Ce poţi învăţa din cele 10 etape ale evoluţiei lui Pera – partea 2

Partea 1 o găseşti aici.

După primii 5 paşi în evoluţia mea, poate ai observat că îmi găsisem vocaţia, începusem să fac bani muncind la pasiunea mea, am trăit experienţe profunde sufleteşti, învăţasem să nu mai fiu un sălbatic cu cei din jur şi să relaţionez sănătos cu oamenii, începusem procesul de vindecare al relaţiei mele cu părinţii şi ultima revelaţie era iubirea, aia adevărată ce îţi umple sufletul de împlinire şi putere interioară pentru a cuceri întreaga lume.

Dar lipseşte ceva.

CORPUL MEU FIZIC. 

Total neglijat, la vârsta de 30 de ani, oscilam între supraponderal şi obez.

Eram gras. Dezgustător de gras.

Însă partea cea mai rea, acum că mă uit în urmă, nu era că tot prins de aventura vieţii uitasem că sufletul meu are un vehicul şi că acel vehicul este corpul meu fizic. Partea cea mai proastă nu era că nu avusesem grijă de acest corp fizic şi că îmi deteriorasem starea de bine şi de sănătate.

Partea cea mai proastă era că eu HABAR NU AVEAM cât mi-e de rău.

De ce?

Pentru că atunci când trăieşti 10 ani într-un anume fel, când cari 25 de kilograme de grăsime cu tine în ultimii 4 din aceşti 10, crezi că asta este normalitatea.

Stările emoţionale pe care le ai, energia pe care o ai (sau mai bine zis nu o ai) , productivitatea, relaţionarea cu cei din jur, stima de sine, toate astea sunt praf şi tu crezi că asta e normalitatea.

Eram un om inconştient.

Corpul meu era un strigăt după ajutor şi nu era nimeni să mi-l asculte.

Însă mintea mea inconştientă ştia ce e de făcut. Tot timpul ştie şi găseşte căi de a ne spune.

Ştii care a fost primul lucru pe care l-am făcut după ce fosta iubită mi-a spus într-o zi de 2 ianuarie că vrea să ne despărţim iar în următoarea zi îşi scoatea bagajele pe uşă?

Am sunat-o pe Andreea Papp, buna mea prietenă şi parteneră şi i-am zis “ajută-mă să mă schimb fizic, zi-mi unde şi cu cine să fac sport şi cum să învăţ să mănânc. Ajută-mă să fac schimbarea asta radicală în viaţa mea.”

Era timpul pentru noi revelaţii.

Ştii care este cel mai mare păcat pe care îl comiţi împotriva ta, după ce îţi dai seama că ai greşit faţă de corpul tău?

Că îţi imaginezi că ştii cum poţi rezolva problema de parcă peste noapte ai devenit vreun expert în sport şi nutriţie.

Citeşti nişte lucruri pe net, mai întrebi nişte prieteni şi te apuci de “treabă”.

Şi care e următorul lucru care se întâmplă? Pierzi timpul.

De parcă nu ar fi destul că l-ai pierdut până atunci, te decizi că acum îl vei pierde şi mai mult, experimentând chestii cu mâncatul şi sportul.

Pentru mine, trecuse enorm de mult timp deja. Nu mai vroiam să pierd nici o secundă. Vroiam să ştiu exact ce am de făcut, ca un om de ştiinţă.

Dar nu eram eu acel om de ştiinţă, aşa că Andreea m-a dus la omul de ştiinţă. Sorin Fritea, campion naţional de bodybuilding în 2012, vicecampion de mai multe ori la o vârstă la care alţii au uitat ce e ăla sportul, mai ales cel de performanţă.

Pe lângă faptul că este foarte pasionat de corpul uman, omul ştie nutriţie la nivel celular. Ştie să îţi spună cum se descopune un aliment în părţile lui componente şi ce vor face aceste părţi fiecărei celule din corpul tău.

De asta aveam eu nevoie şi avem toţi nevoie.

