"Ce nu te omoara te face mai puternic." – Nietzsche
Intrebarea mea e: "Ce faci cu aceasta putere?"
Aceasta poza a generat multe discutii pe facebook imediat dupa ce am postat-o.
Adevarul e ca in functie de realitatea fiecaruia dintre noi, adevarul poate fi diferit.
Eu vin dintr-o familie saraca in care tatal isi gasea refugiul din orice problema in alcool.
Greutatile vietii pe mine m-au intarit si m-au facut mai puternic si au trezit in mine dorinta de a face lumea mai buna.
Dar eu sunt un singur om.
Pe altii, greutatile vietii ii fac sa urasca lumea si sa faca rau semenilor.
Unde se face diferenta?
Nu stiu.
Materialul de azi e scurt pentru ca vreau sa fie o dezbatere.
Ce efect au asupra ta greutatile vietii?
De ce unii devin infractori dupa ce viata i-a lovit permanent si altii devin personalitati respectate de toti?
Hai sa dezbatem mai jos
Pera Novacovici
161 de răspunsuri
Și eu cred că condițiile grele de viață te fac mai puternic.
Faptul că sunt oameni care o iau pe diverse drumuri diferit, depinde de valorile pe care le învață și le prețuiesc. Depinde foarte mult de oamenii pe care îi ai în jur și de ceea ce crezi despre tine.
@Stefan Stratulat Si daca ai numai hoti in jurul tau si crezi despre tine ca asta e viata ep care o vei duce si apoi ai un moment cand se schimba totul si devii o persoana harnica, cu alte valori? Multumesc pentru raspuns..dar vreau sa mergem cat de departe se poate pe acest fir..pentru ca sincer,..nu stiu unde se face diferenta.
@Pera Novacovici @Stefan Stratulat Cred ca la inceput e mediul din jur, pentru ca – pentru fiecare din noi, la un moment dat – mediul a dictat alegeri si ne-a influentat personalitatea. Eu cred ca in final faci un „declic” cand ajungi in acel punct interior si iti dai seama ce vrei cu adevarat. Poate e vocatia, poate e doar un moment „aha” in care ajungi sa iei o decizie fundamentala. Diferenta intre hot si binefacator (ca sa gasesc un antonim) este ca al doilea si-a dat seama ca totul depinde de el. Cred ca aici e diferenta.
Daca alegi sa fii sincer cu tine, sa depinzi de propriile forte si nu de altii. Ca sa spun intr-o fraza, ajungi la un moment dat sa simti „nu mai pot trai asa!” Daca alegi sa devii puternic, independent, sa gasesti o solutie, esti om superior. Daca nu, te complaci si doar „rezisti” si „supravietuiesti”.
@Pera Novacovici
Diferența cred că se face la oamenii pe care îi întâlnești în jur și întâmplările prin care treci.
Să luăm exemplul Sfântului Pavel( e primul care îmi trece prin minte) … De la vânătorul de creștini a devenit unul dintre ce mai mari sfinți ai creștinătății.
Fiindcă a avut o revelație, ceva s-a întâmplat și el și-a schimbat toate valorile pe care le avea.
@Pera Novacovici @Stefan Stratulat Parerea mea este ca ficare suferinta, poarta in sine o energie anume…… care poate propulsa un om atat spre bine cat si spre rau. Problema cea mai mare e ca noi oamneii, aceste experiente in loc sa canalizam in asa fel incat sa ne propulseze in viitor la ceva buna noi LE REFULAM BA IN ALCOOL SAU MAI RAU IN ACTIUNI DISTRUCTIVE!!!!! Ce zici Pera?:))
@jancy @Stefan Stratulat E interesant dar vreau mai concret. 🙂
@Pera Novacovici @jancy @Stefan Stratulat
Cel care trece prin greutati in copilarie , cel care nu a avut parte de iubirea parintilor, cel care a avut parte de o ,,iubire,, interzisa ce a venit de la unul dintre parinti, fara sa constientizeze si fara sa aiba vreo putere, cel care a crescut in minciuna, ura, competivitate in sensul negativ, cel ce a fost batut repetitiv timp de x ani, pana la lesin, jignit de propria familie, cel pe care parintii nu l-au invatat nimic bun, cel care a fost invatat sa-si urasca propriul frate, cel care stie de la propria-i mama ca nu a fost dorit, ca mai bine se nastea un ,,rahat,, ( este cel mai frumos sinonim pe care il pot posta) , cel caruia i s-a transmis ca nu e bun de nimic in afara de rele, copilul caruia ii cad scame din fund si e tras de urechi pana nu mai poate de durere , copilul care sta in genunchi cu manutele impreunate , cu ochii inlacrimati, uitandu-se la icoana din perete , rugandu-l pe Dzeu sa faca ceva , sa il ajute , sa se termine cu nebunia aceea, apoi prins de parinti in aceasta ipostaza si batut pt ca ei considerau ca se joaca, neavand voie pt ca era pedepsit… …el doar se ruga, il implora pe Dzeu sa il scape si a primit o noua bataie si pedeapsa in schimb … etc etc …ce sanse mai are acest copil in viata de adult? Sa nu mai spun ca trebuie sa treaca si prin adolescenta .. Acest copil nu stie cum sa scape , nu stie ce este bine si ce este rau , de aici instabilitatea emotionala, a fost ranit atat de profund incat ii este groaznic de frica sa iubeasca, atunci cand va invata, daca va avea norocul acesta … nici macar nu stie cine este … el stie ca este ceva, nu cineva..si se va trata ca atare , ii va lasa si pe cei din jurul sau sa se poarte cu el ca atare, va crea situatii similare , va fi strans intr-un cerc din care nu stiu daca singur va putea iesi .. ii trebuie vointa groaznic de mare, ii trebuie ajutor groaznic de mult si ii trebuie multa, multa putere ca sa transforme energia aceasta despre care vorbiti voi din una negativa in una pozitiva … eu cred ca trecerea aceasta se face intelegand si fiind inteles , si nimeni nu vrea sa vada adevarul din propria-i mizerie de viata, pentru ca este foarte dureros, pt ca nu acceptam, pt ca ceilalti oameni nu ii accepta , pt ca sunt catalogati drept mizerii … din aceasta cauza cred eu, ca cei ce au aceasta vointa puternica de a iesi din mizerie au avut si un exemplu de bunatate in copilaria lor, un sambure de dragoste din partea bunicilor, sau o matusa pe care au proiectat-o in mintea lor ca pe o mama sau … ceva pentru care sa lupte cu ei insisi … pt a-si putea elibera energia aceea pozitiva pe care o tin prizoniera undeva intr-un colt al sufletului … asa-i ?
@Pera Novacovici
Concret Pera,
Am trecut, ca și tine, printr-un divorț când eram mai mic ( la 13 ani). M-am mutat de la țară la oraș, încercând să mă adaptez la mentalitatea copiilor de vârsta mea. Nu am reușit să mă integrez aproape deloc. Asta în liceu.
M-am săturat de atitudinea mea la un moment dat( când am venit la facultate), am reușit să o schimb în bine. Am devenit unul din liderii grupului meu( oficial, prin vot chiar), am început să mă simt mai bine, să am o atitudine mai pozitivă.
Acum vreau să schimb lumea într-un loc mai bun, să ajut oameni, să creez, să mă simt bine, să îmi aduc aportul la societate mai pe scurt.
Destul de concret? 😀
@Stefan Stratulat Destul 🙂
@Stefan Stratulat @Pera Novacovici cred ca aici ia nastere o alta intrebare: cat e de importanta aprecierea celorlalti in formarea noastra?
pe unii ii motiveaza nerecunoasterea meritelor, daca ti se spune ca nu esti bun de nimic vei face tot ce poti sa arati ca esti valoros, (daca esti!) sau pe unii ii motiveaza in alt sens: daca tot crede ca sunt un nimeni as putea sa ma fac mafiot, si sa le arat eu lor…
sau as putea sa ma fac infractor, ca oricum nu conteaza pentru nimeni… nici macar pentru mine…
dar cred ce pe toti ne motiveaza aprecierea celorlalti mai ales a celor care conteaza pentru noi si cred ca si cel mai putin talentat om daca este laudat macar putin inseamna ca isi va cultiva stima de sine si se va dezvolta…
ma bucur sa cunosc oameni care vor sa faca lumea mai buna!
succes!
@oriana_a @Stefan Stratulat @Pera Novacovici
@oriana_a @Stefan Stratulat @Pera Novacovici
Parintii mei au divortat cand aveam 9 ani si acela a fost momentul de ruptura in universul meu. Am ajuns sa traiesc cu mama in alt oras pe care nu il iubeam si nu imi placea sub nici o culoare. Dupa 3 ani, printr o conjunctura creata de taica meu, am ajuns inapoi in orasul natal. Lucrurile au fost bine, eram acolo unde imi doream, dar adolescent fiind am ajuns sa realizez ca tatal meu si stilul lui de viata nu mi insufla incredere si nu imi placea. Si am luat o razna. In primul an de facultate, am savarsit o infractiune si am ajuns in inchisoare pentru 4 ani.Sunt liber din 2004, dar viata mea nu e deloc normala. Traiesc la limita saraciei, si ma simt ciudat si diferit fata de ceilalti. Nu am o relatie, sunt incapabil sa mi gasesc o fata. Am inceput din nou facultatea, la 30 de ani, si am cunoscut o fata si m am comportat ca un nemernic cu ea. In jocul seductiei pe care ea il astepta, eu am presat o, insistat, speriat o urmarind o de la munca, vazand ca ea se mai intalneste si cu altul…si ce ar fi trebuit sa imi pese?Nu ar fi trebuit, trebuia sa imi vad de treaba mea si sa incerc sa o conving ca eu sunt mai bun. Si am esuat lamentabil…si imi dau seama ca am esuat nu doar din cauza faptului ca nu am experienta cu fetele ci si datorita trecutului meu. La nivelul creierului meu se produc niste blocaje.Le realizez, stiu ca am nevoie de o schimbare, stiu ca trebuie sa o fac. Nu mai pot astepta, nu mai pot trai viata asa. Remuscarile, pentru tot raul care l am facut sunt imense, si ma simt prins intr o mare de indiferenta si resemnare. Acea mica parte din mine care a ramas normala striga cu disperare:”LASA MA AFARA, LASA MA SA TE AJUT!”, si eu inca o ignor. Sunt chinuit de lipsa de credinta in unele momente, iar in altele ridic pumnul spre cer si reneg tot.Plang ca un copil pentru ca m am indragostit si m am expus prea repede in ochii unei fete si am alungat o si am facut o sa ma cheme ciudat si nebun…si poate pe drept cuvant.Ma simt in plus.Ascultam foarte mult 2pac si obisnuiam sa imi spun ca datorita cantecelor lui inspirate si a minunatelor versuri am reusit sa ies normal din inchisoare. De fapt cred ca era doar un mecanism de auto aparare, de a ma minti singur. Sunt terminat la cap, sunt…casat , cum mi a zis ea.Da, viata grea te poate dobora, si ce esti cand te ridici inapoi, om sau bestie, asta nu va pot spune. Inca nu am aflat.
@unforgivenib
eu spun ca mai intai trebuie sa te ierti tu, pe tine. nu va fi deloc usor, eu am multe sa imi reprosez dar nu asa de grele ca ale tale. si tot nu ma iert. nu inca! dar ma gandesc la asta zilnic. Iar cand imi vine sa spun ca totul mi se intampla numai mie, atunci cand simt ca sunt din nou paranoica si simt ca toata lumea are ceva cu mine ma gandesc asa: „nu ploua sa te ude pe tine, pur si simplu ploua!” e un exercitiu de iertare. sunt omul care despic firul in patru si fiecare cuvant are pentru mine sensuri multiple. dar ma educ, si incerc inainte sa gandesc negativ, sa stau o clipa si apoi sa imi spun ca ar fi bine sa incerc sa gandesc exact pe dos.
e cumplit de greu. si am derapaje, si ma invart in cerc,,, dar o iau de la inceput de fiecare data…
incerc sa raspund la cat mai multe din lucrurile pe care le-ai scris,.. nu am pretentia ca m-as pricepe dar prietenii ma ajuta si pe mine sa trec mai departe…
faptul ca te simti ciudat fata de ceilalti se datoreza doar sentimentului de vinovatie pe care il incerci.
eu sunt divortata de 5 ani si desigur ca toata lumea din jurul meu era vinovata pentru asta, mai putin eu… ii uram pe toti si am inceput sa ma izolez. au trecut zilele si cand am inceput din nou sa traiesc mi-am dat seama ca nu e nimeni vinovat pentru asta. lucruri se intampla…
eu m-am simtit ciudat cam toata viata mea… nu ma prea incadram in nici un grup si mai mereu priveam lucrurile din afara, fara sa ma implic. multa vreme am spus ca am fost spectatorul propriei mele vieti… altii o traiau eu o analizam…
cand am inceput sa fac sport, acum vreo trei saptamani, ma simteam ca un animalut de gradina zoologica, aveam impresia ca toata lumea se uita la mine si doar la mine, ca la o ciudatenie… era doar in capul meu.
incerca si nu-ţi va parea rau, umbla singur pe strazi ca si cand ai avea de facut o treaba foarte importanta, nu da impresia ca esti in impas, daca incerci sa dai impresia ca locul tau e acolo unde te afli, asa te vor percepe si ceilalti.
mie cel mai greu mi-a fost sa incep sa merg singura oriunde, caci peste tot erau oameni care nu erau singuri.
si pana la urma mi-am aspus ca este o situatie de moment, cei care ma vad nu au de unde sti ca eu sunt divortata si distrusa, pot fi singura pentru motivele mai rele decat divortul, o bloala sau chiar o moarte, si tot nu ar fi treba nimanui… dar eu sunt sigura ca am ales sa fiu astfel si trebuie sa imi asum alegerile. incearca sa nu te mai victimizezi si nici nu da vina pe altii.
poarta-te ca si cum locul tau e acolo unde iti doresti sa fii.
daca mai vrei sa conversam, sunt pe aici…
@unforgivenib
ti-as mai raspunde si la faptul ca trecutul tau te urmareste…
hai s-o luam asa… ai gresit, ai platit! esti la zero!
in Norvegia închisorile sunt niste ferme, unde cei inchisi sunt izolati de alti oameni dar duc o viata „normala” au o casa, o gradina, animale si foarte mult de munca. lipsa de activitate ucide mintea. si spiritul. au voie sa studieze,…
nu stiu ce ai experimentat tu in inchisoare, dar trebuie sa fi fost cumplit… acolo unde iti spun eu, societatea considera ca faptul ca ai fost izolat si impiedicat sa mai faci rau, e toata pedeapsa pe care o meriti penru fapta ta. de ce sa fii inca mai chinuit si cu restul …
noi nu suntem asa evoluati ca societate, si avem inca multe tare de comportament social, ca natiune si ca mod de gandire macro… dorim sa traim vremuri noi dar aplicam metode vechi…
deci esti la zero. e bine ca te-ai apucat de facultate… nu trebuie sa trambitezi tuturor problemele tale din trecut. ce nu stiu nu ma doare…
trebuie sa ai diplomatia sa le spui doar atunci cand sunt necesare, cu adevarat necesare… si daca e cineva care sa te merite, pentru ca sigur exista, va afla totul despre tine. ai intelepciunea de a face lucrurile pe rand…
iti scriu ce doream eu cand eram de varsta ta, eu nu stiam ce vreau de la viata, dar imi spuneam ca „vreau tot odata si repede”, si acum sigur nu mai imi doresc asta, vreau totul pe rand sa ma bucur de fiecare clipa de viata.
