Ce înseamnă conceptul de “copil interior”?
Copilul interior este sinele nostru autentic, adică cea mai intimă, esențială și importantă parte din noi care este acoperită de tot felul de straturi: de experiențe personale, de convingeri pe care ni le-am creat de-a lungul vieții, de emoții și de gânduri, de traumele noastre, etc. Însă esența la care noi vrem să ajungem este copilul nostru interior, partea cea mai autentică, sensibilă și vulnerabilă a noastră.
Aceasta constelație a noastră interioară este foarte importantă – pentru că în interiorul nostru avem câteva aspecte, câteva părți din noi foarte interesante și importante, pe care dacă nu le știm vom intra în tot felul de situații în viață și în relații, și nu vom înțelege ce s-a întâmplat acolo.
Părțile copilului interior
Într-o explicație rapidă, copilul interior are trei aspecte ale lui:
- Copilul vulnerabil. este partea sensibilă din noi, partea bucuroasă din noi, entuziasmată. Partea din noi care știe să fie în stare de prezență, să se bucure de ce este acum și aici. Partea din noi care are intuiție și simte ceilalți oameni, și știe că chestia aia e buna și aia e rea, dar totuși poate face lucruri diferite. Partea asta sensibilă, intimă, vulnerabilă din noi care vrea liniște și bucurie și armonie în relații.
- Copilul furios. În momentul în care nu obținem ceea ce vrem, în momentul în care suntem supărați, necăjiți, când am vrea ceva și nu putem să obținem, sau am vrea să explicam ceva și nu putem, din diverse motive – nu suntem lăsați, nu suntem ascultați sau altele – există această parte din noi: un copil furios pe care trebuie să îl înțelegem și să îl acceptăm. Ce își dorește el? Care e motivul furiei? De ce este el supărat?
De multe ori acest copil este supărat pe adultul din noi, partea noastră adultă, pentru că partea adultă muncește non-stop, este tot timpul în mental, nu se mai conectează cu corpul fizic, nu își mai poartă de grijă, nu se mai bucură. Imaginează-ți că în momentul acesta ai un adult interior și un copil interior. Adultul a ajuns să neglijeze copilul interior și să îl abuzeze așa cum o făceau poate adulții din copilăria ta. Poate că mama, tata, bunicii te-au neglijat când erai mic și ai traumele copilăriei, sau chiar te-au abuzat într-un fel mental, emoțional. Imaginează-ți că acum o parte din tine a devenit același abuzator. Gândește-te, dacă tu muncești foarte mult astăzi, o faci pentru bani, ca să creezi un viitor mai bun pentru tine, pentru copiii tăi. Poate asta făceau și părinții tăi; și ei mergeau la muncă și aveau explicația asta foarte rațională: “Mergem să aducem o pâine acasă, să avem cu ce să plătim facturile”, dar copilul tău interior nu a fost interesat, a fost tot supărat pentru că emoțional nu a primit ce avea nevoie.
La fel și azi, dacă tu îți neglijezi copilul interior, este tot o formă de neglijență și abuz pe care tu o comiți astăzi asupra ta. Nu mai e nimeni altcineva, e doar o parte din tine care abuzează o altă parte din tine. Ăsta este cel mai important lucru pe care eu l-am descoperit în ultimele luni de zile prin munca mea și cercetările mele. Devenim noi proprii noștri abuzatori. E incredibil, pentru că am învățat comportamentul ăsta și îl modelăm și îl ducem mai departe cât timp nu îl conștientizăm.
- Copilului răsfățat. Este partea din noi care uneori își dorește acum să se întâmple lucrurile exact așa cum vrem noi. Este o altă parte din noi destul de nuanțată și ascunsă, pe care nu o putem accesa constant. Gândește-te, când în viață vrei să fie cum vrei tu și când vrei tu și în cantitatea în care vrei tu, aceea este partea din tine care este copilul interior răsfățat. Se manifestă și el de multe ori și poate sa devină furios când nu obține ce își dorește.
Și avem așa trei aspecte ale copilului interior esențiale care trebuie conștientizate, trebuie lucrate și ulterior îți voi da și un exercițiu pentru a face asta.
