Sensul este mai important decât fericirea
„Emoţiile pozitive încep să apară când suntem magnetizaţi spre un scop care ne inspiră.” – Marilyn Atkinson
Fericirea este înţeleasă greşit, căutată în locuri greşite şi se ascunde sub forme pe care privirile superficiale nu au cum să le detecteze.
Oamenii caută fericirea. De acord? Alergatul după fericire este exact starea opusă fericirii.
Cel care caută, nu a găsit încă (ce profund sunt).
Doar găsitorul fericirii poate să spună că are fericirea dar ATENŢIE!
Când vorbim despre fericire, nu spunem „am fericire”, ci „sunt fericit”.
Aşadar, o primă schimbare de gândire ar trebui să fie în felul în care privim fericirea şi obţinerea ei.
Fericirea nu este ceva pe care să pui mâna ci este o stare de flux.
Fluxul înseamnă curgere într-o direcţie, adică sens.
Dacă mai pui şi o destinaţie, ai o stare de flux într-o direcţie cu punct terminus.
Aceasta este fericirea.
Starea în care simţi că eşti în flux (curgi) spre o direcţie clară.
Ghici cum se mai numeşte cârnatul asta de cuvinte întortocheate?
Se mai numeşte, VOCAŢIE.
Mă observ pe mine şi văd cum mă transform.
Din puştiul sălbatic şi rebel, care atacă în stânga şi în dreapta ca un câine sălbăticit ce nu are încredere în nimeni, am dobândit o doză mai mare de răbdare, toleranţă şi seninătate.
Pera de acum nu mai e acelaşi Pera de la 24 de ani.
Ce a rămas intact?
Dorinţa de a schimba lumea prin psihologie a rămas intactă şi arde mai vie azi ca oricând.
Convingerea că fiecare om are o misiune, o vocaţie pe care e nevoie să o pună în slujba omenirii.
Cel mai important poate, conceptul de personalitate alfa s-a dezvoltat permanent şi deşi ştiam de acum 10 ani, acum am toate dovezile de care am nevoie să afirm că vocaţia ta eşti de fapt TU.
Vocaţia ta creşte odată cu tine şi acum văd cum toate drumurile duc la Roma.
Toate drumurile duc la Roma
Să creşti tu, să investeşti în tine şi să te întrebi zilnic în ce fel eşti o persoană mai antrenată, avansată, evoluată, mai valoroasă pentru tine şi pentru cei din jur.
Acesta este Sensul, iar destinaţia este un sentiment de fericire şi împlinire deplină. Întregirea ta şi satisfacţia unei căutări care s-a terminat cu succes.
Nu fi copleşit de asta, pentru că nu e nimic complicat.
Prima întrebare pentru tine
Unde este atenţia ta în orele în care nu dormi? Atenţia ta se poate împrăştia în multe locuri. Orice nu serveşte direct sau indirect vocaţia ta, este pierdere de vreme.
Dacă eşti nefericit, este pentru că nu eşti în stare de flux, adică atenţia ta nu este orientată spre evoluţia şi creşterea ta ci spre orice altceva.
Ce muşchi ai antrenat azi? Ce abilitate nouă îţi dezvolţi? Cum vei contribui cu ceva valoros pentru oamenii din jurul tău?
Nu te speria. Vocaţia nu înseamnă că azi trebuie să ai impact asupra planetei. Azi e nevoie să ai impact măcar asupra ta. Aşa începe orice vocaţie.
Cu tine. Pentru că tu eşti vocaţia, să nu uiţi asta.
Pe măsură ce tu creşti, creşte şi vocaţia ta deci şi impactul tău.
Azi ai impact asupra ta şi asupra creşterii tale personale.
Mâine ai impact asupra a trei oameni, cei mai apropiaţi, apoi asupra a cinci. Într-o zi, ai impact asupra a zeci, sute, mii şi de ce nu, milioane.
Creşterea ta personală şi vocaţia ta merg împreună, de mână.
A doua întrebare pentru tine
Care este intenţia ta? În mod voluntar şi conştient, ce anume vrei tu mai exact?
Odată ce îţi recuperezi atenţia şi începi să o îndrepţi spre ce e nevoie, acum urmează intenţia. Ce vrei să faci, înspre ce merge energia ta?
Ce îţi doreşti cu adevărat?
