume care vrea sa citeasca…Despre gura lumii sau „parerea mea ar fi sa…” ma cam doare in cot si nici acolo!!!! Desi sint multi care au nevoie, se hranesc cu datul de sfaturi, traiesc pentru asta, dar cel putin, in ultima vreme, fac curat in jurul meu, nu prea mai tin cont de ce spune lumea…Si inca ceva – site-ul arata nitelush diferit, felicitari, e bun!
Am o intrebare Pera.
Procedez rau daca o indrum pe sora mea sa-si faca un site cu pasiunea ei?
Asta in conditiile in care site-ul meu este aproape de esec.
@Bogdan_RD Daca nu-ti incerci sansa, nu vei sti niciodata daca are succes! P.S. un site nu creste peste noapte, poate dura luni sau mai mult pentru a ajunge la succes.
@Bogdan_RD Incurajarile sunt tot timpul un lucru bun . Doar sa nu ia strategia ta 🙂 ci una care poate duce un site la rezultate bune
Mult adevar in ceea ce spui. Constat ca am trait pana acum dupa anumite norme si principii. In general sunt un om normal si credeam ca de la inaltimea intelegentei mele,a experientelor de viata, stiu multe si in cercurile mele sociale sunt bine perceput un tip agreabil ,cu aptitudini de lider. Pe masura ce citesc si recitesc materialele de la tine si alti prieteni ,ma surprind cu o groaza de defecte de comportament, de gandire,de personalitate . Nu-mi vine sa cred. Am 55 de ani. Am cutreerat prin Europa si America . Cred ca sunt receptiv la nou si doresc si accept schimbarea in bine. Fiul meu, Bogdan , de 35 de ani , cu preocupari in domeniu , m-a atras incet spre voi. La inceput am refuzat,crezand ca eu le stiu pe toate,dar azi ma bucur ca suntem colegi si comentam des temele in discutie. Incerc sa fiu atent la comportamentul meu si a celor din jur si trec prin filtrele oferite de voi gesturi,idei,abordari…
Pentru tot, MULTAM ! Sper sa ne vedem in martie la Cluj.
Ce tuta doamne :))
Eu obisnuiam sa ma atac la parerile altora acum incet incet ignor si imi vad de treaba mea …
@imbracaminte barbati
niciodata nu trebuie sa ne luam dupa unul sau dupa altul. nu stiu ce simtim, nu stiu ce avem in cap si in suflet. intotdeauna vor exista persoane care vor dori sa tre saboteze. de ce? nu conteaza? de ce sa ajungi tu cu un minut inaintea lui in statia de metrou, tu sa prinzi trenul vietii talee, iar el nu. vietile noastre par un labirint, doar tu sti drumul spre iesire, altul se invarte si se blocheaza. intrebarea este: ii dai voie sa se amestece in jocul tau prin labirint pentru a-ti incurca itele vietii? sau preferi a fi singur responsabil pe viata ta, pe felul in care te imbraci, sau cum te raportezi la anumite valori. sunt valorile tale, nu ale lui, nu ale lor. urmareste valoarea din sufletul tau si vei avea de castigat. ceilalti, care nu au ce ai tu, si te invidiaza pentru acest lucru, lasa-i in noaptea mintii lor, tu mareste putin pasul pentru a-i lasa putin in urma si tu te ridici pentru a creea. Viata ta e o continuu creatie. esti Michelangelo pentru tine. iti scluptezi viata si-ti iese opera…
Felicitari Pera si multumesc pentru faptul ca ai aparut in viata mea.
Inca o data mi s-a confirmat ca cine bate i se va deschide si nimic nu e intamplator in viata noastra. Atunci cand iti doresti cu adevarat ceva primesti. Important este ca tu, o persoana sa te poti bucura de fiecare eveniment, sa faci o bucurie, iar asa zisele situatii de criza sa le transformi in trepte catre turnul tau spre libertate.
Daca intelegi sensul acestui mesaj, invidia si parerea de critica a altora,doar te motiveaza inca si mai tare,cum se spune „Dupa invidia altora iti dai seama de propria ta valoare „
Obisnuiam sa nu ascult de nimeni si nimic, si sa ma descurc de unul singur! Anul trecut insa, am avut o experienta care m-a confruntat cu cele mai adanci temeri ale mele, si in urma careia am stat cateva luni bune, aproape „de unul singur”, doar eu cu mine, in introspectie. De atunci, mi-am schimbat putin perspectiva. Parca imi vine mai greu sa-mi bag pur si simplu picioarele in oameni si sa le intorc spatele.
Desi nici acum nu ascult de multa lume, ci doar de cei pe care-i respect, am invatat sa acord prezumtia de nevinovatie, si sa acord o sansa oamenilor in general, sa-si spuna parerea, dupa care eu ma decid daca o ascult sau nu. Am observat ca uneori obtin feedback foarte valoros, de la oameni de la care poate nu ma astept. M-am maturizat foarte mult, si am observat ca se strang oameni in jurul meu, de buna-voie, si ma considera un lider. Dar raman cu picioarele pe pamant, si stiu ca am o responsabilitate pt activitatile facute impreuna si pt rezultatele acelor oameni cu care lucrez, sau cu care fac orice alt proiect.
