Cum am redevenit psiholog entuziast deși eram doborât

Nervi de Revelion

Când trebuie să plecăm la un eveniment sau în oraș, soția mea – Oxana, aproape tot timpul întârzie. Lucrează mult, se întâmplă de fiecare dată ceva neprevăzut și întârzie. Eu, de fiecare dată – de 4 ani, nu reușesc să îmi controlez stările de nervozitate mai accentuate sau mai ușoare pentru că am ajuns să îi spun de 5 ori în ziua respectivă „te rog să nu întârzii” și nu reușesc nicicum să rezolv problema.

Ultima oară – seara de Revelion.

Mergeam într-un loc drăguț, foarte aproape de unde locuim.

Oxana lucra şi în seara de Revelion pentru că, fiind în business de înfrumuseţare, de Revelion e ziua cea mai plină din an.

Mi-a spus că până la ora 22 maxim termină, vine acasă şi putem pleca la timp. Eu mă gândeam că nu aş vrea să plec la ora 12 de acasă când toată lumea aruncă cu petarde şi alte nebunii pe geamuri.

Stând acasă, s-a făcut ora 22:30, apoi 23. Oxana niciunde. A început să îmi fiarbă sângele în cap, ca de obicei. Mă gândeam să o sun şi să o cert, să plec singur, să nu mai merg deloc. Eram din ce în ce mai supărat cum poate ar fi mulţi alţii în aceeaşi situaţie. Era clar că orice plan ne-am făcut, cade.

Şi în acel moment de tensiune maximă, s-a întâmplat pentru prima oară ceva extraordinar. M-am oprit pentru o clipă, m-am uitat la situaţie şi la starea mea emoţională ca şi un observator şi am reuşit să mă detaşez de povestea în care tot eu eram cel implicat şi nervos, în acelaşi timp reuşeam să fiu tot eu, dar detaşat şi curios.

Şi pentru prima oară în viaţă, am făcut ceva ce nu am mai făcut în situaţia asta legată de întârzieri.

Mi-am pus câteva întrebări:

1. Ce este mai important acum pentru tine, Pera – să ajungi la timp la o petrecere sau să te simți bine cu soția ta la trecerea dintre ani?

2. Ai semnat vreun contract că trebuie să ajungi la o oră fixă undeva?

3. Cu siguranță Oxana a avut o zi mai grea ca tine azi, ce crezi că are nevoie după ziua asta de muncă? Dacă tu ai fi în locul ei, ai veni rupt la ora 23:30 acasă în seara de Revelion după ce ai muncit întreaga zi, cum ți-ar plăcea să te aștepte partenera?

4. Cum ai vrea să te comporți astfel încât să fii mândru de tine?

5. Are cineva putere asupra stărilor tale emoționale dacă tu nu permiți factorilor externi să te afecteze?

6. Pera, ești un bărbat adevărat, stăpân al emoțiilor tale și un sprijin pentru soția ta sau ești o primadonă emotivă la menstruație?

Toate aceste întrebări au venit ca un tir în mai puţin de 30 de secunde, şi tot în 30 de secunde, odată cu ultima întrebare, întreaga mea stare emoţională s-a schimbat.

Am reuşit să ies pentru prima oară din acelaşi tipar emoţional cu care mă obişnuisem şi rezultatele erau fantastice.

Când Oxana a venit acasă, era panicată că am să o cert şi mi-a zis să plec eu că ea trebuie să se schimbe şi nu se încadrează în timp. I-am spus că o aştept şi o ajut cu ce are nevoie şi vom pleca împreună, indiferent de oră.

A fost cea mai reuşită seară de Revelion împreună.

Secretul în toată povestea asta este o abilitate pe care acum un an de zile nu o aveam, şi acum o am. Înainte să îţi vorbesc de ea, vreau să îţi arăt cum aceeaşi abilitate am folosit-o pentru ca o persoană ce avea nevoie de ajutorul meu să îşi descopere vocaţia răspunzând la o singură întrebare.

Cum și-a descoperit vocația cu o singură întrebare 

Eram la o cafenea cu o femeie, soţie şi mama, ce mergea la acelaşi job de 7 ani şi nu mai suporta. Nu ştia ce altceva ar putea să facă şi cum să iasă din acest cerc vicios al unei vieţi trăite fără sens. Îmi spunea că are salariul foarte bun, colegii îi spun că e nebună că se gândeşte să plece.