Zâmbeste, mâine va fi mai bine!
@oriana_a @unforgivenib
Eu nu vreau sa fiu singur…
@unforgivenib nici eu nu vreau asta. e doar o etapa sa invat sa traiesc eu cu mine asa cum sunt si sa vreau sa devin mai buna. nimeni nu vrea sa fie singur.
si nici nu vei fi mereu… e cineva care te asteapta si are nevoie de tine. sa ai doar intelepciunea de a vedea persoana atunci cand apare…
iti doresc sa fie cat mai curand, dar pana atunci ai nevoie sa te impaci cu tine, penru ca lucrurile sa fie frumoase…
ai incredere. va fi mai devreme decat crezi. nu fii incrancenat,
poate o stii… dar nu e niciodata inutil sa o mai citesti odata…
Rudiard Kipling, Daca…
Dacă-ţi rămâne mintea când cei din jur şi-o pierdŞi fiindcă-o ai te apasă sub vorbe care dor,Dacă mai crezi în tine când alţii nu mai credŞi-i ierţi şi nu te superi de îndoiala lor,Dacă de aşteptare nu osteneşti nicicând,Nici de minciuna goală nu-ţi clatini gândul drept,Dacă, izbit de ură, nu te răzbuni urândŞi totuşi nu-ţi pui mască de sfânt sau înţelept,Dacă visezi, dar visul stăpân de nu ţi-l faci,Sau gândul, deşi judeci, de nu ţi-e un ţel,Dacă-ncercând triumful sau prăbuşirea taciŞi poţi, prin amândouă trecând, să fii la fel,Dacă înduri să afli cinstitul tău cuvântRăstălmăcit, naivii să ducă în ispită,Sau truda vieţii tale, înspulberată-n vânt,De poate iar s-o ‘nalţe unealta-ţi prea tocită,Dacă poţi strânge toate câştigurile taleCa să le joci pe-o carte şi să le pierzi aşa,Şi iarăşi de la capăt să-ncepi aceeaşi caleFără să spui o vorbă de neizbânda ta,Dacă poţi gândul, nervii şi inima să-i puiSă te slujească încă peste puterea lor,Deşi în trupul firav o altă forţă nu-i Afară de voinţa ce le impune spor,Dacă te vrea mulţimea, deşi n-ai linguşit,Şi lângă şef tu umbli ca lângă-un oarecare, Dacă de răi sau prieteni nu poţi să fii rănit,Dacă nu numai unul, ci toţi îţi dau crezare,Dacă ajungi să umpli minutul trecător Cu şasezeci de clipe de veşnicii,Mereu,Vei fi pe-ntreg Pământul deplin stăpânitorŞi, mai presus de toate, un OM –copilul meu!
@unforgivenib @oriana_a
Nu esti singur, esti tu cu tine, ar fi important pt tine sa te iei de mana si sa iti vorbesti. Sa te alinti, sa iti spui buna dimineata si sa iti zambesti. Sa iti spui noapte buna si sa te iei in brate. Sa incerci sa te ierti caci toti suntem oameni si suntem supusi greselilor, se mai intampla sa mai gresim. Este groaznic de greu , stiu.
Eu cand m-am privit in oglinda mi s-a facut frica dar am avut taria sa stau si sa ma privesc si sa incerc sa imi vorbesc.Stiu ca e greu, mie mi-a trebuit mult timp sa pot face asta. Dar nu toti suntem la fel.
@denya @oriana_a
Va multumesc la amandoua. As vrea sa mai tinem legatura, adresa mea de e-mail este [email protected]
Salut,
In decembrie,pe 22, 2012,mi-am rupt mana,am cazut ca tantalaul. Am ratat din plin orice sarabtoare/disctractie/whatever. Intre timp au aparut si complicatii, osae nesudate, 2 taieturi,o tija, 8suruburi, nu mai zic de dureri noaptea nesomn, si de cicatricile care raman.
Dar 🙂 exista un dar foaaarte pozitiv 🙂 simt cumva ca l-am preluat in subconstient de la Anthony Robbins si (daca nu ma insel Napoleon Hill) .
am constientizat ca orice problema ascunde in ea un avantaj mai mare decat problema in sine, si asta mi-a dat optimism, si-apoi m-am intrebat „Cum pot sa transform situatia asta intr-un avantaj pt mine?” si asta mi-a dat o directie.
Si nu glumesc, toate astea le scriu acum cu stanga 🙂 inca
Am recitit 4 carti motivationale, lucram f mult si in stres si cu mintea haotica, i-am dat o pauza de un medical de mai bine de o luna de nu s-a vazut, m-am jucat cu mintea/gandurile mele,am conturat o directie pe 2013,mi-am stabilit niste scopuri,mi-am comandat niste carti sa am ce citi, am descoperit blogul acesta, imi dau o directie zilnica a vietii si sunt pe cale sa-mi pun in practica visul/vocatia.
si pe cuvant, toate de la o mana rupta…:) altfel, cred ca eram si-acum in zona de confort si-n haosul mental de pana in decembrie si singur nu-mi dadeam ragazul asta de liniste.
deci, cu mana pe suflet (stanga) tot raul inspre bine!
Imi pare rau pentru mana ta! Si eu mi-am luxat piciorul in ziua de revelion si am dansat seara intr-un picior.;)) Sunt de acord cu ce spui tu, pentru ca doar asa am reusit si eu sa mai merg la doctor si sa ma mai controlez si de altele ca tot aman de cativa ani. 😉 Succes!:)
Pe mine m-au facut mai puternica pentru ca eu le-am vazut ca pe niste provocari prin intermediul carora voi putea scoate ce-i mai bun din mine. Eu cred ca depinde de cum e programat fiecare: altii devin furiosi iar altii devin dependenti de ceilalti cersind mila . Trebuie sa recunosc ca, din pacate, oricat de mult mi-as dori sa am intelegere fata de acesti oameni , senzatia reala din interiorul meu e una de dezgust mai ales ca in loc sa fac ceva pentru redresare raman legati de „greutati” . Si eu sunt slaba, si mie mi-e frica dar cu inima batandu-mi in gat m-am avântat .
Buna ziua, Pera!
Greutatile vietii te fac mai puternic daca esti mai puternic decat crezi tu despre tine la un moment dat!
cei care aleg sa devina infractori si dau vina pe mediu pentru asta sunt oameni slabi, influentabili si cred ca sunt putine cazurile in care determinarea comportamentului este genetica, iar educatia nu are nici un rol…
asa cum spune si Kiu , al carui comentariu imi place, poti gasi in orice lucru rau un lucru bun. conteaza sa fii deschis la nou si sa ai capacitatea de a vedea lucrurile iesind din tipare… invatati sa traim in tipare ne e greu sa privim dincolo de ele, dar un element de soc, de exemplu imobilizarea la pat cu oase rupte, te pot face sa gandesti dincolo de ceea ce erai obisnuit.
tu spui ca vii dintr.o familie saraca… eu nu vin dintr-o familie saraca, dar vin dintr-o familie unde parintii nu s-au inteles niciodata si in fiecare zi erau certuri si scandaluri, eu sunt copil adoptat si toate problemele copilariei ma urmaresc inca…
dar cred ca am reusit si pentru ca la un moment dat am vrut sa nu fiu ca ei… nu e frumos ce spun, dar mi-.am dorit o viata normala, sa nu beau, sa nu fumez, sa fiu normala din punct de vedere emotional si comportamental. si exemplele negative te pot forma, si nu e neaparat nevoie sa te educi rau intr.-un mediu rau… mie mi se spunea in permanenta ca nu sunt buna de nimic si alte asemenea,,,
si atunci eu am vrut sa arat ca sunt buna, si am devenit buna…
Felicitari prietenilor tai si tie pentru tema…
Eu sunt de parere ca diferenta apare in mintea si emotia fiecaruia. O viata dura, plina de greutati automat de face un incasator, iar cu timpul inveti sa incasezi si loviturile nu mai dor chiar atat de tare. Dar apare si reversul medaliei, care e ura si dispretul fata de lumea ce te inconjoara…ii vezi pe toti „fericiti si impliniti” si te enervezi ca viata iti arunca in cale tot felul de obstacole. Obstacole ce pe altii pare ca ii ocolesc. Tocmai de aia e bun sportul ( cele de contact in general) pentru a te calma si a reusi sa iti educi emotiile cat de cat. Iar pe langa asta mai vine si dezvoltarea personala, care e indispensabila :). Chiar aveam un amic caruia ii murise tatal cand era tanar. Baiatului ii placea sa se bata, fara motiv…pur si simplu ii placea sa dea, iar motivarea lui a fost : „lasa, ca si eu am suferit destul…sa vada si altii cum e si sa realizeze ca viata nu e roz”. Omul e slab, psihicul lui a cedat in fata problemelor. Din punctul meu de vedere, viata l-a invins! Odata cu greutatile prin care treci in viata te dezvolti…primesti putere. Dar depinde de tine ce vrei sa faci cu puterea primita. Noroc!
Sunt de aceiasi parere ca conditiile grele de viata te fac mai puternic, doar daca inveti lectiile ce ti le ofera viata in cale Insa cei drept nu toti gandesc asa, alti aleg calea usoara si cred ca prin furt, talharii etc.. scapa de situatiile grele, insa nu fac decat sa complice lucrurile si sa o duca si mai greu dupa. Eu cred ca totul tine de fiecare in parte, de personalitatea fiecaruia , de educatie, de valori, de anturaj pe ce drum aleg sa o ia in ciuda greutatilor.
Cei ce aleg sa fie infractori sau oameni rai, parerea mea e ca inca nu au descoperit internetul sa se educe un pic si sa vada ca se poate si pe alte cai.
@gabelu47 Sau poate ca nu s-au descoperit pe ei insisi. Eu cred din suflet ca toti oamenii sunt buni , fondul lor e bun insa multi aleg ce li se pare mai confortabil si de multe ori nu e ceea ce ii si reprezinta .
e asa mai merge cumetre 🙂
Foarte tare subiectul acesta…am citit si postarea de pe facebook unde un profesor comenta ceva de genul ca din 1000000 de oameni doar 1 isi scoate la suprafata potentialul si poate devenii o personalitate iar restul ajung infractori si gunoaie…in mare parte are drepatate dar oamenii sunt asa din cauza conditiilor in care au trait poate in mintea lor se ascunde un geniu si in sufletul lor un inger…dar nu au cum sa’si dea sema de lucrul asta daca sunt atacati din toate directiile si influientati prost de toate persoanele din jur si sigur ajung infractori sau puscariasi. Pe de alta parte privind di perspectiva acelui”1” consider ca toate problemele care le’a avut in cartierul unde locuia batut si amenintat din toate directiile si manipulat si de oamenii de sus si de cei de jos daca iti asculti inima si faci ceea ce vrei tu nu conteaza ca faci lucru rele sau bune pentru cei din jur important e sa ai tupeu sa le faci si daca traiesti in conditii de viata super grele faci orice sa’ti fie bine si intro buna zi o sa apara un”PERA” in viata lui sa il indrume pe calea cea buna iar cu tupeul care la acumulat in conditiile grele de viata si cu modul de a gandire gasind rapid solutii la problemele infinite care tot veneau si veneau isi va concentra puterile spre scupuri bune redescoperindusi visul si atingandul fara nici o indoiala MULTUMESC PERA! iar domul profesor e o marioneta prost paltita in opinia mea care inca gandeste comunist(nu prea stiu cum era pe vremea lui cesca) dar oricum LASANEEEEE! dute si tu si educatia ta facuta cu japca acum avem internet! inca o data RESPECT PERA NOVACOVICI! (si nu ma luati in ras daca nu m’am exprimat corect gramatical am urat scoala din cauza modului in care mi’a fost prezentata fiind mai sensibil din fire) oricum cred ca simteam de mic ca scoala din romania e foarte departe de educatie:(
@hanu cristi e aiurea ca un profesor, adica o persoana chemata sa ii educe pe altii spune ca potentialul se manifesta 1 la un milion. atunci inseamna ca el nu stie sa isi faca meseria. sa mai citeasca si el din Pera… si chiar daca nu devenim toti alfa, nu inseamna ca ca suntem gunoaie sau infractori. mai avem de trait si de dezvoltat lucruri in fiinta noastra…
@oriana_a @hanu cristi profesorul respectiv si-a cam pierdut din stralucire. In fata atator persoane, a obosit. Si am impresia ca vorbeste si din experienta…Degeaba citesti, citesti, citesti, asculti si iar citesti…Lucrurile nu se misca decat daca le misti tu.