Dacă tot investeşti timp, ai grijă să fie cel mai bine investit timp, cu rezultate cât de bune se poate şi cu randament maxim. Asta înseamnă evoluţie. Nu avem mult timp pe acest pământ şi mai ales avem şi mai puţin timp cu un corp care funcţionează bine din inerţie.

Pe mine viaţa m-a dus pe acest drum însă dacă ar fi să aleg eu paşii de evoluţie, aş începe prima dată cu corpul meu. 

De ce?

Pentru că după câteva luni cu Sorin, eram în cea mai bună formă fizică din viaţă mea. Cu 25 de kilograme de grăsime în minus pe corp, credeam că o să fiu fericit când o să îmi pot băga cămaşa în pantaloni. Îmi doream să arăt bine pentru că eram un amator.

După ce am ajuns să arăt bine, pentru un psiholog scriitor cu business online ce petrece mult timp la calculator, faptul că arată bine era cel mai mic beneficiu.

Beneficiile mari au fost următoarele: 

O energie de 2-3 ori mai mare, permanent, faţă de ce aveam înainte, lucru ce mă făcea să fiu mai productiv în munca mea iar astea îmi aducea de 2-3 ori mai multe rezultate.

O viaţă sexuală în care îţi dai seama că nu te mai poţi întoarce la ce erai înainte şi nu mai vrei să fii lângă o femeie şi să fii gras. Nici nu mai vorbesc de perfomanțe. Sexul între doi oameni care fac sport şi mănâncă corect este cu totul altfel decât între doi oameni care nu au grijă de ei fizic. Testat de mine, în mod repetat.

Cu ajutorul lui Sorin mi-am reparat relaţia cu tatăl. Dacă fosta iubită pusese bazele împăcării, Sorin a desăvârşit opera. Tatăl meu a fost alcoolic şi nu îl suportam pentru asta. Până când Sorin mi-a arătat ceea ce 10 ani de psihologie nu au putut. Că am acelaşi comportament ca şi tata doar că substanţa diferă. Eu mâncam iar el bea.

Şi amândoi aveam aceleaşi texte pentru cei din jur pentru a ne justifica. În ziua 2 după ce am înţeles asta, i-am spus tatălui pentru prima oară că îl iubesc şi l-am luat în braţe cu o aceptare necondiţionată. Acceptându-mă pe mine am fost capabil să îl accept pe el. Încă o dovadă că proiecţia funcţionează perfect. Am câştigat astfel un an de zile în care am petrecut timpul ce nu îl petrecusem niciodată cu el, stătea la mine weekenduri întregi şi ne simţeam super bine în comparaţie cu cele 15 minute în care îl vizitam odată pe săptămână, pentru că nu îi suportam comportamentele. Şi am fost privilegiat să câştig acest an pentru că tata a murit la sfârşitul lui iulie 2012 însă despărţirea n-ea găsit pe amândoi împăcaţi unul cu celălalt şi cu toate întrebările răspunse.

Poate cel mai important lucru pe care l-am învăţat a fost că atitudinea noastră înseamnă totul în viaţă. Poţi crea sau distruge lumi doar cu atitudinea şi defapt cred că atitudinea e tot ce avem. Sorin a muncit foarte mult să îmi schimbe atitudinea şi în unele aspecte a reuşit, în altele nu. Însă în cele în care a reuşit, rezultatele mele s-au schimbat radical în bine.

Lecțiile importante pe care Sorin le repetă obsesiv:

1. Nu te minți pe tine.

2. Tot ce ai de făcut este să poţi spune la sfârşit de zi: “am făcut tot ceea ce era în puterile mele.“

3. Nu îţi face ţie promisiuni pe care nu le poţi ţine pentru că îţi va afecta încrederea în tine.

4. Fapte, nu vorbe.

Sper să rezoneze şi cu tine măcar câteva din aceste lecţii câştigate cu greu de un om într-o viaţă.

Şi decât să faci sport sau să îţi schimbi alimentaţia singur sau de pe net, mai bine dormi. Caută experţi şi cere ajutor. Nu pierde vremea.

După aceste schimbări, puteam să îmi bag cămaşa în pantaloni, să îmi trag cureaua şi să arăt BINE.