Consider, in mod specific, ca e important sa ascult de oamenii care au valori asemanatoare cu ale mele; sa ascult parerile oamenilor batrani – peste 90 de ani, care imi aduc perspective vechi de aproape un secol, dar nu din citite ci din traite, si imi mai place ca acesti oameni, parca s-au saturat de drama, si cuvintele lor sunt pline de intelepciune; e bine sa ascult de oameni ale caror sfaturi s-au dovedit utile in repetate randuri.
Daca cineva vrea sa afle mai multe poate apela la cartea Arta Seductiei
@Sorin Ionut Sorin, poti sa-mi spui cum e,daca ai citit-o?
„Daca ai dusmani, inseamna ca ai facut ceva in viata”
De cand am auzit acest citat am incercat sa nu ii mai ascult pe idiotii de la scoala. Vin niste copii prost crescuti si se dau buricele pamantului. Am realizat ca ei ma jignesc fiindca sunt invisiosi ca ei nu reusesc, in timp ce eu reusesc. Cu toate astea nu e usor sa nu pun la suflet fiecare vorba de orice fel a orcui.
@Alex008 ai dreptate.
Prin toate aceste ipostaze am trecut, dar mi-a trebuit timp mult pentru a înțelege , și acum mai întâmpin unele greutăți pentru a le depăși.
Mulțumesc ! Pera că încep a pune în aplicare multe principi învățate de la tine.
Salut,
Parerea me:
Cred ca vei deveni cel mai bun psiholog al secolului nostru. Trebuie doar sa traduci cartea PA in engleza si, pentru ca e foarte valorosa, vei fi recunoscut si in afara. Totusi, referitor la articolul de azi spui: ”X are o parere, X alta, Biblia alta…voi sa ma ascultati pe mine”. Nimic de comentat, fiecare cu credinta lui, dar cum ramane cu o persoana care crede in Biblie, inainte de a ‘crede’ in tine? Sa nu te urmeze?
@Emilian Multam de aprecieri. Am fost un pic ironic la faza cu ” asculta-ma pe mine”. ASta iti cer toti si eu am oglindit acest comportament. Nu imi doresc si nu ma astept sa ma asculte nimeni orbeste
Salut Pera. Chiar in aceasta seara mi s-a intamplat sa ,,primesc,, sfaturi si remarci rautacioase in legatura cu un subiect de la niste persoane care nu au rezultate,dar care se pricep de minune sa dea sfaturi.Obisnuiam sa iau in serios orice remarca si vorba auzita de la diverse perosoane si inca nu am scapat de acest obicei.Totusi,vad si o parte buna in asta.Daca lumea ma invidiaza si incearca sa-mi puna bete-n roate inseamna ca am realizat ceva si viata mea le-o acapareaza pe a lor.Succes si tine-o tot asa cu articolele!
foarte bun articolul… multumesc Pera. Eu cred ca e bine sa mai ascultam si cu inima… cumva… sa facem si cum credem noi ca e bine, dar e bine sa analizezi macar putin ce asculti… ceva de genul „cerceteaza totul si pastreaza doar ce e bun pt tine” 🙂 Marius
o buna perioada am incercat sa multumesc pe toata lumea si am gresit.apoi am cules toate parerile din jur si am tras o concluzie.acum incerc sa imi ascult vocea interioara pe care am ignorat-o multi ani si care ma sfatuia pt binele meu.in prezent am descoperit un mentor care imi hraneste nevoia de autocunoastere si care e un gps iscusit in sentimentele umane.multumesc!
eu zic ca nu trebuie sa ascultam de omul care a vrut sa sape o groapa cu tarnacopul,si cand a dat cu el,o data, a dat de ceva tare,si nu au mai dat in continuare. pe cand el daduse doar intr-o caramida…si ti se lauda in fata,ca ar fii sapat singu fundatia unui bloc,cu un tarnacop si o lopata. am dat exemplul de mai sus,pt k am fost un astfel de om,si nu am mai vazut exemplul asta…merita sa luat aminte pt ca stiu pe pielea mea ca exista astfel de omeni! Marius
Foarte bine si frumos zis…. Parerea mea este ca trebuie sa fim egoisti uneori,sa nu ascultam pe nimeni,sa facem ceea ce facem doar pentru noi si pentru binele noastru.
Cu respect,
Dora
adevarat……eu sunt de parere ca trebuie sa ascultam de o singura persoana si aceea este …SINELE NOSTRU / MINTEA NOASTRA… sa facem ceea ce consideram noi ca este cel mai bine pentru noi……..
Am sa incep cu o poveste personala de a mea.
Anul trecut am inceput sa alerg vara in fiecare dimineata. Ma trezeam pe la 6 faceam o incalzire scurta si plecam la alergat. Traseul era simplu caci nu ma duceam cu autobuzul la stadion sau la nus’ ce pista sofisticata. Plecam de acasa si alergam pana cand nu mai puteam apoi faceam o pauza de mers si apoi din nou alergat.
Cele mai funny faze care, spre deosebire de doamna din povestea ta, ma amuzau teribil erau acelea in care ma intalneam cu vecini de-ai mei care se uitau „ca la urs” la mine si imi ziceau ba ca este radar si sa am grija, ba ca m-am dus cu capul (pe motiv ca ma trezeam la ora aia „doar” ca sa alerg, ba ca ar trebui sa renunt pentru ca este o prostie si o pierdere de timp ceea ce fac, etc.
Comentariile alea ma amuzau si mai mult mai ales ca respectivii erau si ei, ca si mine, cu burtile enorme dar nu faceau nimic altceva decat sa se distreze pe seama unuia care face ceva chiar daca, poate, face prost (pe vremea aia nu prea stiam sa respir corect si oboseam destul de repede).