@Bogdan91 @hanu cristi e posibil sa-şi fi pierdut entuziasmul. dar cred ca a alege să fii profesor, sa ii modelezi pe ceilalti, nu iti da voie sa obosesti. daca nu ai har, poti sa alegi orice alta meserie…
@oriana_a @hanu cristi corect ceea ce spui tu, Oriana…dar e om si dupa spunea Pera de nenumarate ori pe blog: „Vocatia e importanta!” . Daca omul a gresit si a ales sa fie profesor, noi suntem cei care avem de platit pentru proasta decizie.
@Bogdan91 şi hanu cristi :
si iata ca aici intervine decizia noastra, si alegerea, stim ca nu e bine cum procedeaza deci putem alege sa fim altfel, sa ne modelam asa cum dorim, pentru ca daca am avut intelepciunea sa vedem ce nu e bine la el, putem deja sa sa luam o hotarare buna pentru noi. daca ne complacem in mediocritate, il lasam sa isi faca treaba si plecam de la curs mai seci decat am intrat… toti am avut in viata profesori de care abia asteptam sa scapam caci simteam ca ne pierdem vremea, dar si altii pentru care as fi platit sa merg la cursurile lor… daca nu se putea altfel… iar in clipa in care facem aceste alegeri deja incepem sa ne modelam… m-am limitat la exemplul cu profesorul, dar orice provocare poate aparea sub forma unui profesor bun sau rau, important e cum o percepem noi, iar daca, atunci cand ni se arata mesajul am facut deja o alegere, se cheama ca ne educam… desigur ca fiecare va alege conform convingerilor proprii. dar eu cred, si repet este doar o parere personala, ca nimeni nu isi doreste sa devina infractor, dar e prea slab sa vrea sa fie altfel…
@hanu cristi Cristi, se vede ca urasti profesorii: scrii cu multe greseli in limba romana. E mare pacat ca profesorii sunt prost platiti, caci viitorul unei tari incepe de pe bancile scolii. Respect PROFESORII DIN ROMANIA CARE MUNCESC ENORM PE DEGEABA. Iti doresc succes si continua-ti educatia cat mai ai timp.
Pera Novacovici, multumim pentru articol si pentru provocare!
nu munceste nimeni pe degeaba.
si pana la urma e o alegere.
unii muncesc pentru ca au har, si le place ceea ce fac.
si sigur NU VA FI DEGEABA
pe de alta parte, nu as fi asa aspra cu greselile de scriere, nu le-as zice greseli gramaticale sau de limba cum le spui tu, aici toti scriem cu emotie si e posibil sa mai gresim…
@oriana_a esti prea tare:*
@oriana_a am citit toate commurile tale si chiar daca nu te cunosc sa stii ca te respect!
@hanu cristi iti multumesc. si eu te respect. pe tine si pe toti prietenii de pe site… si daca ne aflam aici, insemna ca ne respectam pe noi insine si ne dorim o viata mai frumoasa si mai implinita.
stai linistita Antoneta ca nu urasc pe nimeni:)) si am mentionat in coment ca nu prea stiu sa scriu corect pt ca nu mi-a placut educatia data de scoala si saracia in care m’am nascut asa ca am plecat prin lume sa fac tot ce imi trce prin cap…am 20 de ani si cand voi avea mai mult timp liber o voi lua de la inceput cu scrisul si o voi face cu stanga ca sa fie si mai greu:)) MS oricum ca miai readus aminte problema mea cu toate ca am scris in coment depre ea.A da si daca tu crezi ca viitorul unei tari incepe pe bancile scolii si daca ai dreptate…neam dus dracu! pt ca din ce am vazut eu la scoala(ciobani comunisti si oi ratacite)se trag in jos unii pe altii.Sigur esti mai in varsta ca mine si ai mers la scoala acum multi ani de nu stii deloc care e treaba,da sa tii minte ce iti spun: Daca vei avea vreodata un copil eu te asigur ca LA SCOALA se va apuca de droguri de tigari sau de alte prostii.Si o sa ne ducem si mai tare la vale daca nu ne bagati in seama generatia si ramaneti in continuare cu conceptiile comunistel.Iar despre educatia data de sistem si TV…ce sa zic?E PT PROSTI!dar macar sunt PROSTI educati nu?(care stiu sa scrie corect dar nu stiu sa citeasca ce au in ei:((si mai au si pareri…pfff:-J
Eu consider ca tocmai in functie de personalitate si de cat suntem de puternici reactionam la greutatile vietii.Unii se ridica, isi invata lectia si devin mai buni si mai puternici, altii se pierd si din cauza fricii devin agresivi, mereu in defensiva.Aici cred ca se poate trece usor in domeniul psihiatriei fiindca exista un teren favorabil pe care se pot dezvolta unele afectiuni (sau nu) atunci cand intalnim conditii grele de viata.Sunt extrem de importante educatia, anturajul, temperamentul, zestrea genetica si suportul emotional….Exista acele personalitati accentuate care daca sunt tinute sub control cu ajutorul intelectului, al educatiei si inteligentei emotionale…ei bine, tocmai in situatii de criza, dificile, se decompenseaza si atunci acele persoane sunt distruse nicidecum nu devin mai puternice.
…Ar fi multe de dezbatut pentru ca subiectul este complex.
consider ca felul in care vezi acele lucruri „dure” ,adica perceptia ta face diferenta. ex. ca fiind lucruri greu/imposibil de depasit sau le vezi ca fiind provocari care vin sa te testeze .
Greutatatile vietii asupra mea au, intr-o proportie mare, efectul care il permit sa il aiba –> efecte pozitive: energie,vointa,pace interioara daca consider/ vad acolo o provocare,ceva nou de invatat,o curiozitate,o sansa de a ma dezvolta , sau efecte negative: frustare, tristete, emotii negative cum ar fi frica, ganduri multe si haotice , stres, iritabilitate sociala ; astea negative apar cand uit sa ma auto-observ in interior si in exterior
Salut Pera.
Desi ai „tradat” tagma inginerilor (glumesc!) pt cea psihologilor bine ai facut. Cred ca tu ai dat 2 exemple extreme. Mai gasim si alte tipologii de indivizi intre cele 2 exemple. Sunt unii care se inchid in ei, nu fac prea mult rau celor din jur dar nici bine. Nu este bine sa neglijezi emotional pe cei apropiati sau sa nu le oferi tot suportul de care au nevoie, e doar putin mai bine decât sa fii agresiv. Oricum si in acest caz este loc de imbunatatiri. Cred ca trebuie sa ii invatam pe oameni ca un OM nu trebuie sa se lase calcat in picioare dar nici nu trebuie sa calce pe altii in picioare.
Si când spun calcat in picioare nu ma refer doar de catre alti oameni. Aici intra si propriile temeri, si greutatile vietii e.t.c. Sper ca in timp ce invat asertivitatea de la tine sa pot ajuta cu ceva si o voi face bucuros.
Cu stima
Eu cred ca e o alegere.
Depinde de tine daca vrei sa fii mai puternic, sau alegi celalat drum, in care te complaci in situatia data si cauti pe altcineva sa fie responsabil pentru realitatea pe care o traiesti.
E mai usor sa cauti scuze decat solutii, e mai usor sa te plangi decat sa incerci sa faci ceva.
Sigur, sunt oameni pe care viata i-a lovit cu putere in crestetul capului, si nu le e usor sa lupte, dar eu personal cunosc o femeie a carei fata a avut cancer, iar sotului i-au fost amputate ambele picioare. Cu toate astea nu a renuntat sa lupte si cand vorbesc cu ea, inca are puterea sa zambeasca.
@Pera Novacovici ….fiecare are problemele lui si eu ma ascundeam in spatele lor, cautam ca ele sa se rezolve fara sa fac nimic pentru ele, pana in ziua in care am descoperit ca se poate face ceva in acest sens si un ajutor la aceasta trecere l-ai avut inclusiv tu prin mesajul transmis.
La doi ani de atunci am ajuns sa cred ca este doar o perceptie si ca doar eu singur pot decide daca fac ceva catre ceea imi doresc sau stau si si ma plang pentru lipsurile din viata mea.
Durerea oricat de dureroasa ar fi iti aminteste ca este important sa faci ceva sau sa taci sa o rabzi reprosandu-ti ca ai stat cu mainile in san!!
In general oamenii, isi doresc diferite lucruri in viata, unii vor o casa altii o au deja si vor mai mult , unii vor o simpla relatie altii vor cat mai multe, pot aprecia ce au sau nu, insa toti incearca sa obtina acele lucruri initial prin metode bune, legale dar cand nu le iese si totul se intoarce impotriva lor, atunci se satura si incep sa devina rai, chiar daca initial nu erau asa. Cand nu poti obtine ceva intr-un mod il obtii prin altul, sau poate pur si simplu incearca sa isi exteriorizeze furia, ii vad pe toti ceilalti ca fiind vinovazi pentru ca ei o duc prost, ca nu au ce isi doresc.
probabil tine de personalitatea fiecaruia,unii aleg(in mod constient sau nu) sa-si dezvolte partea buna si sa o suprime pe cea rea,iar la altii functioneaza invers.Conteaza foarte mult si persoanele sau factorii inconjuratori,care te pot influenta in cele mai grele perioade ale vietii;de exemplu ai o greutate si printre cei din jurul tau se gasaste cineva sa iti spuna o vorba buna,sa iti dea un sfat sau sa te intareasca;apoi mai pot exista si doar oameni negativi,care te instiga…lucruri marunte care probabil isi pun amprenta si au contributia lor la dezvoltarea unei persoane.
De ce unii devin rai si altii buni…grea intrebare.Eu cred ca unii devin rai pentru ca au obtinut ceva rezultate fiind rai,si s-au oprit,n-au mai cautat mai departe…pentru ca daca evoluezi automat ajungi la bun.iertare si iubire.
Depinde de nivelul de Constiinta al fiecaruia.
Daca persoana predominant cauta fericirea in EXTERIOR, si cauta sa o obtina cu FORTA, atunci:
Daca o persoana are obiceiul sa dea vina pe altii, si sa caute scuze in exterior, atunci cand va da de greu, va da vina si mai mult.
Daca persoana traieste mai tot timpul in frica si griji, atunci cand da de dificultati, isi va face si mai multe griji si se va stresa si mai mult.
Daca persoana traieste in mizerie si rusine, atunci i se va parea un lucru normal ca primeste si mai multa mizerie.
Daca persoana este foarte mandra si atasata de lucruri exterioare (job, masina, casa, nevasta atragatoare, etc.) atunci cand viata ii da greutati si pierde din lucrurile exterioare, va cadea de pe piedestalul mandriei.
Daca persoana isi gaseste fericirea in ceea ce POATE SA FACA, (nu ceea ce poate sa obtina), atunci:
Daca persoana actioneaza de obicei, in pofida fricii, cu curaj, si lucreaza sa isi creeze o viata mai buna, atunci cand i se intampla diverse greutati – va considera ca este o provocare SA FIE SI MAI CURAJOS, si sa infrunte si mai multe, pentru ca sa isi realizeze libertatea.
Daca persoana isi gaseste fericirea in ceea ce POATE SA CREEZE – Lucrand ca sa creeze o lume mai buna, mai frumoasa, mai plina de iubire, atunci:
Va intelege ca fiecare lucru se intampla pentru un motiv, probabil ar reformula imediat SEMNIFICATIA PE CARE O ATRIBUIE EVENIMENTELOR, si ar vedea numai oportunitati in toate problemele/situatiile.
Daca a ajuns la un nivel suficient de inalt spiritual, va putea pur si simplu sa vada prin toata ‘iluzia’ ca exista ‘probleme’ .. si ar intelege ca este doar modul in care (o putere mai mare decat el/ea) il pune la incercare, pentru ca il/o iubeste, si ii da ceea ce are nevoie in acel moment pentru a evolua.
Din nou, RECOMAND CARTEA –> PUTERE VS FORTA – de DR DAVID HAWKINS.
Atunci cand intelegi nivelul de constiinta de la care gandesti si actionezi, iti intelegi motivatiile ascunse din subconstient, care iti directioneaza toate actiunile.
(si bonus: poti sa intelegi si nivelul la care sunt alte persoane, ca sa le intelegi realitatea, si ca sa poti sa ii ajuti sa treaca la urmatorul nivel pt ei.)
Iubirea sub toate formele ei ..cred ca este cheia succesului in modelarea personalitatii cuiva indiferent de mediul de viata din care provine..
Eu cred ca firea optimista si cea pesimista fac diferenta. Optimistii incearca sa transpuna in realitate propriile convingeri poviztive, chiar daca au trecut prin momente dificile, isi pastreaza viziunea optimista. Pesimistii sunt cei care se lasa doborati inca de la prima greutate cu care se confrunta si dau vina pe ceilalti, sunt preponderent negativisti si morocanosi. Asa ca probabil de aceea unii oameni evolueaza, pe cand altii involueaza.