Ea însă nu mai suporta. Nu o interesau nici banii, nici lejeritatea muncii. Ea dorea SENS în viaţa ei aşa cum, mai devreme sau mai târziu, toţi ne dorim.

Şi după 40 de minute în care mi-a povestit situaţia cu lux de amănunte, deşi eram foarte atent, nu găseam niciun lucru de care să mă pot agăţa ca să duc discuţia la un nivel mai profund.

Când aproape m-am lăsat bătut, femeia a spus aşa:

„Dacă ar fi să spun la ce mă pricep cel mai bine, este să fiu creativă. Am permanent super multe idei şi soluţii la probleme. Când prietenii mei vin la mine şi îmi vorbesc de problemele lor, eu le spun 3-4 soluţii la orice problemă au şi toţi pleacă fericiţi.”

În acel moment am găsit breşa de care aveam nevoie.

Am spus femeii aşa: „E minunat că ai această creativitate şi abilitate de a rezolva probleme. Imaginează-ţi acum că tu eşti în acelaşi timp persoana creativă cu soluţii la orice problemă şi te uiţi la tine, persoana care are problema că nu ştie ce să facă în carieră şi legat de vocaţie.

CE SFAT ŢI-AI DA TU ŢIE, având în vedere că mi-ai spus că ai 3-4 soluţii la ORICE problemă?”

Cu asta s-a încheiat discuţia.

Au trecut 2 săptămâni după care ne-am văzut la un ceai să povestim. Eu nu ştiam nimic din noutăţi şi femeia a spus aşa:

„Pera, după ce am plecat de la întâlnirea cu tine, 4 zile am stat blocată şi nu mă puteam vedea pe mine dându-mi un sfat. Nu ştiam ce să îmi spun. Şi apoi, s-a întâmplat. În drum spre muncă, dimineaţa la ora 7, mergeam cu maşina pe Strada Soarelui – că ironic, aşa se numeşte.

La un moment dat, apăsând acceleraţia, mi-am dat seama că eu sunt cea care apasă pedala şi zilnic, de 7 ani, merge la un job care nu îi aduce nicio satisfacţie. Mi-am dat seama că eu sunt responsabilă şi că în fiecare zi eu fac această alegere – de a face ce nu îmi place. Mi-au dat lacrimile şi am avut revelaţia.

M-am dus la lucru şi în ziua aceea mi-am depus demisia. În ciuda măririi de salar şi a colegilor şi a şefului, care mă rugau să rămân şi că sunt nebună, am plecat şi am făcut cel mai bun lucru din viaţa mea.”

Concluzia?

Femeia a reuşit să îşi dea un sfat şi să îl asculte. A ales să meargă pe propria ei cale şi acum lucrează făcând ce îi place, workshop-uri de creativitate pentru copii.

Întreg secretul în această poveste a fost acea provocare.

„Ce sfat ți-ai dat tu ție, dacă spui că nu există problemă la care să nu vezi soluții?”

Acum un an, nu aș fi putut să fac acest lucru și să pun o întrebare care să schimbe viața unui om fără ca eu să îi spun ce să facă, ci să vină de la el o schimbare internă și foarte profundă ce împinge la acțiune determinată.

O abilitate atât de ușor de obținut, cu un impact atât de mare asupra vieții tale și a celor din jur.

Ţi-am descris două situaţii în care m-am folosit de o nouă abilitate: una în care am folosit abilitatea pe propria mea persoană pentru a-mi rezolva o problemă care în mod normal se rezolvă în psihoterapie şi mi-a luat doar 30 de secunde;

A doua situaţie în care o persoană şi-a descoperit vocaţia după 40 de minute de conversaţie lejeră la sfârşitul căreia a primit o întrebare bună şi potrivită situaţiei.

Acum un an, habar nu aveam de această abilitate.

Era exact acum un an, în aprilie 2014. Eu eram puţin rătăcit şi pierdut. Mă retrăsesem în bârlogul meu şi nu mai puteam să lucrez cu oamenii live. Fie că era consiliere 1 la 1, workshop sau seminar, aveam dificultăţi pentru că oboseam psihic foarte tare şi nu ştiam de ce. Aproape că nu mai îmi plăcea ce fac.

