Celalate articole din aceasta serie sunt aici:
Evalueaza pe ce treapta de evolutie te afli
Ce m-a invatat corpul meu cand l-am ascultat
Ce m-a invatat umbra mea?
Ca am toate defectele posibile
Foarte multa lume nu isi dedica suficient timp intelegerii conceptului de "umbra" psihologica.
Conceptul este relativ simplu, explicat cat de bine am putut, aici:
http://www.personalitatealfa.com/blog/daca-nu-imi-plac-prostii-sunt-prost/
http://www.personalitatealfa.com/blog/descopera-latura-ta-intunecata/
http://www.personalitatealfa.com/blog/prejudecata-este-doar-pentru-muppets/
http://www.personalitatealfa.com/blog/exorcizeaza-vindeca-demonii-defectele-din-tine/
Am scris destul de mult despre umbra noastra pentru ca este o unealta extraordinara de autocunoastere.
Avem lucruri de care ne e rusine si incercam sa le ascundem nu doar celor din jur, dar si noua insine.
Dar personalitatea ta are si bune si rele si nu esti o persoana intreaga pana cand nu iti accepti si cele bune si cele rele.
Sa negi sau sa inchizi ochii in fata defectelor tale nu le va face sa dispara. Doar strutul crede ca daca baga capul in nisip nimeni nu il vede.
Acest concept ne spune ca trasaturile care ne provoaca o reactie negativa atunci cand le vedem la altii, le avem intr-o forma mai directa sau subtila, in noi.
Merita sa gandesti asa doar prin prisma faptului ca ajungi sa iti pui intrebari legate de tine atunci cand te enerveaza trasaturile altor persoane.
Este amuzant sa vezi un om care il cearta pe altul pentru ca e lenes si nu face nimic cu viata lui doar ca sa te uiti mai atent la viata celui care cearta si sa vezi ca si el este intr-o perioada "nu foarte productiva" a vietii lui. Si-a recunoscut propria lene si il cearta pe altul pentru ca este MULT mai simplu sa vezi la altul ce ai in tine decat sa vezi in tine.
De aici vorba romaneasca, " in loc sa vezi paiul din ochiul altuia, mai bine sa vezi barna din ochiul tau"
Ce facem defapt, atunci cand ii certam pe altii, de obicei ne certam propriile trasaturi pe care nu ni le recunoastem.
Cand nu este proiectie si umbra?
Atunci cand nu avem reactii emotionale negative. Cand vad trasaturile unui om si le pot observa calm si rational, fara sa simt emotii legate de ceea ce observ, atunci poti spune ca ai privit un om in mod obiectiv.
Lasand teoria deoparte, pe mine m-a ajutat enorm sa plec de la aceasta presupunere. Tot ce ma enerveaza la altii, este o trasatura a mea si trebuie sa o descos.
M-am enervat monumental cand la un curs de dezvoltare personala o femeie punea permanent intrebari si nu lasa profesorul sa vorbeasca. Si atunci, pentru prima oara dupa 15 ani , mi-am dat seama ca asa sunt eu in orice clasa si orice curs. cersetorul de atentie care vorbeste permanent si ii enerveaza pe cei din jur pentru ca nu ii lasa sa fie atenti la profesor.
Nu mi-am suportat tatal alti 20 de ani pentru ca era alcoolic si nu intelegeam cum pot avea eu trasaturile lui cand el renunta la lupta folosind alcoolul pe post de medicament iar eu am ambitie si nu beau aproape deloc.
La 30 de ani am avut revelatia ca suntem foarte asemanatori doar ca substanta difera. Eu mancam, el bea. Mie imi placea maioneza, lui votca. El era alcoolic iar eu supraponderal. Strategia de a ne mintii pe noi insine, era identica aproape. Odata cu intelegerea si acceptarea, a venit vindecarea. Pentru amandoi.
Mi-am dat seama ca de multe ori cand imi cert prietenii si pe cei apropiati, ma cert defapt pe mine. Cand ii motivez sa fie mai buni, ma incurajez defapt si pe mine odata cu ei si ca daca nu imi plac oamenii din jur, eu sunt cel care trebuie sa se schimbe. Ce motive am sa fiu enervat sau suparat pe alt om pentru felul in care este el? Sa fie sanatos, eu aleg daca vreau sa fiu in preajma unor anumiti oameni sau nu. El poate sa fie cum vrea el iar eu pot sa fiu cum vreau eu. Nu e motiv de suparare. Decat daca, PROIECTEZ pe el trasaturile mele.