@Ioanaii eu te-as contrazice, pentru ca ma vad pe mine o pesimista dovedita, si cu toate astea am ales sa fiu un exemplu, am ales sa ma educ, sa reusesc, sa fiu buna si sa ma depasesc. imi aduc aminte ca eram la scoala si aveam niste emotii de nu puteam sa imi citesc propriile compuneri. acum pot vorbi in fata a sute de oameni, ore intregi cu elocinta – vad asta in ochii auditoriului – despre lucrurile pe care le stiu bine si care imi plac, si totusi si acum gandurile mele si incep cu NU, nu pot, nu stiu daca reusesc, nu prea as vrea asta, apoi depasesc momentul si merg mai departe. dar inca imi e frica… eu cred ca exista pesimisti care au reusit tot astfel cum exista optimisti care nu au facut nimic in viata… cred ca ţine nu numai de putinta ci si de dorinta, si de a-ţi pune in practica ideile… degeaba esti un optimist convins daca astepti sa iti pice din cer realizarile pe motiv ca ti se vor intmapla numai lucruri bune…
cred ca cei care reusesc sunt cei motivati, fie prin exemple pozitive fie prin exemple negative…
Vorbesc din priprie experienta:
Am avut o copilarie grea, adolescenta si mai grea plina de lipsuri si la un moment dat m-am rupt. Am avut greutati, probleme etc. Ma bucur ca le-am avut pentru ca asa m-am calit si cel mai important inca am incredere in oameni. Mai presus de atat imi permit luxul asta pentru ca am incredere in mine si stiu cum sa depasesc eventualele hopuri. Am trecut prin multe si mi-am pastrat bunatatea si naivitatea… automat lasand copilul din mine sa traiasca.
Acum nu ma laud ca am ajuns undeva pentru ca mai am mult de mers pana sa-mi ating scopul, dar pot spune ca pe plan financiar sunt mult mai ok decat acum 10 ani si tot ce-am realizat am realizat singur fara sa ma ajute mama sau tata (n-au avut cum si nici nu le-am cerut).
Am ramas acelasi si acum ca scriu realizez ca-mi place. Oricat te-ai feri viata va continua sa-ti dea teste si probe de foc prin care te caleste si te invata sa fii puternic. Cine se fereste de astea va invata mai tarziu 😀
Oamenii rai sunt si lasi pentru ca dau vina pe probleme. Sunt oameni rai care au avut tot ce si-au dorit… oamenii sunt rai pentru ca nu au incredere in ei si le e teama sa fie loviti si se pun dupa o perdea pe care scriu cu litere boldate… „EU NU MA ATASEZ DE OAMENI” sau „SUNT PREA TARE” sau „EU NU IUBESC”… bull shit-uri din astea… cand le aud… zambesc pentru ca vad dincolo de perdeaua lor si stiu ca in spatele ei e un om circit in colt tragand cu ochiul la lumea din jur… cu teama si frica in suflet.
Daca esti puternic stai deschis, nemascat si atunci oamenii din jur te vor respecta pentru ca ai incredere in tine, pentru ca stii ca poti trece peste orice lovitura iti iei si pentru ca te cunosti. Te vor respecta pentru ceea ce esti. Traim intr-o lume plina de falsitate… iesi in evidenta cu sinceritate.
Inca o data… vorbesc din proprie experienta… sustin asta pentru ca am facut si eu asta laudandu-ma ca nu am nevoie de x chestii cand defapt mi le doream maxim.
‘Ce nu te doboara, te intareste ! ” ….este una din bazele mele , iar marele meu secret este – Optimismul impins la cote maxime ….. Nu exista problema sa nu poata fi rezolvata ! …. Iar alta fraza a mea preferata este : „Mai rau de cat a fost nu are cum sa fie ! ” – spun asta pt ca doar la inceput a fost greu,pana treci de prima problema grea,pana prinzi increderea in tine ……asa cum a zis si Bogdan91 : „O viata dura, plina de greutati automat te face un incasator, iar cu timpul inveti sa incasezi si loviturile nu mai dor chiar atat de tare.” Iar cel mai bun exemplu este al lui kiu, bravo ! super optimist…ai trecut de o proba extrem de grea „Tot raul spre bine ! „
Daca toti am gandi astfel , cu siguranta lumea ar fi un loc mult mai bun , dar de obicei gandirea omului este : ce pot eu sa fac? … sunt doar un simplu om … , poi uite ca 1om+1om=2 oameni…2 oameni +…..n oameni = populatia Romaniei si putem merge mult mai departe … daca fiecare dintre noi am gandi pozitiv , am ajunge mult mai departe , si am schimba lumea … un citat foarte frumos spunea : ,, SA FIM NOI SCHIMBAREA PE CARE VREM SA O VEDEM IN LUME „
Asa cum am citit si mai joc printre sutele de opinii tine de fiecare ce drum isi alege.Conteaza foarte mult si ce educatie ai primit sau daca ai fost invatat sa gandesti.Restul depinde doar de propriul sistem de valori pe care il respectam si urmam.
@dybo66 Nu stiu cat conteaza educatia dar valori personale conteaza foarte mult. Poate ca nu le cunosti dar ele tot te ghideaza in viata. Am vazut oameni care au infundat, pe merit, puscariile desi au primit educatii exemplare de la parinti, cel putin asa se credea.
Acum nu stiu cum vad altii educatia buna dar am constatat ca ceea ce considera majoritatea a fi educatie buna este, de fapt, cel mai rau lucru pe care il poate primi un copil.
Cat este mic, pana incepe sa mearga in picioare copilul primeste numai aprecieri. „Ce frumusete de copil!” sau „Uite-l cum zambeste!” sau „Uite sta in fundulet!” sau „Uite-l sta in picioare!”.
Dar dupa asta incep sa apara criticile: „Nu umbla acolo!”, „Nu fa aia!”, Nu vorbi neintrebat!”, „Nu alerga!”, nu, nu, nu. etc. Apoi la scoala daca greseste ceva ii auzi pe invatatori: „Prostule!”, „Esti varza!”, „Esti crescut ca buruiana!”, „Faci umbra degeaba pamantului!”, etc.
Aproape toti cu care intra copilul in contact incearca sa proiecteze asupra copilului propriile lor nereusite si esecuri. Apoi incearca sa il dirijeze in viata pe un drum pe care el nu are ce cauta. Asa apar doctori care habar n-au ce sa faca unui bolnav, popi care te lasa cu mortu’ pe masa daca nu ii umpli buzunarul cu bani, politisti care omoara oameni nevinovati in bataie si lista poate continua.
In final, parerea mea este ca totul tine de valorile omului respectiv.
Uite, acum cand stau si ma gandesc la trecutul meu, chiar daca mergeam intr-o directie gresita, tot dupa valorile mele ma ghidam.
De exemplu, daca valoarea principala a unui om o reprezinta banii atunci el va cauta orice metoda prin care sa obtina bani (indiferent ca este buna sau rea). Iar daca nu va fi invata de mic, corect, cum sa obtina bani va alege metodele rele pentru ca i se vor parea mai usoare.
Prin urmare, ar fi esentiala o ora de consiliere psihologica pe saptamana pentru orice copil care merge la scoala. Ar fi mai importanta, zic eu, decat orice alta disciplina care se preda la ora actuala in scoala.
Esti ceea ce mintea ta alege sa fii.
Cunoasti un alt motiv puternic pentru care nu esti ceea ce ti-ai dorii sa fi?
Problema este cu mintea ,ea se formeaza in copilarie chiar inainte de constientizarea eului. Formarea conexiunilor mentale cu ceea ce ne inconjoara nu este un proces controlabil si totusi el este resursa pricipala a tuturor actiunilor viitoare.
Modul in care mintea noastra alege sa clasifice o experienta de viata va fi cel care v-a determina actiunea in viata de adult, de aceea conditiile dure de viata pot fi teste importante pentru personalitatea viitoare cu conditia sa existe dorinta sa le treci si sa performezi trecandu-le din ce in ce mai repede si mai bine.
Indiferent de conditiile copilarie ,daca cineva a pus acolo un dram de speranta, optimism, incredere (sau ai dobandit-o in copilarie singur) ai sanse de reusita si intradevar greutatile te vor face mai puternic, mai intelept.
Nu trebuie subestimata copilaria de ,,copil al strazii” ,el invata sa ia decizii si sa si le asume mai devreme decat ceilalti, copilul strazii are capacitatea de acceptare a ceea ce i se intampla si de a nu se crampona de greutatile intampinate, problema lor este in principal cea a stabilirii de obiective si relationare. Pentru a devenii un adult puternic trebuie sa te impaci cu copilul din tine ,sa-i vindeci ranile sa nu-l lasi sa te conduca in viata de adult.
Cred ca nimic nu este mai nociv pentru un copil decat sa i se repete ,,Tu nu poti” , poate ca aici se face diferentierea in fata greutatilor,
Parerea mea este ca depinde foarte mult de cine esti inconjurat cand dai de acele greutati
…pe langa asta depinde de modul fiecaruia de a fi, fiecare om e liber sa aleaga, unii aleg sa fie infractori, altii aleg sa fie eroi.
@anno e adevarat , depinde de anturaj , dar daca in anturaj ar fi oameni care ar fi demi de urmat , atunci poate ca am incerca sa luam exemplul lor , apoi ar intra mai multi oameni in anturaj , si ar lua exemplu , si tot asa …. deci daca ar fi mai putine exemple negative , clar ar fi mai putini oameni care sa le urmeze 😛 toate cele buna !
@anno e adevarat , depinde de anturaj , dar daca in anturaj ar fi oameni care ar fi demni de urmat , atunci poate ca am incerca sa luam exemplul lor , apoi ar intra mai multi oameni in anturaj , si ar lua exemplu , si tot asa …. deci daca ar fi mai putine exemple negative , clar ar fi mai putini oameni care sa le urmeze 😛 toate cele buna !
@AlexVerzs Corect! Dar si anturajul si-l alege singur omul, pana la urma parerea mea este ca totul tine de alegerile pe care le facem. Multumesc la fel!
Greutatile vietii sunt un semn cum este durearea de cap. Uneori nu iti explici de ce te doare capul, alteori sti sigur, alteori te dai singur cu capul de pereti. Cert este ca in lupta cu durerea de cap exista o pastila, in lupta cu greutatile vietii trebuie sa gasesti singur pastila pt. ca rareori o primesti de la cineva, ceea ce face si mai interesanta toata problematica asta in lupta cu viata.
Problema e ca pastile sunt dar putini le cauta. si chiar daca le gasesc putini le si inghit. Ca urmare pastila are efect sau nu.
Pe mine una greutatile vietii ma fac mai puternica dar cunosc o gramada de oameni pe care ii doboara si ii fac mai rai cred ca totul tine de optimismul fiecareiasio de ce vor in viata rau faci rau atragi
este un concurs numit Iron Man.. Printre concurentii acestui fenomen…este si o batrana in varsta de 83 de ani…nu e fruntasa…dar termina concursul..(10 km innot, 148 km bicicleta, si 30 km alergat….datele nu stiu daca sunt asa de precise…) ce face diferenta dintre ea si o oarecare batrana?? Antrenamentul…si Atitudinea 😀 Ar fi fost ceva deosebit sa fi avut insertii de titaniu in oase :))) . Zona de confort e de vina..atunci cand iesi din ea..esti pus sa alegi… Cea mai la indemana alegere e cea usoara… Stim cu totii ca a face rau e simplu…insa a face un bine cat de greu poate fi.. Si aici tine la fel de Atitudine…relativitatea dintre bine si rau.. Ciocnirile apar atunci cand se inetrpatrund „lumi interioare”…ori diferite…ori cu multe asemanari…in nici un caz nu pot fi la fel/ identice!
Pentru a infrunta si depasii dificultatile vietii e adevarat, e nevoie de decizie. Insa un aspect foarte important care mi se pare generalizat intr-un mod foarte eronat
Pentru a lua decizia respectiva, pentru a avea taria si vointa de a trece peste si de a actiona constant e nevoie de un anumit tip de energie. E ca un combustibil mult mai subtil care sta la baza. Iar acela nu mi se pare deloc egal la toti. Nu e vorba de „cantitate” ci de cat de ascuns si pierdut in noi e sursa aceea de energie.
O persoana care e traumatizata de propria existenta nu are access la fel de usor la sursa aceea de energie fata de cineva care mai degraba s-a cam scaldat prin viata la nivel de probleme si dificultati.
In teorie suna bine si are valoare didactica expresia de „Ce nu te omoara te face mai puternic” insa in realitate se mai intampla si reversul.
Cândva greutățile mă îngenuncheau, mă făceau să îi detest pe cei a căror viață mi se părea mai ușoară. Asta până când am dat peste niște probleme atât de mari și de grave, încât mă mir uneori cum de am supraviețuit. E un mare adevăr în vorba aia, că trebuie să cunoști întunericul ca să prețuiești lumina. În ce mă privește, întuneric era puțin spus. Beznă smoală, nu alta. O decepție a pus capacul și atunci un foarte bun prieten mi-a recomandat să mă apuc de voluntariat ca să nu mă mai gândesc atât la nefericirea mea. S-a dovedit a fi calea care m-a salvat!
asta vorbeam azi cu sor-mea. cred ca diferenta sta in putere mai mult decat caracter. E vba de puterea interioara. Acestea este un caz de dezvoltare personala, (daca e cazul) si atunci ceea ce ne deosebeste este alegerea. Ce faci cu ceea ce te-a ranit? Reactionezi ca o scoica, care pt a se proteja de firul de nisip care ii irita invelisul moale, formeaza o crusta dura, pe care noi apreciem enorm si care se numeste perla, sau devii un uracios si rautacios? cum zic americanii: Let your past make you better, not bitter.
Că tot vorbeai de putere interioară, i_exa, cred că lipsa ei te face să reacționezi ca scoica, dar pe măsură ce acumulezi tot mai multă putere interioară devii tot mai puțin vulnerabil la ce spui alții. Pentru că nu poți fi rănit dacă nu le dai voie celorlalți să te rănească. În ce mă privește eram cazul tipic de mimoză sensibilă. Treptat, emoțille negative au devenit tot mai superficiale și de mai scurtă durată. Așadar, poți lucra cu tine să-ți construiești puterea interioară în cazul în care ești mai sensibil.