Când lucram cu oamenii, îmi dădeam sufletul ca să îi ajut şi ei aparent nu mă ascultau, făceau cu totul altceva şi nu aveau rezultatele dorite. Asta îi afecta şi pe ei, şi mă afecta şi pe mine pentru că mă îndoiam de capacitatea mea de a ajuta oamenii ca şi psiholog. Nu mă puteam împăca cu ideea că oamenii nu fac ceea ce clar e bine pentru ei şi potrivit, că de multe ori nu îmi ascultă sfaturile şi nu înţelegeam de ce.

Dacă asculţi discursurile majorităţii experţilor în dezvoltare personală, vei vedea că aproape toţi au aceeaşi plângere. Mulţi oameni nu aplică ceea ce li se dă şi le-ar putea schimba viaţa.

Poate şi tu ai citit sau ai fost la cursuri, ai învăţat teoretic ce trebuie să faci, ştii ce trebuie să faci, dar nu faci.

Ei bine, eu tocmai îmi propusesem ca toată munca mea să se desfăşoare online pentru că nu mai puteam purta povara, ca după 10 ani de psihologie, să trag oamenii  (din ce în ce mai mulţi) după mine şi mulţi dintre ei să nu aplice ceea ce le dau.

În acel moment, m-a sunat Daniel Zărnescu, prietenul şi colegul meu şi mi-a spus că am nevoie să vin la el la cursul de coaching.

Trebuia să vin din Timişoara în Bucureşti, un weekend cam la 2 luni timp de 5 module, şi să fac şcoală de coaching. Nu aveam chef, însă Daniel mi-a spus :„Îţi va schimba viaţa şi felul în care îţi faci meseria de psiholog”.

Evident, am fost foarte sceptic. Însă Daniel este omul lângă care lupt de mulţi ani de zile pentru a schimba felul în care arată lucrurile în România şi i-am acordat credit. Mă voi duce la Şcoala lui de coaching.

Habar nu aveam ce e ăla coaching.

Şi la primul modul, aveam revelaţia vieţii mele care mi-a intrat în minte şi în suflet cu o forţă incredibilă şi crede-mă că nu exagerez cu nimic; într-un weekend mi-am recâştigat toată dragostea pentru psihologie, oameni şi entuziasmul meu de a continua cu şi mai mult avânt munca mea.

Ce s-a întâmplat în acel weekend?

Pe scurt, Daniel şi Graţian – profesorii de la şcoala de coaching – au venit cu o singură foaie A4, cu 5 liniuţe, şi au spus că nu vor preda nicio teorie şi că doar noi vom lucra în acel weekend exerciţii.

Am făcut cel mai puternic exerciţiu din viaţa mea care nu doar că mi-a dat abilitatea de a fi coach şi un mai bun psiholog, dar m-a făcut să fiu un om mai bun.

Am înţeles unde am greşit ca şi om şi psiholog în munca mea cu oamenii, care era cheia faptului că aproape nu mai îmi plăcea ceea ce fac.

Cheia era că eu încercam să iau în cârcă fiecare om pe care îl întâlnesc şi să fug cu el spre obiectivele pe care el le declara. Păi cum să nu fii rupt de oboseală când faci treaba asta zilnic, cu mai mulţi oameni timp de 10 ani?

Coaching-ul m-a făcut să înţeleg, să simt şi să îmi dezvolt abilitatea de a lucra cu mine şi cu cei din jur, la cu totul alt nivel.

Abilitatea de coaching nu este o abilitate particulară pe care doar specialiştii trebuie să o deţină, ci este abilitatea de a fi OM.

Abilitatea de coaching, printre altele, m-a ajutat în felul următor:

  • să înțeleg că nu este responsabilitatea mea să car în spate oameni și că obiectivele pe care le declară s-ar putea să ascundă alte obiective, necunoscute încă
  • înţeleg nu pot cunoaşte ce e în sufletul omului nici dacă dorm cu el în pat 30 de ani, oricât de bun psiholog fi, dar fiecare om ştie sigur ce se află în inima lui şi în mintea lui, dar nu mai ştie calea în propriul labirint. Deci treaba mea este asist în propria lui muncă interioară
  • înţeleg de ce nu merg sfaturile date din exterior, ci fiecare om poate îşi dea singur sfaturi şi le urmeze, sau nu
  • sa înțeleg că singurul lucru pe care îl pot face este să arunc semințe pe un teren fertil și să sper că unele dintre ele vor încolți
  • să înțeleg că singurul meu obiectiv este ca omul cu care lucrez sau eu însumi să trecem la acțiune. Acțiunea este deznodământul întregii povești
  • să pot sta relaxat având încredere 100% că fiecare om are soluțiile potrivite pentru el și nu e treaba mea să dau soluții sau să îmi fac griji, ci sa fiu acolo pentru om, cu empatie, atenție și prezență – un bun observator pentru ca el să își găsească soluțiile și să le aplice

Ca să nu lungesc prea mult povestea, după acest modul de coaching viaţa mea s-a schimbat în bine, din nou, şi am trecut la următorul nivel în evoluţia mea.

