Cand am fost mic, am fugit de acasa descult. Nu mi-e rusine. Imi iubesc familia. Acum , cand parintii mei au depasit varsta de 50 de ani, s-au maturizat in sfarsit si am o relatie excelenta cu amandoi, desi unul sta intr-o parte a orasului si celalalt in partea opusa. 🙂
Au fost zile cand stateam cu pisica la etajul 4 si plangeam in timp ce tineam pisica in brate. Se auzeau urletele pana la etajul 4.
Au venit odata dupa taica-miu 2 dube de jandarmi. Nu o lovea pe maica-mea dar spargea tot din jur. Asta era distractia lui preferata. Azi cand stau cu taica-miu la o cafea si il intreb de ce spargea tot in jur ( odata a spart usa cu toporul), imi spune :" Pai ce era sa fac, sa o omor pe maica-ta?"
Am fost si rapit de taica-miu un weekend. I-a spus la maica-mea, dupa ce si-a facut numarul cu spartul obiectelor si a mobilierului din jur : "Nu plec fara fiu-miu". Evident ca maica-mea s-a opus, dar la insistentele mele, a cedat. Am plecat cu el si am petrecut un weekend fain in urma caruia m-am ales cu o pereche de ochelari de soare. Aveam 9 ani.
Nu o zi, nu o saptamana, o luna sau un an am trait sub teroare. Ci de la varsta de 7 ani la varsta de 15. 8 ani in care maica-mea intretinea familia din salarul de invatatoare. 8 ani in care la cel mai mic zgomot tresaream pentru ca stiam ca in orice clipa poata sa apara nebunul. Uneori dormea pe banca pana dimineata ca sa ne astepte. S-a intamplat ca maica-mea si nici nu poata merge la lucru din cauza asta.
Iti spun asta ca sa intelegi ca daca ai azi probleme cu parintii, am simtit pe pielea mea cum e sa traiesti sub teroare. E important sa stii ca scriu zambind aceste randuri. Un zambet amar de aducere aminte, dar un zambet. Acum sunt prieten cu taica-miu si se intalneste si el cu maica-mea la cate o cafea.
Iubirea din clasa a-7-a . Stii de ce imi aduc aminte de ea? Pentru ca tin minte cum stateam pe jos pe covor, urlam si dadeam cu pumnii in podea. Il uram pe Dumnezeu pentru ca ma parasise. Sufletul meu era PRAF. A fost revelatia pentru mine. Prima iubire si prima oara cand am luat cunostiinta cu partea intunecata a sufletului uman. Eu credeam ca daca iubesti e destul ca sa fii iubit inapoi. Ce dezamagire. Cred ca asta e esenta intregii rautati umane. De atunci incolo nu am mai fost inocent. Pana atunci am fost
O fata de care imi placea, Alina, s-a indragostit de un alt tip, mai popular. Eu eram un mic introvertit antisocial. Am suferit ca un caine saptamani bune. In liceu din nou am patit la fel. Am fost virgin pana la 19 ani.
Iti spun asta ca sa intelegi ca daca suferi din dragoste, stiu cum se simte fiziologic, emotional, psihic, spiritual sa fii LA PAMANT pentru perioade lungi de timp din cauza suferintei din iubire. .
Am fost sarac toata adolescenta mea. Am avut papuci in care intra apa cand ploua. Sau zapada. Nu am avut haine. Nu aveam cablu la televizor ani de zile dupa ce toti aveau deja. Imi era rusine sa aduc pe cineva acasa la mine.
Maica- mea este invatatoare. Si atat. La 24 de ani inca ii ceream bani ei ca sa pot sa merg la facultatea de psihologie.
Pe de alta parte stiu ce insemana si cum e sa ai bani sa iti cumperi o masina si sa ii spargi intr-o luna de zile pe mancare, haine si telefoane. Stiu ce inseamna sa ai obiceiuri proaste. Sa mananci pana faci burta. Sa te joc jocuri pe calculator pana ai ochi rosii. Sa ti se spuna ca esti un vagabond care nu e bun de nimic. Sa iti pierzi credinta in Dumnezeu si in tine.
Vreau sa stii ca am simtit umilinta saptamani, luni si ani in orice aspect al vietii vrei tu.
Mi-a fost rusine de familia mea, mi-a fost rusine de mine, de fetele si apoi femeile din jurul meu, de prietenii mei, de casa mea, de viata mea.
O rusine care te face sa intrii in pamant.
Si vreau sa stii ca nu m-am folosit de niciuna de suferintele din viata mea, ca de o SCUZA pentru a nu reusi.
In acelasi timp, stiu ce inseamna succesul. Ce inseamna succesul sau un venit de cateva mii de euro pe luna. Ce inseamna o relatie cu o femeie extraordinara care iti aduce liniste in suflet. Ce inseamna sa faci sex pana cand pur si simplu nu mai poti si vrei doar sa te culci. Ce insemna sa iesi in club si sa te distrezi pana crapi. Sa citesti, sa canti la pian, sa dansezi. Sa mergi in excursii cu prietenii si prietenele care sunt familia ta mare si fericita.
Asta pentru ca e un lucru pe care nicio suferinta nu mi l-a putut lua.
Spiritul de lupta.
Acel spirit de lupta vreau sa il trezim impreuna si in tine.
Sa simti macar odata cum e ca in ciuda tuturor obstacolelor sa IESI INVINGATOR sau INVINGATOARE..
Cand vei simti gustul macar al unei mici victorii in viata ta, vei deveni dependent/a de lupta si victorii.
Si pot sa te ajut.
Nu o fac pentru ca as crede ca tu nu poti singur/a. Defapt SUNT SIGUR ca vei reusi si singur/a.
Am pus la punct un sistem. Un model.
Care merge.
Am ajutat pe altii sa aiba rezultate. Am SUTE de marturii, scrise, audio si video pe care le vei vedea in curand pe site. Am o echipa extraordinara care creste si evolueaza in ritm extraordinar.
Acum e randul tau sa incepi sa inveti.
Am citit marturiile si emailurile pe care le primesc zilnic, citesc in fiecare zi.
NU pot sa raspund la toate si nu mi-e deloc totuna. As vrea, dar nu pot. Pentru ca trebuie sa lucrez la acele lucruri care ajuta nu doar o persoana sau doua, ci sute si mii.
Eu am o certitudine. Ca imi dedic viata reusitei tale.
Vrei sa stii motivele?
Eu cred in oameni. Am avut un singur lucru bun cand toate erau impotriva mea. Incurajarea unei singure persoane pe care o iubeam si o respectam.
Si aceasta arma extraordinara, care este incurajarea, vreau sa o folosesc si cu tine pentru ca stiu puterea ei.
Eu nu pot sa te invat nimic, ci pot doar sa te ajut sa iti reamintesti.
Sa iti reamintesti cum e sa te trezesti dimineata , sa deschizi geamul sa zambesti si sa te bucuri ca incepe o noua zi plina de emotii si entuziasm.
Sa iti reamintesti cum e sa nu ai grija zilei de maine si sa ai toate nevoile satisfacute pe deplin.
Sa iti reamintesti cum se fac multi bani, ca sa poti sa ai tot ce iti trebuie si mult mai mult astfel incat sa poti ajuta si pe cei din jur.