Ai observat cum oamenii din jur nu prea au nici atenţia focusată şi nici nu au o intenţie clară?
Viaţa li se întâmplă în loc să facă ei lucrurile să se întâmple.
Lipsa acestui dialog interior e una din marile cauze ale nefericirii.
Ce este fericirea? Este starea de flux când mă îndrept spre destinaţie.
Dacă nu ai destinaţie, dacă nu ai atenţia unde trebuie şi nici intenţia, cum ai putea să fii fericit?
Cum se potrivesc piesele de puzzle.
Principiul 1 – Cu cât eşti mai valoros ca persoană, cu atât atragi oameni, situaţii şi lucruri mai valoroase.
Oamenii au în măsura în care sunt.
În iubire, atragi pe cineva de nivelul tău. Oamenii străzii au ca pereche alţi oameni ai străzii. Studenţii sunt cu alţi studenţi şi vedetele de la Hollywood cu alte vedete de la Hollywood.
Asta e regula, evident că sunt şi excepţii.
Când lucrez cu oamenii pe relaţii de cuplu, doar dezvoltarea personală şi evoluţia poate duce lucrurile la un nivel mai mare de împlinire şi fericire.
Exemplu concret:
Dacă eşti o persoană geloasă şi posesivă ce nu are încredere în ea deci nici în alţii, cine te va accepta ca şi partener? Cineva care nu îşi preţuieşte libertatea şi o vinde pentru iluzia fericirii în relaţie. Adică tot o persoană cu încredere scăzută care face compromisul doar pentru a nu rămâne singură.
Ce se întâmplă mai departe? Nici gelosul nu e fericit, pentru că el caută tot timpul motive să fie suspicios pe ceva, şi nici celălalt nu e fericit că se simte hărţuit, vânat şi învinovăţit.
S-au atras pentru că se merită şi au lecţii de învăţat. Lecţii pentru ce?
Pentru a EVOLUA.
Mai nou lucrez cu business-uri ce au echipe de la 10 la 60 de oameni. Şeful lor, nivelul lui de educaţie şi dezvoltare personală face ca el să atragă oameni de un nivel care rezonează cu el.
Afacerea nu creşte mai mult decât nivelul de dezvoltare personală al proprietarului. Dacă proprietarul este implicat în deciziile firmei sale, firma va avea calităţile şi defectele proprietarului.
Dacă proprietarul ca persoană este risipitor, şi firma se va comporta ca un risipitor. Nu va plăti servicii şi furnizori, va lua pe datorie şi va ajunge în incapacitate de plată, cu promisiuni neonorate.
Dacă proprietarul de afacere nu ştie să creeze relaţii cu cei din jur, relaţii sănătoase şi de durată, nu va face asta nici cu oamenii din echipa lui care vor fi mercenari ce stau pentru bani şi când e vorba de sacrificii vor rupe uşa.
Nimic în viaţa ta nu există la un nivel mai înalt decât eşti tu ca om.
Câştigătorii la loto pierd banii pentru că mintea lor nu e pregătită pentru a primi valoare mai multă decât sunt pregătiţi să gestioneze.
Dacă vrei să îţi creşti afacerea sau banii pe care îi faci, la ce eşti obligat?
Eşti obligat la EVOLUŢIE!
Principiul 2 – Suferinţele, în general, sunt semne că nu te-ai preocupat de creştere, dezvoltare şi evoluţie
Eşti sărac? Înseamnă că nu ai avut o preocupare reală pentru a înţelege cum funcţionează banii în societate , nu ţi-ai dezvoltat abilităţi pentru a fi de folos şi plătit pentru munca ta la un nivel satisfăcător.
Eşti lipsit de iubire? De cele mai multe ori e din cauza aceluiaşi soi de neglijenţă legat de relaţiile de iubire, înţelegerea a cum funcţionează atracţiile între oameni, sexualitatea şi relaţiile de cuplu.
Eşti bolnav? În cele mai multe cazuri boala vine în urma alimentaţiei necorespunzătoare, lipsa de preocupare pentru propria persoană şi controale regulate. Bolile sunt cauzate de stres care vine din cauza lipsei de aliniere în activităţile tale de zi cu zi şi a stilului de viaţă.
Din nou, există excepţii însă regulile sunt evidente.