Încă de anul trecut, după primul modul din cele cinci de coaching, m-am întors acasă cu o poftă nebună de a lucra din nou cu oamenii. Am început să lucrez 1 la 1 pe probleme personale sau de business, pe cuplu sau vocaţie.

Am început să fac workshop-uri cu 20-25 de oameni și, în loc să mă simt obosit la sfârşit, să am chef de încă unul.

Am început să vorbesc în public în faţa a 1500 de oameni în 4 oraşe şi să am un impact real asupra celor din jur.

Asta pe lângă faptul că mi-am făcut căsnicia mult mai faină, business-ul mai puternic şi relaţiile cu cei din jur mai solide şi profunde.

Dar cel mai mare beneficiu a fost că am devenit propriul meu coach. Ca şi în prima poveste, când mă enervam pe Oxana că întârzia, am devenit propriul meu profesor de dezvoltare personală, reuşind să fiu şi Pera omul normal cu viaţa lui de zi cu zi, dar să am abilitatea de coach şi să fiu şi Pera – conştiinţa şi omul superior care vede lucrurile din afară, din toate unghiurile posibile şi lucrează cot la cot astfel încât cei doi Pera să facă o echipă excelentă.

Ca să îţi dai seama cum s-au desfăşurat cele 5 module de coaching pentru mine şi senzaţiile mele la fiecare modul:

Etapa 1 – intrăm în proces de gândire profund pentru că am fost lovit de întrebările lui Daniel, Graţian sau Marius şi începea o muncă interioară de înţelegere şi acceptare. Privirea în gol, mintea şi sufletul lucrând cu motoarele la turaţie maximă.

fatza mea

 

Etapa 2 – Totul devenea limpede, simplu și clar. Vedeam cum îmi voi schimba viața și pe a celor din jur cu noile abilități și descoperiri.

fata mea 2

Chestia asta mi se întâmpla cam de 4-5 ori pe modul. Mulțumesc Magdei că a reușit să surprindă atât de bine procesul prin care treceam 🙂

Oxana, probabil observând schimbările mele în bine, și în căsnicia noastră, și în felul în care lucram, explodând practic pe partea de business, a decis că vrea și ea coaching.

Așa că acum are deja modulul 3 făcut:

 

Oxana coaching

Acum, mi-e clar că ceea ce Daniel, Graţian şi Marius fac în aceste 5 module de coaching este una din cele mai puternice unelte de dezvoltare personală aplicată pe care le cunosc pentru că, după fiecare weekend, pleci cu noi ABILITĂŢI.

Înţelegând importanța coaching-ului ca unealtă de dezvoltare personală, oamenii din echipa mea mi-au spus şi ei că vor să facă coaching aşa că la modulul următor, care începe în weekend-ul 17-19 aprilie, vor merge şi Iustin cu Elena, doi oameni de bază în echipa mea.

Iustin

 

 

 

 

 

 

Elena

 

 

 

 

 

 

 

 

De ce îți spun aceste lucruri?

Pentru că poţi să fii coleg cu ei şi să începi şi tu şcoala de coaching cu Daniel Zărnescu, Graţian Sonu şi Marius Simion.

În continuare îţi dau mesajul lui Daniel Zărnescu pentru tine, în cazul în care te interesează să faci şcoala de coaching. Dacă te înscrii, dă-mi şi mie un mesaj pentru că am un cadou supriză pentru tine. 🙂

Cum am gândit noi școala de coaching?

Când am construit şcoala, ne-am decis să o facem pe sufletul nostru, exact cum ne-ar plăcea nouă să participăm ca şi cursanţi.

Ne-am concentrat în special pe experienţial, cu gândul că vrem să construim coach-i care să schimbe lumea.

Ştim cu toţii că educaţia bazată pe simpla informaţie redată poate provoca anumite „Aha-uri”, însă dacă nu transpui în acţiune (experienţă), aha-urile se pierd în câteva zile. Aşa că şcoala a devenit una cu antrenament intensiv. Cursanţii sunt în şedinţe pe parcursul a 80% din timpul petrecut în şcoală.