Sa iti reamintesti ce frumos e sa iubesti si sa fii iubit autentic, din toata inima.
Sa iti reamintesti ce fain e sa te joci.
Sa iti reamintesti ce fain e sa faci dragoste.
Sa te bucuri ca existi. Sa ai atat de multe incat sa poti oferi altora din plin .
Te pot ajuta sa iti reamintesti toate astea si multe altele.
Totul e in tine si impreuna vom scoate la suprafata tot ce e mai bun in tine.
Ce am nevoie e sa ai putina rabdare. Sa ramai pe acest drum , al dezvoltarii personale indiferent de starile de moment care iti pot spune altceva.
Sa fii aici si sa imi scrii un coment ca sa stiu ca esti aici si sa imi dai un motiv in plus sa citesc, sa ma educ, sa scriu , sa te educ. Secretul ca sa raspund la emailurile ce imi sunt adresate e ca pe langa o intrebare, o problema de rezolvat sau o cerere sa scrii si o mica poveste de succes. Vreau sa stiu ca ai aplicat ceva ce ai citit, ce ai vazut la altii sau ceva ce ai descoperit tu SI AI AVUT MACAR UN MIC SUCCES. LA aceste mesaje raspund primele.
Stii care este combustibilul meu?
Aceste lucruri mici: marturiile tale. Dovada ca se poate. CA exista oameni care se straduiesc si incearca. Care LUPTA.
Am sa iti dau valoare mai multa decat ai primit de la multi oameni pe care ii cunosti si poate petreci timp.
Oricine esti si orice fel de obstacole sau probleme intampini azi in viata ta, oricata durere iti sfasie sufletul, trebuie sa stii ca cineva care a trecut prin ceea ce treci tu acum a trait la fel si a reusit sa iasa la suprafatza invingator.
Si ca acel cineva te poate inspira, incuraja si ajuta sa iesi si tu la suprafata.
Cel mai inaltator sentiment pentru mine, mai bun decat orice altceva, este sa imi aduc aminte ce anume m-a tinut in viata, in lupta.
Si anume: INCURAJAREA
Eu nu am sa ma opresc. Dimpotriva.
Tu ce ai de gand sa faci ?
Povestile ce ti le-am zis sunt doar cateva care m-au marcat foarte tare. Acum rad cand le scriu si imi imaginez ce reactie ai tu cand citesti.
Sa dam dovada de putina sinceritate bruta. Tu poti sa fii sincer cu tine ?
Sa te uiti la adevarata cauza a problemelor tale?
Eu am sa fiu brutal de sincer cu tine azi daca imi promiti si tu ca vei fi brutal de sincer CU TINE azi.
Hai sa fim sinceri impreuna.
Poti sa incepi DIN ACEST MOMENT sa faci macar un lucru mic in fiecare zi care sa te aduca pe drumul cel bun? Sa citesti zilnic, sa faci sport zilnic, sa iti vizualizezi visurile zilnic. Nu doar sa iti spui :" da, ar trebui sa fac asta ca suna bine".
Ci chiar sa faci?
Sa incepi acum si sa nu te mai opresti niciodata?
Sa intelegi ca esti cel mai mare dusman al tau in fiecare zi? Cand nu ai bani, iubire si stilul de viata pe care il vrei, este doar propria ta personalitate pe care nu ai dezvoltat-o inca suficient si proastele obiceiuri care te opresc?
Mai are rost sa iti fac liste de oameni care in conditii mult mai grele decat tine, au reusit?
Mai are rost sa te motivez eu cu povesti cand PROPRIA TA SUFERINTA nu te motiveaza destul?
Eu sunt aici. Lucrez pentru tine. Tu unde esti?
Sunt aici ca sa iti aduc aminte cum e sa ai un stil de viata in care faci ce vrei tu 24 de ore din 24.
Creaza success pentru tine indiferent de conditii economice, mediu, societate, politica.
Sunt aici ca sa iti aduc aminte ca exista in tine un razboinic daca esti barbat sau o amazoana daca esti femeie.
Care dorm.
De mult timp am prieteni care au multe site-uri in limba engleza si imi spun :" de ce iti pierzi vremea cu romanii? Fa mai bine site-uri in limba engleza. Cu romanii nu vei reusii niciodata"
Ma uit in istoria romanilor si ma intreb , oare natiunea asta crede atat de tare in proverbul :' Capul plecat sabia nu'l taie?" Oare cele cateva sute de ani de ocupatie straine, turca, greaca, cei 50 de ani de comunism au rapit acestei natiuni, a tinerilor ei, coloana vertebrala? Oare nu stiu sa faca altceva decat sa se planga de guvern, situatie economica, de lipsa banilor sau de rautatea oamenilor?
Oare acestui popor nu ii place lupta?
Eu cred ca acel razboinic sau amazoana se va trezi.
Citesc istorie pentru ca vreau sa cred.
Vreau sa cred ca mai exista barbati si femei care LUPTA.
Cand vad tineri plangaciosi, ca parintii nu ii sprijina, ca nu au de lucru, ca viata e grea, ca nu au oportunitati, vreau sa imi aduc aminte de Ecaterina Teodoroiu. Eroina de la Jiu.
Ecaterina Teodoroiu a fost o fata de tarani saraci. Parintii Ecaterinei au muncit din greu pe mosia boierilui Pleniceanu. Cel de al treilea copil din 8 al lui Vasile si al Elenei Teodoroiu , este Ecaterina nascuta la 14 ianuarie 1894 , avea sa transforme familia Teodoroiu dintr-o necunoscuta intr-un nume de rasunet national.
De mic copil Catalina a avut o dorinta nestavilita : invatatura. Cand a sosit timpul de a merge la scoala , Ecaterina n-a ezitat si i-a spus mamei ca vrea sa invete si nu doreste sa ramana acasa ca fratii ei sau ca alti copii din Vladeni. Partea finala a studiilor urmate de Ecaterina a constituit-o perioada de sapte ani parcursi la un liceu din Bucuresti pana in vara anului 1916.
Dupa intrarea Romaniei in razboi este intalnita la spitalul din Targu Jiu acordand ingrijiri medicale ranitiilor printre care si fratele sau mai mare Nicolaie.
Pentru Ecaterina intamplarea fratelui sau a fost convingerea ca razboiul nu este o joaca ci o constiinta a jertfei.
Dupa mai multe incercari de a participa pe front ca soldat activ , de fiecare data spunandu-i-se ca locul ei este in spital. Ecaterina hotaraste sa ia calea frontului. Comandanti au cedat la insistentele ei si au primit-o sa lupte alaturi de ostalii romani. Participa activ pe front la diferite actiuni de parca era soldat cu o foarte buna pregatire in domeniu. Toti erau mandri de ea si o respectau nespus de mult.
Ofensiva din Moldova a fost pregatita cu mult tact si pricepere , dar au urmat zile pe front foarte grele pentru ostasii romani. Incurajati de Ecaterina care era in fruntea plutonerului sau , soldatii romani rezistau atacului crud al inamicului. La 22 august 1917 in timp ce isi inbarbata plutonul cu vorbe „ Inainte baieti , inainte" Ecaterina a fost lovita de doua gloante , lovind-o mortal.
