Am vorbit despre susţinerea visurilor şi obiectivelor cu gânduri, emoţii şi o atitudine care să le dea putere şi să le crească şansele de realizare aici.
Azi însă vorbim despre unealta cea mai importantă şi practică pentru a transforma visurile, planurile , optimismul şi speranţa într-o realitate PALPABILĂ.
Unealta care transformă visuri în realitate.
Înainte să îţi vorbesc despre unealtă, vreau să îţi vorbesc despre cum anume viaţa îţi este profesor şi mentor.
Este important să înţelegi asta ca să înţelegi mecanismul de evoluţie şi de ce unele visuri şi obiective durează mai mult până să fie atinse decât altele.
Orice dorinţă am, scop sau vis, le obţin ca un premiu pentru învăţarea etapelor, lecţiilor ce duc la finalul călătoriei.
Încearcă să priveşti un vis, un obiectiv, ca pe o teză, lucrare de control sau de licenţă.
Ai nişte lecţii de învăţat
Dacă le înveţi, iei notă de trecere, dacă nu, rămâi corigent.
Hai să îţi explic acum cu un exemplu la ce mă refer.
Să ne alegem un obiectiv: Vreau să fiu fericit în relaţie.
Îmi fac caiet de visuri, îmi pun poză cu un cuplu şi o relaţie fericită. Îmi fac afirmaţii, gândesc pozitiv am speranţă şi sunt la un pas să mi se îndeplinească visul….
Dar viaţa este un profesor dur, îţi dă examenul şi apoi îţi predă lecţia.
Viaţa decide că eu nu pot să îmi ating acest vis/obiectiv până când nu învăţ lecţia APRECIERII.
Când am învăţat să apreciez lucrurile mărunte, din fiecare zi a relaţiei mele, voi avea o relaţie fericită DAR EU NU ŞTIU ASTA ACUM.
Aunci, viaţa se transformă în profesor. Unul destul de dur. Îmi pierd relaţia actuală pentru că nu am ştiut să o apreciez şi mi-e tot mai greu să îmi fac o relaţie nouă pentru că am devenit negativist, plin de ură şi nu mai văd nimic bun, nu mai pot aprecia nimic.
Viaţa ca profesor şi de ce nu te poate ajuta nimeni în afară de tine
În acest moment, asumarea responsabilităţii e singura ta salvare.
Când îţi asumi responsabilitatea şi ştii că doar de tine depinde să îţi atingi visurile, obiectivele, atunci începi să înveţi.
S-ar putea ca lecţia aprecierii să dureze 6 luni, 6 ani sau o viaţă întreagă.
Doar de mine depinde cât de repede învăţ lecţiile.
De dragul exemplului, eu am ales să învăţ lecţia aprecierii în 6 ani.
În prima etapă, am pus visul meu de a avea o relaţie faină pe caietul visuri
Mi-am repetat afirmaţiile, am gândit optimist….şi nu am parte de relaţie fericită, DIMPOTRIVĂ.
Astfel începe drumul şi aventura mea.
Lecţia aprecierii în 6 ani
An 1 – furie. Las dracului caietul de visuri, afirmaţiile pozitive şi pur şi simplu sunt plin de furie. Nimic nu merge. Eu am ghinion. Toată viaţa voi fi o persoană nefericită. Ce-i cu prostia asta numită dezvoltare personală. E doar o industrie care face bani pe spatele oamenilor naivi ca mine. Şi o ţin aşa un an de zile.
An 2 – depresie. Sunt trist şi abătut. Nu mai am chef de nimic. Nu mai am prieteni, nu mai am viaţă socială, mă gândesc chiar şi la sinucidere uneori. Orice vis sau dorinţă am avut, totul este extrem de departe acum. Nici nu ştiu de ce mi-am dorit ceva când oricum nu am nici o şansă să se îndeplinească.
An 3 – resemnare. Am obosit să fiu în depresie. Întâmplător, este o superbă zi de primăvară, cu soare, şi fac o plimbare în natură. Fără să vreau, mă simt energizat şi cu un chef de viaţă cum nu am mai simţit demult. Ei şi ce dacă nu voi avea o relaţie fericită? Sunt mulţi oameni singuri, cu un câine sau o pisică şi care sunt foarte fericiţi pentru că au alte motive frumoase pentru care să trăiască.