@Roximoronica
Inteleg ce ai vrut sa spui, totusi eu altceva am avut in vedere. Da, e adevart, perla din suferinta s naste dr nu a asta m-am reerit, ci l capacitatea d a scoate ceva frumosdin suferinta Daca am pute lua doar asta fara fustae fara sparare au durere, amfi mult ma evolai si impliniti
Nu stiu, sincer m-am mai gandit la asta. De ce anumite circumstante/evenimente pot fi pt unii binecuvantare si pt altii un veritabil blestem??
Eu cred ca infractorii au convenit faptul ca e mai usor sa distrugi decat sa construiesti, s-au refugiat in aceasta lume, si s-au lamentat pana cand vazand(crezand) ca nu mai pot schimba nimic au capatat o ura fata de ceilalti oameni..si au devenit ceea ce sunt..just sayin’
Un subiect foarte complex si totodata complicat. Cred ca exista mai multi factori care intervin in evolutia persoanelor cu probleme dar, consider ca familia si educatia primita ( cineva spunea ca Educatia este cauza tuturor lucrurilor, fie ele bune sau rele), determina comportamentul social al persoanelor cu probleme materiale. N-am avut parte de o copilarie sau o viata prea rasfatata dar, nu m-am lasat invins si mi-am urmat indemnul si viziunea. Poate ca am fost mai norocos sau stiu eu, mai incapatanat, puteam sa ajung golan, sa merg cu gasca, sa ma distrez si sa fac tot ce faceausi baietii din cartier dar am preferat sa-mi vad de calea mea, chiar daca de foarte multe ori am fost jignit, insultat si chiar umilit.
Ce sa faci cu puterea – foarte simplu, sa-i ajuti pe altii, sa faci ca lucrurile sa se intample, sa lasi ceva bun in urma ta.Puterea pe care o ai tu te ajuta acum sa ne ajuti si pe noi – nu-i suficient.
O seara frumoasa.
Cu stima si respect pentru munca si daruire,
Voi incerca sa prezint pe scurt cazul meu. In urma divortului am avut liberul arbitru sa devin misogin sau sa devin o persoana mai buna, mai calma,mai intelegatoare, mai iubitoare, mai iertatoare. Trauma emotionala de la momentul respectiv imi oferea aceste 2 posibilitati de a continua viata. Am ales-o pe cea dea doua desi recunosc ca la inceput am avut tendinta sa merg pe prima varianta.
Am luat o pauza de viata si am inceput sa ma autoeduc dpdv personal, am cautat raspunsuri la intrebarea „De ce s-a ajuns la aceasta situatie?” In momentul producerii divortului am aruncat vina pe altii, apoi in urma studiilor am inteles si partea mea de vina, m-am autointeles.(multumesc si lui Pera)
Concluzie: Needucarea noastra dpdv emotional, personala, interioara duce la activarea mecanismului de reactie animalic, controlul mintii fiind practic imposibil, avand dezvoltat in primul rand latura animalica instinctuala. In momentul cand am constientizat ca exista si latura umana in stare latenta, am dezvoltat o si am ales calea iubirii omului. Credinta in existenta lui D zeu a jucat deasemeni un rol important, descoperindu-l in interiorul meu si lasandu-l sa aiba efect in viata mea. A
Acum consider ca sunt pe drumul cel bun si ca pot face fata oricarei incercari, ptr ca stiu ca viata ca intreg e facuta din cele 2 unghiuri complementare-bun si rau (etichete doar) – ptr a cunoaste intregul situatiei.
Cu alte cuvinte nu aveam cum sa cunosc iubirea adevarata daca nu cunosteam frica de lipsa a iubirii.
Asadar atitudinea face diferenta iar la baza ei este iesirea din ignoranta si constientizarea vietii pe care o traim fiecare in parte, prin experientele unice si personale. Fiecare este responsabil de ceea ce alege sa traiasca in mintea sa, in iubire sau in frica.
servus pera 🙂 ¨¨umila¨¨ mea parere, ceea ce am observat pana acum la mine si oamenii intalniti si despre care am citit pana acum :da copilaria conteaza ,da conteaza anturajul,da conteaza sa fi flexibil , sa ai vise ,da da-ti dreptul sa gresesti .am trait in conditii dure sau daca nu ni le-am creat inconstient ,fiind nemilosi cu noi ,cert e ca aceste conditii dure ,pentru ca dor nu-i asa?ar trebui, indiferent de cine esti ,sa te faca sa cauti ¨medicamentul¨potrivit personalitatii tale.de aceea cred ca e esential sa stai tu cu tine,iar aici aceste conditii dure te ajuta,sa iti dai seama ce iti doresti cu adevarat,sa realizezi ca alegerea e doar a ta ,sa ne punem intrebari ,sa cautam raspunsuri si sa aplicam cu perseverenta.dar daca nu aprofundam cautarile,nu hranim subconstientul cu lucruri pozitive si nu ne punem mai multe intrebari riscam sa lasam orgoliul si aceste conditii dure sa ne doboare definitiv sau sa ne pastram medioacritateaincerc sa iau totul ca pe o lectie,ce mi se intampla ,o n¡nimica toata pe langa ce am auzit ca au trait alti ,iar oamenii de succes ne-au demonstrat ca e necesar sa vrei sa te tii de visul tau indiferent de conditii si obstacole! felicitari Pera si multe succese la toti!:)
salut pera cum reusesc sa imi apara poza la articol in stanga in momentul publicarii pe facebook..si cum fac sa se publice direct pe pagina de facebook fara sa il public eu
Inca o dilema si pentru mine acest lucru. Greutati avem cu totii. Si sunt convinsa ca nu avem un cantar special pentru a recunoaste cine duce poveri mai grele si cine mai usoare, avand in vedere ca toti suntem unici. Si totusi din presupunerea mea umila, cred ca diferenta este data de dorinta fiecaruia de a evolua, de a se dezvolta personal. Pentru ca numai cel ce vede in orice situatie o oportunitate, va performa indiferent de conditia sa de trai.
Pai sincer habar n-am cum pot sa influenteze greutatile vietii pe om sau pe mine. Hai sa privim altcunva problema, sa nu le spunem greutatile vietii ci testele vietii. Poate universul nostru atat de maret si de puternic vrea sa ne testeze . SI poate ne face sa suferim in unele momente pt ca altcunva nu ne invatam lectiile , iar daca nu ne invatam lectiile nu evoluam ca persoane. Ce ziceti ? Oare nu suna mai bine TESTELE VIETII decat greutatile , sa avem si o mica doza de optimisc in noi :))!
Cred ca cele doua tipuri de energii exista concomitent in universul nostru. Energia binelui, a iubirii , a luminii, este cea care iti da forta , iar energia raului, a fricii, a intunericului, este cea care iti ia forta.
Prima care bate la „usa” fiintei mele este energia raului, iar eu ii spun: ” Nu te supara, dar nu te vreau. Eu vreau iubirea ….”
Uneori reusim sa o respingem, alteori nu. Unii reusesc mai mult, altii mai putin.
Cred ca energia negativa a capatat prea multa forta, de aceea propun sa ne unim si sa incercam sa o contracaram, crescand energia binelui.
Cum?
Atunci cand simtim ca suntem in posesia energiei iubirii, sa o multiplicam cat mai mult, prin zambete, cuvinte frumoase, ganduri calduroase ….
Greutatile ne modeleaza pe baza a ceea ce suntem si ceea ce ne dorim sa fim si in ce proportii. Putem sa fim rai si sa ne dorim sa fim buni, nu ne iese decat daca invatam sa mintim.
Intre mine si fratele meu este o diferenta clara, el fiind baiat extravertit si eu fata introvertita. A plecat de acasa ne mai suportand scandalurile din familie mai devreme decat mine, cat am trait in lipsuri, el s-a apucat de furat iar eu m-am resemnat si m-am obisnuit cu minim necesar, cand cei din jur au fost rai cu noi, eu sufeream in tacere si el spargea capete, amandoi am ajuns separat sa consumam droguri, el a devenit dependent si eu m-am oprit resemnata ca drogurile sunt un lux pe care nu mi-l permit. El si-a pierdut adolescenta in inchisoare fiind condamnat de mai multe ori iar eu mi-am pierdut cei mai frumos ani chinuidu-ma prea mult sa-mi castig existenta, am muncit pe salarii mai mici decat ale tuturor cunoscutilor mei. Am ales sa traiesc o dragoste sanatoasa si in ultimii 3 ani, cea mai lunga relatie a mea a fost de 3 luni. Nu exista bine, rau, decizii… exista emotie, maturitate, posibilitati, drumuri.
Cei care spun altfel nu stiu ce spun, lumea judeca mult in necunostinta de cauza.
Drumul catre Iad macar este pavat.
Cred ca acest lucru tine mai mult de credintele pe care le avem in momentul cand trecem printr o perioada mai sumbra,acest lucru insemnand ca trebuie sa stim cum sa gandim si sa fim fluizi in fata obstacolului,iar in fiecare moment sa gandim pozitiv,deoarece la finalul provocarii,doar noi vom avea de castigat !
tot răul e spre bine…Însă, pentru început e important de conștientizat că nu există nici binele, nici răul. Toate experiențele au aceeași menire: de a contribui la evoluție. Fiecare obstacol este creat pentru a fi depășit, fiecare greutate înfruntată îți oferă puterea sa și te face mai rezistent.
”Viața nu iartă slăbiciunea.” Ori accepți fiecare experiență neplăcută ca pe o binecuvântare și lupți, ori duci o existență mizeră…
@IuraRotaru cred ca asta e o atitudine foarte inteleapta, mai ales penru cineva asa de tanar ca tine… sa crezi ca in tot raul e un bine, inseamna ca ceea ce azi ni se pare rau pentru ca nu se potriveste aspiratiilor de moment, ne da posibilitatea de a merge mai departe.
daca toate lucrurile ar fi bine si potrivite momentului ne-am mărgini, si intrarea in zona de confort s-ar produce foarte repede, împiedicandu-ne sa evoluam.
eu cred ca raul, iar nu binele pe care il traim ne face mai puternici.
@oriana_a, daca simti ca trecutul te apasa cauta un terapist nlp sau pe Andrei Loiso (artjoytherapy) sau EMT Eye movement therapy. Puterea de a trai si gandi libera exista in tine, trebuie doar sa o lasi sa se manifeste. Este alegerea ta.
@silviu anton multumesc. am facut si asta. acum trecutul nu ma mai apasa asa mult, si de asta sunt aici acum, pentru ca am identificat posibilitatea de a merge mai departe. am mare incredere in mine si voi reusi! nu plec niciodata la drum ca sa ma opresc dupa cinci pasi. aveam doar nevoie de cineva care sa imi dea un branci, ca sa zic asa. iar cineva a venit, si eu sunt acum in mers si continui sa merg… multumesc. e placut si reconfortant sa gasesti pe cineva caruia ii pasa. si mie imi pasa de altii si imi doresc sa fac mult bine cu atitudinea mea si cu ceea ce pot oferi.
O zi cu soare!
@IuraRotaru îmi place citatul de pe pagina ta de fb: „fiecare vis incepe cu un visator” si imi doresc ca doar eu sa fiu visatorul propriului meu vis si sa ajung nu doar sa-l visez ci sa-l si implinesc.
si candva prin viata sa realizez ca imi traiesc visul meu iar nu cel pe care altii l-au visat pentru mine: mama a vrut sa fac o facultate, tata a vrut sa fiu harnica, prietenii au vrut sa ma ia de nevasta… iar eu nu mai eram pe nicaieri…
„daca visezi, dar visul stapan sa nu ţi-l faci…”
@oriana_a ”Când îţi doreşti ceva cu adevărat, tot Universul conspiră pentru îndeplinirea visului tău.” Sper să reușești. Mă confrunt și eu cu asemenea situații, înțeleg ce zici…
@IuraRotaru multumesc!
@IuraRotaru Ai deplina dreptate. Daca am avea puterea ca fiecare sa ne croim drumul in viata si nu ne-am lasa manipulati de altii , adica , daca as cauta sa fiu eu insumi si nu „unde merge toata lumea acolo merg si eu” cred ca nu am mai avea atitea probleme, fiecare in parte suntem unici dar ne lasam dusi de val. FII TU INSUTI, AI ACEST ACEST DREPT, AI ACESTA POSIBILITATE.
sa gandim pozitiv, si sa ne cream relatia spirituala cu Dumnezeu, tot ceea ce vom obtine in viata depinde direct proportional cu intensitatea si perseverenta credintei noastre!!! cred:)
@mirunaa ESTI pe drumul cel bun, traieste prin credinta in Dumnezeu, si nu vei da gres. Vorbesc din experienta. Suntem creati cu „libertatea” de a fi ce vrei, a face ce vrei, a avea ce vrei, dar si a suporta consecintele alegerii. Alegi bine primesti bine, alegi gresit primesti ceea ce-ai ales. FII TU INSUTI.
E vorba de materialul genetic… Plumbul pus in foc se va topi usor, in timp ce aurul devine tot mai pur pe masura ce este ars, deoarece ard doar impuritatile din el. Deci focul distruge metalele slabe, dar purifica metalele nobile.
Asa si cu mediul, daca esti nascut sa fii alfa, mai devreme sau mai tarziu calitatile tale vor iesi la lumina, mai ales daca esti presat sa le scoti la vedere!
@Daniel Mois SI ce faci? Astepti acel timp „pina vei deveni, sau urmezi pasii devenirii”.