Mai e, însă, o parte foarte importantă ce are rolul său în munca asta cu copilul interior: adultul interior. Și acesta are la rândul lui trei componente, pe care cu siguranța le vei recunoaște foarte rapid:
- Adultul interior critic. Din ce am observat eu, cei mai mulți dintre noi avem un adult interior foarte critic pe care probabil l-am moștenit de la părintele mai critic din familia noastră. Fie acesta mama, tata sau alt membru al familiei.
Avem acest critic interior și noi, ca și adulți, avem această voce permanentă în noi – criticul interior – care ce face? Critică copilul interior, critică. În momentul în care vrem să facem ceva spune: “Nu e destul de bine”, “Iar ai greșit”, “Iar ai eșuat”, “Uită-te că nu ești în stare de nimic” și tot felul de chestii de genul acesta care rulează permanent. Ăla este adultul critic interior care are și el un rol, el vrea ca noi să fim mai buni, să fim mai integrați în societate și acceptați, să facem performanță, poate să obținem iubirea într-un fel sau altul.
De aceea critica permanent, pentru că noi avem aceasta latura a noastra perfecționistă – unii mai mult, unii mai puțin.
- Adultul interior protectiv. El trebuie să poarte de grijă, trebuie să protejeze partea din noi care vrea joacă, bucurie, trăirea prezentului, aventură, câte și mai câte.
Ca acea parte din noi să se manifeste – partea copilului interior aventurier care vrea să se joace – trebuie să existe o parte tot în noi care este adultul protectiv; care setează cadrul, are grijă sa nu ne lovim de ceva, are grijă să nu ne pierdem sănătatea, banii, resursele și multe altele. Adultul creează contextul pentru ca partea cealaltă din noi să se poată distra și pierde în prezent.
- Adultul interior îngrijitor. El trebuie să poarte de grijă, trebuie să protejeze partea din noi care vrea joacă, bucurie, trăirea prezentului, aventură, câte și mai câte. Ca acea parte din noi să se manifeste – partea copilului interior aventurier care vrea să se joace – trebuie să existe o parte tot în noi care este adultul protectiv; care setează cadrul, are grijă sa nu ne lovim de ceva, are grijă să nu ne pierdem sănătatea, banii, resursele și multe altele. Adultul creează contextul pentru ca partea cealaltă din noi să se poată distra și pierde în prezent.
A treia parte – după părerea mea, cea mai neglijată parte astăzi în societatea noastră – adultul interior care are grijă, îngrijitorul. Această parte este cea care se asigură că avem toate nevoile satisfăcute, că ne purtăm de grijă fizic, emoțional, spiritual. Această parte din noi este iubirea de sine pe care trebuie să o manifestăm asupra copilului nostru interior. Așa cum un părinte ar fi trebuit să ne ofere în copilărie și poate nu a știut să o facă, astăzi adultul nostru interior trebuie să facă lucrul acesta pentru copilul nostru interior: așa numitul reparenting.
În final, îmi puteți da un email pe adresa [email protected] să îmi spuneți: v-ați recunoscut în vreuna din aceste părți interioare? Sunteți în contact cu copilul vostru interior? Cu care dintre copii: cel agresiv, vulnerabil sau răsfățat? Și cu adultul interior? Cu care parte a lui mai mult?
Treaba noastră este să conștientizăm toate părțile, să lucrăm cu ele, să vedem ce ne spun ele cu adevărat prin această muncă terapeutică grozavă. Apoi o să vedeți că se schimbă dinamicile relaționale cu propria persoană, în primul rând, și apoi cu cei din jur. Pentru că astăzi s-ar putea să fii într-o dinamică exact ca în copilăria ta, ce se întâmpla atunci se poate întâmpla azi doar cu alte personaje. Azi nu mai este tata sau mama, azi este soția sau soțul, iubita sau iubitul. Se întâmplă aceleași dinamici pentru că în tine se întâmplă aceleași dinamici.
Asta este frumusețea trezirii și conștientizării și de creștere interioară.
Mulțumesc!
Pera