An 4 – renaştere. Până la urmă lucrurile nu sunt deloc aşa rele cum par. Viaţa e frumoasă şi îmi dau seama că deşi mi-am dorit o relaţie frumoasă, am pus pe panoul de visuri această dorinţă şi am repetat câteva săptămâni afirmaţii pozitive, eu nu am făcut nimic concret pentru ca acest vis să se îndeplinească.
Nu am ieşit din casă, nu mi-am făcut noi prieteni, nu am avut o viaţă socială care să îmi permită să mă apropii de visul meu. E timpul să şi MUNCESC pentru visurile mele.
An 5 – dezvoltare personală. Citesc. Ascult. APLIC. Încep să merg la cursuri de comunicare şi de rezolvare a timidităţii. Încep să ies la evenimente sociale în oraş. Cunosc oameni noi şi începe să îmi placă. Am deja câteva experienţe noi cu persoane de sex opus şi deşi nu au ieşit perfect am învăţat lecţii foarte preţioase.
An 6 – apreciere. Îmi vine să râd. Cum gândeam acum 4-5 ani şi cum gândesc acum. Eram obsedat de un vis, de un obiectiv şi nu înţelegeam că ceea ce contează nu e destinaţia finală ci drumul spre acel obiectiv. Dacă sunt nefericit în timp ce îmi urmăresc obiectivul şi visul înseamnă că este un vis greşit. E important să mă bucur la fiecare pas, să APRECIEZ ceea ce am, să nu mă ataşez de rezultat pentru că unele lucruri le pot controla (cum ar fi dezvoltarea mea personală) iar altele lucruri nu (comportamentul altor persoane).
Acum înţeleg cum îmi predă viaţa lecţiile şi dacă ştiam asta mai demult nu mi-ar fi luat 6 ani ci poate 6 luni. Dar mai bine mai târziu decât niciodată şi sunt recunoscător că acum ştiu mecanismul vieţii şi ştiu că pot atinge orice vis sau obiectiv cât de repede vreau. De fapt, totul depinde de cât de repede îmi învăţ lecţiile care să îmi permită să ajung la destinaţia dorită.
Acum ştiu că totul este în puterea mea. Apreciez acest lucru şi apreciez orice îmi oferă viaţa, bun şi rău, pentru că ştiu că face parte din lecţiile mele. Ştiu că tot ce mi se întâmplă este spre binele meu.
Şi am întâlnit şi o persoană extraordinară, care vede viaţa exact aşa cum o văd şi eu. Şi am o relaţie împlinită….şi stai un pic!
Îmi trăiesc visul ce odată era doar o poză pe un panou de visuri iar azi e o realitate…
Ciudat mod mai are şi viaţa asta de a te educa.
Prima oară îţi dă examenul şi apoi îţi predă lecţia.
Viitorul este al elitei care aprofundează cunoștințele şi dezvoltă abilităţi
Trăim într-o societate care fără să vrea devine superficială.
Site după site, postare după postare pe facebook, produs după produs, carte după carte, sărim prin toate şi nu rămânem cu nimic concret.
Oamenii au uitat o lecţie extrem de importantă iar viaţa îi va educa într-un mod dur.
Peste 20 de ani vei veni poate cu scuze, că nu ai noroc, că economia e praf , că problemele tale sunt speciale şi nu îţi poţi atinge obiectivele sau visurile, dar NU! Nu astea sunt problemele.
Problema este că nu ai făcut nimic AZI.
AZI e singura şi cea mai importantă zi care există.
AZI ESTE CEA MAI PUTERNICĂ UNEALTĂ A TA PENTRU ATINGEREA VISURILOR ŞI OBIECTIVELOR!
ŞI MÂINE, va deveni AZI, iar în azi-ul de mâine, din nou nu vei face nimic, şi peste 3 zile tot nimic.
Şi vei avea nimic.
Când vreau să construiesc o casă iau cărămidă după cărămidă, şi o construiesc. Nu iau azi o cărămidă, mâine sap un pic cu lopata, poimâine mai amestec la ciment şi apoi el se întăreşte şi uit de el.
În fiecare zi, fac ceea ce trebuie făcut, dacă vreau o casă.
Clar că nu pot să o fac într-o zi.
O văd în minte, în imaginaţie, dar nu mă ascunde de ploaie sau frig, nu am un cămin real.
Doar mă bucură gândul la viitor.
La fel e cu orice vis.
Cărămidă cu cărămidă îmi cresc construcţia. O călătorie de o mie de mile se face pas după pas.