Când nu respectăm principiul 1, să căutăm evoluţia în mod voluntar, ne prinde din urmă suferinţa care ne împinge afară din zona de confort.
Aşadar, întreaga viaţă şi universul conspiră pentru ca tu să te găseşti şi să mergi cu spor pe drumul cel bun.
Viaţa, natura şi energiile universale te împing spre evoluţie.
Vocaţia ta eşti tu şi creşte odată cu evoluţia ta.
Principiul 3 – vocaţia se transformă şi evoluează odată cu tine
La început vocaţia e ceva mic, aşa ca şi tine. Poate cauţi o meserie, poate vrei să practici un hobby, o pasiune. Apoi, devii bun şi vezi că e ceva ce şi ceilalţi apreciază. Apoi, după un timp, mai puţin sau mai mult, te trezeşti că ai impact asupra societăţii.
La sfârşit, poţi ajunge să contribui cu ceva valoros pentru întreaga lume.
Eşti echipat perfect cu tot ce ai nevoie.
Lipsa de acţiune e prăpastia în care te simţi prizonier. Nu îţi lipseşte vocaţia, doar că ea este mică, dacă încă te întrebi care e. E minusculă chiar, cum e fiecare om la început, când e doar un spermatozoid ce fecundează un ovul.
Începe să îţi hrăneşti vocaţia şi vei vedea că ea creşte mare.
În drumul meu, am lăsat destui oameni cu un gust amar.
Le-am promis cu entuziasm că fiecare dintre noi are o misiune pe pământ şi o vocaţie. Ei susţin că nu şi-au găsit-o şi apoi se simt ruşinaţi şi vinovaţi, nu se simt destul de buni de parcă nu au destule în societate care să îi atace, mai vine şi Pera şi îţi spune că dacă nu ai vocaţie, eşti un fraier.
Unii, ca şi mecanism de apărare se revoltă. Spun că nu există vocație, că e o prostie inventată. Că nu toţi trebuie să avem misiune şi pasiune în viaţa de zi cu zi.
Ei bine, poţi să fii liniştit, pentru că toţi avem vocaţie.
Unii mai mică, alţii mai mare şi nu există judecată sau vinovăţie. Vocaţiile nu se compară între ele aşa cum stelele nu strălucesc mai slab deşi dimensiunile lor variază de la cele mai mici la giganţi uriaşi.
Pentru că treaba stelelor nu este să se compare ci să strălucească.
La fel ca şi în vieţile noastre de zi cu zi.
Treaba ta ca om nu este să te compari cu alţii, ci să îţi aduci serviciul şi vocaţia acolo unde este nevoie de ele.
Când vei face asta, atunci vei fi FERICIT. Vei fi, şi căutarea ta se va opri.
Toate lucrurile despre cum să devii o personalitate alfa, puternică și încrezătoare în forțele proprii și cum îți poți descoperi vocația le poți învăța din cărțile Ghidul unei Personalități Alfa și Impulsul pentru vocația ta.
Aşadar, spune-mi într-un comentariu mai jos:
Dacă atenţia şi intenţia ta ar fi cu 5% mai focusată, respectiv mai clară, cum ar arăta o zi din viaţa ta?
Per aspera ad astra
Pera Novacovici
49 de răspunsuri
Aproape ca plang! Multumesc. 🙂
vocatia asta poate fi inselatoare ? adica poti sa crezi ca ai vocatie pentru o anumita profesie si sa nu fie asa? sau daca mergi pe o profesie pt care nu simti o fascinatie coplesitoare ?
NImic din ce simti ca e important pentru tine nu este inselator. Exista un indiciu si o lectie in orice faci. Mai important e sa respecti principiile. De exemplu sa fii in serviciul societatii. Daca respecti principiul, nu ai cum sa gresesti.
E adevarat ca exista multe surse (unele construite special) care ne atrag atentia de la lucrurile care conteaza pentru noi, eu mai patesc sa fiu distras si sa fac lucruri care nu imi aduc acel plus de care am nevoie in fiecare zi. Mergem inainte, increzatori mai concentrati si cu dorinta de a munci la persoana noastra. Succes tuturor!