Ne-am unit, din punctul ăsta de vedere, trei traineri cu totul şi cu totul diferiţi:

*subsemnatul, setat pe performanţă şi relaţia cu obiectivele pe care ţi le pui în minte

*Graţian Sonu, specializat pe blocaje emoţionale şi „vindecare” emoţională

*Marius Simion, care adaugă amprenta NLP-ului în coaching (şi cel mai cunoscut trainer de NLP – programare neurolingvistică – din România)

Pe de altă parte, suntem singura şcoală care îmbină tehnici de…

Hipnoză

Programare Neurolingvistică (NLP)

Project Management

Analiză tranzacțională

Constelații sistemice

Psihodramă …

într-un curs exploziv pentru evoluția cursanților, chit că vorbim doar de latura de dezvoltare personală sau dezvoltarea unei cariere de coach.

Structura Școlii de Coaching. Școala este structurată pe două linii: 

– 5 module de câte trei zile, fiecare modul având loc la fiecare 2 luni

– „Antrenamentele” care se întâmplă la fiecare 2 săptămâni și care sunt vitale (la antrenamente, odată ce ai terminat școala, ai în continuare acces gratuit și nelimitat)

Cele 5 module merg, ca și programă, pe 5 teme principale: 

1) STARE ȘI ATITUDINE DE COACH

– este modulul în care se vorbeşte cel mai puţin

– este şi cel mai puternic modul, creează un nou mod de a vedea relaţiile

– scopul este să înveţi SĂ ASCULŢI (99% dintre oameni nu ştiu să asculte şi CE să asculte)

– vei putea ţine şedinţe de coaching cu rezultate chiar după ce ai terminat primul modul (vei avea un prim set de instrumente, care sunt suficiente pentru a putea testa eficiența lor)

2) TEHNICI DE COACHING

– modulul în care vei adăuga o centură de „instrumente” noi pentru a maximiza rezultatele clienţilor care îţi calcă pragul cabinetului

– intră în scenă primele elemente de NLP şi elemente de psihodramă

– vei avea acces la tehnici de coaching prin desen, obiecte sau cărţi – care scot clienţii din mental şi îi ajută să colaboreze cu tine, pentru ceea ce îşi doresc

– vei putea ţine şedinţe întregi de LIFE COACHING (coaching bazat pe situaţii de viaţă, relaţionale în special, blocaje emoţionale sau situaţii conflictuale)

3) PERFORMANCE COACHING

– vei face cunoştinţă cu sistemele semidirective de coaching cu care se lucrează în corporaţii în special, dar şi cu oameni performanţi care caută să se depăşească încontinuu

– se închide cu adevărat centura de unelte pentru că vei avea o  „plasă de siguranţă” care să te ajute în cele mai dificile situaţii cu clienţii

– este prima oară când vei conștientiza că mintea ta a devenit, cu adevărat, o armă

– eşti un coach complet, poţi ţine atât şedinţe de LIFE COACHING, cât şi PERFORMANCE COACHING (coaching bazat pe performanţa subiectului)

4) Coaching cu NLP

 

– vei înţelege mintea celui din faţa ta, vei putea aprofunda valorile pe care le are, rolurile pe care le joacă în societate

– vei învăţa cum să depăşeşti blocajele mentale prin întrebări bine ţintite, care să îl facă să „vadă” căi de acţiune invizibile şi să aibă revelaţii în propriul mod de gândire

– paleta de situaţii pe care să le poţi susţine cu şedinţe de coaching este deja infinită, pentru că ai tot ce îţi trebuie ca să poţi contura propriul tău rol de coach (ce fel de coach vei fi? care sunt punctele tale forte? Ce vei face mai departe?)

5) Profesia de coach și codul deontologic

– vei primi unelte de marketing care să te ajute să găseşti clienţi în mod regulat (probabil că suntem singura şcoală interesată ca să ai și clienţi, nu doar să termini un curs)

– vom vorbi despre situaţiile atipice cu care te poţi întâlni într-o şedinţă de coaching şi vei înţelege care situaţii şi ce clienţi nu sunt de competenţa ta;

– vom vorbi despre cariera ta de coaching şi despre elementele care te pot ajuta ca să o construieşti (inclusiv despre structura de acreditare)

– la final ne putem numi, în sfârşit, colegi 🙂 Vei primi o diplomă, o îmbrăţişare şi ne întâlnim seara în oraş, cu toţii, ca să sărbătorim.