Grasul ce fusesem era amintire.

Mă vindecasem după despărţire, îmi vindecasem sufletul şi odată cu el, trupul. Dar am muncit şi nu m-am mai oprit nici în ziua de azi şi sper să nu mai mă opresc câte zile am din două activităţi. Să am grijă de corpul meu cât de bine pot şi să îmi hrănesc mintea şi sufletul cu educaţie şi experienţe trăite.

Nu ştiu ce a contat mai mult.

Poate mi-a crescut stima de sine, poate descoperisem secretul rezervorului de iubire interioară şi am învăţat să îl umplu, poate faptul că afacerea mea începuse să meargă, poate faptul că făceam sport şi mâncam cu Sorin pe post de conştiinţă proprie, poate faptul că am început să îmi iubesc cu adevărat părinţii, poate că stăteau bine pe mine cămăşile slimfit.

Probabil toate la un loc.

Cert este că am intrat într-o etapă a vieţii mele în care mi-am depăşit orice vis îndrăznisem să am înainte.

Iar realizările nu erau atât de mari în exterior pentru că nu asta ne împlinește.

Schimbările mari erau cele care nu se vedeau. În interior.

Prindeam putere interioară, simţeam cum cresc şi cum toate lecţiile de viaţă, toate încercările la care am fost supus nu erau decât seminţe ale rezultatelor viitoare.

Iar acum începea vremea recoltei.

A urmat aproape un an de zile de burlăcie şi un an pe care mi l-am dedicat doar mie şi plăcerilor mele.

Mi-am “optimizat” dacă vrei stilul de viaţă astfel încât să am tot ce e nevoie pentru a putea să îmi urmez vocaţia cât mai bine şi să am cât mai multe rezultate.

Vocaţia este cea care m-a împins veşnic înainte şi care m-a salvat de fiecare dată, şi vocaţiei trebuie să îi fiu loial până la moarte.

Aveam o plăcere deosebită în a lucra iar când nu lucram, mă distram şi îmi încărcam bateriile cu plăcerile vieţii. Plăcerile mele.

Citit, excursii, scris şi femei.

Mi-au plăcut tot timpul femeile şi îmi place energia cu care mă încarc atunci când sunt în preajma lor. Iar dacă este implicat şi sexul, e un bonus căruia nu i-am spus “nu”.

Partea faină a fost că acum eram burlac, aveam toţi factorii în favoarea mea şi toţi anii de artă a seducţiei şi-au arătat beneficiile. Mi-a luat cam 3 luni de la despărţire să mă vindec sufleteşte şi se spune că o vindecare reală după o relaţie în care ai avut inima deschisă şi vulnerabilă şi care te-a rănit, poate să dureze şi până la 6 luni . Sub 6 luni e normal, peste 6 luni e o problemă de mers la psiholog. Bunul meu prieten mi-a dat un sfat, şi anume să nu intru în relaţie prea repede şi să îmi acord măcar 6 luni de burlăcie. Poate se întâmpla şi natural însă acesta este un sfat extrem de bun.

Nici o relaţie nu va împlini un om cum îl împlineşte sentimentul că singur are tot ce îi trebuie. Mă redescoperisem pe mine, Pera de care îmi plăcea mie. Puternic în interior şi fericit, cu zâmbetul pe buze permanent şi plin de entuziasm în fiecare zi. Avusesem nevoie de acest Pera şi mă bucuram de regăsire.

Mini-relaţiile pe care le-am avut în această perioadă erau majoritatatea aventuri sexuale şi începeam orice astfel de interacţiune cu avertismentul că vin după o relaţie în care am fost rănit şi că nu sunt de luat în considerare pentru o relaţie serioasă. Cumva, deşi fetele aprobau înţelegătoare şi pline de compasiune, destul de multe din ele nu m-au crezut, spre dezamăgirea lor.

Mi-am dat seama că e foarte important pentru ambele sexe să înţeleagă că fiecare om se află într-o etapă a vieţii. Unii s-au săturat de burlăcie şi vor relaţie, alţii s-au săturat de relaţie şi vor burlăcie. Este important să îţi poţi da seama unde este omul din faţa ta şi să îţi dai seama dacă ce vrei tu corespunde cu ceea ce vrei tu. E simplu.