Pilda rara a unui cald entuziasm , unit cu cea mai stralucitore energie, aceea pe care unii au numit-o cu drept cuvant „Eroina de la Jiu" ; si-a dat jertfa suprema , lipsita de orice trufie , de orice desarta ambitie , numai din dragostea de a apara pamantul tarii noastre , contropit de dusmani.
A luptat ca un viteaz din alte vremuri la Targu Jiu , ea a desfasurat o energie rara impotriva „mortii sale" care a servit pe camarazii ei bolnavi de tifos. Pornise din nou in lupta cu un avant renascut , cu nadejdea ca va contribui si ea la opera cea mare a razbunarii , si a carei pregatire a luat parte activa.
Si-a dat viata cu simplicitatea eroismului adevarat pentru ca asa credea sufletul ei ca i se implineste datoria vietii. (Extras dintr-un referat online)
SAU
Citesc ce zicea Nicolae Iorga, care scria în ziarul „Neamul Românesc": „Să fiţi voioşi aceia, care în strigăte de lupta sub steag muriţi! Undeva un alt steag se ridică în măsura, în care voi vă cheltuiţi vitejia, vă daţi sângele vostru tânăr. El se ridică tot mai înalt, tot mai larg, săltat în sus şi răsfirat de fiecare silinţă deznădăjduită a puterii voastre, care se stânge. Şi să ştiţi că urmaşii voştri, în ciuda puterilor lumii, sub acest steag pe care în neştiinţă, în durere şi în întuneric voi l-aţi înălţat, desfăşurat şi sfinţit, vor fi toţi împreună!".
După înfrângerile de la Turtucaia, Sibiu şi Neajlov, armata a fost însă nevoită a se retrage spre Moldova, lăsând capitala şi doua treimi din pământul ţării sub ocupaţia duşmanilor lacomi care au istovit, timp de doi ani, ţara şi poporul, fără nici o cruţare.
La Mărăşti, armata română, care trecuse timp de 11 luni prin o mulţime de lovituri grele, s-a ridicat deodată la culmea vitejiei, măsurându-se cu cele mai solide trupe din lume, necontenit biruitoare până atunci, şi izbutind a le înfrânge şi pune pe fugă, cum nu au mai fost fugărite trupele germane în nici un punct al teatrului de luptă, în cursul războiului mondial.
Generalul german von Morgen arată în memoriile sale că „împotrivirea românilor a fost neobişnuit de dârză şi s-a arătat prin 61 de contraatacuri în cursul celor 14 zile de luptă. Ele au condus mai ales la lupte cu baioneta, care au pricinuit germanilor pierderi foarte grele". Iar Hans Carossa scrie în amintirile sale de război: „Ai noştri vorbesc cu admiraţie de dispreţul de moarte cu care luptă românii: ori de câte ori se pregăteşte un atac, soldaţii se reped ca nebunii".
Dar… evoluţia istorică avea nevoie de instrumente. Dumnezeu, care a ocrotit necontenit în cursul veacurilor poporul românesc, i-a dat bărbaţi care au ţinut sub stindardul ideii naţionale, lor le-a dăruit suflet românesc, le-a întărit mintea şi le-a oţelit braţul ca să ducă barca românismului prin toate vitejiile vremurilor până la limanul dorit, unde după atâtea trude şi suferinţe culegem roadele binemeritate ale unei lupte de veacuri. Azi, când vedem… săvârşită clădirea măreaţă ce Mihai Viteazul începuse… aduc prinosul meu de recunoştinţă tuturor acelor care în toate colţurile unde sună dulcele grai românesc au pus sufletul şi puterile lor în slujba idealului naţional. După Basarabia, după Bucovina, mai lipsea o piatră din cele mai scumpe: Transilvania cu ţinuturile din Ungaria locuite de români. Azi ne-aţi adus şi această ultimă piatră a clădirii, care încoronează marea operă de Unire. Putem privi cu încredere în viitor, căci temeliile sunt puternice… Ele sunt cimentate prin credinţa nestrămutată a unui şir întreg de generaţii de apostoli ai idealului naţional, ele sunt şi sfinţite prin sângele vitejilor mei ostaşi, care au luptat şi au murit pentru Unire…".
Nu conteaza politica. Nu imi place si nu merg la vot pentru ca NU AM PE CINE SA ALEG. Ma opun acestei forme de conducere care este destinata turmei de oi care poarta numele de societate.
Nu conteaza economia si nu plec urechea la stiri economice. Avem internet si suntem cetateni ai lumii prin asta. Exista zeci de mii de oameni din toate colturile lumii care fac bani muncind de acasa pe interent avand afaceri profitabile.
Nu conteaza societatea si cei care traiesc gresit, care descurajeaza sau cei care pur si simplu sunt sortiti ratarii. Fiecare padure are uscaturile ei.
Au fost oameni care mureau batandu-se corp la corp, pentru nepotii si stranepotii lor.
Noi azi vrem o masina sau bani. Sau haine sau atentie. Sau ne plangem ca nu avem bani sa iesim in club.
Asta e. Unii dintre noi avem alte valori. Insa masina, banii, casa , familia fericita sunt doar bonusurile unei vieti traite corect.
Secretul schimbarii este acela de a ne schimba noi, individual, in parte.
Cand fiecare dintre noi isi face datoria pe care o are FATA DE EL INSUSI, devine un om mai bun, mai educat, care ia decizii constiente si nu se lasa prostit de mass media, care stie ce vrea in viata.
Astfel poate deveni un exemplu pentru cei din jur.
Apoi, insufletiti de exemplul lui, sigur se vor gasi oameni in jur care ii vor urma exemplu si se vor schimba si ei.
Asa se schimba un om, un grup de oameni, un oras, o tara.
In schimbarea noastra individuala sta secretul unui viitor mai bun si nu in bocetele zilnice " Nu avem oportunitati, de aceea nu avem succes. Nu avem bani, de aceea nu putem incepe o afacere. Nu avem masina, de aia nu avem iubite in cazul barbatilor sau nu avem sani siliconati, de aceea nu avem o relatie fericita in cazul femeilor.
Orice problema ai azi eu iti aduc de mana pe cineva care a avut aceeasi problema ca tine si a depasit-o in momentul in care a incetat sa gasesasca scuze si sa caute solutii.
Acum, la sfarsit, vreau sa te rog sa scoti la imprimanta aceasta poezie si sa o pui undeva unde o poti vedea in fiecare zi.
Pe tavan, pe usa, pe perete.
Nu uita ca ai un destin.
Pregatesc materiale noi gratuite pentru dezvoltarea personalitatii, educarea in privinta sexului si a iubirii, a afacerilor online si a statutului social. De asemenea in scurt timp termin si cartea noua Personalitate alfa – descopera comoara ascunsa din tine. Eu sunt aici, lucrez in fiecare zi pentru mine si pentru tine.
Tu unde esti?
|
35 de răspunsuri
Curaj! Avant! Motivare! Incurajare! Forta! Sentimentul ca poti face Tot ce vrei! Si chiar cred ca POT! Mai ales ca sunt din neam de pe Jiu:). Am inteles ca sunt propria mea eroina si daca ar fi sa mor pentru a-mi indeplini obiectivul atunci am s-o fac! Daca nu esti gata sa mori pentru visul tau inseamna ca nu ai inteles ce inseamna sa traiesti! Calc in picioare orice mi se pare un obstacol Acum si merg inainte si cred ca voi reusi!
