Acum ceva timp am lucrat cu un cuplu care avea mari dificultăţi în relaţie. Vorbeau despre despărţire după 3 ani de relaţie şi m-au căutat ca una din ultimele măsuri de a salva relaţia.
Există relaţii care au nevoie doar de foarte puţin pentru a trece de la nefericire şi un soi de duşmănie la fericire, împlinire şi iubire reală din simplul motiv că iubirea e tot timpul acolo doar că e acoperită de mizerie care trebuie curăţată.
De asemenea, există relaţii care nu au niciun viitor şi să insişti să continui acel gen de relaţie e ca şi când ai bate un cal mort ca să se ridice şi să o ia la galop.
Din fericire, în cazul despre care vreau să îţi vorbesc azi, problema nu era lipsa iubirii sau valorile diferite – care de obicei despart cuplurile –, ci era o lipsă de înţelegere a legilor după care funcţionează relaţiile de cuplu.
Despre asta vreau să vorbim azi şi înainte să vorbim despre câteva legi pentru o relaţie de cuplu extraordinară, vreau să îţi dau câteva indicii despre cum arată o relaţie de cuplu care poate fi salvată.
Există două mari trăsături ale relaţiilor ce pot fi salvate şi care pot să devină relaţii minunate de iubire şi împlinire pentru ambii parteneri.
Condițiile pentru ca o relație cu probleme să fie transformată:
- Ambii parteneri să aibă un interes la fel de mare în a face orice e nevoie pentru a găsi soluții;
- Ambii parteneri să fie dispuși să facă munca de dezvoltare personală necesară pentru a deveni oameni mai buni, aflați pe drumul firesc al evoluției;
Momentul în care m-am aşezat la masă cu cei doi am observat în comunicarea dintre ei câteva simptome:
– comunicarea dintre ei era un fel de lătrat, nu vorbit în sensul de dialog între doi oameni. Frustrările personale faţă de partener erau atât de mari încât aproape orice era un motiv să faci un reproş celuilalt, o respingere a ideilor, a gândurilor, a părerilor pe care partenerul le are;
– când i-am obligat să vorbească pe rând şi să se asculte în mod autentic unul pe altul, cel care asculta avea gâtul umflat pentru că aştepta să scuipe 1000 de gânduri despre cât de mult greşeşte celălalt în orice spune, ceea ce înseamnă că ei nu se ascultau, ci îşi aşteptau rândul la vorbit, ignorând aproape total mesajul de la partener;
– am observat duşmănie între doi oameni care se iubeau. Doar că iubirea era acum foarte departe de ei. În iubire – aşa cum vom afla imediat – esenţa este dăruirea, iar oamenii din faţa mea nu o aveau şi nu puteau să mai dăruiască nimic. Erau goi pe dinăuntru şi voiau să ia cu disperare de la celălalt. Ce poţi lua însă dintr-un sac gol?
Cele 3 etape ale unei relații – de la afacere proastă la iubire
Etapa 1 – o afacere proastă
În etapa 1, de cele mai multe ori, relaţia de cuplu este o afacere proastă. Doi oameni cu o istorie diferită încep să relaţioneze – fiecare cu convingerile lui, cu experienţele lui, cu prejudecăţile lui, cu emoţiile lui.
Și cel mai important lucru, fiecare cu NEVOILE lui.
Din cauză că îndrăgostirea este un cocktail emoţional mai puternic decât orice drog cunoscut, în perioada de îndrăgostire avem puteri supraomeneşti pe care nu le avem decât atunci când suntem îndrăgostiţi.
Şi pentru că avem aceste puteri, ne păcălim pe noi şi pe săracul partener că suntem Supermani: că putem să facem totul, putem să dăruim totul, că suntem neobosiţi, permanent disponibili, eroi pe acest pământ.
Şi apoi, vine normalitatea.
După ce drogul îşi termină efectul, redevenim ceea ce suntem în mod normal: nişte oameni – oameni care obosesc atunci când se suprasolicită; oameni care au nevoi şi care devin frustraţi când nu le sunt satisfăcute aceste nevoi; oameni care vor să dea, dar să şi primească.