Afacerea nu creste mai mult decat nivelul de dezvoltare personala a proprietarului….. becali rules ! :))
Becali numai ce a iesit in puscarie. In afara de asta, imi dai un singur exemplu care este o exceptie, si ignori sute de mii de afaceri romanesti care respecta regula pe care am zis-o. Nicvelul lui Becali in afaceri, cu oile si cu terenurile impobiliare este unul mult mai crescut decat al celor care nu au facut afacerile pe care le-a facut el. Faptul ca a juns la puscarie ne arata ca natura regleaza lucrurile si fiecare este pus la locul lui. Sfatul meu este sa nu mai privesti lucrurile superficial pentru ca vei suferi si la capitolul bani si iubire si sanatate.
Mult succes
🙂 pai ,asta am spus si eu .are un nivel de dezvoltare personala ridicat care este bazat pe inteligenta emotională …
Daca simti ca depui un mare efort sa faci ceva, inseamna ca nu faci lucrul potrivit… nu e vocatia ta, si starea de FLUX e departe…
Sunt de acord cu toate aceste principii, dar ce se intampla cand devii confuz. Poti sa ai o pasiune pt ceva la inceput si sa descoperi pe parcurs ca mai apar si alte lucruri care chiar iti plac. Cum se reuseste impacarea lor?
Frumos articol!
Daca as fi cu 5 % mai concentrata pe soluti nu pe probleme probabil ca as fi o persoana mai zambitoare, mai atenta la cei din jur. Si cred ca as putea sa ma trezesc in fiecare zi cu entuziasmul acela de a muta munti daca as investi 50% din atentia mea pe tel, nu probleme.
O intrebare buna si un raspuns pe care cred ca o sa il fructific.
o zi din viata mea daca as fi mai focusata?-…….experimentand ceva de care-mi este teama….cunoscand oameni noi care-mi dau o stare de bine si de la care am ce invata…orice inseamna adrenalina ca antidot impotriva rutinei!
merita aprofundat subiectul…..articole jos palaria….cine are urechi sa auda…..tine-o tot asa!….multumim
Pe langa caramida zilnica mai adaug 5%, asta inseamna energie in plus, o doza de satisfactie mai mare, fericire si iubire care creste pe zi ce trece!
Rezultat mai bun si deci un zambet larg cand ma voi duce la culcare 😀
O zi castigata cu spor!
Pera, ai pus degetul pe multe rani, as spune. Dar asta e mai putin important sau relevant. Fiecare dintre noi trebuie sa ne implicam in propria evolutie daca vrem sa reusim, nimic mai adevarat. Dar spune-mi , te rog, ce faci cand simti ca nu esti in locul potrivit? Multi vrem sa evoluam in alta parte decat in Romania deoarece ne-am cam pierdut increderea in ceea ce o formeaza? Iti multumesc si apreciez sincer munca deosebita prin care ajuti oamenii.
Pentru Cristian. In toata lumea este la fel. Invatamintele lui Pera sunt universal valabile. Sunt rezident in Spania am muncit in Anglia in Franta si in Luxemburg. Poate ca tocmai pentru ca in Romania nu avem situatia celorlalte tari, este licul potrivit unde schimbarea noastra poate provoca impact. Multumesc
Iti multumesc! Acest articolul este un rezumat si un inpuls in plus pentru a trece „prin greutati spre stele”- fara frica ca munca este timp pierdut!!!
De fapt se scrie despărțit!
Starile apar ca urmare a unor activitati sau a unor procese chimice insa ele pot sa fie induse de constiinta prin metoda descrisa atat de bine de Tony Robbins: fiziologia si procesele interioare. Fericirea poate sa apara in urma vocatiei insa in urma vocatiei pot sa apara multe alte stari: pace interioara, entuziasm, incantare, recunostinta.
Un om care are valoarea suprema vocatia inglobeaza toate valorile in ea, inclusiv fericirea, la fel cum un alt om care are valoarea suprema fericirea va ingloba in ea vocatia.
scopul nostru e unul singur: sa-i ajutam pe ceilalti! rolul unui scop nu e acela sa ne implineasca.. scopul corect e o expresie a plenitudinii si valorii noastre personale!! multi ani n-am avut alte scopuri, decat materiale, (eram o mare consumatoare de energie..) fiindca din copilarie ni s-a dictat ce sa facem, sau sa nu facem.. mai eram si criticati pe deasupra, indiferent ce faceam.. asa am ajuns simpli executanti.. fara vise.. inferioritatea a ajuns sa ne devoreze vietile, pur si simplu.. dar acum am o simpla explicatie pt atingerea scopului: DACA E IMPORTANT, SI NE PLACE, nu exista distrageri de la atingerea scopului!! daca nu, o lalaim.. fiecare om are ceva de daruit, fie ca e un simplu lacatus, sau o bucatareasa casnica, fie ca-i un mare om de afaceri, sau sef de stat.. toti daruim! nimeni nu face exceptie! multumesc Pera ca ne dai atita valoare prin cuvintele tale intelepte! va pup cu drag suflete frumoase..