Asta e atitudinea!
Acest articol mi-a reamintit, m-a incurajat, mi-a dat forta si elan si vreau sa am aceste sentimente in fiecare dimineata cand ma trezesc si daca asta inseamna sa-l citesc cand ma trezesc am s-o fac!
Multumesc!
Consideratie!
Imi place mult cum scrii… si sa fiu sincera pana la capat, cuvintele tale chiar au o rezonanta in sufletul meu. Ma ajuta!
De curand m-am despartit de prietenul meu cu care fusesem impreuna 2 ani de zile…cred ca este o saptamana…mi-e greu, foarte greu, insa stiu sigur ca voi trece peste asta si voi merge mai departe…tot mai departe!
Stiu ca soarele va iesi din nou si pe strada mea 🙂
A fost o poveste frumoasa per ansamblu, dar nu ne intelegeam…a fost iubire, dar certurile dese au secat-o…
Acum, mi-e teama, recunosc, sa o iau de la capat…simt ca am obosit, nu mai am incredere in viitor…etc.
Ma lupt cu mine in fiecare zi sa trec peste asta, sa raman puternica si sa privesc cu incredere in viitor.
Voi reusi, am alaturi de mine putine persoane care ma inteleg si ma ajuta, dar sunt suficiente. In fond..pot reusi si singura, nu e prima data cand trec prin asa ceva…am trec prin altele si mai urate.
Daca stau sa ma gandesc mai bine, am avut si eu partea mea de vina din cauza careia aceasta relatie s-a terminat…stiu asta, sunt constienta de defectele si lipsurile mele. Numai ca, nu stiu cum sau ce sa fac sa le indrept sau sa le dobandesc…
Da, ma refer la dezvoltarea propriei personalitati.
Numai bine!
Gina
Felicitari pentru post. Ma intreb totusi, cati din cei care citesc, isi schimba atitudinea printr-un simplu text. Citesti, apreciezi subiectul postului, te gandesti ca da, poti sa ai toate acele lucruri pe care doar le-ai visat, o seara, doua, esti incarcat de energie, te apuci sa lucrezi, sa fii mai organizat, esti incarcat de pasiune, te dezlantui, te vezi indeplinindu-ti obiectivele. Doar ca la 2-3 zile, revii la comportamentul de coach-potato, iti umpli ziua cu prostii, cu tv, etc. Si visele raman acolo, si textele sunt frumoase, si slujba e urata, si nu se schimba nimic. E f greu sa schimbi atitudinea cuiva.
Foarte interesant, util pt visatori, mai greu pt oamenii pesimisti ca mine…..
Salut! Pe aceasta cale tin sa laud acest site si totodata site-ul "Arta seductiei".
Cu ce sa incep….. . Sunt multe de spus…… . Ma regasesc intrutotul in acest articol si cred ca nu sunt singurul.
Si eu am trait cu toate complexele enumerate in inceputul articolului, insa, de vreo 2-3 ani…. pot spune ca tind spre ceea ce vreau sa devin: un barbat independent, care are un cuvant de spus… iar ca sa fiu mai concis, un barbat de succes ( pe toate planurile – si la capitolul femei ). Nu este deloc usor, insa se poate, iar cand zic ca SE POATE, o zic cu toata insufletirea, pt ca eu traiesc aceasta schimbare a mea in bine. O traiesc si ma bucur de ea. In clipa de fata pot spune fara sovaire ca sunt FERICIT. Iubesc si sunt iubit, am prieteni, am un inceput de cariera promitator, iar lucrul care este foarte important… fac ceea ce imi place.
Personalitatea alfa, ambitia, spiritul de combat, sunt o parte din atuurile pe care le am si care m-au adus unde sunt azi. Aceste atuuri le-am dobandit "de pretutindeni si de nicaieri". Am citit si citesc o revista de barbati…. am citit posturile de pe acest site… si nu numai… iar ceea ce este cel mai important…. am aplicat tot ce am crezut de cuviinta ca ma va ajuta. M-am folosit mereu de bun simt si cred ca pana la urma bunul simt este cel care te invata si te poarta spre ceea ce tinzi si spre ceea ce vrei sa fii.
Si eu am fugit de acasa cand eram in clasa a saptea…. ce-i drept, nu descult. Am avut si eu momentele mele de razvratire, de revolta, de ratacire si apoi de regasire. In urma tuturor acestor trairi este cel mai important sa iti gasesti linistea ( a nu se confunda cu lenea ), pt ca aceasta liniste trebuie sa iti dea puterea sa lupti atunci cand este necesar, sa creezi ceva, sa ajuti pe cineva si lista poate continua.
Imi cer scuze pt aspectul si coerenta commentului meu, insa este prima oara cand scriu ceva pe un site. Am scris acest comment pentru ca vreau sa ii multumesc lui Pera Novacovici pt ceea ce face si pt ca ma regasesc in majoritatea articolelor. Asadar mult succes!
Cu respect,
Un om bun.
Foarte bun articolul, si foarte tari povestile care le-ai descris !!!
Te pun mult pe ganduri …
Felicitari pentru acest articol minunat !
Foarte interesant , chiar nu imi pare rau ca sunt abonata, astept cu mare interes si altele, poate ca intr-o zi voi spune si eu povestea mea, vreau sa fie in momentul in care sunt pregatita sa scot totul din mine si sa ma eliberez,
pana atunci ti multumesc,
Buna ,
Ai foarte mare dreptate , incurajarea unei singure persoane te poate ajuta sa ai incredere in tine .Sa iti spui POT MAI MULT ! POT SA FAC SI ASTA DESI NU CREDEAM CA O VOI FACE VREODATA!
E un caz concret , prin care cred ca am trecut cu totii .Acum o luna , la ora de psiholigia comunicarii , n-i se daduse un text stiintific despre democrate pe care trebuia sa-l traducem pt niste copii de 10 ani(sa le explicam pe intelesul lor ce inseamna democratia) .Dupa ce am terminat de tradus textul , am fost aleasa sa citesc acel text in fata colegilor , cu un trac enorm .
Insa in ciuda emotiilor , am citit textul, cu intonatie ca la carte .Asta pentru ca , am fost icurajata de un coleg pe tot parcursul citirii acelui text.
Astfel increderea in fortele proprii a crescut .
Multumesc mult , pentru articolul postat .Astept cu nerabdare articolele care vor urma.
Keep doing!
Nu mai stiu unde am auzit,dar e valida ideea:"Ai grija la gandurile tale k ele vor deveni cuvintele tale;ai grija la cuvintele tale k ele vor deveni faptele tale;ai grija la faptele tale k ele vor deveni obiceiurile tale;ai grija la obiceiurile tale k ele vor constitui caracterul tau;ai grija la caracterul tau k el va deveni destinul tau".
Eu una sunt interesata de cum sa invat sa fac bani multi.Astept cu nerabdare sa-mi pun capul al contributie si din ideile tale.
Bravo Pera, excelent articolul !
In momentul in care esti in stare sa faci pasul inapoi si sa te sacrifici pentru o cauza drepta, oricat de greu o sa-ti fie ca urmare a deciziei luate, atunci te poti considera un/o alfa. Sunt convins ca in viata fiecaruia apare cel putin un moment in care o asemenea decizie trebuie luata, si atunci te vei cunoaste pe deplin.