Nu stiu cum sunt altii dar eu cred ca in viata asta trebuie sa stii si sa poti si sa vrei ca in anumite momente sa fii de o nesimtire rara. Sa te doara la basca de orice spun cei din jurul tau din invidie, gelozie, ura, frustrare, etc.
In alta ordine de idei mi-a placut articolul si, pana cand se incalzeste afara bag genoflexiuni, flotari, abdomene, mers pe jos la job (merg cam vreo ora jumatate), ridicari pe varfuri si orice sport care mi se pare funny si util folosind doar ce am acasa.
Insa ceea ce am descoperit este ca imi place mersul pe jos. Este atat de relaxand incat, desi merg o ora si jumatate pana la job ajung acolo mai odihnit decat atunci cand ma trezesc. Si aici sunt povesti funny cu colegi care spuneau ca-s dus cu pluta si ca ma zgarcesc la un abonament de autobuz. Li se pare ceva iesit din comun sa mergi pe jos atunci cand ai autobuz din 10 in 10 minute.
In fine, cam atat am avut de spus pentru seara aceasta. Sper sa fie de folos si articolul tau si feedback-ul meu celor care nu stiu sa fie nesimtiti atunci cand trebuie.
@Paul09ro Felicitari!
@Paul09ro EE! Uite ca mai sint si oameni fericiti pe lumea asta. Deci se poate.!!!! 😀
@Paul09ro Esti curajos tu stii? Experienta aceasta am trait-o si eu cand eram in tara. Acasa, oamenii nu ma vedeau „normala” caci alergam tot timpul si biata mama imi spunea mereu sa ma linistesc. Pana si faptul de a te vedea cu o carte in mana si citind pentru ei nu era ceva normal, eram prea rebela.
Continua tot asa…. multa bafta!
Salut Pera, salut tuturor.
Eu sunt doamna cu fugitul seara, cu vecini normal de barfitori. Azi mi-am luat pe la 8 jumate puiul de ciobanesc mioritic care e cam la fel de mare precum cei mai mari caini de pe strada si ne-am plimbat prin ploaia linistita. Si am mai si fugit. Am avut asa o zi urata acasa si la serviciu si numai cutu era vesel nevoie mare. Atunci, faza cu abandonul programului de miscare,frica sau senzatia de a fi urmarita de a nu ma simti libera a fost cea care m-a blocat (dupa ce am fost vizitata de hoti).
Aici pe acest site vad doar oameni optimisti si care se simt puternici. Si cu planuri sustenabile de viitor. Ma inspir de la voi. Deocamdata sunt intro fundatura de drum. Nu ma pot intoarce pt ca depind altii de mine. De prea mult timp si prea de tot se bazeaza altii pe mine si simt ca nu mai pot. Trebuie sa fa ceva de care m-am cam saturat si e vital pt familia mea, asa ca trag ca calu singur la caruta ( greseala gramaticala e intentionata). Aiurea, maine e o noua zi… Am 6 ore de predare si dupa aia liber sa fac cu drag smotru acasa. Nu-i nimic ma ridic eu din zona gri. Cel mai mare dusman e tot in interiorul meu … nu vecinii, nu scoala plina de oameni mici si mari fara directie. Noapte buna!
@domnica Multumesc ca mi-ai fost muza 🙂 exemplul si povestea ta au inspirat azi cateva mii de oameni ( care au intrat sa citeasca articolul) . Ieri erai doar o persoana speriata si cu o poveste. Azi ai impact asupra lumii. Nu am dezvaluit nimic despre identitatea ta pentru ca nu public niciodata numele celor ce imi scriu dar le folosesc exemplele. Multumesc ca te-ai oferit sa apari 🙂 Inca o dovada de maxim curaj
@Pera Novacovici @domnica Stii ce e ciudat Domnica? Faptul ca toti ne confruntam cu asemenea „semeni de treaba”. Unii ne lasam infulentati mai mult, altii mai putin iar altora…li se rupe. Incerc si eu sa fiu printre cei carora li se rupe, dar nu e usor, cind esti tot timpul bombardat de „imensa intelepciune” a maselor.
@Pera Novacovici Merci, Pera, pt suflul nou pe care mi-l dai. Am avut o zi care m-a cam daramat temporar ( cineva imi sugera chiar inainte de a intra la ore ca s-a intamplat ceva grav cu mama, care nu raspunde oricum la telefon, din cauza asta am intarziat la ore, o colega amabila a bagat repede de seama si stiu ca se duce cu para la director, o nesimtita din clasa a X-a imi spune ca de fapt ea trebuia sa plece acasa pt ca am intarziat sfertul academic, apoi m-am certat cu fetele mele pt ca nu aveau chef de muzica, pian vioara, flaut fiindca una nu se dezlipea de jocurile de calcu, iar cealalta crede ca handbalul e inceputul si sfarsitul. Numai cu sotul nu am apucat sa ne scoatem ochiii. Si am avut ore pana seara la 8. In ore m-a sunat fratele si mi-a zis ca mama e bine Apoi, seara, puiul acela, suflet vesel cu labele pline de noroi, m-a alergat prin iarba uda si a fost asa intens vesel incat am inceput sa ma linistesc si sa trec peste senzatia ca nu fac nimic bine nici acasa nici la lucru. Dar azi a trecut greul, proful de muzica mi-a zis din nou ce talent au fetele mai ales la pian , la ore, la clasele bune, cand vad ca unii elevi chiar fac bine pb, ca pot gandi singurti, simt ca e bine ce fac si cand vezi ca le mai si place fizica … parca are sens sa te spargi pt ei. Si asa am iesit din groapa de ieri. Stiu ca depind mult de ceilalti, dar sa sunt eu … de fapt eu trebuie sa ii simt, trebuie dincolo de cuvinte sa stiu ce e cu copiii mei cand ratacesc drumul… si tot asa si cu clasele, altfel cui predau.Spor in toate si noroc. Multumesc de sprijin
@domnica @Pera Novacovici Eu alerg de multa vreme, imi scot bicicleta cu nonsalanta chiar sub nasul cumetrelor siderate, plec cu ditamai rucsacul in spate catre munte, unde imi place sa cutreier… Nici macar nu privesc in zona ferestrelor dupa care se ascund babele uluite de atitudine aroganta la adresa „lumii”. Toate acestea la o varsta la care multi au si uitat ce inseamna efort fizic si avand un baiat de facultate.