Bun material,a-mi e de mare folos.Multumesc.
Esti cel mai bun Pera , urmaresc de aproape 2 ani personalitatea alfa si pot spune ca ai avut un impact pozitiv asupra mea , am evoluat mult si nu trece zi fara sa citesc dezoltare personala , sper sa-mi ating obiectivele in viitor , peste o luna am admitere si sper sa intru la medicina deoarece consider ca asta mi-e vocatia si cum am spus in unele comentarii anterioare pe facebook in viitor sper sa schimbam niste idei 😀 , continua sa faci asta , fiindca te descurci de minune 😉
Foarte tare articolul … firma este la nivelul sefului este un concept interesant pe care imi place sa il urmaresc … oricum am auzit de o teorie cum ca daca pui o foaie pe un ac iar la un moment dat te intorci spre ea si ii daruiesti toata atentia ta acea foaie va incepe sa se roteasca deoarece ca orice lucru de pe acest pamant are nevoie de atentia noastra pentru a exista sau evolua…
O zi in care as putea fi mai atent la ceea ce fac va fi cu siguranta o zi cu aprox. 2 ore mai lunga … imi poti spune te rog Pera ai vreun articol depre focusarea atentiei sau o sa scrii de acum fiindca incep sa o consider ami importanta chiar si decat vocatia.
F bun articolul.Si daca ar fi cu 5% mai focusata atentia mea cred ca as avea relatii mai bune cu toti cei din jurul meu.Multumesc pentru tot.
Salut, foarte tare acest articol. nu am mai întilnit ceva in acest domeniu care sa fie la acest nivel. Multumesc.
Daca as reusi sa ma focusez mai tare, as progresa mai repede (spre fericire si înplinire).
Buna,
De cand te citesc mi s-au schimbat multe perceptii despre ceea ce fac si cum ma comport. O zi cu 5% mai mult intentie si atentie, cred ca ar insemna cu 15-20% mai multe rezultate.
Am și eu o întrebare; sportul de performanță este o vocație? Vocația îți aduce pace, liniște….iar sportul de performanță,pe lângă cata suferință,sacrificiu,renunțări la multe…aduce intr-adevar satisfactii,mici sau mari….cum știu dacă e o vocație din moment ce mai pun și faptul ca la un moment dat trebuie să te retragi pt ca așa e natură,îmbătrânim…unde să încadrez ceea ce fac,ceea ce e ca un viciu?
Cum pot să mai pun problema căutării vocatiei, din moment ce eu sunt atât de acaparata de ceva ce nu pot numi ,,vocație”.
Ce aș putea sa-mi spun ca e,din moment ce eu știu ca e efemer?
Cu „vocatia” asta mori de foame!…in tara noastra minunata…Cui ii pasa ca ai reprezentat cu onoare clubul si orasul tau, tara ta, nspe ani?…:))))…Aiurea…Dupa ce ai apus, ai devenit un Neica Nimeni…:))))))…Uita de „vocatia” asta, daca vrei sa ramai cu toate facultatile mintale… INTEGRE!!!….Mult succes ( sincer ), in caz ca vei reusi sa profesezi ce ti-a placut sa faci, in acelasi timp sa aduci bucurie si altora!.
Daca atentia si intentia ar fi cu 5/: mai focusata respectiv mai clara : ozi din viata mea va fi mai stralucitoare ,mai vesela,mai productiva, s.a tot cu 5/:,,multumim pentru straduinta voastra,Pera si compania,,,,
“Daca proprietarul de afacere nu stie sa creeze relatii cu cei din jur, relatii sanatoase si de durata, nu va face asta nici cu oamenii din echipa lui care vor fi mercenari ce stau pentru bani si cand e vorba de sacrificii vor rupe usa.”