Când începe o nouă grupă? 

Grupa noua începe cu weekendul 17-19 aprilie

Unde are loc? 

Sediul ICDE (Institutul de Cercetare și Dezvoltare a Excelenței),

Intrarea Gadinți nr. 3 (în zona McDonald's Buzești, Victoriei) București

Cât costă? 

Preţul întregii formări este de 1250 de euro, plătibili în cele 10 luni cât durează toată şcoala.

Poţi plăti în tranşe lunare – câte 125 euro pe lună.

Dacă plăteşti integral, ai 10% discount.

Ca şi cursant MIBe – ai un discount cumulabil de încă 10%.

Dacă ai minim NLP Practitioner absolvit, mai ai un discount la suma asta (pentru detalii, va trebui să îmi dai un e-mail şi să îmi poţi face dovadă);

Atenţie! Mai sunt doar 7 locuri disponibile. Ăsta este şi motivul pentru care va trebui să te grăbeşti (încă nu am făcut publică grupa nouă, în ideea în care vrem să aducem lângă noi întâi oameni care ne cunosc şi care au mai lucrat cu noi, într-un fel sau altul)

Cum te poți înscrie? 

Pe site-ul de prezentare ai butonul de înscriere. Apasă pe el, lasă-ți datele de contact și cineva te va contacta din partea noastră: http://construimimperii.ro/scoala-coaching/

Suntem pe final de campanie „internă”. Ca de obicei, suntem superentuziasmați că începem o nouă experiență cu o nouă grupă de oameni.

Orice întrebare ai despre școala de coaching, nu ezita să îmi dai un e-mail. Îți răspund cât de repede pot,

Cu drag,

Daniel Zărnescu

 

Distribuie daca ti-a placut:

Share on facebook
Facebook
Share on twitter
Twitter
Share on pinterest
Pinterest
Share on email
Email
Share on whatsapp
WhatsApp

Profită de resursele de dezvoltare personală pe care le-am pregătit timp de 10 ani!

ARTICOLE SIMILARE

sunt tata, ce ma fac?

Sunt tată, ce mă fac?

„Pe tine cum te-a tinut tati tau in brate cand ai plans?” Asta m-a intrebat Zlata acum cateva seri inainte sa ne culcam.  Stateam in pat si ii povesteam drama

CITESTE ARTICOLUL

21 de răspunsuri

  1. daca Bucurestiul ti se pare departe de Iasi,,ce zici de Italia??cind vrei ceva cu adevarat poti fi la capatul lumii,,eu din Italia nu mi-am pus aceasta problema,,ca sint departe ,vreau sa fac cursul cu cei mai buni din tara si il fac,,si pt mine estew greu financiar ,obositor pt virsta mea dar,,,ca sa obtii ceva tre sa faci sacrificii,,,nu le putem avea pe toate,,tre sa alegem ce-i mai important pt noi,,,

  2. Pera, eu cred ca ai devenit mult prea comercial… In ultima perioada, consider ca pasiunea ta pentru acest vast domeniu este umbrita de nevoia ta de a vine si nu de nevoia altora de a cumpara…
    Sper sa nu privesti acest comentariu cu ura ci cu critica constructiva…
    Toate cele bune.
    p.s. Am sa te citesc in continuare si asa comercial.
    Cu prietenie,
    Dragos

    1. Si eu sunt de acord cu Dragos. Imi place cand se creaza empatie, insa nu imi plac „reclamele ascunse”. Adevarul e ca te urmaresc de mult, insa citesc rar posturile.
      Stiu ca e si asta o tehnica de marketing, insa in prima parte a postului am simtit simpatie, iar dupa ce ai ajuns la „si eu am sa particip”, m-am simtit ca un copil prosit, gandindu-ma la acel aha de care vorbesti si tu: „aha, aici voia sa ajunga”.
      Si eu activez in marketing si mi-am dat seama ca sunt oameni la care „prinde” aceasta tehnica, insa foarte multa lume a evoluat ca sa „prinda” aceste tehnici (adica sa perceapa ca se ascunde o tehnica in spate), va recomand o abordare mai directa in a vinde.
      Am cumparat o carte la care tot asa faceati reclama, si a fost „asa-si-asa” fata de ce se promitea. De atunci increderea mea in fortele voastre a scazut.
      Va recomand cu prietenie aceste lucruri, deoarece am „crescut” impreuna. Va doresc succes si putere spirituala sa ajutati pe altii.