" Am toate defectele celorlalti si totusi, ceea ce fac ceilalti mi se pare inacceptabil" Emil Cioran
Cred ca noi toti avem toate calitatile si toate defectele umane. Si cred ca asta e un lucru minunat. Nu uita ca in " umbra ta, se afla comoara ta", asa cum zice Jung.
Lasa aroganta deoparte si incepe sa cauti in tine. Daca ai curajul sa faci asta, ai sansa sa devii o persoana completa, acceptand si integrand toate aspectele personalitatii tale.
Carte recomandata: Partea intunecata a cautatorilor de lumina de Debbie Ford
Pera Novacovici
55 de răspunsuri
Frumos articolul ! Am gasit o ica eroare ,,Eu era alcoolic iar eu supraponderal” . E al 2-lea paragraf de la ,,Nu mi-am suportat tatal”
Frumos articolul ! Am gasit o mica eroare ,,Eu era alcoolic iar eu supraponderal” . E al 2-lea paragraf de la ,,Nu mi-am suportat tatal”
@FlorinF Corectat 🙂 multam
@Pera Novacovici @FlorinF
mai este o greseala, la paragraful cu 30 de ani:”Eu eram alcoolic iar eu supraponderal.”
Foarte fain articolul 🙂
asadar, doar aroganta sta piedica in sansa de a deveni o persoana completa?!:) Acceptand inseamna renuntarea la aroganta, am inteles. Ce n-am inteles este unde integrezi aspectele personale.p.s. – stiu, sunt „doamna” care punea intrebari profesorului si-i deranja pe cei care erau invatati sa asimileze fara sa proceseze.
alcoolul facea ravagii si familiei, dovada ca nu l-ai suportat pe tatal tau atatia ani; maioneza nu face ravagii celor dragi (familiei) si nu cred ca nu te va suporta copilul tau ani de zile doar pentru ca ai fi obez!
@Robert babuc Nu, dar fiind obez si facand infarct iti abandonezi familia la fel ca si alcoolicul 🙂
@Pera Novacovici e cu totul si cu totul altceva!
Poti face infarct, avc… si fara sa fii obez!
@Robert babuc DAr daca faci infract pentru ca ai mancam maioneza cand stiai ca iti pune viata in pericol, ai acelasi comportament ca alcoolicul 🙂
@Pera Novacovici @Robert babuc Stii, e ca drobul de sare – lait motivul romanului!”daca”…A fi alcoolic inseamna mult mai mult decat a te expune riscului unui infarct.,iar pe ceilalti la teama permanenta ca poti sucomba in urma unui infarct.Inseamna a-i expune pe ceilalti la traume de nedescris. Psihice! Fizice!Si de aici putem extinde subiectul pe n „fire”.
@Robert babuc @Pera Novacovici eu cred ca pera il judeca pe tatal lui pentru dependenta care o avea si nu credea in faptul ca nu se putea lasa de baut si mai tarziu o compara cu faptul ca el devenind obez isi dadu seama ca este foarte greu sa te vindeci o dependenta …intradevar obezitatea poate nu dauneaza celorlalti la fel cum dauneaza alcoolul dar propriei persoane dauneaza la fel de mult la modul ca se produce o lupta continua cu tine insuti, insingurare +durerea dependentei -cand stii ca faci ceva care iti dauneaza foarte mult dar totusi nu te poti opri…
@Pera Novacovici Dap, Leontina, corect! Insa nu poti compara cele doua lucruri cand vorbesti despre repercusiuni psihice… El, copil fiind, a suferit traume majore din pricina dependentei tatalui sau de alcool, oricat ar nega acest lucru (si nici nu ar fi indicat sa o faca) si s-ar opri doar la „judecarea” dependentei.
@Robert babuc @Pera Novacovici cred ca ai perfecta dreptate, dar mi se pare ca ne indepartam un pic de subiectul propriu-zis, pera vorbeste despre natura omului si a faptelor, de locul unde iau nastere anumite comportamente: ” suntem foarte asemanatori doar ca substanta difera” si nu diferenta consecintelor.