Această „recădere” în viaţa pământească face ca cele mai fragile relaţii să se spargă şi să nu mai poată fi reparate. Aici se regăsesc cea mai mare parte a relaţiilor de îndrăgostire a căror durată este între câteva luni şi 3 ani.
După 3 ani de relaţie putem să vorbim despre ceva dincolo de hormoni şi îndrăgostire.
Orice relaţie care durează mai mult de 3 ani are şansa să ducă partenerii spre o evoluţie extraordinară sau îi poate băga într-o închisoare creată chiar de ei, un iad pe pământ, trăit zilnic.
În realitatea pe care o trăim acum, şi din această categorie, cele mai multe relaţii devin închisori din care avem ori evadări cu dramă, lacrimi şi sânge ori o moarte lentă.
În cele 3 etape pe care ţi le enumăr vreau să te învăţ cum să îţi duci relaţia de iubire prin toate cele 3 stadii, de la o afacere proastă la iubire.
De ce etapa 1 este o afacere proastă?
Pentru că avem doi proşti oameni de afaceri care încearcă să facă tranzacţii.
Să presupunem că eu ca bărbat vin acasă în această etapă a relaţiei şi aş vrea să fac sex. Partenera mea nu vrea să facă pentru că poate, nu are chef, poate nu se simte bine, poate nu e excitată cum sunt eu, poate a avut o zi grea şi mintea ei funcţionează plină de gânduri care nu o pot lăsa să se relaxeze şi o mie de alte motive.
Eu mă pun lângă ea şi încep să o mângâi, iar ea se trage şi îmi spune: „Te rog, nu acum”.
În acel moment în mine se activează 1000 de emoţii şi gânduri distructive.
Simt că sunt respins. Am mai fost respins de multe ori în această viaţă şi tiparul meu de comportament, mecanismul meu de apărare psihică, îmi spune să trec la apărare sau atac. Încep să fac ce am făcut întotdeauna când am fost respins: mă enervez sau mă îmbufnez ca un copil căruia mami nu îi cumpără jucăria pe care o vrea din vitrină… sau devin agresiv şi fac reproşuri.
„Niciodată nu ai timp de mine!”, spun fără să mă gândesc la ce înseamnă niciodată.
Devin manipulativ, şantajist, încerc să îmi fac partenera să se simtă vinovată şi chiar ruşinată că m-a respins pe mine, zeul cu drepturi absolute.
Apoi, dacă toate astea nu au succes şi partenera mea dă dovadă de personalitate şi coloană vertebrală, mă retrag rănit pentru că ea nu a pocnit din degete ca să intre în starea porno pentru mine.
Mă gândesc: „De asta îmi trebuie mie relaţie? Dacă aş fi burlac aş face sex mai uşor şi mai des. Pentru ce stau în relaţia asta în care muncesc doar ca să mă simt tot singur? Săptămâna trecută m-am dus la nunta aia a prietenilor ei şi a trebuit să mă fac frumos când eu aş fi preferat să rămân acasă şi să mă uit la filme. Şi ce primesc în schimb? Respingere?”
Acum, imaginează-ţi că toate astea se petrec în mintea şi sufletul meu şi NU LE SPUN PARTENEREI.
De ce nu le spun? Pentru că eu sunt bărbat şi bărbaţii nu sunt emo. Bărbaţii sunt puternici. Dacă îmi arăt sensibilitatea emoţională, vulnerabilităţile în faţa partenerei, nu va mai fi atrasă de mine pentru că sunt slab. Aşa că am să iau toată durerea asta şi am să o înghit.
Azi.
Şi mâine.
Şi de fiecare dată când ea nu are chef de sex în acelaşi moment al zilei, cu aceeaşi intensitate ca şi mine.
Şi astfel se naşte o frustrare. Mare. Neexprimată.
Şi pentru că prima etapă a relaţiei de cuplu este o afacere proastă, mă voi comporta ca şi când cineva mi-a tras ţeapă când am făcut o combinaţie împreună.
Mă voi răzbuna şi voi încerca pe altă parte să îmi recuperez pierderea. Îmi voi pedepsi partenera cu prima ocazie fără să îi spun de ce şi fără ca ea să aibă cea mai mică idee de unde pleacă tot acest comportament al meu pentru că eu nu i-am spus absolut nimic.