Tot nu vrei sa ne zici de unde vine aceasta forta interioara 🙂 Poate aflam intr-un viitor articol?
S-au poate ca inca nu ai avut revelatia …
Cu stima si prietenie,
Mihai
este minunat articolul, de incurajari avem nevoie tot timpul ai mare dreptate, iar poezia din final este geniala. o voi memora si o voi recita de cate ori va fi cazul.
Multumesc!
Trebuie sa recunosc ca mi-au ajuns la suflet cuvintele tale, mesajul tau este extrem de puternic si extrem de revelator. Mie, personal, imi spune ca trebuie sa nu mai pierd vremea cu lucruri trecatoare si cu non-valori. Articolele tale si ale colaboratorilor tai de pe artaseductiei.ro m-au ajutat in mod hotarator sa devin un alt om in decurs de doar 4 luni. Datorita tie si prietenilor tai care au publicat acele motivante articole am scapat de complexul relatiilor cu femeile si am dobandit un mod de gandire mult mai „alfa”, sunt mult mai hotarat si mai centrat pe implinirea proiectelor si scopurilor mele. Acum o luna l-am descoperit si pe Neale Donald Walsch, cu ale sale Conversatii cu Dumnezeu. Astfel mi-am gasit si o cale spirituala stabila , dupa ce gasisem o cale morala si comportamentala stabila datorita tie. Sunt mai fericit si evident mai sigur pe mine in prezent.
Prin comentariul acesta doresc sa imi exprim intentia de a fi de ajutor cauzei tale, de a contribui in masura puterilor si a timpului la indeplinirea proiectelor tale si la aplicarea ideilor tale, daca exista un loc si pentru mine in structura proiectelor tale.
Buna seara, m-ar interesa continutul aticolelor urmatoare,Multumesc
Salut! Articolul acesta merita chiar premiul nobel! Si asta nu e linguseala…o spun din inima…pt k m-a impresionat atat de tare de am ajuns sa citesc cu lacrimi in ochi…! Vreau sa stii cat de mult de apreciez pt meseria pe care o ai si ce faci mai exact si pt k esti atat de altruist si un om de succes am devenit poate un mare fan al tau! Vreau sa stii cat de mult apreciez k ai indraznit sa marturisesti trecutul tau amar, deschizandu-te in fata unei comunitati intregi care iti citesc articolele…cu toate k este asa cum este…ai facut-o k sa ii ajuti pe ceilalti:)… Vreau sa stii cat de mult apreciez k din ceea ce ai fost ai ajuns ceea ce esti acum! Ai fost sub nivelul marii…chiar in iad as putea spune…si acum…cred k simti k lumea e a ta…esti undeva sus! FELICITARI!!! Si asta nu e tot….Mai vreau sa stii ca si eu am trecut prin foarte multe lucruri urate…si am avut parte de destula drama.In ceea ce ai scris u as putea spune k ma regasesc oarecum. Vezi u…eu am 17 ani…n-am fost niciodata sarac dar nici bogat…desi am multe frustrari privind si importanta banilor…dar vreau sa spun k cu toate k din punct financiar am fost destul de ok,la mine e vb de ridicolul in care cresc si am crescut de cand ma stiu,devenind timid sau chiar foarte timid din cauza fricii de a nu pica in penibil…de a spune sau a face o prostie si ceilalti sa ma judece, sa rada si sa-si bata joc,la varsta asta sunt praf din punct de vedere emotional, ma simt patetic,duc o viata patetica,lumea din jurul meu e la fel, si asa mai departe si pentru cuvantul "sclav":D…dar mai mult optez pt patetic:P….ideea e ca am foarte putine de la viata din cat imi doresc, am realizat putine din cate imi doresc sa realizez,stilul de viata nu e cel pe care mi-l doresc dar….partea buna e k imi cunosc calitatile si defectele si stiu ce trebuie sa fac pt a evolua! Sunt un visator, imi place sa anticip, sa vad in ansamblu(open-minded)stiu k merit mult mai mult de atat, stiu ca pot sa devin mult mai bun de atat, stiu ce mi se cuvine, stiu ce vreau,si oricat de greu mi-ar fi am ajuns la concluzia k n-am de ales; viata e scurta, e o lupta, sunt barbat in devenire,si decat sa traiesc k un las mai bn mor k un barbat(desi nu e cazul)trebuie sa lupt oricat de singur, slab si neputincios m-as simti! Indiferent k toata lumea e impotriva mea, pana si eu cu obiceiurile mele proaste si cu gandurile mele inutile si negative, eu trebuie sa MERG INAINTE !! SA NU MA LAS! SA LUPT ! SA NU-MI FIE FRICA DE ESEC! Sunt sigur k pnaa la urma voi reusi…stiu k am ceva deosebit in mine si vreau sa realizez o gramada de lucruri…mai ales k sunt o persoana complexa si complicata!!! Am ambitii si incerc sa nu mai fiu tras in jos…fie de mine fie de ceilalti! Iubesc creatia!!! Din fire sunt si altruist mai mult sau mai putin….acum nush cum mai sunt…nu ma mai pot gandi la ceilalti mai ales k m-au dezamagit foarte tare de-a lungul vietii…au evoluat si pe mine m-au lasat in urma…; eu nu-s fericit …dar vad si cunosc si intalnesc multi care sunt mai fericiti k mine si nu sunt mai buni decat mine! Inseamna k eu merit mult mai mult de atat! SI VOI REUSI PANA LA URMA!!!!! Spunandu-ti toate acestea vreau sa-ti spun k stiu cum e sa suferi si te inteleg perfect pt k si eu am suferit si sufar inca…si poate voi mai suferi si mai tare in viitor…habar n-am ce ma asteapta…poate astea m-au facut sa ma maturizez mai mult si din pacate sa-mi pierd inocenta…eu mi-am pierdut-o din clasa a 8-a datorita parintilor mei, si animalelor de colegi!:)…DAR TOATE AU O LIMITA!!! DE-ABIA ASTEPT SA DEMONSTREZ LUMII CINE SUNT EU CU ADEVARAT!! As vrea tare mult sa vb personal cu tine…si mai ales sa am un preten k tine…sa te cunosc mai bn…k sunt sigur k am avea multe de dezbatut:) N-am uitat cand am vb noi odata pe mess la sfarsitul verii si te-am rugat sa iesim odata in oras sa vb k intre baieti sa ma mai ajuti cu niste sfaturi , trucuri,lectii de viata, si sa ne cunoastem, u ai spus k nu te intalnesti cu astia de pe internet dar ai spus k dak iti faci timp ma chemi in oras:)! Vezi n-am uitat!;) Dar oferta si acum mai e valabila:) Eu o sa incerc mai mult ceea ce scrie in materialele tale….sa experimentez cat mai mult si pana la urma voi cunoaste succesul asa cum l-ai cunoscut u…mai mult sau mai putin….mai devreme sau mai tarziu;):) FELICITARI INCA ODATA K NU FACI UMBRA PAMANTULUI DEGEABA , K TRAIESTI BN , K FACI CEEA CE-TI PLACE SI PT CA ESTI LIBER SI ESTI ASA CUM VREI U SA FII! MERGI TOT INAINTE! TINE-O TOT ASA!!! A, si inca ceva….as vrea sa fac parte din comunitatea ta…mi-as dori mult de tot, chiar enorm de tot, si as fi dispus sa fac multe k sa intru in ea.Daca vrei sa ma primesti, contacteaza-ma si spune-mi ce sa fac! Ai e-mailul meu si id-ul meu de mess!:) Ce sa mai zic in rest….sper k am spus tot…k ma dor degetele de atata scris:))) 😛
Cu mult si deosebit respect, Raul! Ciau!!