Buna. Greutatile vietii (am avut si am ) nu m-au facut un om rau , am ramas aceeasi , dar mult mai atenta. Cu nervi , rautate, indiferenta nu rezolvi nimic.
eu cred ca daca esti sarac si duci o viata mizera nu trebuie sa fii neaparat si un animal care nu stie decat sa faca rau…din contra trebuie sa luptam sa demonstam lumii ca desi plecam de jos prin bunatatea sufletului nostru si prin vointa putem ajunge cat de sus vrem,desi in ziua de astazi daca esti diferit nu esti luat in seama si lumea te judeca…insa daca suntem impacati cu ceea ce suntem restul lumii si nimic din jurul nostru nu conteaza atat timp cat noi suntem ok.si degeaba esti bogat daca nu ai suflet bun in tine…stiti vorba aceea: mai bine sarac si curat decat bogat si mudar….o seara buna
Este vorba de maturizarea prin suferinta.
„Love gives birth to sacrifice which brings forth hatred and let’s you know pain”.
Trebuie sa devenim constienti de dualitatea acestei lumi :”lumina-intuneric” „bine-rau” „noapte-zi”.
Trebuie sa intelegem ca raul are rolul sau in dezvoltarea noastra.
Nu e de mirare ca cei mai de succes oameni sunt cei care au trecut prin clipe grele in viata.
„Adversitatea are efectul de a provoca talente care,in alte circumstante ,ar fi ramas dormitante.”
Simate Doamne si Stimati Domni ,
cu mare interes am citit acest articol -si- dati-mi voie sa fiu total impotriva acestui citat ,,Conditiile dure de viata sunt indispensabile pentru a scoate la lumina ceea ce este mai bun in personalitatea umana – Alexis Carrel”.
In primul rand nu inteleg de ce noi traind intr-o societate moderna incercam sa ne imbunatatim ca persoana aplicand metode vechi?
Cred ca asa a considerat el , Alexis Carrel 1873-1944, ca personalitatea cea mai buna este influentata de conditiile dure ale vietii – si nu-l contrazic deloc- ba chiar il apreciez avand in vedere bibliografia sa, dar aceasta a fost viziunea sa in care el a crezut ca numai asa iese la suprafata ceea ce este mai bun si asa a reusit EL sa aibe cea mai buna personalitate.
Traim intr-o societate moderna unde omul modern este indrumat , sfatuit si sprijinit pentru a-si atinge telurile si visele sale, unde aceasta regula a conditiilor dure se poate aplica doar in procedeul de dresare al animalelor .
Sunt de parere, daca ar fi sa aplicam aceasta teorie , ca maine toti sa ne indreptam atentia catre urmasii nostrii si – in ideea de a le scoate ce e mai bun din ei (personalitatea) – sa le creem conditiile dure de viata care numai asa ar iesi la lumina . Cine este de acord cu asa ceva ?
Avem -oare – nevoie de conditii dure de viata pentru ca sa avem o personalitate buna si chiar cea mai buna ?
Societatea moderna ne educa mai eficient , ne indruma intr-un mod mai profesionist , ne sprijina in actiunile pe care dorim sa le inteprindem , ne ajuta sa ajungem la visele noastre , dar sa fim sinceri – iar acum va vorbesc din experienta mea – cine a cautat si cine a intrebat si care a alergat din colt in colt si care s-a zbatut pana i s-a taiat rasuflarea si nu a reusit ? Toate solutiile de care avem nevoie sunt in jurul nostru -ne inconjoara- trebuie numai sa le aplicam pe cele mai corecte si asa iese cel mai bun din noi.
Pe Alexis Carrel , il stimez si il pretuiesc pentru valoarea sa incontestabila care-i este confirmata de Premiul Nobel pentru Medicina si Psihologie-1912, dar aceasta teorie nu cred ca se mai poate potrivi cu societatea de acum.
P.s : Sa se tina cont ca notiunea : ,,Societatea moderna” nu inseamna Romania.
@Octavian1
Citind parerea ta, Octavian, mi-a venit o idee: omul modern este indrumat si sfatuit pentru a-si atinge visele, insa in prezent, exista si oameni care nu beneficiaza de o indrumare adecvata lor.
Ideea insa e alta: ce anume ne determina sa cerem o indrumare sau un sfat? Ce anume ne face chiar sa si aplicam sfatul sau indrumarea? Ce anume ne mobilizeaza spre a deveni un om mai bun, chiar un alfa? Ce anume ne motiveaza spre a evolua si mai mult? Oare nu tocmai conditiile de viata mai putin favorabile sunt forta motoare care ne conduce spre a ne depasi conditia, spre a deveni mai buni? Oare nu conditiile dure de viata ne fac (pe unii din noi, ce-i drept) sa coboram in noi, in sufletul nostru si sa vedem, sa descoperim ce comori avem acolo?
greutatile vietii au asupra mea numai lucruri bune. Ma ajuta sa ma intaresc emotional si sa devin mai puternica.
@monica25 Buna. pentru Dana, Claudia si Monica. Am o intrebare. Sunt de acord cu voi, nu stiu care este starea voastra actuala, multumite sau nu de ceea ce sunteti sau aveti, dar ! Daca a-ti fi provenit din familii instarite in care sa nu va fi lipsit nimic, stiti, voi fetele sunteti putin mai avantajate in unele situati dechit noi baietii, o soun din cunostinta de cauza fiindca si eu am o sora pe linga ceilalti 2 frati, si ea fiind cea mai mica si singura fata, a avut toate privilegiile pe care noi intr-o oarecare masura nu le-am avut, Acum sa nu credeti ca ma victimizez, nu, dar cred ca nu intotdeauna bogatia sau saracia te ridica sa fii mai puternica sau mai rezistenta. Ci mai sunt si alti factori. MULT SUCCES IN CONTINUARE.
Conditiile grele de viata m-au facut mai creativa, mai rezistenta, mai hotarata, am invatat sa nu-mi pierd speranta pentru ca raul si durerea sunt limitate.
Eu cred ca de fapt conditile grele de viata te fac exact ceea ce doresti tu sa devi.
Greutatile vietii, conditiile mai grele, inca din copilarie, mi-au creat primele satisfactii de reusita, satisfactia muncii prestata de mine si apreciata de cei din jur. Mi-au adus incredrea de sine si respectul fata de cei care muncesc sai fac lucrurile sa se intample. Toate provocarile ulterioare m-au construit atat psihic cat si fizic ptr a aborda cu incredere si curaj alte si alte provocari,
Cred ca cei care au coborit pe scara vietii invocand greutatile sau conditiile grele au fost intr-un mediu viciat, s-au complacut cu acesta si nu au ales in continuare anturaje de aceslas gen izolanduse de societatea civilizata, bravand in incultura si cazand astfel pe topoganul raului..
Ce nu te omoara te face mai puternic ? Ai dreptate Pera , pe tine te-a facut mai puternic dar nu toata lumea este motivata si indreptata constincios spre lucrurile bune .
Eu cred cu tarie ca nu doar problemele si duritatile vietii iti deschid ochii , te interesc ce-i drept dar nu doar de ele este vorba . Dincolo de aceste lucruri sta puterea noastra interioara , sub numele de „motivatie” si este reprezentata de subconstientul nostru sub simple afirmatii „Eu pot face asta , Eu sunt mai bun de atat , Eu pot sti totul” . Duritatile te pot dobori in cazurile in care sufletul e slab , dar puterea universului este mare si intotdeauna va fi alaturi de cel care crede in el .
Dar ce face universul defapt ? Il ajuta doar pe cel puternic si pe cel slab nu ? Cel mai important lucru care sta la baza tutorur fenomenelor este simplu si il facem cu totii in bine sau in rau si anume „a gandi !” .
Gandurile noastre din fiecare zi ne influenteza viata si ne aduce viitorul exact cum il simtim noi ,cum il gandim sau cum il percepem , fiindca universul functioneaza pe legile lui si cea mai importanta este ca „ORICE ACTIUNE ARE O REACTIUNE” .
Un suflet curat sa avem si o minte POZITIVA si viitorul ne va zambi iar daca mai primim si rau din cand in cand , nu va faceti griji , „ce nu ne omoara ne intareste”
Va salut si o minte cat mai sanatoasa ! Daniel C.-Petrosani .
Iubirea si educatia au impact foarte mare asupra personalitatii..
Oamenii sunt precum metalele, unii se nasc puternici ( semnele zodiacale de foc, pamant), altii se nasc slabi ( semnele zodiacale de apa, aer) In consecinta, acelasi stimul, focul, va produce efecte diferite, si anume, va topi plumbul ( metal slab) si va face aurul( metal puternic)
foarte pur prin ardere!
Deci, oamenii care se nasc slabi vor muri sau vor claca, in urma „conditiilor dure de viata”, iar cei puternici vor deveni „ALFA”, dar pot deveni si infractori, in functie de bagajul genetic!
Consider ca diferenta dintre cei care ajung „ALFA” si cei care se inraiesc sau clacheaza este EREDITATEA!
Din aceasta cauza nu sunt de acord cu expresia „Conditiile dure de viata sunt indispensabile”!
Apreciez ca, niste conditii dure de viata te pot intari sau nu, dar NU TREBUIE SA FIE INDISPENSABILE, intrucat nici oamenii nu se nasc toti la fel!
@CarmenCucerencu te contrazic, cu respect. eu sunt semn de aer si in ceea ce fac profesional sunt un lider informal. am reusit prin munca, talent si efort. eu nu spun despre mine ca sunt un om slab si nici altii nu pot spune asta. din contra, altii au despre mine o parere mai buna chiar decat a mea, pentru ca eu sunt foarte pretentioasa cu mine…
dar spun despre mine ca mai am multe de invatat si de trait. dar asta nu ma face slab. eu nu mor si nu clachez. eu sunt „cafeaua”… poate ai citit un comentariu care circula pe mail despre cum poate apa fierbinte sa schimbe lucrurile.
iti spun pe scurt: morcovii sunt tari. sunt puternici, dar apa ii fierbe si ii face moi.
ouale sunt moi dar apa le intareste, le impietreşte chiar…
cafeaua e ca un semn de aer, volatila, o ia vantul… dar ea va schimba apa…
conditiile mele de viata au fost dure, amare chiar… poate citesti si alte commenturi …
dar asta nu m-a facut sa clachez si nici sa dau inapoi.
si daca nu te superi comparatia ta cu chimia e poezie pura, nu are nimic de-a face cu realitatea. nici aurul – cel pur – nu e un metal tare, el devine tare in combinatii …
eu voi deveni alfa, iar pentru tine voi fi acel semn de aer care confirma regula… , ca exceptie…
sa nu te superi.
o zi cu soare!
@CarmenCucerencu da, hai sa vorbim de zodii aici. au foarte mare relevanta in psihologie.
@CarmenCucerencu din pacate si eu subscriu la ideea ca zodiile nu au nici o insemnatate in psihologie. Si mai subscriu la parerea ca astrologia este o pseudostiinta. Eu sunt un semn de apa. Nu sunt un ALFA, din pacate la mine e putin mai complicat, am dezvoltat de-a lungul deceniilor inclinatii catre o personalitate pasiv-agresiva. Nimic de domeniul patologicului, iar sub cel care nu vrea sa se lase calcat in picioare se ascunde o fire sensibila. E o chestie de echilibru, pe care nu l-am gasit. Am si o alta mica problema, la 1,92 m si volumul meu pulmonar intimidez numai prin simpla prezenta si prin vorbitul normal si trebuie sa tin cont si de asta in timp ce imi dezvolt inteligenta emotionala si pe cea sociala ca sa imi caut echilibrul. Insa divaghez deja.
EREDITATEA conform cu mai toate numele mari din psihologie poate influenta IQ-ul. Si si pe acela nu il influenteaza in proportie de 100% Nu s-a reusit sa se gaseasca nici o legatura intre EREDITATE si EQ respectiv SQ, care nu numai ca se spune ca au 70-80 importanta pt reusita in viata, dar dupa parerea mea in discutia despre subiectul de fata au o pondere spre 90%. Iar daca EREDITATEA nu ne ajuta cu un IQ de membru MENSA nu trebuie sa ne facem griji, IQ-ul conteaza 20-30% pt reusita in viata, mai importante sunt restul.
@CarmenCucerencu Tot respectul meu doamna Carmen. Am fost si eu intr-o perioada din viata mea interesat de zodii si de numerologie, Numerologia i-mi place mai mult fiindca i-mi place sa ma joc cu numerele, si chiar daca m-am regasit in unele aspecte in ceea ce spune acestea, cel putin zodiacul, mai bine zis previziunile zilnice sau lunare si chiar cele anuale nu au nimic clar in ele ca sa nu zic ca mint. Eu personal am facut acest experiment. Am luat 3 ziare in care erau date previziunile pentru acea zi si fiecare spuneau diferit. Acum dupa care sa ma fi luat, dupa cel care spunea de bine sau dupa cel care spunea de rau, comparindul cu cel de al 3 lea ca sa vad cui da dreptate. Daca vrei sa fii cineva in viata, o poti face, am mai spus acest lucru si il repet si aici „poti sa fii ce vrei, sa ai ce vrei si sa faci ce vrei dar in acest al 3 lea caz vei suporta consecintele alegerii”. NU-MI POATE DICTA JUPITER SAU STIU EU CE PLANETA CHIT DE BOGAT SAU SANATOS SAU MAI STIU EU CUM SA FIU. SUNT CEEA CE GHINDESC SI ASTA MA DEFINESTE, CA PERSOANA SI CARACTER. O VIATA PLINA DE BINECUVINTARI.
Salut, Pera.
„Greutatile” vieții pe mine m-au făcut sa fiu foarte apropiată de fetița mea, sa nu am nicio retine in a-i arata toată dragostea mea.
Pai este doar o alegere. Depinde doar de tine ce vrei sa fii. Si depinde de tine cum iei greutatile vietii, adica atitudinea ta in fata lor. Poti alege sa iti plangi de mila si sa te apuci de droguri sau mai stiu eu ce sau poti sa cauti rezolvari pentru problema ta.
Va invit sa vizionati serialul „ARROW”, exemplifica multe privind echilibrul dintre „animal” , razbunare, repere morale in viata…. keep in touch !! LAU
Pana la urma „NU CONTEAZA CE TI SE INTAMPLA CI CUM REACTIONEZI”
@calinstelian foarte bine punctat. cred ca e esenta!