Nu există altă cale iar tu aştepţi să se inventeze scurtătura.
"Cum să baţi din palme şi să îţi apară o casă”.
"Cum să construieşti o casă doar cu puterea gândului”.
"Cum să câştigi o casă la tragerea la sorţi”.
Nu aşa vei avea o casă.
Ca să ai o casă, trebuie să te murdăreşti.
Viaţa de mizerie sau viaţa minunată sunt alegeri ce le facem ZILNIC.
AZI.
Să pui cărămidă peste cărămidă pentru a construi o casă este un OBICEI.
Ai obiceiuri, iar multe dintre ele sunt obiceiul de a sta pe facebook fără să faci nimic productiv, să te joci, să mănânci, să dormi, să îţi laşi atenţia distrasă de lucruri total neimportante.
Dar unde este obiceiul de a pune măcar o singură cărămidă pe zi la casa ta, la visul tău?
Măcar o cărămidă pe zi, şi vei avea casa chiar dacă durează mai mult, chiar dacă eşti o persoană leneşă.
Tot ce trebuie să faci, este să pui o cărămidă pe zi.
Spune-mi, ce ar însemna pentru tine să pui o cărămidă pe zi la visul tău?
Câte din activităţile tale sunt cărămida la construcţie şi câte din ele sunt praf în ochi şi pierdere ce vreme?
Scrie-mi, vreau să știu.
P.s: Pentru a te ajuta în drumul evoluției tale am pentru tine cartea Ghidul personalității alfa – pentru lideri născuți din focul acțiunii.
Per aspera ad astra
Pera Novacovici
58 de răspunsuri
lumea ar trebui sa stie ca universul iti da semnale iar daca tu le ignori nu se indeplineste visul,trebuie sa actionezi…
Multumesc pentru articol,m-a mai revigorat putin.La cat mai multe!
Activitatile ce reprezinta o caramida la constructie pentru mine sunt businessul pe care il intreprind, sportul pe care il fac, dezvoltarea personala pe care incerc sa o studiez si relatia de cuplu. Activitatile de pierdut vremea sunt statul pe facebook, cautatul de melodii pe youtube si jocurile de calculator. Din pacate, raport inca nesatisfacator, cam 70-30. Lucram la asta 🙂
Felicitari si multumesc pentru articol.
Marius
Interesant articol Pera! Bravo!!!!
Pe mine m-ai atins bine. Eu chiar mi-am construit o casa in ultimii 2 ani, si zilele ce urmeaza ma voi muta, asa ca stiu cum e sa pui in fiecare zi cate o caramida la visul tau. Stiu, la propriu, cum e sa participi activ la realizarea visului meu. Si ce este mai interesant e faptul ca mi-am dorit aceasta casa gata ca sa pot incepe din ea drumul catre independenta mea. Momentan stam la socrii (eu si sotul meu) si aici nu gaseam linistea si mediul de care am nevoie pentru a imi incepe o afacere, asa ca am recurs mai intai la a ne construi o casa, iar mai apoi sa imi dezvolt o afacere. Stiu ca e bine sa citesti in fiecare zi macar 20 min pentru a iti atinge visul, nu am facut-o mereu, deoarece cand veneam de la lucru casei, eram atat de obosita incat adormeam instant, iar dimineata eramla fel de adormita cand mergeam la casa. Visul principal era sa am o afacere sa devin independenta, iar ca vis colateral era terminarea cautei noastre, deoarece simteam si simt ca dupa ce ne mutam vom incepe sa ne dezvoltam!
Te urmaresc de mult timp si imi plac articolele tate si m-ai motivat mereu in urmarea viselor mele si stiu si simt ca sunt pe drumul cel bun in realizarea independentei mele.
Iti multumesc Pera!!!
Foarte frumos articolul..te motiveaza dar mai greu sa pui caramidele cand nu le gasesti..E o gandire mai negativista dar o sa incerc sa-mi dau seama ce as putea face in fiecare zi pentru a-mi indeplini scopurile.