Fara sa am o explicatie la indemana, am convingerea ca multi oameni de succes au avut copilaria ratata. Exista un impuls de a merge cat mai departe de tot ceea ce a provocat suferinta, de a compensa. Nu iti stiam istoricul personal, dar ma gandeam ca ai suferit. Si eu am suferit, mi-am pierdut mama la 15 ani si tatal la 30, am plecat si eu de acasa de 2 ori pentru ca nu ma intelegeam cu sotia tatalui meu. L-am cunoscut pe sotul meu la 20 de ani si am decis sa imi construiesc o viata in care sa nu existe scandal, ura, teama si disperare. Am reusit. Copilul meu nu a cunoscut niciuna din dramele mele si spre sa nu le cunoasca. In casa mea e multa dragoste si pace, dar nu e usor- cine crede ca odata iubit/iubind totul incremeneste si nu mai trebuie sa lupte, se inseala si risca sa piarda totul.O familie nu se castiga, o familie se construieste si seamana cu povestea mesterului Manole. Tot ceea ce te inconjoara conspira oarecum la prabusirea ei.,deci sfatul tau- amintesteti de zilele in care iubeai, de frumusetea unui gest, de motivul pentru care te-ai indragostit, de motivul pentru care ai facut un copil, etc este corect.
Am citit si mesajele pe marginea textului. Pozitii-2, cei care au suferit, dar nu au suficienta putere vad in cuvintele tale un sprijin. Cei care nu au suferit in sens clar, fara echivoc, o pierdere autentica, spun despre cuvintele tale ca sunt insuficiente ca sa ii scoata din starea pesimista.Li se potrivesc unele din versurile poemului lui Cosbuc. Dar poate nu sunt suficiente sa ii trezeasca!
Pentru cei din a doua categorie am o sugestie- sa citeasca "Despre limita" a lui Gabriel Liiceanu si vor gasi acolo explicatia pesimismului lor- oamenii isi rateaza viata, spune Liiceanu, din lene, frica sau prostie ( dar prostie nu in sens medical, scuzabil deci)
Daca lucrezi un pic la partea literara si construiesti argumentare, chiar ai putea scoate o carte biografica buna.
Succes.
Articolul este foarte motivant si plin de inspiratie. Exemplul dat cu istoria este foarte bun.!!!!!!! Insa cum zicea cineva intr un comentariu de mai sus motivatia noastra tine cateva zile sau saptamani, dupa care totul moare si intram in acelasi curs al vietii. Devenim iarasi muppets:(. …..Ar trebui sa scrii un articol care sa i ajute pe oameni sa si construiasca o motivatie puternica, care sa le dea impulsuri tot timpul. La un moment dat motivatia noastra moare si trebuie sa o readucem la viata. Trebuie sa dam nastare unei alte motivatii foarte puternice care sa ne inspire si sa ne dea energie.
Bravo, Pera!
Multi sunt cei care se regasesc in povestea ta (eu cel putin la partea cu cablul si papucii rupti).
Toti au plecat de jos si ma uit in jur si vad oameni curajosi, mai cerebrali acum insa, care conduc o afacere si muncesc din greu pentru asta.
Vad si saracia, dar imi aduc aminte ca in facultate mancam un mar sau un covrig ca sa economisesc bani de carti, acum culeg roadele faptului ca am fost autodidact si aspru cu mine insumi. Mi-e bine si-mi va fi mai bine.
Mi-am redus dorintele, vreau doar sa imi fie sanatoasa familia, privesc prin ochii copilului meu si redescopar in fiecare zambet al lui bucuria clipei.
Keep up the good work!
Mihai
Salut din nou,
Iti multumesc pentru tot ceea ce ai scris si vei scrie.Ceea ce am citit m-a trezit din nou la viata.Faptul ca ceea ce faci, faci doar din dorinta de a ajuta, mi-a adus aminte ca asta era dorinta cea mai mare a mea.Sa gasesc ceva prin care sa contribui la "cresterea" noastra, a romanilor.Ceea ce era gresit, era faptul ca doream sa fie ceva mare, dar am citit undeva ca "Un drum lung incepe cu primul pas.".Mi-am adus aminte ca intr-un moment al vietii mele, cand eram interesata sa invat un anume lucru, nu gaseam nicaieri o carte specializata.Zilele trecute, navigand pe internet, am gasit niste commenturi de la persoane care cautau acelasi lucru, dar in continuare nu gaseau.
Am gasit "dorinta".Am sa scriu o carte cu ceea ce am invatat de atunci incoace in acel domeniu.Sper din tot sufletul sa reusesc sa ma ridic la inaltimea asteptarilor.
Iti multumesc din nou. Esti un "stalp de sustinere" pentru noi toti.
Nimic nu este intamplator in viata. Singurul motor care te pune in miscare este motivatia. Numai ca unii nu au aceasta capacitate de a se motiva si, asteapta … (pica para malaiata). Cam asa sunt tinerii din ziua de astazi. Si nu este vina lor, ci a parintilor care nu stiu ca daca fac copii, nu ii fac pentru a le implini neimplinirile lor. Mi-as dori sa am puterea sa introduc spiritul de luptator in sufletul si mintea fiului meu. Viata inseamna lupta.
Succes in ceea ce-ti propui!
Este extraordinara ideea de grup mastermind si mi-ar face placere sa o pun in aplicare.Consider ca este foarte important ca aceste intalniri sa fie face2face pentru ca pe net se pot intelege gresit multe si nu este productiv.
Eu sunt din Iasi.ID-ul meu de messenger este anda_s1983.
O zi super!!!
Iti multumesc pt paginile tale, ma regasesc peste tot! Revin mereu peste ele. Sa ai sarbatori luminate!
Cand am ajuns la partea cu "eu cred in oameni" mi s au umezit ochii. Exact acelasi lucru il spuneam acum ceva timp unei persoane care imi tot repeta ca viata e de rahat si suntem mici si neinsemnati si societatea asta e devalorizata cu totul…..Dar eu m am incapatanat sa cred in oameni, inclusiv in el care mi a spus cu resemnare ca e o jigodie de om si sa nu ma astept la nimic bun din partea lui…. si am tot crezut in el pana era ca cedez psihic din cauza indiferentei cu care ma trata. Dar mi a dat o lectie nemaipomenita, pe care nu as fi invatat o daca nu aveam curaj sa o primesc.