Pentru că eu sunt un bărbat puternic.
Atât de puternic încât în loc să confrunt o nevoie de-a mea direct şi autentic, cum ar face un bărbat adevărat, devin un trădător cu glugă pe cap în miez de noapte, pe o stradă lăturalnică, ce îşi aşteaptă victima pentru a o înjunghia pe la spate şi pentru a-i fura portofelul cu 5 lei în el.
În ziua următoare partenera are şi ea o nevoie. Ar vrea să iasă în oraş la cină împreună cu mine, partenerul ei de cuplu. Îmi frec mâinile de bucurie în sinea mea şi îmi spun: „ăsta e momentul meu de bărbat adevărat”.
Mă uit la ea direct în ochi şi din străfundul frustrării mele imense şi neexprimate spun cu tăria unui bărbat puternic ca o stâncă:
„Nu am chef să ies în oraș azi”.
Uimită de reacţia ta şi simţind că are un substrat emoţional mult mai puternic decât laşi să se vadă, partenera face un pas înapoi. Din punctul ei de vedere totul a fost perfect în zilele acestea şi de obicei mâncaţi des în oraş împreună.
În timp ce ea începe să se gândească ce poate fi în neregulă, tu te simţi victorios: „na, îţi place să fii respinsă?”
Totuşi, partenera face ceva cu totul neaşteptat: alege să plece singură în oraş la cină. Îţi dai seama că tu nu asta ai vrut. Tu ai vrut ca ea să te implore, să te roage, să te ia în braţe ca pe un bebeluş şi să te întrebe ce nu e în regulă? Ai fi vrut să te simţi ca un prinţ căruia îi sunt satisfăcute toate cererile, pretenţiile şi nevoile doar la un semn şi tu îţi dai seama că nu eşti decât un muritor de rând care trebuie să îşi umple singur farfuria cu ciorbă dacă nu vrea să mănânce direct din oală.
Ce lovitură pentru imaginea ta de sine, pentru stima ta de sine, pentru bărbatul puternic care credeai că eşti.
Dar nu-i nimic. Lupta de abia a început şi îi vei arăta tu ei. Eşti un luptător. Eşti perseverent. Până la urmă ea va fi cea care va suferi cel mai mult şi vei avea grijă personal de asta.
Ai pierdut o bătălie însă nu şi războiul.
Mâine e nouă zi pe câmpul de bătălie al relaţiei tale de cuplu.
Şi oamenii numesc asta „iubire”.
În toată povestea de mai sus, au existat două nevoi mari: una de sex şi una de petrecere a timpului împreună.
Pentru că nu a fost satisfăcută una, partenerul a plătit cu aceeaşi monedă, refuzând să ofere la rândul lui.
Într-o relaţie de cuplu dinamica este mult mai complexă şi nevoile sunt multe.
De ce etapa 1 este o afacere proastă?
Pentru că e ca şi când ai merge la un magazin să îţi cumperi un telefon şi tu te-ai uita în ochii vânzătorului fără să spui nimic şi ai aştepta ca el să ghicească ce telefon vrei, ce aplicaţii să aibă şi cât eşti dispus să plăteşti. Şi după 5 minute de holbat în care vânzătorul te-ar întreba „ce doreşti?” ai pleca turbat din magazin, jurând răzbunare pe acest vânzător incompetent care nu ştie ce este de fapt în sufletul tău.
Ei bine, foarte multe relaţii se termină pentru că nimeni nu este dispus să stea într-o afacere proastă. Totuşi, afacerea ar fi bună dacă retardatii ăştia doi de parteneri ar învăţa să comunice, să negocieze – dar cel mai important – dacă şi-ar face temele şi şi-ar face munca de dezvoltare personală şi autocunoaştere.
Pentru că dacă tu te duci la piaţă şi cumperi pere şi apoi când ajungi acasă dai cu ele de pereţi turbat că nu sunt mere, dă-mi voie să îţi spun că eşti un retardat: pentru că nu ai ştiut să faci un lucru elementar, un lucru pe care şi un copil de 5 ani ştie să îl facă foarte bine.
SĂ CERI ce vrei, concret, specific.
Etapa doi – o afacere bună
Când devine o relaţie de cuplu o afacere bună?