Există în dicţionar o definiţie a seducţiei care este ridicolă. Ceva de genul că seducţia e o tehnică de manipulare a bărbaţilor pentru a păcălii femeile naive să facă sex cu ei. E o definiţie cred de prin 1400 sau ceva de genul.

Pentru că seducţia este cu totul altceva. Este un proces firesc care se petrece între fiinţele umane care se îndrăgostesc. Tot ce face un om îndrăgostit ca să îşi cucerească perechea, este seducţie. Iar în seducţie, femeile sunt de 10 ori mai bune ca bărbaţii în mod natural, iar sexul slab şi naivii tot bărbaţii sunt, în jocul seducţiei. Aşa că eu militez pentru shimbarea definiţiei din dicţionar pentru că este total greşită.

În afară de asta, nu cunosc niciun sistem sau metodă de dezvoltare personală care să fi ajutat mai multă lume să evolueze rapid precum studiul şi practicarea seducţiei.

În seducţie avem cea mai puternică şi eficientă armă de dezvoltare personală. Este naturală, ne motivează intern şi ne face să ne autodepăşim permanent. Citim, facem sport, mâncăm sănătos, ne dezvoltăm abilităţile de comunicare verbală şi nonverbală, ne creem un stil, muncim neobosiţi zi şi noapte ca să creştem, toate astea pentru persoana sau mai bine zis, persoanele de care suntem atraşi. Nu am găsit încă un motor mai bun de evoluţie pentru orice fiinţă umană.

În această parte de poveste, o întâlnim pe Oxana.

Vocaţia schimbă viaţa unui om aşa cum răsăritul soarelui dă viaţă pământului.

Iar ramificaţiile ei merg în locuri nebănuite în viaţa unui om.

Cartea Personalitate alfa mi-a adus foarte multe beneficii. Am scris-o din suflet pentru sufletele altor oameni şi acest lucru a făcut ca această carte să schimbe multe vieţii, spre uriaşa mea bucurie şi plăcere. Nimic nu mă face mai fericit decât atunci când primesc un mesaj în care cineva spune : ”Am citit cartea şi m-a ajutat enorm, sunt o altă persoană, cu alte rezultate, mult mai bune, îţi mulţumesc”. Când primesc un mesaj de genul acesta, îmi dau seama că toată sănătatea, banii şi viaţa mea sunt dedicate acestui singur şi unic scop spiritual.

Vocaţia, cea de la care a pornit totul. Fă lumea mai bună prin talentele tale.

Acum recunosc, datorită acestei cărţi, am avut şi multe beneficii secundare. Unul din ele fiind femeile. Partea bună cu vocaţia e că atunci când munceşti la ea, pe lângă că faci lumea mai bună, tu transmiţi un mesaj. Iar acest mesaj îi ajută pe oamenii din jur să te găsească mai uşor.

Oxana este o fată din Republica Moldova ce a făcut 5 ani de facultate tehnică. Mate-info şi apoi master în IT.

Înainte de master, pentru două veri a plecat în America cu programul Work and Travel unde muncea în lunile de vară la 3 joburi diferite în acelaşi timp. Bucătar, ospătar, vânzătoare, orice prindea şi putea să mai înghesuie în program. Ştia că are timp puţin şi trebuie să profite la maxim de acest timp. Oxana era o fată ce nu avusese mulţi bani în copilărie şi ţin minte un episod pe care mi l-a povestit . În ziua când a împlinit 11 ani întâmplarea a făcut că nu au fost bani acasă nici măcar de o ciocolată care costă 4 lei moldoveneşti. Aproximativ 1 ron de-al nostru.

În acea zi fetiţa de 11 ani, plângând, şi-a jurat că niciodată nu va mai suferi din cauza sărăciei.

Înainte de a pleca pentru a doua oară în America, Oxana avea de făcut un eseu despre “etică profesională”. Căutând pe Google, a găsit pdf-ul “Descoperă-ţi vocaţia” şi pentru următorul an de zile, în mintea ei nu a mai fost linişte.