@Robert babuc @Pera Novacovici
Pera a mai scris despre umbra si a explicat cum e cu : „daca nu-mi plac violatorii inseamna ca sunt violator ? ” ;el a mentionat ca acel defect se manifetsa sub o forma subtila sau pregnanta in caracterul tau, nu trebuie luate mot-a-mot si imperecheate defectele;
se pare ca da, daca nu iti plac violatorii esti sub o anumita form aun violator , asta insemnand
@Robert babuc @Pera Novacovici
o forma de abuz pe care o manifesti asupra celorlalti , nu violul in sine
@Pera Novacovici sunt de acord!Dar nu pot face abstractie de faptul ca, din dorinta de a evidentia anumite lucruri, confundam merele cu perele. Mai ales intr-un subiect extrem de delicat: psihicul uman.Asa… sa balmajim, sa scriem literatura frumoasa, de amorul artei, da!
@Pera Novacovici Mirela, este SANATOS sa nu-ti placa ceva. NESANATOS este sa iti placa totul!
@Pera Novacovici Leontina, locul unde iau nastere aceste lucruri este tartacuta umana, iar cel mai important este CAND, nu UNDE.”Candul” acesta este toata copilaria, inclusiv perioada adolescentina. Cand ai ajuns deja matur ar trebui sa incepi cu autocunasterea, sa vezi ce ai acumulat si ce nu, datorita ereditatii, parintilor, colegilor etc… adica mediului in care ai trait.
@Pera Novacovici @Robert babuc Nu chiar. Obezitatea nu iti stirbeste discernamintul ca si alcoolul. Ai vazut tu vreun Obez caruia sa i se interzica sa conduca masina? Eu unul nu am vazut asa ceva. In schimb cei cu alcolemia putin peste limita legala, sint aspru sanctionati. Am vrut doar sa evindentiez diferentele.
revelator articol
un singur defect – parca e prea scurt, aceasta trilogie; cred ca si fi citit romane intregi la modul de prezentare dezvoltat si dezvaluirile prezentate.
exact ca in potiunile magice – chintesenta magica e pastrata in recipiente mici !!!
super
Pera, pun si aici filmul, ma gandesc.. cu cat il vad mai multi cu atat mai bine 🙂 Efectul Umbrei – The shadow effect http://www.youtube.com/watch?v=NSJ9tgh_BXs
@IulianSora cand am citit articolul asta ca m a gandeam ca @Pera Novacovici de acolo s-a insipirat, super tare documentarul, foarte fain articolul, felicitari!
Multumesc frumos pentru link! @IulianSora
… si mai sunt „hibe””si ca daca nu imi plac oamenii din jur, eu sunt cel care trebuie sa se schimbe.”Ar fi o mare ipocrizie din partea noastra, a tuturor, sa afirmam ca ne plac toti oamenii sau ca asa ar fi firesc sa fie. NU, nu este firesc sa ne placa toti oamenii. De exemplu, nu au cum sa-mi placa dezaxatii, criminalii, violatorii (nu mai fac referire la cocalari).Indiferent cat si cum m-as schimba eu, ei nu se vor schimba.Functie de ceea ce ne place, functie de cum si cu ce rezonam, ne construim anturajul… (adica tot pe acel ingredient numit „placere”).
@Robert babuc acest subiect este foarte complicat si cred ca ar fi necesare anumite studii specifice si multe carti de specialitate citite, dar eu zic un singur lucru care m-a socat atunci cand am vazut un documentar, despre un copil de 17 ani foarte linistit crescut intr o familie buna-un copil exemplu, caruia i s-a omorat cu sange rece familia si iubita la care tinea enorm…acel moment a produs o schimbare majora in mintea pustiului, astfel incat incepand cu a omora persoanele ce i au ucis ceea ce el iubea mai mult, a descoperit in el placerea de a omora astfel devenind criminal foarte periculos in serie-era ca si cum se razbuna in continuare pentru raul imens facut lui. este de judecat fapta lui? DA, dar natura faptelor se afla in noi toti, dupa cum explica documentariul, totul depinde de ceea ce se intampla in juriul nostru si interpretarile care le putem da sau ne pricepem a da intr-un moment extrem de critic
Leontina, vorbeam doar de a placea sau nu pe cineva… nu de a intelege actiunile lui!