Uite Pera, adevarul este ca eu ma credeam un tip foarte puternic pana la o varsta destul de inaintata din viata vreo 19 ani cand s-a intamplat ceva care mi-a cam distrus increderea in mine, insa eu am avut o incredere oarba in mine si egoista cred. Pana nu am acceptat ca exista un Dumnezeu fara de care nu putem face nimic dupa spusele lui, eu nu am reusit sa-mi recapat increderea in mine.
Iar in cea ce priveste binele si raul eu cred ca este o chestiune de alegere, dar aici e mult de discutat, de fapt sunt multi factori care-l motiveaza pe un om sa fie bun sau rau dintre care pot sa amintesc in primul rand educatia primita mai ales in primi cei 7 ani de acasa care cred eu sunt foarte determinatori.
Am ajuns aici ,pe acest site datorita faptului ca am scris pe google `dezvoltare personala`.Datorita lui Pera si a muncii lui am ales acest drum,m-am regasit in textele lui,m-a ajutat sa-mi dau seama de realitatea in care traiesc,il urmaresc ,citesc si recitesc ceea ce scrie.Nu am avut niciodata nimic,am fost si sunt sarac,aici am dobandit puterea de a trece peste rusinea care imi aparea atunci cand eram aratat cu degetu sau luat la misto ca nu am,ca sunt sarac.Am avut de ales in viata,ori sa ajung un puscarias,un alcoolist,ori sa incerc sa ma dezvolt atat cat pot,sa imi dau seama ca trebuie sa las ceva dupa mine,sa fiu constient ca timpul este limitat si ca fiecare zi este o oportunitate de a invata ceva si de a deveni mai bun sau mai rau.Eu nu cred ca problemele,dezamagirile,conditiile de viata bune sau rele decid ceea ce vei ajunge,este alegerea ta ce vrei sa devi,alege sa devii nervos,frustrat,egoist,alege sa te conduca emotiile si vei ajunge un robot pe pilot automat,tot la fel de usor poti alege sa fii diferit,sa nu platesti cu aceeasi moneda,sa fii mandru ca nu reactionezi la fel ca restul in situatii critice,invata din greselile altora,invata sa asculti chiar si ultimul om,pana si acesta are ceva de spus,depinde numai de tine ceeea ce vrei sa devii cu adevarat.Mi-au trebuit 6 ani de umblat fara casa ,fara masa,inca nu am reusit sa fiu bogat,poate ca nici nu voi reusi,dar sunt mandru ca am incercat,ca am invatat sa fiu eu.Am avut necazuri,obstacole,am picat in alcool,m-am trezit a doua zi si imi era rau,cheltuisem toti banii pe bere,am ales ce era rau,nu ma ajutat berea sa ies din probleme,nu mi-a achitat datoriile.M-am apucat de fumat,nici asta nu ma ajutat si atunci cum pot eu sa aleg sa fiu distrus de incercarile vietii?In concluzie,sunt ceea ce vreau sa fiu,sunt ceea ce imi aleg sa fiu si aici nu exista cale de mijloc.Succes!
Life is a beautiful struggle
Pe mine greutatile vietii ma fac slaba si neputincioasa..Imi scade increderea in sine care si asha este destul de scazuta.Mi-i foarte greu sa le infrunt si de asta am inceput sa citesc blogul personalitatealfa.com…Pentru asta ii multumesc din suflet prietenului meu Iulian ca mi-a deschis ochii si m-a facut sa imi dau seama ca totul poate fi schimbat..Multumesc lui si multumesc tie,draga Pera.
din punctul meu de vedere cei care devin infractori, ajung asa fiindca in momentul cand gresesc sunt pedepsiti, se pedepsesc sau nu se accepta gresind
cei ce devin personalitati alfa, au curaj sa se ridice si sa incerce din nou acelasi. Sa devi o personalitate alfa este o ocazie, o oportunitate care trebuie sa o prinzi.
pe mine greutatile vietii m-au trecut prin 3 etape:
1:etapa cea mai de jos,in care greutatile m-au blocat,unele au fost asa de mari ca era sa ma pierd pe mine insami din toate punctele de vedere,
2;dupa ce m-au blocat si am stat mult timp acolo blocata,ceva ce eu il numesc Dumnezeu mi-a dat IMPULSUL mic la inceput de a RE incepe sa gandesc,sa ma misc,sa nu mai stau moarta in blocaj…..si am miscat eu cat am miscat pana cand am dat de
3.am dat de etapa cand mi-am dat seama la de ce mi-a fost data o anumita greutate chiar si pe cea care era sa ma striveasca de tot!!!apoi am intalnit oameni ca mine care treceau prin etapa 1 sau 2 sau 3….
acum vreau sa trec la etapa
4:la care inca nu am trecut definitiv,deoarece inertia ma impinge din nou cateodata la 2 sau la 3 si din pacate mai rar si la 1!!!
4 pt mine ar fi sa FOLOSESC TOT GREUL SI SA IL TRANSFORM IN DIAMANT:)!!!
Este adevarat. Conditiile de viata te fac sa vezi viata intr-un fel sau altul. In cazul defavorabil trebuie sa ai ochii deschisi sa vezi ca se poate si altfel. Trebuie sa ai speranta si sa crezi ca se poate si mai bine. Iti mai trebuie vointa, ambitie, motivatie ca sa ajungi sa schimbi ce e rau in bine. Conditiile de viata nu ar trebui sa te impiedice sa devii ceea ce-ti doresti, in cazul in care iti doresti ceva si nu esti unul care prefera sa traiasca dupa o zi pe alta, care mai face si copii carora nu are ce sa le ofere si ii obliga la un trai chinuit (un lucru care ma revolta intr-un fel si nu-l pot intelege). In cazul favorabil, nu ii pot intelege nici pe cei care au bani si isi pot oferi un trai mai mult decat decent de ce prefera sa traiasca in mizerie. Inteleg ca nu pui pret pe lucrurile exterioare, dar ce ai cu inventia sapunului si cu igiena personala? (De ce cersesti la coltul strazii? Cum poti sa preferi asa ceva?) Si chiar daca pentru unii accesul la educatie este aproape nul, chiar daca vii dintr-un mediu in care vulgaritatea si violenta e normalitate, e imposibil sa nu vezi pe strada oameni care isi vorbesc frumos, care nu au vanatai pe fata, care sa-ti arate ca se poate si altfel. Sunt persoane foarte educate atunci cand sunt mici si devin niste needucati cand cresc, aici intervine autoeducatia de care doar individul este responsabil. In concluzie, conditiile de viata nu sunt responsabile in totalitate de reusita in viata, se poate sa nu ai nimic si sa ajungi sa ai totul sau sa ai tot si sa ajungi sa nu mai ai nimic.
… Buna!
Interesanta tema. Poate ar fi util de luat in considerare ca aproape fiecare cuvant inclus in afirmatia lui A. Carrel are o valoare fluctuanta de la om la om. Fiecare are o perceptie ( in general limitata la sau de experienta proprie ) asupra semnificatiei termenilor: „conditii dure”, „indispensabil”, ” a scoate la lumina” , ” ce este bun” …., etc. Si evident ” personalitatea umana”.
De ce spun asta? Greutatile ar trebui sa fie privite ca mijloacele prin care viata ne pune fata in fata cu propriile limitari – idei preconcepute – determinandu-ne sa le depasim/integram intr-un nou palier de intelegere, de preferinta mai inalt, mai luminat.
Dar .. mintea umana poate fi un foarte abil jongleur de idei si poate justifica orice actiune ca pe un salt calitativ ( cel putin din perspectiva proprie ).
Exemple sunt cu nemiluita: betivii spun ca ” mai bine sa beau decat sa dau in cap la oameni” , politicienii nostrii ” se sacrifica pentru binele natiunii”, cel care putrezeste in fata televizorului ” se informeaza despre mersul evenimentelor” . etc.
Totusi, a considera conditiile dure ca fiind „indispensabile” dezvoltarii e un salt riscant spre nebunie. Totul tine de nuante: pana unde inseamna ” iesire din zona de comfort” si de unde incepe dictatura. Experimentele de reeducare din inchisorile comuniste, ca si intregul sistem penitenciar reprezinta dovezi ale unei astfele de mentalitati duse la extrem.
Atunci cand, din vointa proprie iti asumi un efort pentru autodepasire e un lucru, cand alti oameni impun conditii dure, e cu totul altceva ….
Cam asta a fost participarea mea la dezbatere. Zi si viata buna in continuare!
Petru A.
Participare foarte utila as putea spune.
Buna ziua. Atit as vrea sa adaug aici: capitalismul ca si comunismul are si el felul lui de manipulare, si unul si altul manipuleaza, avind ca slogan „binele comunitatii” vorba lui Basescu, „sa va mearga bine” si vedem chit de bine ne merge.
Salut Pera
Eu pot spune despre viata, ca ma incercat foarte mult, dar eu tot timpul si poate din instinctul de supravituire, am cautat raspunsuri, si am ajuns la concluzia ca absolut totul este pentru binele meu,
si tot ce vine fara voia noastra, reprezinta o testare psihologica si de personalitate, si asta reprezinta evolutia noastra. Depinde de noi daca vrem sa urcam pe scara.
Si ca tot timpul trebui sa fim pregatiti penru urmatorul pas.
Multumesc pentru tot , si spor in toate.
Pera… pe mine, tot ce depaseste gradul meu de suportabilitate, ma transforma in fiara!
Daca pana la un punct latru, ca sa atrag atentia asupra pericolului, dupa…incep sa musc!
Urasc chestia asta, dar… o recunosc!
In momentul in care, intr-o situatie limita – realizez ca nu mai am nimic de pierdut, lovesc…in forta!
Si stii care-i treaba urata?! Daca m-ai adus in starea asta, nu-mi pasa ce simti tu, nu ma intereseaza ca ai nevoie de mila….privesc rece, indiferent si impietrit (incapabila de empatie) – mi s-a intamplat de cateva ori in viata si m-a surprins chiar si pe mine de ceea ce sunt in stare sa fac/simt in situatii limita…
Spune Alex Carrel cum ca…conditiile de viata dure sunt mijlocul cel mai sigur de a scoate ce-i mai bun din personalitatea umana…acum! Depinde daca…ceea ce spune el, a fost probat de el insusi….
Spre exemplu – din raspunsul meu recent ar reiesii – in lumina reflectoarelor – latura mea intunecata:
1. egoismul – puternic si pe picioare;
2.Instinctul de conservare, de supravietuire care, ma poate face sa calc peste cadavre…acuma, depnde si de ”natura” si nr. cadavrelor care m-au adus intr-o atare stare 🙂 – este relativ, totusi! Suferinta nu este un subiect sanatos de gandire si nici nu trebuie sa poposesti prea mult in el – cutia cu maimute (mintea) oricum prelucreaza negativ sau gresit din dorinta numai de bine si de comfort…
Vitejilor le recomand – prin exercitiul de imaginatie – cat timp ar rezista in atare conditii de viata (dure!) si, sa-mi comunice si mie (in urma experientelor lor) daca, cine si in ce masura….i-a motivat sa reziste, sa nu clacheze nervos, ca fizic-ul daramat precede daramarea spiritului; pentru mine – citind despre martirii nostrii – am inteles ca Dumnezeu le-a dat puterea de a nu innebunii, de a rezista fizic, moral….
Pera draga
Si eu m-am zbatut cu aceeasi greutate: tata alcolic. Din pacate al meu a murit din pricina acestei boli. Tin sa zic ca greutatiile vietii l-au doborat si si-a afundat tristetea in bautura pana a murit la doar 47 de ani.
A fost exemplul care sa ma faca sa vad la varsta de doar 19 ani cat de scurta e viata si are doar doua sensuri: inainte sau inapoi. cei mai multi oameni dau inapoi-aleg suferinta.
Sunt destul de intrebata cum am trecut peste. La momentul de fata cand mi-am imormantat tatal suferinta a fost atat de mare incat s-a anihilat; cred ca e ca atunci cand un animal te mananca de viu: nu mai simti nimic. Si a fost genul de suferinta prin care am trecut singura- mama era plecata in strainatate sa stranga bani ptr datoriile ce le lasase tata si sa imi asigure ajutor financiar ptr studii. Eram la un nivel sub zero- oameni buni la suflet dar nici unu nu ne-am trezit la realitate pana nu a murit unu din noi.
Asta fost proba de foc.mama a reusit sa plateasca datoriile ba chiar si-a deschis o afacere eu mi-am terminat studiile in strainatate si pot sa spun ca am intrat in normal.
Fata de tata imi doresc sa se odihneasca in pace- eu l am iertat si sunt constienta ca fiecare suntem responsabili ptr noi insine. O poveste de viata trista dar necesara sa ne deschida ochii!
Draga fata, desii ai trecut prin ceva foarte greu ai depasit momentul si acum esti vie.Bravo Felicitari.Te admir si te respect.
E perfect adevarat. Toate obstacolele depasite in viata te ajuta sa evoluezi daca asa alegi tu. Eu va spun o poveste extraordinara (mie imi place foarte mult).Este vorba de un fermier care a mers la un om intelept din satul lui, caruia i-a povestit despre viata lui grea. Imediat ce rezolva o problema aparea alta. Inteleptul a pus trei oale cu apa la fiert. Intr-una a pus o legatura de morcovi, in a doua cateva oua si in ultima cateva frunze de ceai. Dupa o jumatate de ora, cele trei lucruri au reactionat la apa fiarta diferit. Morcovul a intrat in apa puternic si a iesit moale. Oul a intrat cu o coaja fragila si a iesit tare. Frunzele de ceai au schimbat apa.