Când partenerii învaţă să ceară, să comunice, să negocieze şi să realizeze că sunt parteneri pe drumul vieţii şi nu duşmani şi că nu se află în competiţie unul cu altul.
Şi ca doi parteneri, se asigură că ambii fac o afacere bună pentru că ştiu că dacă celălalt este nemulţumit întreaga afacere suferă.
În momentul în care îmi cunosc nevoile şi am maturitatea emoţională de a le exprima asertiv, pot să stau de vorbă cu partenerul din relaţia de cuplu şi să îi explic ce vreau şi ce nu, ce am de dat şi ce nu, cum mă simt în anumite situaţii, ce mă frustrează şi ce mă face fericit.
Cunoscându-mă pe mine şi partenera, îmi dau seama că dacă vreau să fac sex, ea are nevoie de o stare de relaxare mentală şi pregătesc terenul dinainte, oferindu-i un mediu în care ea se poate relaxa mental. Poate nu am chef să ies în oraş la cină şi ea poate nu are chef de sex acum.
Dar ne vom exprima nevoile fără să ne supărăm dacă celălalt nu răspunde în felul în care noi am dorit. Eu înţeleg că poate azi partenera nu va reuşi să se relaxeze mental pentru că are prea multe pe cap. Asta nu înseamnă că nu mă iubeşte, că nu e atrasă de mine sau că mă respinge.
Ceea ce simt eu este reponsabilitatea mea.
Partenera înţelege că eu nu am energie şi dispoziţie să mă îmbrac şi să ies din casă doar ca să mănânc o cină şi că aş vrea să citesc, să lucrez, să mă joc sau să îmi încarc bateriile în felul meu. Fiecare poate alege să facă ce îşi doreşte fără ca asta să îl supere pe celălalt şi mai mult, PUTEM NEGOCIA.
În această etapă a doua, partenerii se cunosc pe ei şi pe celălalt suficient de bine ca să înţeleagă cum merge treaba.
Sunt lucruri comune pe care le facem şi care ne fac plăcere. Sunt însă lucruri care nu sunt comune şi dacă vrem neapărat ca şi partenerul să fie alături de noi, ar fi bine să îi oferim ceva în schimb astfel încât schimbul să fie corect.
Vin cu tine la cină toată luna când vrei tu, dar maxim de 3 ori pe săptămână, dar ne uităm împreună în fiecare seară 30 de minute la serialul meu preferat.
Merg la nunta prietenilor tăi cu tine în weekend, dar îmi faci blowjob în fiecare seară toată săptămâna ce vine.
Mergem în vizită la ai tăi de Paşti, dar stăm acasă de Crăciun.
În etapa a doua, totul se negociază transparent şi deschis, ca doi oameni de afaceri de succes.
În etapa a doua, şi eu şi tu primim ceea ce dorim de la relaţie şi ne dăm seama că gradul nostru de împlinire este mult mai mare decât în prima etapă. Putem spune chiar că începem să fim fericiţi. Amândoi.
Poate că nu e iubire necondiţionată acum pentru că totul e condiţionat, dar ce bine e să ai toate nevoile satisfăcute, nu-i aşa?
În această etapă nu prea mai există frustrări, răzbunări, duşmănie, ci există corectitudine, respect şi nevoi satisfăcute.
Şi din această corectitudine, respect şi din nevoi satisfăcute există şansa să se nască ceva extraordinar.
Pe acest pământ fertil al relaţiei în care amândoi au nevoile satisfăcute şi sunt fericiţi, se poate naşte etapa a treia.
Etapa 3 – iubirea
Într-o zi ajungi acasă după o zi lungă, dar plină de lucruri care te-au făcut fericit. Eşti un om împlinit şi toate au mers perfect. Simţi nu doar că ai sănătate, ci și o parteneră extraordinară acasă. La muncă totul merge strună, dar ai sentimentul că bucuria, fericirea şi împlinirea ta sunt din abundenţă şi parcă dau pe dinafară.
E prea frumoasă viaţa ta. Parcă nu îţi vine să crezi.
Ajungi acasă şi îţi vezi partenera cu cearcăne la ochi. E foarte stresată din cauza unei chestii la muncă. Te uiţi la ea şi îţi dai seama că dacă tu eşti la o extremă, cea bună, ea este la extrema cealaltă, cea rea.