Articolul este deosenit pentru ca mi-a confirmat ca procedez corect in relatia cu cei pe care nu-i interseaza cu adevarat cum iti este, ci doar doresc sa nu le mai amintesti de frustrarile si neimplinirile lor 🙂
Viata este frumoasa si nu trebuie sa lasam pe nimeni sa ne-o strice!
Domnica, fa ceea ce iti spune inima si cei care iti sunt cu adevarat aproape!
eu am pierdut 10 ani si cred ca nu numai 10 ci chiar 28 de ani LUANDU-MA DUPA CEILALATI,PUNAND PAREREA CELORLALTI DREPT LITERA D ELEGE,mai grav era ca nu imi dadeam seama!acum am 40 si de 10 ani incerc sa fac exercitii serioase cu LAUNTRUL MEU pt a lasa pe el sa decida!eu acum NU MAI LAS PE NIMENI SA DECIDA,tu Pera inca mi se pare ca esti bland…eu sunt mai dura ca tine…parerea mea.
1.Eu cand cumpar ceva e imp nu cati au citit cartea ci daca ma misca pe mine…cumpar ceva mai ales daca o prietena ,amica d evaloare a mea a citit si am incredere in ea ca nu minte si nu s eminte!altfel NU MA INTERESEZA LIKE-URILE din aceleasi motive enumerate de tine (Copernic…..Inchizitia….samd)
2.eu am gasit actoria fara ca cineva din familia sau prietenii mei sa imi fie mentori,mentor mi-a fost 2 ore un actor de la Hollywood ,cat a tinut filmul respectiv,si alea 2 ore mi-au schimbat viata TOTAL!si daca mi-as fi intalnit mentorul acela sincer si mi-ar fi spus ca simt gresit ,nu as fi tinut cont de el!
MENTORUL MEU PRINCIPAL E BUNUL SIMT!
Multumesc ca m-ai ajutat sa imi pun problema ca eram suparata de la articolele de la construim imperii ca eu nu plac pe nimeni si nu am mentori!:)
@silviana Buna Silvana! imi poti spune te rog despre ce film este vorba? Multumesc!
@AdinaBadarau Tacerea mieilor,Antony Hopkins
buna pera am citit ce ai scris foarte adevarat…in ziua de astazi putini sunt oamenii care ne vor binele si ne sprijina neconditionat…ca de fiecare data ma intorc la ai mei fiind problema…am o varsta si eu sunt diferita fata de alti oameni din jurul meu ma vad facand multe lucruri care sa ii ajute pe oameni si care imi dau o mare satisfactie…in prezent sunt la o postliceala de asistent medical si fac voluntariat in spital,,,si vreau sa zic k prefer sa stau acolo 24 din 24 de ore sa muncesc sa invat tot felul de lucruri decat sa ii aud pe ai mei ca nu sunt buna de nimic ca fac numai cum vreau eu si tot felul de chestii…..dupa ce termin scoala eu vreau sa dau si la facultatea de medicina pentru ca imi doresc mai mult de la mine stiu ca pot insa din frica alor mei si neincrderea lor in mine ma face uneori sa-mi ppierd toate puterile si sa-mi bag picioru pe romaneste….pur si simplu mi-e ciuda ca simt ca parca ei ma tin in loc.ii iubesc sunt parintii mei dar am o viata inainte si nu vreau sa o irosesc auzind-o pe mama tipand zilnic sau auzindu-l pe tata ca de ce nu ai facut aia sau cealalta.in ziua de astazi trebuie sa avem incredere in fortele proprii si sa nu avem incredere in nimeni pana nu demonstreaza ca le pasa si fac orice atat cat pot pentru noi
eu cred ca nu trebuie sa-i ignoram pe ceilalti, adica e bine sa stii ce zice lumea despre tine, iar acest lucru te poate ajuta sa afli mai multe despre ceilalti dupa cum spui tu in articolele tale ca vedem defectele noastre in ceilalti (si mare dreptate ai) si ne ajuta si pe noi sa ne perfectionam. in schimb nu cred ca ar trebui ca acest lucru ar trebui sa ne faca sa ne inchidem intr-un beci, ci sa ne ambitioneze sa demonstram ca noi suntem altfel, ca putem fi diferiti, ca putem rezista si atunci cand spectatorii nu fac galerie.