@TBVinnie repetarea afirmatiilor pozitive este o caramida ce o poti pune zilnic. Fci asta? Le ai scrise, trebuie doar sa le repeti. 2-3 minute iti ia. Fa asta azi
@Pera Novacovici @TBVinnie Daca ma crezi sunt cea mai ambitioasa persoana pe care o cunosc:))si acum 2 ani mi s-a schimbat viata care era o mizerie totala…eram gen”frate nu am aia renunt nu lupt”..dupa ceva timp asteptam sa vin visele la mine nu sa le urmez eu…e trist si am inceput sa citesc carti despre legea atractiei,si apreciere care si-au facut treaba dar inca nu am ce-mi doresc:| si nu vreau sa cred ca varsta mea(17 ani)trebuie sa fie o scuza pentru asta
Activitatile din viata mea pe care eu le consider „caramizi” sunt: sportul (fac judo si fotbal), citirea articolelor tale, cititul din carti, socializarea cu diferite persoane, participarea la evenimente pentru a invata sa te adaptezi in diferite situatii. Activitati nefolositoare: statul pe facebook, uitatul la tv (mai rar), vorbitul la telefon in loc sa ma intalnesc fata in fata cu persoana reala. Nu sunt multe , dar sunt destule cat sa imi ocupe timpul MEU in care ar trebui sa ma dezvolt personal. Multumesc pentru articol!
Salutare,Pera
Chiar ai trecut si tu prin asta?
Eu am crezut ca doar mie mi se intampla,m-am gandit si la sinucidere,de vreo 10 ani nu mai am o relatie cu o femeie, adica simt ca pe mine chiar nu ma mai iubeste nimeni(ma refer la femei),prietenii care ii aveam pana acuma i-am pierdut pur si simplu nu ma mai inteleg cu ei, m-am gandit ca am vraji facute am fost pana acuma si la vreo cateva Manastiri dar tot degeaba.
Am inceput de un an cu dezvoltarea personala dar tot nu stiu de capul meu,nu stiu unde sa trasez si unde sa pun prima caramida si sa incep a zidi cum trebuie.
Auzind pe cineva care i sa intamplat ceva asemanator m-am mai linistit un pic.
@juan85 Toti credem ca doar noua ni se intampla sau ca noi suntem cei mai napastuiti. Da, desi nu am evidentiat neaparat lucrul asta, si mie mi s-a intamplat si exact asa am invatat lectia recunostintei 🙂
Salut Pera!
Ai dat o buna lectie tuturor. Iata modul cum imi cladesc visul caramida cu caramida:
Depinzand deocamdata de un servici, a trebuit sa imi creez un orar special astfel incat sa lucrez zilnic la visul meu cu un randament maxim. Asadar, ma scol zilnic la ora 4.30 a.m. si lucrez la proiectul meu pana la ora 6.15. Chiar si in weekend ma trezesc in jur de ora 5. Proiectul meu creste putin cate putin in fiecare zi. Ca dovada, in fiecare luna am comenzi noi si am aparut deja in presa, legat de acest proiect.
Stiu ca intr-o buna zi voi putea renunta la slujba, pentru a fi implicat in totalitate proiectului meu. Dar pana atunci, lucrez zilnic la el de la 4,30 la 6,15.
Felicitari
multumim frumos, Pera. Eu am un principiu: Ca sa nu mai aman lucrurile si sa nu mai mentin obiceiurile nesanatoase, ma gandesc atunci cand fac un lucru ca il repet constant timp de 5 ani. Spre exemplu.. ma trezesc tarziu. Cum ar fi daca in fiecare zi timp de 5 ani m-as trezi tarziu? As rata momente, mi-as amana treburile, mi-as deregla somnul, as fi neproductiv. Si asta ma face sa ma gandesc la acel „o data si gata” ca la o problema adevarata. Si ma ajuta.
@andrei mk foarte buna tehnica
Am trecut prin toti anii descrisi de tine. Cel mai greu mi-a fost sa aplic. Asta e cred cel mai greu pentru toti. A da…si chestia aia cu azi!
Pina la caramizi e fundatia care pt.mine e sanatatea,pe care il doresc si tie si celor apropiati de tine.de cind te-am cunoscut am pus 4 caramizi adica am citit 4carti de dezvoltare personala.Acum incerc sa aplic si practic,Sper.oricum urmaresc articolele tale de fiecare data is super faine.Multumiri tu intradevar oferi ceva lumii,mi-am schimbat gindirea radical.oricum ne vom reauzi chiar daca mai rar.Salutari
Un scop placut in viata, si o stare de flux in care sa te simti bine, sa fii multumit de tine, si sa ACTIONEZI… Asta am reusit eu, cu ajutorul lecturii.
„Casa” mea e o cariera de psihoterapeut de exceptie. O cladesc zilnic, caramida cu caramida. Citind carte dupa carte, urmand specializari, cursuri, si lucrand cu oamenii. Tinand cursuri, sedinte, traininguri, discutand, si ajutand.