După un an de zile de frământări, fata şi -a dat seama că domeniul tehnic nu îi trezeşte nici o pasiune deosebită şi nu vrea să facă asta toată viaţa. Astfel, a început să facă ceea ce o pasionează. Machiajul.

A început să meargă la cursuri şi să experimenteze.

Deasemenea, a cumpărat şi cartea Personalitate alfa.

Astfel ne-am cunoscut şi după ce mi-a pus câteva întrebări despre carte, am început să vorbim pe Facebook.

După câteva luni de zile în care am descoperit că avem foarte multe valori comune, am chemat-o să mă viziteze în Timişoara.

După 3 zile petrecute împreună, i-am spus să vină să se mute cu mine 🙂

De ce am făcut asta?

Pentru că mânca legumele crude cum mâncam eu un măr.

Eu eram în plină bătălie cu obiceiurile mele alimentare şi dincolo de faptul că îmi plăcea de ea foarte mult, mi-am dat seama că dacă e cineva lângă mine care mănâncă sănătos mă va ajuta şi pe mine.

Am scris de multe ori că suntem media celor mai apropiaţi 5 oameni din viaţa noastră. Până atunci, ani de zile, doar Andreea Papp era fanatică în ceea ce privește mâncarea şi sportul. Ea era unul iar restul grupului trăgea media în jos.

Apoi, odată cu aceste schimbări, prietenul meu Sârbu, care avea cam aceleaşi obiceuri (şi kilograme) ca şi mine, a slăbit foarte mult fără să facă eforturi mari legate de sport sau alimentaţie. A fost ca prin magie. Fără să tragă nimeni de el, fără să aibă nevoie de motivaţie, doar faptul că zilnic se confrunta cu oamenii apropiaţi lui ce aveam un alt stil de viaţă, cumva inconştient a început să preia din obiceiuri şi s-a schimbat odată cu noi.

Puterea anturajului este uriaşă, şi te trage în sus la fel cum te poate trage şi în jos. Foarte repede şi foarte puternic.

Acum, să revenim la relaţia mea cu Oxana.

După 3 zile să îi spui unei persoane că vrei să se mute cu tine, să îşi lase toată viaţa în urmă şi să vină într-un oraş nou ca să înceapă totul de la zero?

De ce am făcut asta? De îndrăgostit?

Nu doar.

Am învăţat în această perioadă să îmi ascult intuiţia şi să mi-o ascut. Intuiţia este capacitatea de a ajunge la concluzii corecte fără să ai toate datele problemei. Logica are nevoie de toţi factorii şi toate datele pentru concluzia corectă. Intuiţia merge direct la ţintă şi pe scurtătură.

Iar intuiţia mea a zis : ”Oxana = un nou nivel de evoluţie”.

Ce legătură are asta cu relaţia şi de ce e spiritualitatea implicată?

Pentru că oamenii se întâlnesc să înveţe lecţii. Iar eu şi Oxana trăisem până atunci vieţi pline de greutăţi şi lecţii ca să fim pregătiţi atunci când vom întâlni o persoană de acelaşi nivel cu care vom face echipă.

Oxana credea că nu va întâlni vreun bărbat care să îi înţeleagă valorile, nevoile şi firea rebelă.

Şi eu ori aş fi fost singur, ori cu cineva cu valori ca ale mele. Valoarea care mă ghidează e vocaţia, şi a Oxana la fel.

Lecţiile pe care le-am învăţat de la ea?

Oamenii cu vocaţie pot fi scârboşi pentru cei din jur cu nevoi şi valori diferite. La început mă irita faptul că muncea mult şi aveam puţin timp pentru noi şi apoi mi-am dat seama că exact aşa sunt şi eu. Înţelegeam de ce mi se reproşa tot timpul că sunt egoist şi că mă gândesc numai la mine. Omul cu vocaţie nu poate pune altceva pe locul 1, decât munca, pasiunea şi misiunea lui. Şi bine face.