Mmda. Si eu am incercat sa fac ceva diferit. Am cumparat toate modulele programului IMPULSUL si inca nu am acces la materiale. Mailuri poti sa scri cate vrei si nr de tel nu gasesti. Nu vreau sa fiu rautacios dar ceva nu se leaga….
@moishflorin Cand le-ai cumparat? Pe ce nume si cu ce adresa de email? scrie-mi la [email protected]
Salut Pera !
Parerea mea este ca e bine sa-i ascultam intodeauna pe altii, chiar pe toti daca se poate si niciodata „de altii”.
Cred ca poti invata ceva de la fiecare om in parte, chiar si de la cei care ne barfesc. Spre exemplu cititoare ta ar putea invata de la femeile care o barfeau cum sa fie mai toleranta la randul ei, ar fi putut intelege ca atunci cand esti barfit probabil ca esti si invidiat, asadar este posibil sa faci un lucru bun.
Cat despre a asculta de altii, chiar daca ei au atins deja succesul pe care tu ti-l doresti, din punctul meu de vedere inseamna a-ti nega responsabilitatea. Ex: „Am facut tot ce mi-a spus Pera sa fac si cu toate astea nu am succes. Eu mi-am facut treaba inseamna ca el a gresit ceva”. Atunci cand nu-ti asumi responsabilitatea este imposibil sa vezi problema care se afla in interiorul tau. Nu vezi problema, nu vezi nici solutia.
Mult succes !
Este greu sa te ridici si sa nu-ti pese de „gura lumii”.Dar cred ca „boala lunga, saracia omului….” asa ca, intr-o dimineaţă m-am trezit şi mi-am zis „Mi se rupe, indiferent ce se întâmplă!” Asa ca azi imi pot permite să ma bucur de viaţă fără să îmi pese de ce zic alţii, plec la muncă cu muzică în urechi şi chiar merg in pasi de dans uneori, iar daca cineva imi spune că „imi filează o lampă”, phd-il din fata numelui le inchide gura. Soarele răsare în fiecare dimineaţă, indiferent de ce spun unii şi alţii, aşa căeste bine să învăţăm de la el cum să „răsărim” zilnic.
Să aveţi o zi minunată!
cred ca putem invata lucruri bune de la orice om, trebuie doar sa treci prin filtrul gandirii tale, sa nu iei copy-paste si sa ne uitam intr-adevar si la viata omului cu care discutam
La partea emotionala e si mai misto:)) se-nvarte intre „lasa-l in pace, ca-i un bou, tu nu vezi ce face cum face etc…” – la femei si ” hai ba cu noi in seara asta…ce? te tine aia? abia o stii” – la barbati :)))))) (asa ca exempu)
Salut Pera!
Felicitari si pentru acest articol. Voi fi putin pe langa subiect, dar, avand in vedere ca ai facut referire si la proiectie, iti voi spune ca partenera mea m-a acuzat tot timpul de faptul ca sunt gelos si mi l-a evidentiat ca fiind cel mai mare defect al meu pe care il uraste din tot sufletul, sustinand ca ea nu poate fi geloasa. Acum doua zile, am fost sunat de o amica, o fata cu multe calitati. Evident, partenera mea a izbucnit intr-o criza de gelozie, ceea ce mi-a demonstrat ca este cel putin la fel de geloasa ca mine…Deci ce ura la mine, era de fapt ceea ce ura la ea…
Marius.
Sunt cu totul de aceeasi parere cu cuvintele din acest articol Exista cazuri in care ceilalti au o critica constructiva pt noi, dar trebuie sa ne dam seama de diferenta dintre critica facuta pentru ca cel ce critica sa se simta superior si critica facuta pentru a corecta greselile celui criticat. Cred ca in aceste 2 cazuri cuvintele joaca un rol important, formularea criticii este esentiala. In ceea ce priveste cazul femeii descurajate de barfele batranelor, acest lucru il intalnim la tot pasul, si mai revoltator este cazul tinerilor, care duc o lupta interioara cu sinele, pt a-si descoperi personalitatea, iar cand sunt descurajati, si nu au pe cineva care sa-i indrume si sa-i incurajeze, tinerii pot ramane timizi si nehotarati toata viata, nu vor mai indrazni niciodata sa incerce.
Barfa ma lasa rece. Daca ascultam de gura lumii nu progresam. Apreciez o critica constructiva, prin care sa-mi fie taxate greselile, dar aceasta critica trebuie sa se bazeze pe argumente plauzibile. Bun articolul.
Parerea mea e ca cel mai bine e sa faci ce simti si cand simti, fara sa ti cont de ce zic/cred/fac altii. Daca faci ce vrei tu, regretul poate fi de maxim 25% ca l-ai facut… daca faci ce vor altii, regretul ca nu ai facut ce ai vrut va fi la un nivel minim de 90%. Super bun articolul!!
Arta cere sacrificii, la fel si frumusetea, sanatatea si orice e de pret pe lumea asta, daca nu esti dispus sa pleci la alergat din cauza ca te judeca cateva persoane de care oricum nu iti pasa si nici lor nu le pasa de tine atunci naspa, bea alcool si fa-ti curaj sau orice altceva care sa iti schimbe atitudinea fata de situatie, mai nasol e cand cei care barfesc despre asa ceva sunt chiar persoane care conteaza pentru tine, cum mi s-a intamplat si mie, dar am trecut peste asta. In concluzie singurul obstacol esti TU.