M-a frapat ceea ce ai spus și m-am gândit că este valabil și pentru căsnicii. Dacă unul dintre soți se îndoiește de valoarea căsniciei și, de exemplu, afirmă soției că lui îi trebuia mai degrabă o menajeră și nu o soție, iar în rest, relații pasagere, în final soția care a încercat să facă sacrificii peste sacrificii (dar fără niciun rezultat!) ca să valorizeze idea de căsnicie în ochii celuilalt ..ajunge la concluzia (și asta dacă între timp nu divorțează) că ar fi mai bine să-I stabilească un salariu pentru menaj și să-l lase să aibă ceea ce își dorește, plus libertatea sexuală respectivă. (Dar, se presupune că există aici și un abuz, deseori reciproc, cum spui!) Prsoanele abuzate (chiar dacă este un abuz emotional și nu fizic!) nu mai găsesc puterea de a se separa de abuzator! (Se știe asta.) În cazul pe care îl știu lucrurile s-au reglat așa. Soția primește un salariu pentru că soțul nu dorește ca și ea să lucreze. Abuzurile reciproce s-au rărit considerabil. (Este o apatie instituționalizată!) Este vorba despre lipsa acelorași relații sănătoase de durată despre care vorbeai!
El însuși își cosmetizează (cum poate) calitatea de mercenar la firma la care lucrează (sub aparența de angajat model și fidel organizației).
Mda…..Cum sa ajungi la vocatie cand ai pierdut pe drum Principiul Nr 1……????? Multi gresim aici!!!
Se pare ca lipseste un:
Refresh and start again……..
Chiar daca ti-ai gasit vocatia, nu trebuie sa te opresti niciodata din evolutia ta… de fapt nici nu ai mai putea… Pentru ca se dezvolta in tine dorinta de a fii mai bun, mai intelept, mai darnic…iar gustul satisfactiei de ati implini aceste dorinte este tot mai dulce… „Doua minuni exista in viata, una este atunci cand te nasti si a doua cand aflii de ce” Mark Twain…Trebuie sa fim constienti de prima minune, sa ne bucuram de ea, iar pe a doua sa o cautam bine in noi, sa o gasim si sa o dezvoltam din ce in ce mai mult… Eu ma ghidez dupa trei lucruri: cunoastere, credinta si creatie…
Si daca pt vocatie constati ca statul ronan iti cere o anumita facultate, te apuci la 50-60 ani de ….medicina? Pana o termini(daca intrii) cu rezidentiat, etc nu numai ca ai 60-70 ani dar cine te intretine pe tine timpul asta ca sa nu mai vb ca piate trebuie tu sa intretii pe altcineva(copii, parinti). Serios chiar vreau sa stiu ce faci cand cerintele ” legale” sau fonanciare sunt mult prea mari, cauti alta vocatie? Nu caut nod in papura si personal ma dezvolt cat ma tine buzunarul, cu timpul recunosc mai trag si chiulul mai accesez si niste jocuri pe calculator, e posibil sa ma relaxeze cum cred eu sau doar ma mint singura?.( la jocuri ma refer).Multumesc
“Esti sarac? Inseamna ca nu ai avut o preocupare reala pentru a intelege cum functioneaza banii in societate , nu ti-ai dezvoltat abilitati pentru a fi de folos si platit pentru munca ta la un nivel satisfacator.”
Știu un caz în care, în copilărie, devreme, foarte devreme, persoana respectivă a fost abuzată sexual de un grup: două bătrâne și nepotul lor (de 18 ani). Pe urmă, nepotul a dus fetița în curte să-I arate cât de bogat era. Era pe vremea comuniștilor. Poveste tristă,foarte tristă. Fetița stătea chircită, uimită, pe jos, în curte. Plângea și nu asculta ce tot îi spunea el. Nu privea ce tot îi arăta el acolo, în voliera cu porumbei, din curtea interioară… când văzu pe jos, aproape îngropat în pâmîntul bătătorit al curții…un ban de argint.
– E de argint, spuse tânărul abuzator!
– Da? Scânci fetița abuzată. L-am găsit, spuse ea. E al meu.
– Nu, îi spuse el. Nu e al tău. Nimic din curtea aceasta nu e al tău. Totul e al meu,vezi?