Vezi că e nevoie de tine aşa că îţi sufleci mâinile şi întrebi:
„Ce ai nevoie de la mine acum ca să fii fericită?”
Când pui întrebarea asta, tu nu mai vrei nimic. Eşti deja plin, fericit, împlinit, dar partenera ta nu e. Vrei doar să oferi pentru că tu deja ai prea mult.
Nu vrei în schimb sex, atenţie, validare.
Nu vrei nimic decât să îl vezi pe celălalt fericit.
„Vrei să ieşim în oraş la cină? Vrei să îţi fac masaj la picioare? Vrei să mergem mâine la ai tăi la masă? Vrei să plecăm în excursie? Spune-mi ce vrei şi se va îndeplini.
Fac orice pentru tine pentru că TE IUBESC.
Şi nu am nevoie de nimic în schimb pentru că deja am totul.”
Albert Camus spune: „Iubirea înseamnă să dăruieşti fără speranţă de răsplată”.
Problema e că dacă eşti muritor de foame, e greu să nu vrei răsplată.
E greu să dai din ceva ce nu ai.
E plină lumea de texte despre iubire şi despre ce frumos e să dăruieşti, să oferi, că ăsta e sensul vieţii.
Doar că textele astea uită un lucru.
Ca să dai, trebuie să ai de unde să dai.
Ca să poţi să trăieşti iubirea într-o relaţie de cuplu, e important să înţelegi că probabil vei trece prin trei etape: la început relaţia poate fi o afacere proastă, care apoi poate evolua la o afacere bună şi când tu ca om eşti împlinit şi fericit există şansa ca relaţia să devină iubire.
Motivul pentru care oamenii nu trăiesc iubirea este înțelegerea greșită a iubirii.
Dacă întrebi un om ce vrea în iubire, îţi va descrie calităţile unui partener ideal, dar nu îţi va spune defectele. Îţi va spune ce vrea să trăiască cu acel partener, dar nu se gândeşte ce îşi doreşte partenerul să trăiască.
Va spune că vrea iubire şi atenţie şi ca cineva să aibă grijă de nevoile lui, însă nu se gândeşte la nevoia partenerului de atenţie, servicii, afecţiune, timp.
Nu înţelege care este rolul unei relaţii de cuplu în viaţa noastră, anume să ne fie o oglindă în care să ne vedem cu bune şi rele şi mai ales să învăţăm să iubim ceea ce nu ne place la noi, văzând în partener şi latura noastră întunecată.
Relaţia de cuplu nu este doar apus şi răsărit pe malul mării într-un weekend de august lipsit de griji.
Relaţia de cuplu este muncă multă care are ca rezultat final evoluţia.
Iubirea în relaţia de cuplu este altceva decât îşi imaginează oamenii că este. Partenerii din relaţia de cuplu sunt altfel decât îşi imaginează oamenii că sunt. Rolul relaţiei de cuplu este altul decât cred oamenii că este.
Şi cu toate conceptele greşite aşezate frumos, oamenii vor să fie fericiţi şi se supără când nu le ies socotelile şi nu se aliniază stelele.
Iubirea și fericirea se învață și se dobândesc prin dezvoltare personală, care conține și educație și experimentare.
Cu alte cuvine, you better work, bitch!
Altruismul
Altruismul poate fi blestemul cel mai mare care se abate asupra ta. Altruismul nu este niciodată începutul în relaţiile interumane, cu atât mai mult în iubire.
În iubire, dai din ce ai sau din ce eşti, ca să îl parafrazăm pe Arsenie Boca.
Dar ce ai sau ce eşti vine din ceea ce îţi acorzi tu ţie.
Mai simplu, prima oară acumulează tu ca să poţi să dai ceva. Adică fii egoist la început ca să îţi permiţi luxul mai târziu de a fi altruist.
Fă-ţi lista cu ce vrei tu pentru tine.
Şi pune-o în frunte ca toţi cei care te văd zilnic să ştie clar care îţi sunt priorităţile.
