Ce faci când energia de acasă e toxică?
Nu știu dacă știi, dacă ți-am mai spus, eu fac și psihoterapie ca și client. Am o psihoterapeută care, printre altele, este și shamaniță, din Spania, fostă profesoară de-a mea. Ultima oară când am vorbit i-am zis că atunci când am fost în Bali, timp de o lună de zile m-am simțit spectaculos, eliberat de orice formă de dependență, de comportament compulsiv, de mâncat compulsiv, n-am băut alcool decât de vreo 2 ori și atunci foarte puțin.
M-am simțit ca în Rai. Când revin acasă, în Timișoara, cumva încep să mă simt…nu știu cum. Și am zis: cred că trebuie să plec. Să plec din casa mea, că acasă parcă e o energie care mă bântuie. Și am primit unul dintre cele mai tari răspunsuri posibile. Este răspunsul la întrebarea dacă să plec de acasă, unde nu mă simt bine, să mă mut în altă casă, sau să râmân și să transform locul respectiv, să îl fac fain. Și chiar sunt curios, tu ce părere ai? Înainte să citești răspunsul meu, gândește-te ce ai face tu. Să pleci de acasă într-o altă casă, unde e energie bună, sau rămâi și dacă acasă nu e fain, faci tu să fie fain?
Bun.
Răspunsul a fost următorul:
Așa cum casă este o structură exterioară, adică în interiorul nostru, în lumea noastră interioară există o structură interioară a noastră. Cu psihologia noastră, cu traumele noastre, cu calitățile noastre, cu punctele noastre slabe, cu punctele forte, conștient, inconștient, deci o lume uriașă și o structură psihologică, să-i zicem.
Dacă acasă la tine nu este fain și locuiești de mai mult de un an de zile acolo, structura ta interioară a creat structura exterioară. Cu alte cuvinte, dacă la tine înăuntru este dezordine, și în afara ta vei face dezordine. Dacă este ordine, vei face ordine și în afara ta. Bun. Asta e foarte pe scurt. M-am gândit cum mergi în Bali o lună, într-o casă super faină, cu grădină, piscină, totu-i frumos afară, natură, prieteni, conexiune…păi nu e mai bine să te muți?
Ok, în Bali ai stat doar o lună. În orice casă te muți, la început e energie curată, poate faină, (dacă nu e bântuită casa), deci totul e bine; dar dacă stai un an de zile, structura ta interioară își va lăsa amprenta și asupra structurii de acolo. Deci practic, energia ta interioară este mai puternică decât orice altă energie din afară.
Dacă eu nu fac muncă interioară, cu alte cuvinte, și nu lucrez la mine, oriunde voi merge, voi căra după mine această energie a mea. Și dacă nu lucrez cu mine, dacă nu devin mai conștient de mine, dacă nu văd care sunt tiparele mele de comportament, dacă nu încep să investighez, să lucrez, să văd care sunt traumele, să mă vindec, să mă eliberez de trecut, voi căra după mine toate astea. Și nu poți fugi de tine niciunde, știm asta. Cu alte cuvinte, da: omul sfințește locul.
Concluzie: odată ce înțelegi chestia asta, te liniștești și înțelegi că oriunde vei merge, te vei căra și pe tine și nu mai trebuie să te plângi atât de mult despre condițiile de viață din exteriorul tău, ci e important să lucrezi la tine suficient de mult până când încep încet, încet, să rezolv lucruri, să vindec lucruri, și apoi uitându-te în jur, poate te vei gândi că ar trebui să faci mai multă ordine, să aduci mai multă lumină, să fie puțin mai aerisit…în toate sensurile. Deci practic, plecatul și fugitul nu te scapă de tine, asta e ideea.
Nu prea scăpăm de munca interioară pe care toți trebuie să o facem. Evitând-o, nu facem decât să prelungim o agonie. Mai devreme sau mai târziu, schimbarea va veni peste noi, în mod ideal ar fi ca noi să preluăm controlul asupra vieții noastre, să facem ceea ce depinde de noi și să ne facem viața mai frumoasă din toate punctele de vedere. Sunt curios ce părere ai. Din exeriența ta, cum e? Ce se întâmplă în cazul în care locul în care stai nu mai e așa fain? Ai schimba locul, cum te-ai simți mai bine? Chiar sunt curios.
Mulțumesc!
Pera