Iti mai poti dori altceva? Cand deja te simti catre varful piramidei? (lu’ Maslow…)
Interesant articol. te motiveaza sa reusesti cu putina vointa sa realizezi ceea ce ti-ai propus.
( cum ar fi dezvltarea mea personala) iar altele lucruri nu ( comportamentul altor persoane).Iar ai mancat o litera,se scrie dezvoltare nu dezvltarea……..)Sa iti pregatesc ceva de mancare?:::))).Relativ si discutabil articolul,dar azi nu am timp sa intru detalii, pentru ca trebuie sa ma ocup de pusul caramizilor,asa cum ai specificat si tu in articol.Referitor la articolul tau,bunicel as zice,pentru ca sunt chestii care depind de tine si chestii care nu depind de tine,plus ca e greu sa te schimbi si sa iti schimbi gandirea si restul dupa ce o viata intreaga ai trait intr-un anume fel.Obisnuinta e a doua natura a omului.Te obisnuiesti cu raul si zici ca e bine.
Mi-a placut foarte tare faza,,Viata este un profesor dur,iti da examenul si apoi iti preda lectia,,.
@ElisabetaManoiu Spui ca ” dupa o viata e greu sa schimbi obiceiurile”. ASta e doar o convingere limitativa si singurul lucru care iti pune frane este tocmai aceasta afirmatie pe care ti-o repeti
@Pera Novacovici @ElisabetaManoiu si zici ca ai terminat psihologia? Unde? Esti cam negativista pentru un psiholog, parerea mea!
Salut Pera,
din nou ai pus punctul pe i. E usor sa stai si sa te uiti pe geam 10 ore, pe urma sa joci Counter Strike 10 ore … si in celelalte sa te plangi ca ai o viata naspa.
De curand am intrat iar in starea de robotzel vesel … muncesc de-mi sar sigurantele cat e ziua de lunga … o fac pt visul meu … si stii cand apare starea aia de bucurie si de multumire?
Cand incep sa-mi notez in caiet tot ce-am facut in ziua respectiva, cand bifez pe check list cate un target, cand planific ziua de maine.
Si dupa toate astea iau o bere, ma asez comod cu picioarele pe masa si-mi spun razand : DA MA, IS TARE, FAC TOATE ASTEA DE UNUL SINGUR SI MA SIMT CA UN ZEU. OARE CUM O SA FIE CAND VOI PUTEA DA DE LUCRU LA ALTI OAMENI SAU VOI PRIMI POSTARI CU MULTUMIRI PT CA LE FAC VIATA MAI FAINA ALTORA ETC ETC … O SA FIE TOT MAI FAIN !!!!!!! :))))
Spor la treaba, faci ceva absolut minunat pt semenii tai !
Cred ca cel mai important lucru se reflecta din puterea prezentului, pentru ca trecutul si viitorul incearca mereu sa faca prezentul o iluzie dar daca analizam lucrurile e total invers. Prezentul e cel mai mare instrument de care poti profita cand vrei sa incepi ceva.
Nu ma refeream neaparat la mine.Eu sunt decisa sa mi le schimb pe cele care le mai consider eu proaste la mine,dar am observat la altii ca nu vor nici in ruptul capului.Si eu am terminat psihologia si stiu despre ce vorbesti,iar carti din astea de care vinzi tu am citit o gramada…………….Uneori daca oamenii nu vor,nu doresc,nu au vointa pur si simplu nu se poate.Teoria e usoara,mai greu e cu practica.Bine in cazul tau cred ca ai avut parte de multe experiente practice ca sa ajungi la o astfel de teorie.Se spune ca teoriile oricat de bune ar fi,in realitate se lovesc hotarator de factorul uman,in fata caruia toate teoriile devin relative.Sunt multi probabil care iti citesc cartile si articolele si sunt de acord cu tine,dar tu chiar crezi ca din toti cei care te citesc pun si in practica ceea ce spui tu sau reusesc.Sa fim seriosi,realisti si sa ne uitam in jurul nostru…………..Noi vrem teorie americana,dar cu practica romaneasca.