Alergam des vara (acum merg la sala) si mi s-a intamplat sa ma opreasca vreo 2 batrani in zile diferite. Mi-au cerut niste directii si apoi mi-au urat succes cu alergatul. 🙂
Doamne, Pera! Am avut impresia ca ai scris articolul asta, pentru mine. Acum traiesc cea mai frumoasa perioada a vietii mele. Mi-am facut propriul site si iubesc fiecare virgula si fiecare punct de acolo. E tot ce eu mai de pret si in el am pus toata daruirea mea. Nu am spus despre el si toti au aflat din social media. Reactiile au fost frumoase dar din partea parintilor am primit un mare cadou, plin de indiferenta, reprosuri si proiectare emotionala….mi-am bagat degetele bine in urechi, la sfatul unui prieten Daniel, si merg mai departe. Pentru ca, seara cand ma asez in pat, raman cu mine si cu visele mele.
Iti multumesc pentru acest articol si pentru ca faci partea din viata mea! Esti extraordinar, Pera. Te iubesc!
foarte intersant articolul
Interesant si educativ
Salut ,Domnule Pera 🙂 ! Am 17 ani … este varsta cea mai frumoasa a vietii , este varsta cand imi formez personalitatea , cand ma dau cu capul de sus cum s-ar zice , in ultimul timp am trecut prin multe , pot sa zic ca duc o lupta cu mine insami si incerc sa imi depasesc limitele , sa invat cat mai mult de la cei ce au o viata frumoasa , o viata cu multe reusite , dar cum sa pot sa reusesc cand in fiecare zi , ba prietenii , ba parinti sau cei care au grija sa te lase fara puteri … asa zisi dusmani pe care eu ii cred doar niste barfitori nu te lasa sa fi ceea ce esti , arunca anumite afirmatii , spun lucruri pe care nici ei nu le cred dar te fac sa te simti prost si vrei sa te opresti din ceea ce faci , vrei sa fie totul bine …
Datorita dumneavoastra vad altfel lucrurile …. ii las sa vorbeasca ceea ce vor si incerc sa trec peste , sa fiu mereu puternica si sa am incredere in ceea ce sunt , cu bune si cu rele . Foarte frumos articolul si acesta si celelalte imi dau putere si ma ajuta . Va multumesc , toate cele bune . 🙂
Trebuie sa recunosc un fapt. La 17 ani habar nu aveam pe ce lume sunt si ce e cu mine, ce e drept nici nu am intalnit o persoana care sa ma indrume intr-un asfel de mod, asa cum o face de exemplu Pera. Am doi parinti foarte in varsta- slava Domnului ca au fost si sunt- dar care nu aveau de unde sa stie cum sa motiveze pe cineva, ci dimpotriva. Sunt foarte fericita sa vad ca acum tinerii stiu pe ce drum sa apuce si, daca nu stiu, macar reusesc sa gaseasca indrumarea si motivatia protrivite! minunat!
Pera ce mea placut articolul asta, Doamne cata dreptate…De obicei cei care reusesc nu prea se baga sa dea sfaturi zic este alegerea ta, sfaturile vin de la cei care nu reusesc sau care n-au curaj sa faca ceva ,tocmai ei vin cu criticile si sfaturile. Off… cati am intalnit pana acum.. merci pentru munca ta. Mai multi oameni deschisi la mine.
Salut, Pera! Foarte bun articolul, cel putin cu ultimul punct sunt in totalitate de acord. Bunica mea este genul de om care crede ca le stie pe toate, desi nu a fost decat o simpla asistenta, si da indicatii si pareri in legatura cu orice, ceea ce o face foarte enervanta. Presupun ca sunt multi altii ca ea, dar relationarea cu ea e foarte dificila, din moment ce face parte din familie si o vad zilnic. Ce sfaturi poti sa imi dai in legatura cu asta? E cam batrana ca sa incerc sa o schimb, asa ca vreau sa ma schimb eu astfel incat sa nu ma mai afecteze tot ce zice.
Inca ceva, si eu am iesit de marti dimineata la alergat. Cu o zi inainte, mi-am intrebat colegii daca vrea cineva sa vina cu mine si toti mi-au ras in fata. In seara respectiva, cand i-am spus familiei, mi-au ras si ei in fata. A doua zi dimineata m-am trezit la 5:30, m-am imbracat conform sfaturilor de pe blogul unui alergator experimentat (Gabriel Solomon parca) si am facut 2 ture de parc (putin mai mult de 2km). Am facut un dus, am mai citit putin si m-am dus la scoala. Inainte sa ma apuc de alergat am gasit wireless in parc si am dat check-in :). Colegii mei au ramas masca la scoala (eu nu faceam miscare deloc, nici la ora de sport).
Astia 2 km au fost o mare realizare pentru mine si mi-au crescut moralul si increderea in mine. Ieri am fost la alergat si a venit o colega cu mine din proprie initiativa si a zis ca vine si luni :).
Am cam divagat de la subiect, dar trebuia sa impartasesc asta cu cineva 🙂 Recomand tuturor provocarea sportiva de iarna de pe motivonti.ro , nu numai ca o sa fiti mai sanatosi, dar o sa observati si alte beneficii!
Intru totul adevarat!