Bravo! Nota 10 pentru acest articol si mi-a placut foarte mult exemplul din mail cu Valentine’s Day! 🙂 Intr-o relatie sentimentala e un pic cam greu sa privesti lucrurile fara emotii adica obiectiv, o spun din proprie experienta. 🙂
Bravo!Felicitari!!!!
Interesant articol si iti mutumesc. In general accept o persoana cu tot ce este ea, pentru ca la randul meu sunt cu calitati si defecte. Binenteles ca am si momentele mele de nemultumire…dar incerc, nu reusesc intotdeauna, recunosc, sa patrund in profunzimea momentului sa vad de unde pleaca starea… din neacceptare…ar fi un motiv…
Mi-a placut articolul! Si totusi, eu fiind o persoana mereu activa si hotarata in ceea ce vreau, am detestat intotdeauna lenea si nehotararea celorlalti. Asta ce inseamna? Ca de fapt, si eu sunt tot ca si ei? A,ca am momente,cand obosesc,da,dar per total viteza mea este intotdeauna mai mare decat a lor. Si,oricum,mi s-a spus ca vizavi de oamenii foarte apropiati,exigentele mele sunt cele mai mari.
Astept urmatorul material cu nerabdare.
Imediat dupa ce am citit articolul m-am uitat la documentarul „Efectul Umbrei”. Senzational, dar mi-a suras o idee in minte si anume: daca in momentul in care judecam o persoana pentru ca este intr-un anumit fel care noua nu ne convine, defapt in noi se gaseste acel „defect”. Daca acesta este modul de functionare al umbrei… atunci inseamna ca in momentul in care apreciem ceva foarte mult la cineva, de exemplu faptul ca a ajuns un lider extraordinar sau are o afacere de milioane de dolari, acele calitati la randul lor se gasesc si in noi, tot ce trebuie sa facem e sa fim constienti de ele si sa le folosim pentru a evolua, atat personal cat si spiritual.
@MihaiMolnar Da, ai intuit foarte bine. Cand admiri pe cineva, ai acele calitati in tine
Interesant articolul Pera , ma ajuta sa inteleg de ce de multe ori incerc sa tot ii schimb pe alti sau le reprosez anumite lucruri.
Salut Pera! Felicitari pentru toata munca depusa de-a lungul anilor! Am o singura intrebare si imi cer scuze in avans daca nu are legatura cu articolul de mai sus (poate fi o idee pentru un articol). Intrebarea este: Daca am 30 de ani este oare prea tarziu pentru a incepe de la 0 (din punct de vedere financiar, vocational, etc.) un nou tip de viata axat pe dezvoltarea personala si evolutia spirituala sau „mi-au cam trecut anii si vremea” ? E oare prea tarziu sa incep sa imi urmez visele? Este varsta un impediment sau mai am o sansa ?
Multumesc in avans pentru raspuns si iti doresc mult succes in continuare!
Nu e niciodata prea tarziu sa aduci imbunatatiri vietii tale.
@Maurice scuze ca ma bag si eu ca musca n lapte, dar studii de specialitate spun ca nu e prea tarziu nici la 70 de ani.. depinde doar daca tu te simti in stare sa o iei de la capat, iar la 30 de ani .. ar cam trebui sa te simti in stare.. zic si eu..
Maurice daca ai ajuns sa pui aceasta intrebare la 30 de ani, ai o problema serioasa!Ori nu te duce capul, ori ai fost invatat mereu sa depinzi de cineva, sa nu iei decizii singur, ori joci rolul celui care ridica mingiile la fileu unui nene care nu stie cum sa se aplece sa si le ia singur, sau nu vrea, pentru ca foarte comod!
Salut Maurice . Am citit comentariul tau si vreau sa-ti spun ca eu am 39 de ani si anul acesta m-am hotarat sa-mi incep drumul meu axat pe dezvoltarea personala si implicit un nou mod de a vedea viata , deci niciodata nu e prea tirziu , trebuie doar sa simti ca asta vrei si ti se potriveste altfel nu vei schimba nimic . Nu am vrut sa-ti raspund in locul lui Pera ci doar este o parere , succes oricum indiferent ce alegi ! Mihai.