@ElisabetaManoiu Ai ramane uimita cati oameni din comunitatea asta aplica si au rezultate. 🙂 O sa ii vezi in curand pe o pagina speciala dedicata lor
salut tuturor
ca de obicei, mai ne furnizezi o caramida pentru temelia casei noastre ( ce simbolizeaza visurile noastre marete, obiectivele nobile si aspiratiile noastre indraznete ) , si depinde de noi acum daca ne apucam la constructia edificiului , constant , perseverent sau le bagam intun depozit intunecat ( caramizile ) si sa ne mai lovim de ele la un moment dat, mai dam cu piciorul in ele , bajbaind dupa una alta, pe unele le mai aruncam la intamplare in fundatia cladirii, dar intre timp este in degradare si uite asa se scrie istoria ta, asa cum valul spala malul
ce faci tu pentru noi este similar cu afirmatiile pozitive pe care trebuie sa ni le rostim , zi de zi, daca citim articolele tale nu mai avem nevoie de nimic , decat de indarjirea nostra si combinata cu impulsurile tale , rezulta o forta de nastavilit
eu proun sa facem si un pariu si la sfarsitul anului sa facem premierea invingatorilor – si tot asa apar benficiile
Elisabeta – capul sus . LUPTA . NU TE DA BATUTA . DOAR TU STAI IN CALEA FERICIRII TALE SI A IMPLINIRLOR TALE !!!!!!!!!
deci , ne asteapt un pentru istoria noastra
buna seara, tuturor!
asa cum spuneai, ca sa ai o casa trebuie sa te murdaresti. Eu as indrazni sa zic ca trebuie sa fii sef de santier. Multumesc pentru toate sfaturile, mi-au fost utile. roadele au aparut, am şi al doilea loc de munca, fac ceea ce imi place si e ok. sindromul cuibului gol a disparut. mai am de munca cu mine dar …fara ea nu se poate :). articolele tale sunt minunate. Multumesc!
Ma duc acuma sa mai pun o caramida!
fifty-fifty
Wow!Pera m-ai atins cu articolul asta!Nu prea eram eu de acord total cu tine in celelalte articole ale tale dar pe acesta L-AM SAVURAT!Si nu doar pt ca te-am simtit ca ai vorbit mai „cald”,dar mai ales pt ca ai atins un subiect drag mie:o relatie implinita!Multumesc ca mi-ai reamintit sa mai pun inca o caramida in relatia pe care o construiesc!Multumesc ca existi!
Felicitari Pera!esti extraordinar,de fiecare data cand iti citesc articolele invat cate ceva.Sa sti ca iti apreciez munca si iti doresc mult succes in continuare;)…si sper din suflet sa pot sa ajung si eu in excursia aceea cu raftingul pe care o so organizezi la vara.Respect!
Foarte frumos spus!Eu cred ca sunt acum doar in anul tau 2 🙁 deoarece sunt motivata o perioada de timp dupa care renunt si prefer sa imi plang iar de mila desi in sinea mea sunt constienta ca gresesc!Dar felul in care ai pus acum problema este foarte realist si ai foarte mare dreptate!Succes in tot ceea ce faci si continua sa adaugi caramizi!De azi imi voi incepe si eu o constructie noua 🙂
pe unele planuri sunt ink intr-un „an4″… si totusi cumva in ultimul an… pe altele… pun caramida cu caramida… incet, incet, incet trecand prin toti cei 6 „ani” intr-o singura zi… well… azi a fost zi pierduta mostly… am dormit de am rupt… m-am trezit happy pe la 5 jumate… m-am pus inapoi la somn peste vreo 5 re pentru ca am ajuns iar intr-o stare naspa… apoi m-am trezit iar si am jucat ceva jocuri… abia acum vreo ora jumate m-am apucat de lucru la „casa”… am recitit ceva despre cum se scriu scenariile, despre structura lor, etc si apoi am incercat sa aplic. am taiat ieri in carne vie in scenariul pe care ti l-am trimis, apoi m-am apucat sa-l restrucrturez… si sa-mi pun cap la cap ideile pentru a-l imbunatati… de maine ar trebui sa ma apuc sa scriu partile care lipsesc… sper sa reusesc… sunt foarte departe si totusi foarte aproape de a-mi atinge obiectivul…
app… la sfarsitul lunii primesc raspunsul de la facultate- dak sunt admisa 😀 urati’mi succes 😀 morcovelul nu a aparut inca… sper nici sa nu apara… desi momentul in care o sa deschid plicul sau e-mailul…o sa tremur k vraga 😀 dar asta e … sunt om…:D
Tot respectul pentru tine, Pera si mult succes in continuare!