Super articol Pera! Inainte luam alegerile in functie de ce zicea lumea, poate si acum o mai fac din cand in cand dar incerc sa ma schimb si sa fac doar ce imi dicteaza inima. E din ce in ce mai bine. Bravo din nou pentru articol.
priveste la viata de cuplu pe care o au cei care iti dau sfaturi. la gesturile lor cand vb si uite-te in ochii lor….vei fi surprins sa vezi ce descoperi. eu nu tin cont de ce spun cei din jur. eu le fac eu le trag. asumati va acest risc si veti fi cei mai puternici.
Minunat articolul..si chiar aveam nevoie sa inteleg unele reactii ale persoanelor din jurul meu!
Un articol minunat si rupt din realitate. Nu cred ca e cineva, care nu a fost tinta oamenilor invidiosi si mediocri, chiar analfabeti, pt. ca niste oameni educati, nu si-ar da ochii peste cap, pe la spatele tau, atunci cand ceva (in mintea lor goala)li se pare iesit din comun.Am citit undeva, motoo-ul de viata al unuia dintre cei mai bogati oameni din lume, care suna cam asa:,,Cine traieste pentru parera oamenilor, este un om mort”Super tare parerea si de atunci mi-am insusit-o si eu.Sa ne traiesti copile, multi ani si fericiti. Sa fii binecuvantat.
un articol bun de pus in rama
este unul din acele articole memorabile care te fac sa mergi inainte, indiferent de vitregiile frustratilor
bafta multa si tine o tot asa !!!!
Nu stii cate suflete ai imbarbatat cu articolul tau!…si chiar si pe mine, care asemeni tuturor cititorilor tai au cunoscut si cunosc acesti ucigasi de visuri.
De cativa ani am schimbat macazul in ce priveste atitudinea mea vizavi de viata, datorita unor mentori foarte pretiosi si cu rezultate care mi-au aratat ca se poate si mai bine. Rezultatul?! cei din jurul meu au simtit ca nu ma mai incadrez in tiparele lor si au inceput barfele…vorbe dure si lipsite de adevar care din nefericire au ajuns o parte si la urechile mele. Am fost foarte afectata la inceput si cum eram impulsiva si eu in perioada aceea as fi atzatzat fara sa clipesc o haita de caini infometati pe ei. Nu am facut-o, desi mi s-a ”recomandat” asta , am ales in schimb sa mi ascult mentorii si sa aleg solutia cea mai eleganta si mai dureroasa -ignoranta-ignora si intelege .
A fost foarte dificil sa mi infranez furia, dar ce vreau eu sa accentuez este ca, am ales sa ascult de cine trebuie si mi am canalizat furia spre altceva si anume crearea unei ambitii de fier. Cu timpul, universul mi a dezvaluit o lectie importanta. Orice faci are o repercusiune. Faptul ca am ales sa ignor si sa i inteleg pe cei ce ma judecau, nu doar ca m a imbarbatat sa incerc si sa mi pun scopuri tot mai mari, dar m a ferit de fortza dubla cu care s-ar fi putut intoarce totul impotriva mea daca alegeam sa ma cobor la nivelul lor. Dovada a fost ca peste un timp, cei care m au judecat au cazut in capcana propriilor judecati si stiu ca mi s-a relevat acest lucru doar ca sa inteleg puterea gandurilor si a alegerilor pe care le facem 🙂
Cunosc prea multi oameni buni la data sfaturi dar mizerabila lor viata de zi cu zi ma dezgusta, ma uit la ei si tot ce vad este ca nu au mai nimic cu adevarat interesant de spus si totusi dau sfaturi si vor sa te invete ceva…Intrebarea este ce? Prostu tot prost ramane dece sa nu il ei la caterinca daca fata sa o cere?
imi doresc sa ajung sa scriu si eu articole asa valoroase 🙂
imi doresc sa ajung sa scriu si eu articole asa valoroase 🙂
Am si eu persoane descurajante pe langa mine, culmea taman familia.Unul nu m-a s-a gandit mai degraba sa ma intrebe daca as avea nevoie de ajutor din partea lor decat sa imi spuna ca asa e bine, sa am un servici ca ceea ce vreau eu sa fac e vis, nu voi reusi sa fac ceea ce imi doresc eu pentru ca ceea ce fac eu nu se cauta:adica handmade.Intr-adevar imi este un pic mai greu la inceput sa ma fac cunoscuta in mediul online pe nisa asta care din cate vad merge pe un trend ascendent, dar decat sa ma descurajeze in halul asta as prefera tacerea.Am reusit sa-mi fac un blog, sunt abia la inceput dar pana acum decat o persoana, si aceea straina, mi-a dat anumite indrumari.Din pacate nu pot spune si despre familia mea si a sotului meu la fel:(.M-am lasat descurajata de multe ori dar am zis STOP.E viata mea si trebuie sa am grija de ea, de visele pe care le am, trebuie sa lupt si sa nu ma opresc idin drumul meu la primul zid ridicat de altii, trebuie sa vad dincolo de zid, acolo incepe visul sa se contureze.Acelasi indemn il am pt toti cei care aveti propriile vise iar altii incearca sa vi le striveasca din varii motive:luptati, este viata voastra, Dumnezeu nu v-a dat-o sa le-o serviti altora pe tava, ci v-a dat-o sa o traiti, sa va traiti visele, sa vi le materializati.Fiecare om are de la Dumnezeu talanti si fiecare raspunde pt cum a stiut sa si-i inmulteasca.Fiecare e respunzator pt viata sa.Timpul e cel mai bun prieten daca stim cum sa il folosim, deci nu-l irositi ascultand critici, vorbe de deznadejde ci aveti credinta ca totul se rezolva.Dumnezeu a dat fiecaruia darul potrivit, deci ma gandesc ca i-o fi dat si solutiile potrivite si abilitatile potrivite pentru a-si fructifica darul.Felicitari Pera, esti extraordinar, faci niste articole de „jos palaria”.