In fiecare e ceva bun, ceva aparte, numai al nostru care asteapta sa erupa. Ma fascineaza forta latenta care e in noi. De aproximativ 2 ani muncesc cu mine, cu dezvoltarea mea personala si lucrul asta se rasfrange si asupra celor din jur. Incerc mereu sa ajut o persoana sa isi valorifice potentiallul si am o satisfactie aparte cand intalnesc pe cineva foarte receptiv si dispus sa iasa din acea zona de confort.. Acum lucrez cu copii de gradinita (predau engleza) si e o nebunie. In fiecare zi duc o lupta continua cu ei sa dea ce au mai bun( poate suna penibil deoarece vorbesc de copii de gradinita, dar sunt extraordinari. la ei forta aceea de care spuneam e mult mai intacta, mult mai usor de scos la suprafata).
Ca o concluzie, trebuie sa credem, si in noi si in ceilalti. mai devreme sau mai tarziu rezultatele vor aparea.
n-am cuvinte!m-ai intors pe dos!simt cum intru in pamant de rusine!ce barbat sunt?Dumnezeule!sa ma dau mereu ranit…ca nimik nu-mi iese bine!sa caut mila celorlalti ptr un favor!am citit carti de formare personala,primesc saptamanal articole ptr succesul meu….si eu tot aici sunt!pe toate planurile vietii….rebut!ma doare….am ajuns sa port ochelari de cand mi-am stricat ochii citind despre cheia succesului….si ptr ce!zic toate astea ptr ca….asta a scos din mine acest articol!ma plimb prin viata ca un vas pe ocean in deriva!bate vantul….ma misc si eu!…oare azi e ziua cand ma trezesc….Doamne!
da…si eu ma regasesc intrutotul in aceste lucruri spuse de tine Pera…si de curand am facut un gest pe care-l regret oarecum,am pus capat unei relatii frumoase care nu avea un viitor stralucit.Trec si peste asta,mai greu,dar trec si incerc sa-mi formez,usor usor…o personalitate..pe care poate o am…pe care poate doar trebuie sa o aduc la suprafata..sunt prea agitat de lumea din jurul meu si trebuie ca acest lucru sa inceteze ca altfel nu stiu unde voi ajunge :)) Mereu ma plang de mine si de cei din jurul meu,mao nou nimic nu-mi mai convine..strange situation…Anyway….esti de milioane cu articolele tale.ma ajuta enorm in viata mea personala.multa bafta,vecine.. 🙂
"Sa fii aici si sa imi scrii un coment ca sa stiu ca esti aici si sa imi dai un motiv in plus sa citesc, sa ma educ, sa scriu , sa te educ. "
Vreau sa stii un singur lucru acum: sunt aici. Nu pot momentan sa spun mai multe, dar e laudabil ce vrei sa faci si sunt putini oameni pe lumea asta care mai cred cu adevarat in principiile astea. As avea multe de spus, dar momentan ma opresc la a te incuraja sa continui prin astea 2 simple cuvinte: sunt aici.
si stii ceva? vreau sa fac mai mult decat atat. vreau sa te ajut. si nu pe tine personal, ci pe noi romanii si noi oamenii, vreau sa te ajut sa expui principiile astea, pentru k desi toti le stim teoretic, putini le aplicam si din pacate la un moment dat renuntasem. citeam carti de dezvoltare in fiecare zi, imi vizualizam scopurile si faceam ceva pentru a fi mai aproape de ele in fiecare zi. dar la un moment dat m`am oprit. si mi`e mai greu acum sa ma intorc la ele. nu ma intelege gresit, nu sunt bunul samaritean, cel mai important motiv poate e faptul ca ajutandu-te si "predand" aceste principii, stiu ca am sa mi le sadesc mai adanc in minte si mai ales k prefer sa am oameni pozitivi langa mine. cand ai timp, te astept cu un raspuns pe mailul [email protected] sau pe id-ul gabriell.vasile
Sigur, SUNT AICI, ca mulţi alţi vizitatori … doar că de fiecare dată este vorba de altceva: poate curiozitate, poate pierdere de timp, sau, de ce nu căutarea de soluţii pentru diverse probleme de viaţă.
Eu am descoperit din întâmplare site-ul tău, în timp ce îmi doream să găsesc orice lucru care să mă ajute să mai fac un pas în rezolvarea diverselor situaţii cu care mă confrunt – ca orice muritor de altfel.
Apoi, am tot revenit, pentru că în cele ce publicai găseam şi informaţii pe care îmi doream să le fi primit, cu mulţi ani în urmă, de la oameni care îmi sunt apropiaţi; undeva în fiinţa mea dintotdeauna am ştiut că aşa trebuie să fie, şi m-am bucurat că în sfârşit am aflat despre cineva care merge pe un drum pe care eu doar îmi doresc să merg şi acel cineva face lucruri la care eu doar mă gândesc.
Eu cred că fiecare om are ritmul său de viaţă, drumul său în viaţă, capacitata lui de a înţelege şi aborda provocările oferite de hazard, etc……. în aceste situaţii mă implic de fiecare dată altfel, mai ales CÂND AM SOLUŢII NOI, pentru că am posibilitatea să mă eliberez de rutina trecutului, care mă nemulţumeşte deoarece este măsura şi socoteala altora pentru beneficiul lor în dezavantajul meu.
Îmi pare rău că nu pot să îţi scriu în aceste rânduri despre o reuşită a mea, clar definită, pe care să o fi dobândit în urma celor citite pe site-ul tău, dar totuşi s-a întâmplat ceva: apatia generală, rutina, supunerea necondiţionată (prostească chiar), docilul din mine şi multe alte aspecte care ţin de caracter (şi la care eu nu mă pricep) au început să fie erodate de CEVA, producându-se – cum este şi firesc, „reacţii cu scântei” în zonele putrede, care surprind pe toţi din jurul meu şi chiar pe mine.
Stând strâmb şi judecând drept, consider că atunci când creezi un „ceva”, trebuie să îl şi poţi controla, dacă vrei să beneficiezi de rodul efortului depus; adică evenimentele de care îţi zic nu trebuie să scape de sub control, pentru că altfel nu am făcut nimic. Aşa că îmi fac probleme uneori, mai ales că de la o vreme în peisaj mai apar alţi factori: oboseala , lehamitea, probleme de sănătate …. , şi îmi este teamă că la o furie se poate prăbuşi tot.
Anumite lucruri pe care mi le-am dorit dintotdeauna le-am obţinut, pentru că am muncit şi m-am luptat pentru ele, dar sunt anumite capitole de viaţă, vitale chiar, unde sunt „0” şi nu ştiu cum să fac… trebuie să fac ceva… aici cele citite de la tine mă face să cred că voi găsi soluţii, voi depăşi obstacolele care azi mă opresc şi voi obţine acea banală normalitate, care se referă la condiţia materială, latura afectivă a vieţii personale …. Oricum ar fi, sensul de mers este doar ÎNAINTE.
Cuvintele tale ajung aproape de sufletul meu,si revigoreaza inima si mintea ce tind sa amorteasca!