Buna Maurice. Buna intrebarea, tinind cont ca sunt prea multi sceptici care cred ca daca au o virsta „mai inaintata” cred ca nu mai pot face nimic pentru a-si schimba mentalitatea sau drumul in viata. Eu am 47 si de anul trecut am inceput sa i-mi controlez modul de „ghindire” cautind sa „ghindesc” numai pozitiv si sa abordez lucrurile care mi se intimpla dintr-o alta perspectiva. Orice lucru neplacut care mi se intimpla este un semnal de alarma ca in trecut am „ghindit” negativ si acel „ghind” acum se intoarce impotriva mea sub forma de actiune. Cineva spunea ca traim in prezent ceea ce am „ghindit” in trecut. Si eu cred acest lucru fiindca am simtit acest lucru pe pielea mea. Deci vorbesc din proprie experienta.
MULTA BINECUVINTARE SI ANCEPE DIN ACEASTA CLIPA SA-TI REORGANIZEZI VIATA. NICIODATA NU E PRE TIRZIU.
P.S. I-mi cer iertare pentru acel „hi’ repetat din cuvintele ‘ghind, ghindit, ghindire”. asta e tastatura laptopului, nu are si derivatele lui „a” si „i”. Nelu mi-a atras atentia asupra acestui lucru si l-am explicat intr-un alt mesaj.
Buna, Pera, multumesc pentru eye-openerul venit la tzanc! In perioada aceasta ma enerveaza peste masura… un tip, pentru ca mi se pare gafeur recidivist ( „ala care spune – si repeta – exact ce nu trebuie” ), arogant ( chiar imi da semnale ca se socoteste superior mie in unele privinte ), mic moralist, unul care ia totul literal si nu are empatie – intr-un cuvant: un nerd. Si, ca sa pun in sinea mea capac, l-am mai etichetat si asa: „vorbeste ca un om care nu are habar ca are si el o umbra, ca fiecare”. Ar rezulta de-aici ca eu sunt nerd-ul si ca eu imi neg umbra. Acuma… sa nu iau si eu totul ad litteram… Aroganta – cel putin fata de barbati – sunt in stare sa fiu. Remarci-gafa am facut si mi le-am iertat foarte greu. Daca judeci in sinea ta un om – si stiu ca am tendinta sa-mi judec semenii – atunci exista riscul sa „scapi porumbelul” din minte pe gura cand ii e omului aluia lumea mai draga… Deci, am si eu tendinta sa spun ce nu trebuie, chiar daca traiesc de ani buni intr-un fel de abstinentza de la gafe. Oops! De moralizat, moralizez si eu mental – macar S. e barbat si iti face faza asta pe fatza! Sfaturi mai dau si eu, convinsa ca „stiu mai bine”… Nerd, nerd… Am fost un numar de ani „eleva eminenta” intr-un sistem de invatamant care recompenseaza conduitele nerdy. Aveam, clar, astfel de conduite. Empatie n-am intotdeauna, nu! E… clar!
@JeanetteCarp :)Janette, vei spune ca m-am erijat in „pera”. Dar, daca tot imi place sa joc roul aluia de strica lectia celor care doresc „posmagii moi” iti spun:cred ca tu nu ai inteles ca suntem diferiti, ca trebuie si e bine sa ne manifestam diferit.Daca cineva te enerveaza pentru felul in care este acel cineva, nu este vina lui, este vina ta. Tu ai dezvoltat un atasament fata de anumite comportamente si o respingere fata de altele. Tu cu tine ai probleme, nu cu oamenii care se comporta cum vor, cum pot, cum le convine etc.
Bravo Pera!Frumos articolul!
Si eu am ajuns la aceeasi concluzie…tot ceea ce ma enerveaza la altii este o trasatura de a mea pe care e necesar sa o vindec. Tot ceea ce ne deranjeaza la altii exista in noi.
Chestia cu paiul din ochiul altuia si barna din ochiul tau este super tare. De aceea, este bine sa ne uitam la ceea ce fac altii sa stim la ce mai avem noi de lucru…in cazul in care ne deranjeaza ceva…Glumesc…
Multumim oglinzilor noastre!
Bafta in continuare!