Poate parea un vis ciudat ceea ce doresc eu, dar nu stiu de la un timp a devenit ca o obsesie sa reusesc imi doresc cu atata ardoare. Din aprilie m-am apucat serios pe abordari tipe, dar nu prea am avut rezultate in afara de cateva iduri de mess, intalniri nici macar una, ci eu cred ca a fost o coincidenta prin vara cand am abordat una cu 2-3 cuvinte si ne-am intalnit a fost si la mine acasa. Probabil una la un milion sa se mai intample asa.
Acum am scapat de teama de abordare 90%, dar
Problema e ca de ceva zile nu mai sunt motivat sa mai abordez sa reusesc, am senzatia ca toate deja ma cunosc, ca sunt ca un obsedat care n-are alta treaba, ca deja ma stiu toate ca tipul care pierde vremea dandu-se la fete, ca au prieten toate, etc etc. Oare cum sa-mi scot limitarile astea din capul meu? Eu cred ca fac o prostie ca le povestesc tuturor ce fac si mai toti imi spun cam asa „Renunta, nu mai aborda, ca pierzi vremea, nu vezi ca n-ai obtinut nimic concret?”
dar pana mea eu IMI DORESC ENORM SA REUSESC sa ies cu o tipa abordata, sa ne intelegem, etc.
Sunt nebun?
Eu imi doresc sa reusesc sa ies cu tipe abordate mai mult decat alte aspecte din viata mea. A intrat parca in sangele meu, si ieri am tras niste concluzii cam strambe cred eu, cum ca n-are rost, ca n-am rezultate, etc etc.
Parca sunt setat sa-mi gasesc o tipa faina pe care o abordez sa ne intalnim ,etc.Parca simt ca as avea asa o mare satisfactie sa reusesc de unul singur sa fac asta, incat sunt dispus sa risc orice pt. treaba asta.
Si de multe ori simt ca visul meu sa reusesc asta pare utopie. Oare chiar e?
Cum as putea sa raman motivat in continuare?
„Eu cred ca fac o prostie ca le povestesc tuturor ce fac” Crezi bine ceea ce crezi :). Ti-ai cam dat singur raspunsul. Habar nu ai cat este de apreciat discretia celor din jur.
Buna , as dori sa stiu daca se mai organizeaza vre-un boot camp pt dezvoltare personala si inlaturarea temerilor.
Ciprian
Sa invat macar o ora pe zi pentru facultate..
Sa meditez o jumatate de ora despre viata..
Multumim Pera pentru inca o lectie de viata!
Deja citind acest articol am mai pus o caramida, sau cel putin am inceput cu prima caramida! 🙂
Ce vreau eu de la viata e sa fiu propriul meu sef, sa fiu stapan pe viata mea, si sa nu depind de altii. Ce mai vreau e sa am o relatie, sa imi fao o prietena.
Stiu ca e mult de munca dar am sa reusesc.
Foarte bun articolul! Mi se pare mie, sau ma regasesc in o parte din acesti pasi? Cred ca sunt in jur de pasul 3 – pasul 4 (sper) !
Draga Pera este un adevar crunt, trist si in acelasi timp, foarte real. L-am simtit pe propia-mi piele. Sint la stagiul in care incerc sa pun caramida dupa caramida.
In alta ordine de idei am nevoie de sfatul tau. Cum te pot contacta?
Buna si felicitari, iar!
Eu, una, pun un rand-doua de caramizi si pe urma, daca n-am feedback pozitiv de la altii, imi critic singura efortul, daram ce-am construit, o iau de la capat. Asta la partea cu vocatia si munca. ( Din luna martie voi avea, oricum, bani pentru facut blog. )
In materie de relatii, nu ma grabesc. ( Atentie am, dar de la barbati si mai slabi decat mine. Sau slabi si imaturi numai in fata mea – nu vreau asa ceva. Stiu bine ce nu vreau. )
Visul meu este sa devin instructor de fitness-aerobic si merg zilnic la sala.
Observ ca se bate multa moneda pe „relatie”. Acum eu, pentru ca ma aflu cu sacii in caruta, zic asa:
-cand ai o relatie fii constient de materia ce iti circula prin vene. E argint viu si nu sange. O mare diferenta. Profita pentru ca nu tine o vesnicie .Aceasta e perioada cea mai „prolifica” din viata unui om, asa cred eu.