Pișă-te pe nevoile altora până când ale tale nu sunt satisfăcute pentru că altfel o să te duci în mormânt tu şi îi tragi şi pe ceilalţi după tine într-un vârtej de reproşuri, răzbunări şi resentimente pentru că ţi-ai cheltuit viaţa încercând să îi faci pe alţii fericiţi doar ca să constaţi că ai încercat să hrăneşti un sac fără fund.
Prima oară, fiecare e responsabil de nevoile lui. Fă orice e posibil ca să fii fericit.
Apoi, poate vei avea şansa să şi dai din ceea ce ai. Din iubirea ta, din timpul tău, din abundenţa ta materială sau spirituală.
Prima oară ești tu
Cine spune altceva vrea să obţină ceva de la tine şi nu ştie cum decât încercând să te facă să te simţi vinovat invocând altruismul. Adică fii tu altruist, că egoistul din mine vrea ce ai tu.
Să îţi satisfaci propriile nevoi prima oară nu este egoism, ci este bun simț. În avion îţi pui tu masca de oxigen ca să nu leşini şi apoi ajuţi copiii şi alţi oameni neajutoraţi. Dacă tu crapi, crapă şi ei. Logic.
În viaţă e la fel. Dacă crapi tu şi cineva are nevoie disperată de tine, crapă şi el.
Fii tu bine. Apoi putem să vorbim de spiritualitate.
Iubirea nu este o resursă infinită
Este o resursă regenerabilă şi diferenţa este mai mare decât crezi.
Faptul că iubirea este o resursă regenerabilă înseamnă că atunci când simţi că ai inima golită, ea se poate umple de iubire DIN NOU, dacă îţi doreşti asta, dacă ştii să faci asta, dacă eşti în momentul vieţii în care ai capacitatea să faci asta.
Faptul că iubirea nu este o resursă infinită ne spune că atunci când ajungi sfârşit de epuizare acasă, după o zi grea, s-ar putea ca bateriile tale de înţelegere, răbdare, iubire să fie golite. Pot fi reîncărcate oricând dacă ştii cum. Dacă nu ştii, trăieşti permanent în nefericire şi frustrare.
Oamenii înţeleg greşit despre ce sunt relaţiile de cuplu. De aici, nefericirea, nemulţumirea, minciunile şi ura între parteneri şi foşti.
Dacă îţi imaginezi că într-o relaţie de cuplu intri ca să iei de la partener, vei suferi atunci când aştepţi să primeşti şi nu ţi se dă.
Dacă îţi imaginezi că relaţia de cuplu este ca să te facă fericit, vei suferi atunci când te trezeşti singur pentru o clipă şi îţi dai seama ce viaţă de rahat ai.
Dacă îţi imaginezi că iubirea „se primeşte” de la celălalt, vei suferi atunci când vei uita că iubirea se „autogenerează” în fabrica din sufletul tău.
Dacă îţi imaginezi că într-o relaţie de cuplu trebuie să îţi laşi deoparte libertatea, propriile nevoi, hobby-urile şi prietenii, vei suferi de fiecare dată când vei fi şantajat în numele iubirii să renunţi la tine iar la sfârşit – suferinţa supremă – când eşti părăsit pentru că eşti un om fără coloană vertebrală care a renunţat aşa uşor la propriul suflet.
Iar cea mai mare suferinţă este atunci când ţi-ai format părerea despre iubire din ce spune religia, mass-media şi anturajul tău.
Ai un compas perfect al iubirii în inima ta. Acolo ştii tot timpul ce e bine şi ce e rău, ştii când mergi pe un drum greşit sau unul al împlinirii, când e timpul să se încheie o relaţie sau să înceapă una.
Nu asculta pe nimeni, nici pe mine, când vine vorba de iubire. Dar ascultă-ţi vocea interioară cu sinceritate brutală. Şi atunci vei ştii tot ce ai nevoie să ştii despre iubire, relaţii, îndrăgostire, fericire.
O zi minunată îţi doresc şi nu uita să priveşti busola interioară.
Dacă dorești să aprofundezi acest subiect în cartea Cum să-l faci pe Cupidon animalul tău de companie și Cartea Alfa Vol I – bătălia cu demonii interiori am dezvoltat mai multe aspecte despre acest subiect.