Atunci ea văzu ce era în voliera cu porumbei și – cumva- înțelese că turnulețele pline de excremente- turnulețele pe care i le arătase el -erau grămezi de bani de argint.
Toată copilăria ei fu obsedată de bani de argint.Toată viața ei fu obsedată de porumbei! Ori de câte ori trebuia să-și ridice salariul i se făcea rău, avea crize de panică în legătură cu banii, sfârși într-o relație de abuz, fără să-și mai poată câștiga existența…Până într-o zi…după 40 de ani, când începu să vrea să știe de ce…când dori să se facă chiar psiholog și, mai apoi, să-și facă analiza personală cu un psihanalist acreditat.
Sunt multe nuanțe și nu numai nuanțe!
Lucrurile par foarte clare când le spune Pera! Și bine face că ne trezește la realitate. Oricâte probleme am avea, trebuie să ni le asumăm chiar dacă nu suntem vinovați. Altfel nu le putem depăși. Fetița aceea a trebuit să învețe mai târziu că, deși nu era vinovată pentru ce s-a întâmplat, trebuia să-și asume fricile ei în legătură cu banii și să le depășească!
Super motivant articolul.
Încă nu mi am găsit vocația, dar lucrez mult la dezvoltarea mea personala.
Cum ar arata o zi din viata mea?
Pai cred ca as muncii mult mai mult și as avea un plan mult mai clar in ceea ce privește scopurile mele.
Dacă obiectivul este mai clar şansa să îl ating este mai mare. Uneori însă atenţia mea se împrăstie în mai multe direcţii şi nu reuşesc să mă concentrez pe el. Din acest motiv încerc să împart obiectivul în paşi mai mici şi îmi notez sarcinile de îndeplinit pe etape scurte, cu rezultate precise. În felul acesta încerc să menţin atenţia la un nivel ridicat. Procedeul acesta mă ajută.
foarte adevarat si realist.. este timpul sa ne trezim!
De o vreme incoace Pera – cateva luni cred sau poate un an – scrii niste articole extraordinare. Sunt mult mai literare si mai poetice in exprimare. Scrii despre aceleasi lucruri in mare parte doar intr’un mod mult mai frumos. Se vede ca muncesti din greu. Multumesc si spor.
Sir Pera, chiar nu vedeti ca vocatia nu conteaza pe la noi???…Chiar nu vedeti cum ne pleaca talentele din tara?…Nu vedeti/auziti cum ajung oamenii sa isi indrepte copiii spre alte zari pt ca la noi nu esti bagat in seama cu toti neuronii pusi la treaba sa dovedesti cat esti de bun?…Nu da nimeni doi bani pe vocatia ”ta”.Cu tot respectul, sunt o persoana exagerat de optimista dar m-am convins in acest caz…La noi in Romania se pune mare pret pe altceva, pe orice, pe incompetenta, pe interese personale sau de alt soi, delasare, obisnuinta, etc, nicidecum pe vocatie…S-avem pardon, si tot respectul meu pt toata cunoasterea si intelepciunea de care dati dovada dar cred ca nu locuim in aceeasi tara deoarece nu se potrivesc situatiile despre care vorbiti….Daca ati sti cati pier, fizic si moral, cu vocatia in mana dar si din principiile ca in tara lor este destul loc sa isi etaleze talentul sau…adica despre ce vorbeam aici…Cu vocatia mea fac munca patriotica de foarte multi ani…in folosul tuturor celor din jurul meu…fac cu drag, chiar daca nu primesc un ban in schimb…si am o varsta…la ce imi foloseste vocatia daca nu pot participa la intretinerea familiei, copiilor?…Fac ce imi place dar pe gratis pt ca nimeni nu are bani sa plateasca vocatia mea…pt ca e una foarte rara…Are legatura tocmai cu fotografia pe care ati postat-o in acest material.
Deci, vocatia mea nu face doi bani atata timp cat nu poate fi valorizata…in Romania.
Multumesc pt rabdarea de a-mi citi randurile,ma bucur totusi pt cei care isi pot folosi vocatia, felicitari!