Pera, ca si mine a ales sa fie frunza de ceai. Voi cum va comportati cand intampinati dificultati? Frunza de ceai schimba cu adevarat apa fierbinte – adica elementul care aduce durerea. Haideti ca atunci cand intampinam conditii de viata dure sa ne ridicam la un nivel superior si sa schimbam situatia din jurul nostru.
Cu drag,
Maria
Lipsurile materiale si certurile din familie creeaza in tine, omul copil, un dezechilibru urias! Astfel omul copil nu mai are timp sa se joace toata ziua in gramada cu nisip si incepe sa ajute parinti cu cat poate el mai mult si sa nu mai fie o povara pentru parinti, el fiind prea copil ca sa inteleaga ca DEFAPT nu asta este cauza certurilor din familie. Toate aceste ,,dezavantaje” duc la faptul ca unul din parinti ajunge alcoolic, de obicei tatal, astfel omul copil devine martor la un alt episod al vietii lui: tatal o loveste pe mama si de multe ori ajunge sa se razbune pe copii. Toate aceste scene nu fac altceva decat sa antreneze gandirea omului copil, el incercand sa faca totul mai bine isi antreneaza abilitatile de mic si incearca sa scape de acea atmosfera de scandla din familie. Pe cand alti copii nu stiu altceva decat jucarii si mancare el deja isi ia viata in maini si incepe sa inteleaga ce trebuie sa faca cu ea. Visul tuturor oamenilor copii este acela de a avea o familie linistita si la randul lor isi doresc copii pe care sa-i creasca si sa le ofere tot ce ei nu au avut.
De aici drumul omului copil se bifurca, unul duce spre castiguri rapide, dar care nu sunt sigure pentru viitor, si celalalt duce spre o cariera sigura, cu remuneratie buna. Totul depinde de omul copil si de ceea ce vrea el sa faca. Stiu ca e prea mic ca sa faca o asemenea alegere, insa pe doamna Viata nu o intereseaza. Multi dintre ei saturati de lipsa banilor (principala sursa a tuturor necazurilor din viata lor) aleg calea cea mai usoara, poate ei nu au incredere in viitor si doresc ceva de moment, poate la ei nu conteaza ziua de maine. Eu nu ii condamn, este o alegere si un mod de a trai, chiar sunt de parere ca ei sunt foarte inteligenti si au o capacitate de concentrare extraordinara pentru ca sa fim seriosi nu este usor sa furi o masina si sa nu lasi urme, sau sa furi o banca si sa nu fi prins. Cati dintre noi am fi capabili de asa ceva? Va zic eu prea putini. Multi ar face planul si cand ar ajunge la fata locului ar da bir cu fugitii.
A doua categorie de oameni copii aleg a doua varianta, se inchid in ei si isi pun in minte ca doar invatand pot sa scape de viata pe care o au. Toata lumea ii recunoaste, cei mai buni copii din clasa. Si eu fac parte tot din categoria lor. AM ajuns la concluzia ca singura sansa de a ajunge sus si de a arata lumii care ma compatimea ca nu am murit de foame, este sa invat. Si am invatat si inca invat. Imi cladesc o cariera sigura, caramida cu caramida. Nu accept cuvantul esec in viata mea si imi place sa ii conduc pe altii. Nu e o meserie usoara de a fi sef, e chiar al naibii de greu, dar iti aduce si multe satisfactii.
Ambele categorii au o viata de succes, Fiecare in lumea pe care o alege. Insa sunt si dezastre si astea se intampla cand uiti ce vrei sa faci cu viata ta, sau esti prea slab sa iei o decizie si te lasi purtat de valuri ca o corabie subrezita. Atunci apar dezastrele, majoritatea sunt asociate cu drogurile si cu alcoolul, dar pe noi nu ne intereseaza ca noi nu suntem un dezastru cu niste victorii ale naturii umane.
@Irina Nitescu Multumesc pentru acest comentariu.
@unforgivenib Cu placere! Sper sa te inspire povestea mea!!!
As mai avea de adaugat ca o influenta foarte mare asupra deciziilor omului copil o are si anturajul (grupul acela care te accepta asa cum esti si nu iti rade in fata, nu te barfeste pe la spate si nu ii este mila de tine). De cele mai multe ori cei din prima parte fac parte dintr-un grup, in grup luandu-se cele mai importante decizii. Astfel omul copil o ia pe un drum despre care inca nu stie multe.
De obicei cei din a doua categorie fac parte fictiv dintr-un grup ei fiind mai mult singuratici, fiind niste neintelesi.
Buna ziua. Si eu am avut o copilarie nu tocmai placuta, Nu ca tata sau mama ar fi fost betivi sau stiu eu ce alt ceva dar am fost crescut ca de altfel si ceilalti 2 frati ai mei si sora, doar cu strictul necesar. Nu am avut ca sa spun asa tot ce mi-am dorit ca copil, de multe ori ma uitam la copii sau colegi de ai mei ca au mai mult sau mai bun si inghiteam in sec ca eu nu am, si asta ma determinat sa fiu mereu „in priza” sa caut solutii ca fetele mele sa aiba tot ce-i mai bun. Nu spun ca am reusit tot timpul sa le ofer ceea ce as vrea sa le ofer, dar nici daca as avea posibilitati nu le-as tine „ca pe palme” adica „de bani gata”, de ce? Le invat ca pentru a avea trebuie sa lupte, sa inteleaga ca nu totdeauna poti sta pe „roze” vin vremuri chind trebuie sa stai si pe „spini”. Si spinii sunt buni daca stii cum sa-i tratezi. Daca ai un caracter tare te ridica daca nu te pot dobori. Dar si alegerea pe care o faci pentru tine insuti. CE VREI SA FACI CU VIATA TA, UNDE VREI SA AJUNGI. SUNTEM SI DEVENIM CEEA CE GHINDIM. MULTA BINECUVINTARE.
Greutatile vietii sunt lectii dure pe care in principiu ar trebui sa le invatam, ca sa trecem la un alt nivel in viata. Se spune ca cel mai usor se invata din propriile experiente, iar acestea pot fi de cele mai multe ori dure, pentru ca altfel nu invatam;cateodata sunt necesare mai multe experiente dure ca sa invatam, cel putin eu am avut nevoie de aceste experiente( suna masochist nu?) si chiar este, dar altfel nu se poate cel putin in cazul meu. Experientele dure sunt un rau necesar as putea spune. Daca merg cu ideea si mai in profunzime, din pacate unele experiente sunt prea dure, ne coplesesc si ne fac sa suferim enorm si atrunci apar blocajele, asa numita ” bula temporala” in care nu mai simtim, nu mai gandim suntem inerti pur si simplu.Din fericire nu am atins acest nivel , dar am citit depre astfel de suferinte” date” ca sa zic asa. Exista doua cai: alegerea de a nu mai trai si implicit de a nu mai lupta si alegerea de a lupta cu credinta puternica intr-un Dumnezeu Salvator.
E vorba de decizie. Si cei care ajung infractori dar si cei care devin personalitati respectate iau decizia. Ca de aia ajung ce ajung. Tine si de gena, dar tind sa cred ca mai mult de mediul inconjurator (familie, anturaj, mass-media, carti etc).
Sunt 2 metode prin care poti sa afli cine esti si cum esti cu adevarat: cand se napustesc un amalgam de probleme pe capul tau in stil fara numar si cand ai parte de succes dupa succes…
Pe mine greutatile vietii m-au facut si mai rau dar si mai bun. Si mai slab (in sensul de sensibilizat) dar si mai puternic. Insa chiar daca la baza suntem fiinte reactive ca orice mamifer, noi putem dezvolta acea capacitate de a alege cum sa ne comportam in orice situatie. Insa o putem face mai inconstient decat rational si necesita ceva antrenament pt a face asta. Stiu ca Viktor Frankl a spus-o dar a avut mare dreptate.
Ca si concluzie personala, eu zic ca este mai bine ca omul sa se concentreze sa devina cat mai bun si cat mai puternic si sa ignore cat mai mult tentatiile de a deveni slab si rau. Asta pt ca daca aceste perechi de trasaturi sunt accentuate, duce la nevroza ceea ce inseamna ca respectivul individ duce o mare lupta in el. Iar daca alege sa fie infractor si o da pe negativ, va suporta consecintele.
Eu cred ca noi,oamenii santem un amestec de lumina si intuneric.Singura sansa , sa nu ne acapareze intunericul din noi,mintea, cand santem mult prea incercati, este sa discutam sub orice forma cu Dumnezeu. Sa ne plangem lui, sa-i cerem ajutorul sa ni se lumineze mintea sa rezistam si sa gasim solutii.Daca nu avem mintea luminata putem trece pe langa rezolvarea problemei de o mie de ori fara sa o vedem si daca nu avem forta interioara chiar daca vedem solutia, pur si simplu nu o putem pune in practica, nu avem suficienta forta.Toti avem in interiorul nostru ingeri si demoni. In functie de treapta evolutiei spirituala pe care ne aflam fiecare,ne stapanim mai bine sau mai putin bine demonii ( mania, invidia, orgoliul, lacomia,….Daca unul sau mai multi din ei a pus stapinire pe mintea noastra e foarte greu , si tindem catre satisfactii mai aproape de animal, ce se cheama calea mai usoara pentru ca sant rapide.Atunci e foarte greu sa si te rogi, sa si discuti cu Dumnezeu,pentru ca mintea este intunecata si daca persista prea mult situatia ..e si mai greu sa gasesti calea care sa te ajute pe termen lung si orice effort in aceasta directie pare fara rost,. Deaceea, cred eu , ca daca nu este nimeni sa te sfatuiasca competent, sau nu poti intelege pentru ca durerea sufletului, ti-a tulburat limpezimea mintii macar fugi la Dumnezeu si-l rogi si-l certi si ii amintesti ce vrei si tot asa pana cand se usureaza sufletul si incepe sa functioneze si mintea ,iar Dumnezeu nu ramane dator niciodata..Eu cred ca si aceste lectii pe care le tine Pera le primesc pentru ca l-am batut pe Dumnezeu la cap ani de zile sa ma faca sa inteleg de ce am fost si sant bine intentioana , am facut tot ce am putut eu sa fie bine si rezultatul nu este cel dorit.
As vrea sa comand cartea dar nu locuiesc in Tara as putea sa platesc prin Transfer bancar?
cer ajutor comunicare
ma simt anumalele si oameni ma evit`
ma urmaresc animalele` e o nebunie totala
Greutatile vietii au un efect mixt, in functie de fiecare individ in parte, de educatia lui emotionala,autodisciplina de care tine, de anturaj, trasaturi de caracter, etc. De ce devin unii infractori si altii evolueaza? Diferenta este si intr-un citat de Jack Sparrow: „Problema nu e problema, problema e cum vezi tu problema”
Dupa parerea mea, felul in care ne gestionam puterea dobandita in urma experientelor dificile, tine de pozitia pe care o abordam in viata. Tine de felul in care ne raportam la cei din jurul nostru. La randul ei, pozitia este influentata de educatIe, mediu social, experiente personale etc.Voi generaliza putin si voi spune ca exista patru mari categori de oameni:1. cei care considera ca restul sunt ok, ei nu .Cei care considera ca ei sunt ok, restul nu. 3Cei care considera ca nici ei nici restul nu sunt ok si ultima si cea mai evoluata din punctul meu de vedere este categoria (4) oamenilor care au reusit sa treaca prin toate etapele si au ajuns la concluzia ca ei sunt ok la fel si ceilalti iar atunci cand isi doresc o schimbare, au curajul sa inceapa de la ei ,convinsi fiind de puterea exemplului. Cei care nu asteapta ca schimbarea sa vina din exterior si nu ii invinovatesc pe ceilalti pentru propriile actiuni, se ghideaza dupa principiul fundamental al libertatii: Libertatea mea este libertatea mea pana cand o incalca pe a altora-> si-au dezvoltat abilitatea de a face ce isi doresc pentru a fi fericiti fara sa-i raneasca pe altii , sunt capabili sa demonstreze unui om ca nu are dreptate prin intermediul argumentelor logice, rationale fara sa-i faca sa se simta jigniti ci sa-si doreasca din proprie initiativa sa schimbe ceva -> revenim la puterea exemplului.
Care sunt conditiile dure de viata care te pot transforma intr-un animal sau intr-un om ? Cat de intense/dure trebuie sa fie aceste conditii de viata ? Toate astea sunt doar scuze, atata timp cat avem constiinta si liber arbitru, atata timp cat orice greseala facuta, intentionat sau neintentionat, se poate repara/ indrepta.
1.Efectele poat fi atat constructive cat si distructive depinde de cum alegem sa vedem viata,dar mai tine si de nivelul de dezvoltare,pentru mine rar au avut efecte distructive pentru ca mereu alegeam sa fiu putin mai „solitar” si sa invat din experiente…acum nu au decat efecte pozitive(constructive).
2.Ei,aici depinde mult de alegerile tale ce cea ce faci sau zici zilnic folosind constient sau inconstient legea atractiei.Iar o alegere poate veni mai usor sau mai greu in functie de nivelul / „greutatea” ei.
http://www.yogalatineacasa.com/ROTILE_DE_ENERGIE_CARE_NE_CONDUC_VIATA.php
Stiu eu unde e diferenta,chiar stiu si continui sa cred ca am dreptate,diferenta aia depinde de om,de gandire,scuzati-mi limbajul dar..daca esti prost devii animal,daca ai o samanta de intelepciune gandesti,bine la depresie nu gandesti rational dar cum am mai zis,daca ai o samanta de intelepciune te gandesti,daca esti realist devii mai puternic,mai intelept,mai multa experienta ,daca esti prost devii mai prost decat esti incercand sa prostesti si pe altii .
I was just looking for this info for a while. After 6 hours of continuous Googleing, finally I got it in your web site. I wonder what is the lack of Google strategy that do not rank this type of informative sites in top of the list. Normally the top sites are full of garbage.
466889 787186I admire your work , regards for all of the helpful blog posts. 30031