Felicitari, esti un talentat. Sa nu ne judecam prea aspru, ci sa ne acceptam asa cum suntem(mai ales ca suntem facuti dupa chipul si asemanarea LUI). Aceasta e cheia succesului. Asta nu inseamna ca nu trebuie sa ne slefuim cat suntem inca vii. Dar cu blandete, rabdare, intelegere, compasiune si cu incredere in forta creatoare universala, pe care noi, cei multi, o numim Dumnezeu(din obisnuinta). TOLERANTA ar face din lumea asta raiul pe Pamant. Daca am putea sa ne iubim „defectele”(dar ce, D. e defect ?!?), ne-am iubi si „dusmanii”(desi cel mai mare „dusman” ne priveste din oglinda). Ei bine, atunci am constata ca nu avem nici defecte, nici dusmani. Priviti-va drept in ochi si scrieti ce vedeti acolo. Va place? Nu va place? Din cand in cand, revedeti si reevaluati situatia. Va doresc numai bine si spor in toate cele de folos.
Buna Pera,
Este ff adevarata treaba cu umbra si mai ales referitor la faptul ca-i certam pe altii pentru neputintele noastre , pe copii nostri in special(cine are copii , eu am) si asta din pacate. Multumesc pt. acest articol si pentru toate celelalte pe care le-ai scris si le vei mai scrie . O sera buna! Mihai.
Foarte interesant articolul, as vrea sa citesc mai multe pe aceasta tema. In cartea pe care o recomanzi la sfarsit sunt mai multe informatii despre „umbra noastra intunecata, proiectie, etc..?
Ce se intampla cand atitudini, manifestari pozitive ale altora te deranjeaza? Ma refer la persoane care sunt tot timpul parca „in priza”, cu zambetul pe buze si cu un optimism de-a dreptul enervant 🙂 Inseamna ca si eu sunt asa pe-ascuns :-)?
excelenta perspectiva. urmaresc frecvent postarile tale si ale grupului de pe blog si remarc o schimbare in stilul in care scrii ceea ce denota o maturizare a gandirii tale. admir evolutia ta si iti multumesc pentru impulsul in evolutia mea, inceput acum vreo 2-3 ani. Succes!
Buna!
Foarte interesant articolul. Problema este de perceptie asupra noastra.Umbra reprezinta o trasatura pe care noi o percepem ca fiind un defect pe care trebuie sa-l ascundem si reusim sa il ascundem foarte bine, dar nu putem detine controlul asupra lui odata ce l-am ascuns in o alta umbra cea a subconstientului, care prin arma lui principala elibereaza umbra cand are el chef si de cele mai multe ori intr-o situatie pozitiva” cand ti-e lumea mai draga”( ex. cu valentine’s day). De aici se desprinde ideea la care voiam sa ajung si anume ca daca noi percepem o trasatura ca fiind defect, normal ca luam masuri restrictive si consecinta e cea de mai sus. Problema e cum manageriem asa zisul defect care de fapt nu e un defect ci o trasatura care a devenit defect.
Nu exista defecte si calitati, ci trasaturi de personalitate care pot deveni defecte sau calitati in functie de cum le punem in situatie. orice calitate poate deveni un defect asa cum si orice defect poate fi transformat in calitate, depinde de noi cum le raportam si de experientele pe care le avem:)
Salut,
Trebuie sa recunosc ca ai un blog fain dar unele concepte sunt putin „out of date”. Conceptul asta de umbra e din psihanaliza de la Jung, si nu s-a putut vallida empiric deci e ca si cum ai da oamenilor pastile netestate dar cu efect placebo de acum un secol . Oricum daca in cazuri particulare functioneaza e ok dar ca terapeut nu trebuie sa incepi tu sa crezi in mitul terapeutic care il administrei clientului. Mie imi place sa fiu la zi cu cele mai noi „tehnologii” asa ca prefer pe Albert Ellis sau Aaron Beck cu Terapia Rational Emotiva. D-l prof. Daniel David din Cluj e genial in acest domeniu . Tine cursuri de formare si workshopuri pe terapiile cognitiv-comportamentale. Hai si tu o data !
direct. la obiect. foarte adevarat. imi place esenta si „omul din umbra” 🙂
Super articol, ce bine ar fi sa ne anvete si la scoala sau la universitate despre proiectie si umbra. Esti un exemplu pentru mine si ati multumesc ca scrii articole de calitate !
Foarte bine argumentata perspectiva proiectiei. Cand certam pe cineva, ne certam pe noi insine; cand motivam pe cineva, ne motivam pe noi insine.