Nu știu dacă mi-am găsit vocatia dar știu că atunci când oamenii revin la mine, înseamnă că sunt mulțumiți si atunci sunt și eu multumita.Am multe teluri, vreau multe si când mă focusez ajung intr-un viitor apropiat sau mai îndepărtat să realizez ceea ce vreau. Mulțumesc pentru că exiști
Buna,
am si eu o nelamurire : Cum distingi vocatia de hobby ? Bun , vei spune vocatia e hobby-ul , dar ce te faci cand ai mai multe hobby-uri ? Adica e posibil sa ai mai multe vocatii ? Si daca da , cum poti alege intelept intre ele ? Multumesc
Salut. Sunt de acord cu tot ce ai scris. Insa imi e greu sa vad cum ar fiu ziua mea cu o atentie mai sporita decat este.
Ce nu pot sa inteleg este: daca deja esti la un punct critic, simti ca faci ceva pentru popor dar nu simti o tragere foarte mare spre acel domeniu, ce este de facut?
Spre exemplu domeniul este Farmacist, dar nu mai mergi cu drag sa il practici, pentru ca oamenii ce iti vin nu te respecta, nu te asculta, nu au incredere in noi, iar sefi te pun sa incalci regiuli pentru vanzare si cer incasari cat mai mari ( iar acestea sunt doar cateva din motivele din care poporul este mai bolnavicios iar farmacistii sunt vazuti ca vanzatori)
Ce ar fi de facut in asa o situatie? Sa incercam alte domenii? Sa continuam in stilul acesta?
Facinatia si fluxul acela nu mai sunt pe cum a fost la inceput de munca, apare revolta, nemultumirea si imposibilitatea de a avansa.
Buna,Pera. Multumesc. Am citit multe, problema mea este focusul. Sper sa reusesc sa ma dezvolt constant si sa ajung acolo unde mi-am propus. O zi frumoasa!
pera -permite-mi sa iti spun asa ! rezonez cu ceea ce spui prea mult ca sa nu am impresia de apropiere sufleteasca 🙂 – adadar ,zi-mi , te rog , ce inseamna harta mentala ?
Esti genial! Multumesc pt indemnul la introspectie! Si acum pot sa merg sa alerg! Hip-hip, ura!
Ai dreptate si de data asta.
Am nevoie de ajutor…Ori sun prost ori prost. Nu sunt bun de nimic. De mult timp vreau sa ma schimb, sa schimb ceva la mine si nu pot is tot la fel. Ce vreaU sa schimb? Felul meu de a fi. Sunt timid pe jumatate, cand vorbesc cu persoane noi parca am alta voce si scot numai perle pe gura… Sunt si fraier. Nu prea pot si daca pot cu greu imi fac prieteni ca dupa ce imi fac a 2 a zi ma evita, hai a 3 a. Cu fetele is praf is rusinos pe jumatate, cealalta jumatate e cu tupeu(curaj) dar prost ca nu zic/fac ce trebuie.. A…. mi’e si rusine sa stau in multime.. CE E DE FACUT? 🙁 Am 18 ani
Ziua mea ar fi astfel:as duce marfa la magazin de dimineata la angajat si as fi linistita sa-mi pot vinde marfa fericita fara sa-mi mai vad sotul ca este suparat,nervos ca nu-i comvine ce acee face,ca el aduce marfa,ca el o vinde,ca el face tot…… acum cand eu nu mai pot si ma-m imbolnavit ,cand eu puteam sa vand si sa muncesc nu-mi trebuia ajutorul nimanui si/mi faceam treba cu zambetul pe buze pentru ca iubeam munca mea si faceam totul pentru familia mea pana ma-m imbolnavit cu spatele,acum ma uit si vad numai suparare din partea sotului dupa 15 ani de munca la magazin.Pe mine ma/m neglijat am stiut numai munca (care o faceam cu drag,gatiti si curatenie cand ajungeam acasa seara la 18 si cadeam franta de oboseala si acum care sunt rezultatele (baiatul meu care a terminat facultate,asta imi este realizarea mea si bucuria mea in rest din partea sotului nimic imi reproseaza ca ma doare toata ziua spatele si este nervos nu-i comvine ca nu mai pot muncii suntem doi straini aproape ca nici nu mai vorbim in casa dar DE CE SA INTAMPLAT ASTA ?pentru ca am fost o proasta si pe mine ma-m uitat de ani de zile.Totus este BINE ca ma-m trezit si ACUM cand ma-m imbolnavit si am vazut rezultatul ca nu am avut grije de MINE.Multumesc Pera.
150862 693594Yay google is my king aided me to locate this great site ! . 650725