Super tare articolul! Si 10 pentru faza cu „2 ciobanesti”, -funny. :)) Mi-am adus aminte de baba din „fata mea” vecina. Eram la plimbare cu Bobby, cainele meu, prin cartier, cand deodata observ „cotofenele” 😀 ( 3 babe printre care una de treaba, un era vecina mea(un fel de lider de barfa) si una n-o cunosteam) -mi-a fost deajuns sa observ, de la distanta, ca „spargeau seminte” si scuipau cojile pe jos, ca sa inteleg ca erau ocupate cu eterna lor „ocupatie” -„moderatori” la „radio SANT” 😀 Cand m-am apropiat, politicos fiind, le-am dat „buna ziua” si am abordat-o pe cea de treaba pentru ca ne intalnim adesea cand isi plimba si ea cainele, -abia astepta „cotofana” din „fata mea”(vecina)- la care vecina se baga in seama cu tupeu si printre o serie de „intepaturi”, ma intreaba: „-Da nu aveti copii?”(„batea” la faptul ca lacuiesc singur si ca ma vede doar cu cainele, si ca na, la 27-28 de ani tre’ sa ai deja sotie si minim 1 copil, ca „ea” la 22 avea 2, -in fine) La care eu raspund: „Doamna… copii pot face toti peste 15 ani, chiar si cei de acolo, si am aratat spre o gasca de aurolaci ce jucau „Ratele si vanatorii”, cam la o distanta de 10 m de ele- …Dar cati pot sa isi ideplineasca visele, sau cati lupta pentru indeplinirea viselor?! Intre timp Bobby se apropiase de „betonul” pe care erau asezate, -e unul din locurile „sacre” ale lui, ce-l „marcheaza” fara exceptie cand trece pe acolo- si tocmai cand am terminat de rostit intrebarea s-a „pisat pe ea”(pe beton aproape sub ea) la care eu continuand sa merg mai departe exclam: „-Bravo Bobby. Sa aveti o zi buna doamnelor.” :))) pentru mine a fost echivalentul a „ciobanesti”, m-am amuzat maxim. -A fost o vreme cand ma atingeau barfele sau privirile lor, sau imi puneam tot felul de intrebari la cum ma vad ceilalti, dar pas cu pas, zi de zi am incercat sa depasesc acele „bariere”, iar acum: „Am reusit!” si observ ca nu a fost mare lucru, desi atunci mi se parea un „Everest”, dar am simtit si observat simplitatea dar dupa ce am simtit priviriele si barfele lor strapungandu-ma si dupa ce m-am ridicat deasupra lor. Pe curand.
Le-as fi spus Fuck off si-mi vedeam de treaba. In ceea ce priveste lumea si ce spune, cainii latra ursul merge, asa e vorba pe la noi. Diamna nu are destula determinare sa faca ce si-a propus. Poate articolul tau o va face sa-si schimbe mentalitatea.
Genial articolul! Multumesc pentru inspiratie! O intrebare mai am nelamurita: Cu…socrii ce facem? 🙂 Nu ma refer daca sa le ascultam parerile sau nu, ci cum sa le spunem ca nu e treaba lor ce se intampla in vietile noastre si ca ar fi bine sa-si vada de viitorul lor (desi sunt o fire optimista si trec destul de usor peste obstacole, subiectul familiei este inca sensibil pentru mine si uneori sunt cam rautacioasa la prostiile pe care le spun parintii).
Pera, subscriu cu parerea ta luand in considerare experienta proprie, ce’i care’si oglindesc parerile negative asupra ta trebuiesc eliminati defitiv, sau cel putin nu trebuiesc luati in considerare.
Foarte practic articolul.
Eu nu mai ascult de mult de nimeni…
Pe vremea cand o faceam imi era ciuda ca atat reusitele cat si esecurile erau prea mult dezbatute de cei din jur…”ti-am spus eu”
Simtea ca se amesteca cei din jur in viata mea…ca incearca sa ma „manipuleze”
De cand iau singura deciziile ma simt mai libera, mai independenta,mai stapana pe mine…sunt responsabila de toate succesele si neimplinirile mele. Consider ca asa pot invata singura din propriile greseli!
Si ca sa folosesc o vorba din popor : „faci, nu faci, lumea oricum vorbeste…”
Asa ca mai bine fac…nu de alta…dar sa aiba macar ce vorbi… 😉
Dar tot ceea ce fac, fac cu responsabilitate si in deplina cunostiinta de cauza!
Lorand spune asa , succesul falimentului este sa ii multumesti pe toti
NU TREBUIE sa ne pese de ceea ce zic cei din jurul nostru dintr-un motiv foarte simplu ………..orice om oriunde ar fi si orice ar face , actioneaza in interes propriu ………prin urmare , indiferent ca faci bine sau rau , atunci cand actiunile tale contravin intereselor altuia , atunci acela te va barfi 100%………..
Today, I went to the beachfront with my children. I found a sea shell and gave it to my 4 year old daughter and said „You can hear the ocean if you put this to your ear.” She put the shell to her ear and screamed. There was a hermit crab inside and it pinched her ear. She never wants to go back! LoL I know this is completely off topic but I had to tell someone!