  3. Mi-am rupt din timpul tau sa iti citesc acest mail, Pera. Nu am mai facut-o de foarte mult timp.
    Tocmai din motivele descrise de tine. Teorie, sfaturi, pasi de urmat… care mai mult imi aduceau frustrare :).
    Probabil si faptul ca am stat pe langa Daniel si Gratian din 2014 pana in prezent, m-a facut sa fac acest switch mental. Cam de atunci, nu mai sunt asa flamand sa citesc carti, sa caut informatii. Si tot cam de atunci, am inceput sa invat sa traiesc(aici a avut un impact major Gratian prin taberele si cursurile lui de vindecare), am o afacere(aici datorita amandurora, lui Daniel cat si lui Gratian), iar pe plan relational stau cu mult,mult mai bine.
    Intrebarea mea pentru tine este: acum ca ai avut aceasta revelatie, care va fi directia pentru Personalitatealfa? Despre ce vrei scrie daca vei mai scrie?

  4. interesant. un psiholog (cu ani de scoala si diplome in spate) care simte nevoia sa faca o scoala de coaching (care dureaza in fapt 15 zile). poate ar trebui sa ne vorbesti un pic despre diferentele dintre psihologie si coaching. mereu m-am intrebat cum de se poate construi un coach in 15 zile (5 module x 3 zile asta inseamna), spre deosebire de un psiholog care invata minim 4 ani.

    1. Irina, la facultate nu inveti nimic 🙂 Imagineaza-ti ce trist e sa treaca 4 ani si sa nu ai nici macar abilitatile dobandite in 15 zile de coaching. La coaching am facut ce nu am facut niciodata in 4 ani de psihologie, Am lucrat sa ne dezvoltam abilitati si sa ne cercetam propria lume interioara.
      In 4 ani de psihologie, singura evaluare era memorarea si testele scrise.
      Practic psihologia de 10 ani, citesc zilnic si totusi, ce citesti in acest articol este realitatea.
      Sper sa iti foloseasca

  5. ca psiholog, cum ai putea explica atitudinea sotiei tale, care intarzie intotdeauna, oricat de important este pentru tine sau pentru voi, evenimentul? lipsa de respect? dorinta secreta de a te enerva sau de a atrage atentia? ceva trebuie sa fie in interiorul ei, de provoaca situatiile astea. si nu spune, te rog, ca mereu intervine ceva. este la alegerea noastra suta la suta ce facem.
    as mai vrea sa te intreb cum gestionezi situatia, dar se pare ca nu ai prea reusit sa o schimbi pe ea. 🙂

  6. Ca psiholog trebuie sa fii detasat emotional de clientii tai, nu sa alergi cu ei in spate.
    Coach-ul este orientat spre gasirea de solutii, psihologul trateaza cauzele din trecut.
    Ai redevenit psiholog sau ai devenit coach? Pt. ca sunt domenii diferite.
    Un coach bun pe care il stiu este Loredana Latis, cu programul Cred Simt Actionez. Se adreseaza in special femeilor.
    Cine citeste cartea ‘Putere nemarginita’ de Anthony Robbins, si aplica, nu mai are nevoie de cursuri.
    Il prefer pe Pera, psihologul!

    1. Mai e ceva…. ai comis cateva erori grave. Din ce ai spus in articol, reiese ca la tine psihologul da sfaturi si il ajuta pe client sa isi atinga obiectivele, ceea ce este total eronat. Psihologii nu fac asta, iar coach-ul nu da solutii; Coach-ul reuseste sa puna intrebarile potrivite astfel incat, clientul sa isi gaseasca solutia singur, si evident sa actioneze ca sa iasa din impas si sa isi atinga obiectivele.

    2. Loredana Latis scoate pe banda rulanta coach..intr.un an face 3/4serii..si la ea pretul este mai scump ca la baietii astia care sint cei mai tari pe piata .si orele sint mai putine ..stiu ca saraca a fost bolnava de cancer.doamne fereste nu vreau sa judec..dar daca era asa de buna slabea si nu era condusa de emotii..nu judec si eu am kg in plus .dar din cauza ca sint emotiva am mincat nervos..dar un coach bun tre sa dea exemplu..sa faca ce zice nu doar sa vorbeasca..