Oxana a venit şi este una dintre poveştile cele mai de succes pe care le ştiu. A plecat de la zero în Timişoara, doar cu o geantă plină de produse. De la o necunoscută într-un oraş nou la unul din cei mai buni make-up artişti din Timişoara. Nu-i rău, pentru un an de zile de viaţă.

Munceşte şi 12 ore pe zi şi uneori mi-ar plăcea să o ţin mai mult în braţe pentru că limbajul meu de iubire este afecţiunea însă când mă uit la ea mă văd pe mine.

Pentru amândoi vocaţia e sfântă şi în fiecare zi ne întrebăm “ce pot face pentru partenerul meu ca să îi amplific puterea”. Dacă e ceva ce putem face, o facem. Dacă nu, ne vedem de treabă fără să mai punem stres suplimentar pe celălalt.

Nu suntem legaţi doar de îndrăgostire deşi avem simptome. Legătura este spirituală. Eu văd un om care munceşte 14 ore pe zi şi sunt fericit că mi se oferă şansă să muncesc la fel. Uneori avem 15 minute pe zi să fim împreună. Alteori trec 3 săptămâni în care ne facem cu greu timp să petrecem împreună dar recuperăm într-o săptămână într-o excursie. Ea nu îmi cere aproape nimic. Un mic dejun din când în când şi un ceai. În rest este autosuficientă.

Dacă mâine ne despărţim, fiecare dintre noi este un om mai bun decât atunci când ne-am întâlnit. Acesta este rolul unei relaţii.

Cine pune relaţia pe primul loc, pierde jocul înainte de a începe pentru că relaţia nu poate fi un scop al vieţii. Relaţia este o unealtă pentru ambii parteneri, pentru evoluţia lor şi doar o legătură spirituală îi poate ţine împreună.

În relaţie, singurul lucru pe care trebuie să îl faci este să dai, dacă ai ce să dai. Dacă nu, eşti responsabil cu umplerea propriilor rezervoare de iubire.

Am făcut greşeala să mă agăţ de partener şi am suferit cumplit, la fel ca multe alte cupluri în care partenerii ajung să se ţină ostatici unul pe altul în relaţii dependente şi bolnăvicioase.

Nu am să mai repet această greşeală.

Oamenii sunt născuţi şi mor liberi şi ei sunt singurii care au dreptul să îşi decidă soarta. Iar fericirea într-o relaţie de cuplu nu vine din relaţie ci din felul în care fiecare partener ştie să se facă fericit şi împlinit singur şi apoi se oferă voluntar şi de bunăvoie celuilalt.

Am spus asta înainte să o trăiesc, iar acum mi se confirmă zilnic.

Am scris mai mult despre asta în cartea despre Cupidon.

Acum ajungem în următoarea parte a poveştii. Sănătate level 2.

Şi am să te rog să observi un tipar.

Pentru fiecare domeniu al vieţii, evoluţia nu se opreşte la un nivel. Tot timpul există nivele mai avansate pentru fiecare domeniu.

Iar acum ajungem din nou la corpul fizic.

În primul nivel, am făcut schimbări radicale.

Mi-am schimbat stilul de viaţă, am slăbit şi puteam să îmi bag cămaşa în pantaloni iar deasupra de toate, eram cel mai în formă din toată viaţa mea de până atunci.

Însă după 2 ani am început să stagnez şi mi-am dat seama că am nevoie de altceva.

Iar schimbările acum nu mai erau radicale dar erau la fel de importante.

Schimbări de optimizare şi rafinare.

Mi-am dat seama cum se comportă corpul meu dacă mănânc carbohidraţi cu proteină în acelaşi timp. Mă apuca somnul şi nu mai aveam energie. Apoi am văzut ce se întâmplă dacă mănânc legume cu proteine. Îmi creştea nivelul de energie şi aveam chef de muncă.

Am observat că dacă beau ceai verde mi se ascuţea atenţia şi capacitatea de concentrare.

Am început să mă joc cu diversele aspecte nevăzute până atunci în viaţa mea.

Dacă până acum schimbările erau la nivel macro, acum ele erau necesare la nivel micro.

Când este ora cea mai bună ca să scriu?

Cum să fiu foarte productiv?