Salut, daca vreti sa vedeti ceva cu adevarat „rusinos” in sensul dat de voi acestui lucru, un barbat care plange si se plange, un patetism dezgustator, intrati pe blogul meu http://lemontree.ablog.ro/ . E blogul unui barbat de 32 de ani, scris cu mintea unuia de 22 sau mai putin. Un blog al refularii launtrice pe care eu l-am folosit pentru a nu ma mai plange „in direct’ diversilor oameni care imi apareau in cale. Asa incat, astept cutitele voastre, barda si pietrele aruncate pentru „lasitatea” de a recunoaste ca si „barbatii plang cateodata” . Si iata un motiv simplu, esecul unui managemnt al vietzii personale si de cuplu la prima vedere inexplicabil (13 ani de iubire termionati intr-un mod aproape telenovelistic cum imi spunea cineva, si o reactie de plangere si tanguire de care eu va spun cu cea mai mare deschidere nu imi este rusine(nu pot spune ca sunt mandru, pentru ca mandria nu intra din pacate in setul de valori pe care eu le cultiv). Un gen de moarte a sufletului cu care desi stii ca nu trebuie sa te impaci o traiesti la modul cel mai urat si jenant posibil. Stiti ce e culmea, sunt caracterizat de diverse studii si teste psihologice pe care am avut oprtunitatea de a le face ca un „motivator”. Ei bine, nu imi vine sa cred cum poate sa cada un „motivator” atunci cand isi pierde sprijinul, „incurajarea” cum spuneatzi voi. Ajungem sa fim atat de depenedenti de succes incat o cadere , care poate fi si pur intamplatoare ajunge din pacate sa ne puna la pamant. Stiu, asta nu trebuie sa se intample niciodata , si asta denota o lipsa de INCREDERE crasa. Cu toatea acestea, desi probabil o sa intru in contradictie cu multi dintre voi eu recomand ca terapie plansul, caderea si durerea. Netraite, aceste lucruri pot genera dezchilibre viitoare majore in momentul in care suntem in plin avant de reconstruire. La un moment dat, si nu demult , acum aproximativ 4-5 ani avand marele noroc al unor cursuri si instructii deosebite, ca sa nu le spunem „training-uri” am ajuns sa fiu o persoana „high motivated”, un gen de locomotiva, cu realizari pe toate planurile, cu arta de a trece usor peste esecuri si de a accepta si savura doar succesul, un adevarat luptator, cum mi se spunea. In aceasta lupta continua, in aceasta foame a succesului permanent mi s-a intamplat totusi ceva curios , dramatic poate. Am uitat de mine cel de la baza, si de cei din jurul meu, de cei foarte foarte apropiati din jurul meu…de parinti, frati si sotie. Am investit totul in succesul personal crezand ca fericirea mea va genera fericirea lor, fara a mai avea timp de sufleteul lor, de problemele lor, reale sau mai putin reale. In timp am invatat sa neg cu totul raul din viatza, propovaduind doar BINELE, in sensul autosugetionarii, al chemarii lui. Si iata , lipsa unui echilibru, avantarea totala in LUPTA m-a pus la pamant…ca si exemplul ECATERINEI… o poveste din punctul meu de vedere foarte trista, o viatza irosita, mai putin o mama si poate mai putin un copil… Stiti, fara a vrea sa umbresc cu ceva spusele lui PERA, de un real folos celor aflati la un inceput sau reinceput de drum, vreau sa va atrag atentia asupra necesitatii acceptarii existentei raului ca si a binelui. Nu uitati de YN si YANG, nu uitati de pozitiv si negativ, de foc si apa, de barbat si femeie , deci nu uitati ca viata nu e o LUPTA ci ar trebui sa fie o armonie. Experianta mea actuala mi-a demonstrat ca atunci cand incerci sa lupti si nu sa te impaci (fara ca aceasta sa insemene complacere sau lene), cand incerci sa faci lucrurile altfel, cand ajungi sa negi propria existenta, propriile defecte , cand ai senzatia ca a innota impotriva valului poate fi un mod de viatza , ei bine in aceste momente , atunci cand ai impresia ca esti pe coama VALULUI stapanul oceanului, e posibil OCEANUL sa te bage in adancuri. Atunci va trebui sa va aduceti aminte ceea ce va spun: e foarte important sa stii sa te ridici dar dupa parerea mea este esential sa stii sa te scufunzi pentru a nu te ineca. Negarea raului poate duce la pedeapsa, si luati aici exemplele noastre din Religie (nu o sa vi le dau in speranta ca le stiti sau le vetzi descoperi singuri). Asadar eu recomand o alta reteta a succesului, o reteta a gasirii armoniei interioare si nu a generarii unei lupte, a impacarii mai inati cu tine ca om, cu defecte, complexe si tot ce insemni tu si a impacarii cu ceilalti. Da, va sfatuiesc sa va intoarceti incet incet la valorile traditionale, la inocenta pierduta a satului nostru romanesc, la familie, Biserica si bunul simt arhietipal. Incercati lucrurile simple mai ales, uitati de INTERNET si de TV, mergeti la prieteni, mergeti la parinti si la frati si incercati real sa-i ascultati si sa-i mangaiati, nu va ganditi numai la DEZVOLTAREA VOASTRA PERSONALA. deoerece vetzi risca sa ve pierdeti radacinile si atunci cand vetzi ajunge, ca in exemplul personal, intr-un impas e posibil sa descoperiti ca sunteti „in aer” ca nu mai avetzi radacini si deci seva, va uscati iremediabil si nimeni nu va poate ajuta. Incercati sentimentul impacarii , un alt gen de viatza, cel ce nu se masoara neaparat in realizari cat mai ales in neirosiri. Eu mai am de plans o vreme, si urat din partea mea, mai ales in primavara asta care aproape ii pedepseste pe „plangaciosi’ dar mai apoi voi incerca si eu deschiderea unei serii de scrieri despre DEZVOLTARE dintr-o alta perspectiva, mai putin europeana si americana poate, un gen de confruntare de idei fara invins si invingator cu PERA. Recunosc ca nu am poate motivatia si vivavcitatea lui PERA, forta lui progresista , dar va promit un specatcol al vietzii ca o „experienta ce trebuie traita fara a o numi in vreun fel”.
Best regards,
Lemontree
Sunt incantata de cata lume este interesata de gandirea pozitiva……mult succes in continuare.
nu pot sa spun ca am inceput sa fac exercitii sa scap de o gandire negativa,sa ma gandesc doar la lucruei bune,sa cred cu adevarat.
Dupa un an am tras linie……………nu imi vine sa cred cate lucruri bune au putut sa mi se intample….si cea mai mare satisfactie este aceea ca eu sunt singura ''''VINOVATA'' de aceasta schimbare.
Bafta multa !
scuze…am mancat un cuvant….nu pot sa decat ca…
Iar ,in legatura cu articolul tau ,,Am fugit descult de acasa'' te felicit…ai avut mult de muncit.Mi-as dori sa te intealaga in profunzime mult mai mult lume.Bafta multa in continuare.eu sunt cu ochii pe tine(pe blogul tau) ……)))
Multumesc! Tine-o tot asa!
am 25 de ani, locuies cu parintii, insa sunt independenta din punct de vedere financiar.Acum 2 zile am vrut sa plec de acasa….sunt zile cand nu mai rezist…tata e f schimbat…ne certam din nimicuri….a vrut sa ma loveasca, aprospe m-a strans de gat, m-a scuipat…m-a umilit. Totul pt ca sunt obraznica.Vreau sa spun ca am o facultate terminata, acum fac un master, muncesc de tanara ca sa nu depind de ei…am incercat sa fiu mereu un exemplu, dar pt el nu sunt buna…sunt chiar ff trista…nu stiu ce sa mai fac..