  7. Foarte tare Pera!
    Trec printr-o perioada mai dificila in cuplu si articolul m-a ajutat sa îmi dau seama ca uneori ma gândesc doar la nevoile mele si cred ca eu sunt cea neînțelesa.
    Interesant curs, mi-as dorii sa particip, dar nu acum, poate la primele mele salarii, mai am de papat mămăligă pana atunci.
    Interesant e si faptul ca ma descurc la teorie si dau sfaturi excelente celorlalți cand vine vorba de relații in cuplu, motivare si altele, un prieten mi-a spus ca am stofa de psiholog, insa cand e vorba de mine nu stiu ce sa fac, cum sa fac, actionez pe baza nervilor, ii reproșez partenerului, ma comport ca un copil (am 19 ani oricum) .
    Mulțumesc pentru articol, sincere felicitări!!

  8. Dragă Pera, încă de la al doilea curs, primit, de la tine, mi- am descoperit o zonă a sufletului, ascunsă de umbra preocupărilor fireşti, în a-mi completa cunoaşterea, în toate domeniile. Această zonă, mi-a creat, fără să-mi dau seama, stări de mare supărare. Cu sprijinul tău, am realizat că nu ştiam de existenţa ei. Era o cameră bogat mobilată, care zăcea într-o beznă absolută. Am intrat, împiedicându-mă în tot felul de nimicuri şi bâjbâind, să găsesc comutatorul. Am simţit că acolo se adunase timpul (aproape toată viaţa mea), petrecuţ alături de cei cu care am lucrat, pe care i-am format şi care mi-au devenit colegi, chiar şefi. De-alungul anilor, relaţia mea cu ei se petrecuse, fără probleme, în deplin respect reciproc, probabil , de aceea nu am dat importanţă adevărului din spatele aparenţelor. Deşi eram o personalitate beta, care servea sau se supunea unor rigori profesionale şi sociale, viaţa s-a desfăşurat, ca o drumeţie în munte (o varietate de aspecte, lăsând amintiri frumoase). În ultima vreme, percepeam răutatea, aroganţa şi chiar grosolănia unor colegi, mai tineri, care m-au blocat şi m-au amărât îngrozitor. Am încercat să-i disculp, spunându-mi, ca toată lumea: “aşa sunt generaţiile tinere, care vin, din urmă, eu trebuie să mă dau după ei”! Am mai citit un curs de al tău şi dintr-odată, retina sufletului a devenit receptivă. Am găsit comutatorul şi am aprins LUMINA! Ce se petrecea? Venise timpul să mă detaşez de locul de muncă, de superba mea profesie, pe care am iubit-o, de colegi şi să las personalităţile alfa să preia ştafeta, chiar dacă experienţa lor, putea să fie defavorabilă viitorului (în viziunea altora)…. Şi… am plecat, învăţând, practic, ce înseamnă detaşarea de obiceiuri, de micile bucurii, de tot, fără suferinţă. Mi-am revenit la starea mea de om bun, credincios, care se bucură de munte, de muzică şi de poezia primăverii din suflet. Pentru aceste minunate trăiri, te asigur de respectul, recunoştina şi emoţional, de simpatia mea. ÎŢI MULŢUMESC, din tot sufletul meu, dilatat, pe care l-ai iluminat. Îţi iurez să ai parte de tot ceeace îţi trebuie şi să te bucuri de faptele bune, pe care le induci! Mă voi simţi onorată să-mi recomanzi dintre cărţile tale, ceeace mi se potriveşte. Mulţumesc!

  9. cat de folositor ar fi cursul daca nu am ce sa-i spun lumii si cat de bun poate fi coaching ul in dezvoltarea personala??

  10. Thank you for the good writeup. It if truth be told was a entertainment account it. Glance advanced to more added agreeable from you! However, how can we communicate?

Lasă un răspuns

PERA NOVACOVICI

Sunt psiholog și scriitor, dar expertiza mea cea mai importantă este că am învățat și experimentat tot ce mi s-a părut mai dificil.

Niciun obstacol nu a fost prea mare ca să-l încerc, și nu ar trebui să fie nici pentru tine.

SUNTEM DUSI PE UN DRUM GRESIT O VIATA INTREAGA

Dezvolta-ti personalitatea pentru a reusi in felul tau.

CATEGORII

Mulțumesc că te-ai abonat!

Verifică inboxul, te așteaptă primele materiale acolo.