Cum mă simt dacă beau legume stoarse şi ofer organismului meu micronutrienții de care are nevoie?

Când să mă culc şi cum să mă odihnesc mai bine?

Acum experimentez cu storcătorul de legume şi fructe şi va trebui să îmi iau unul mult mai puternic pentru că cel pe care îl am acum nu stoarce chiar orice şi lasă deoparte multă pulpă.

Mi-am făcut camera de lucru cât mai aproape de idealul meu şi m-am ocupat de luminozitate, atmosferă, Feng Shui şi tot felul de amănunte care înainte erau cu totul sub radarul meu.

Încerc să fac aceste schimbări, optimizări şi rafinări în toate aspectele stilului meu de viaţă. Relaţie, sănătate, muncă, relaxare, spiritualitate.

Există o teorie a lui Eben Pagan despre piramida activităţilor.

La baza piramidei sunt activităţile cu valoare zero. Pierderea de vreme inutilă. De exemplu uitatul la televizor la emisiuni de scandal între vedete. Valoarea adusă vieţii tale este zero. Sau mâncatul de junk food. Valoarea este zero pe toate planurile. Nu te hrăneşte, te oboseşte şi te îmbolnăveşte.

Apoi mai sus sunt activităţi cum ar fi cumpărături zilnice, plătit facturi etc. Acestea au o valoare minimă pentru că pot fi delegate sau automatizate.

Apoi, sunt activităţi din ce în ce mai valoroase DAR, se spune că un om ar trebui să ajungă cât mai repede să facă doar 2 lucruri cu viaţa lui.

1. Să muncească în domeniul în care poate aduce cea mai mare valoare şi cea mai mare contribuţie şi să aducă rezultate prin productivitatea şi creativitatea lui.

2. Să îşi încarce bateriile făcând toate acele activităţi care îi fac lui maximă plăcere.

Ce înseamnă activitatea numărul 1 pentru mine? Munca în domeniul psihologiei. Să mă educ, să scriu, să ajut comunitatea să crească şi să evolueze şi eu odată cu ea şi să îmi transmit mesajul cu forţă şi putere pe toate canalele.

Ce înseamnă activitatea 2 pentru mine? Timp petrecut cu iubita, sport, ieşit în oraş cu prietenii, jocuri pe calculator, călătorii şi exercursii, citit, relaxare.

Imaginează-ţi care sunt aceste 2 tipuri de activităţi pentru tine şi fă tot ce depinde de tine ca să ajungi să le faci doar pe acestea două, cât mai repede.

Asta înseamnă optimizarea stilului de viaţă.

Unde ma găsește viața acum?

Acolo de unde a plecat totul.

La vocaţie.

Planul pentru viitor?

Să duc mesajul cu personalitate alfa în inimile cât mai multor oameni.

Să facem din Stepout Media un Apple al psihologiei în România. Să producem schimbarea în fiecare om în parte şi să atingem punctul de răsturnare a balanţei (care în cartea Tipping Point este de 19% ).

Asta înseamnă că dacă vrem să schimbăm o ţară, trebuie să se schimbe 19% din oamenii ţării şi apoi schimbarea este ireversibilă şi cuprinde toţi locuitorii.

Privind în urmă, îmi dau seama că singurul lucru neschimbat este vocaţia şi sunt pregătit ca tot restul să se schimbe din nou şi din nou.

Sunt pregătit pentru orice îmi va aduce viaţa în cale pentru că ştiu că tot ce se întâmplă este spre binele meu şi are ca rol doar să mă facă mai bun şi mai puternic pentru a-mi putea duce misiunea la îndeplinire.

Iar o parte din misiune este să trezesc în tine întreg potenţialul pentru că noi suntem însăşi lumea ce vrea să se schimbe.

Lumea se schimbă câte un om odată.

Îţi mulţumesc pentru că citind ceea ce scriu, faci şi visul tău şi visul meu să fie mai aproape de realitate.

Mi-ar plăcea să ştiu, vei aplica ceva din ce ai învăţat din aceste 10 etape de evoluţie?

Per aspera ad astra

Pera Novacovici