-nu ai o relatie? Apoi ce motivatie mai „tare” decat aceasta vrei? Pentru a avea relatia dorita ar trebui sa te simti in stare sa muti cerul si pamantul, Este a doua perioada „prolifica ” ca si „forta de autopropulsie personala”
So ,eu cred ca „si cu si fara”, viata e frumoasa in ambele situatii si ar trebui sa apreciezi si alte aspecte ale ei gen SUNT UN INDIVID SANATOS LA TRUP SI CREIER.Oare conteaza?Eu cred ca DA.Si mai sunt destule.
Lectia aprecierii se cam invata din suferinta, ai dreptate ,Pera. Bine ar fi ca tu sa scrii un articol atat de inspirat precum acesta, iar noi sa bagam la creieras. De unde atat noroc?Trebuie putina suferinta altfel nu se poate. Ce, un oarecare fel de mancare nu gusta mai bine cu putin iute? Ii dezvolta aromele. Asa si cu suferinta din viata.
Sper ca nu am plictisit pe nimeni.
Dezvoltati-va fratilor, ca nu e timp de pierdut!
bun articol :)… chiar iti pune ordine-n ganduri ….dar cand ma uit la comentariile postate constat o mare problema de atitudine ,parca as fi in vizita la bunica mea …..serios ,daca n-ar scrie sus” personalitatea alfa as putea sa jur ca am gresit adresa de blog . Nu intentionez sa complexez pe nimeni dar vreau sa vad mai multa viata !!! Asta nu e clubul Trinitas !! asta e locul unde ne imbunatatim abilitatile de lideri !
Vad o multime de aplaudaci care pretind ca invata din teorie……:(
Caramida mea e:
-6 zile din 7 o ora de bazin (30 de bazine)
-3 zile pe saptamana fac flotari ca sa ajung peste o luna sa fac 100 ( o sa ma filmez si iti trimit)
-5 zile din 7 fac sala inainte de bazin.
Toate acestea pentru ca la vara sa fiu in forma si sa urc pe podium cu zambetul pe buze.
+
caramida mea mai e
-fiecare filmare pe care o realizez (peste 1 an vreau sa lansez un film si poate si o carte)
-fiecare 2 articole pe saptamana pe care le postez pe blogurile mele.
si fiecare zi in care merg la scoala pentru a ajunge inginer.
Cam astea sunt caramizile mele, mai am si o debara mobilata ultimul ragnet 🙂
Foarte motivant!!! multumesc.
Visul meu este de a scapa de timiditate pentru a putea face ceea ce imi place in viata si pentru a putea munci in domeniul care imi place adica sa devin afacerist.
Am trecut din decembrie trecu pana acum, prin toate cele 3;
-acum…sunt la 4;
-piciorul meu este DEJA spre 5 in pas alergator si asta si datorita voua, tie – Pera dar si lui Marius (de la NLP Mania);
-mi-ati iesit ‘in cale’ cu totul intamplator …pe net!
Probabil ca inconstientul meu facea sapaturi pentru a iesii din sant 🙂
P.S. Sa nu crezi ca n-am fost in cacao de multe ori si, de fiecare data cand ma innecam in borcanul cu melancolie nu eram ATAT de suparata pe cei care m-au adus in starea asta ci, pe MINE, TOATA…pentru lipsa de vlaga, de vointa care – asa cum ai spus si tu – este cea mai importanta!
Pai pietrele de temelie sunt activitatiile care implica viitoare mea profesie: design, desen, arta in general. Si praful: facebook , 9gag si chiar si scoala :)) Bine ca scap la anu!
…ma ajuta enorm de mult informatiile astea de la tine …multumesc Pera !!! …simt un regret ca nu te am descoperit mai demult poate acuma eram putin mai ..departe….nu „poate”..SIGUR eram.
Rabdare si perseverenta..
Extraordinara lectia. Stam, citim , visam , ne dorim…ce facem concret? Eu fac cate ceva si vad mereu ca nu e destul si ma intristez…dar imi revin si lupt in continuare.
Tot ceea ce trebuie sa faci azi, este sa pui o caramida, pentru ca nu destinatia conteaza ci insusi drumul calatoriei. Foarte bun exemplul cu cei sase ani de zile, cred ca ne regasim cu totii in el.
Hello, i think that i noticed you visited my weblog so i got here to “return the favor”.I am attempting to in finding things to enhance my website!I suppose its adequate to use a few of your ideas!!
528426 345770Fascinating, but not perfect. Are you going to write more? 435484