Per aspera ad astra
Pera Novacovici
82 de răspunsuri
Minunat articol, aveam mare nevoie… mi-ar placea, Pera, sa ne mai spui lucruri despre acest subiect. Multumesc !
Sigur, vor urma si altele 🙂
Esti genial tata 🙂
Felicitari, Pera! E deosebit articolul! A picat la fix (la momentul potrivit), in ceea ce ma priveste 🙂 Multumesc mult pentru tot! Cu drag, Lucica
Un articol mare intetes!Mi- as dori mai multe informatii pe tema asta.Felicitari, Pera!
Un articol excelent, foarte interesanta abordarea, prima oara esti tu, ca sa ai de unde sa daruiesti, interesant, foarte bine spus.Felicitari si multumesc.
Frumos articol si f. interesant..Numai ca ……usor de zis greu de facut.
Greu comparat cu ce? Ce ai incercat sa faci din ce ai citit si nu ai reusit?
Ma regasesc in unele situatiu .doar ca nu reusesc sa inteleg cum fac daca el nu vrea sa mai fim impreuna si eu eu nu pot trai fara el ?
da, este fffff greu de facut dar, cand iti ajunge cutitul la os, lasi tot si faci…..am tot amanat o despartire gandindu-ma ca nu-i bine pt copii….la un mom dat am realizat ca acei copii aveau nevoie de sprijin in viitor si, acel sprijin eram doar eu….asa ca am trecut EU pe primul plan si….a fost una din cele mai bune decizii pe care le-am luat pana acum….ffffffff dureroasa, dar buna…
Suna frumos in teorie. Insa din pacate descrierea acestui proces e insuficienta pentru a fi aplicat deja corect in practica. Mai bine ne-ai fi descris cum putem conduce masina, si care sunt regulile de curculatie, poate citind am fi devenit soferi FARA sa mai facem practic si scoala de soferi. Sau nu?
La fel si cu dezvoltarea personala, e bine sa AFLAM, citind aici, ca EA EXISTA, SI FUNCTIONEAZA, si e EFICIENTA. Insa e nevoie de o EDUCATIE practica, alternativa (non-formala) pentru asta. Un articolul e PREA PUTIN ca sa ne salveze toate relatiile neimplinite, pe care nu le stim gestiona corespunzator.
Dar o calatorie de 1000 mile incepe cu un pas… Si apreciem persoanele care il fac.
Care ar fi alternativa? sa nu mai scriem nimic pentru ca nu ajuta? 🙂 Cum ar arata lumea daca oamenii nu ar fi scris experientele?
Hmmm…. ai primit un material excelent, desigur teoretic, si pt ca vezi dificultati in aplicarea sa practica, in loc sa spui „Multumesc Pera pt cadou” si eventual sa soliciti sprijin in ceea ce tu ai dificultati, alegi sa critici omul ce ti-a facut un cadou. E o chestiune de atitudine si perspectiva. Nimic mai mult. Dar practic, abordarea ta… a rezolvat problema? Te-a ajutat? Caci de unde stau eu… mai degraba arata ca te incurca.
Pot sa iti sugerez deci sa te alaturi celor ce spun „Multumesc Pera!” asa cum o fac si eu? Vei vedea apoi ca solutia practica e mai aproape decat crezi. 🙂
NIMENI nu este räspunzätor de deciziile tale, de fericirea ta, de modul täu de a-ti träi viata decit TU insuti. ORICINE iti poate da impulsuri, idei, iti poate pune in minä anumite „instrumente” de a-ti rezolva problemele. Dar de rezolvat TU trebuie sä le rezolvi 😉 Pentru unii este mai usor (este si educatia primitä, si anturajul in care träiesti si inteligenta emotionalä…samd) pentru altii mai usor. Poate este si destinul la mijloc DAR ACUM AICI poti incepe constient a face pasul urmätor nu-i asa? SI ce bine cä viata este „organicä” si nu „liniarä”.
Draga Pera, cazul in care barbatul vrea sex si femeia zice nu ma simt in stare, l-as aprecia ca unul fericit. Buba e atunci cand barbatul zice direct, hai la sex si femeia se gandeste: daca nu-i dau astuia ce vrea, voi avea si aceasta seara lasata de la D-zeu amara, asa ca mai bine sa ma prefac ca sunt foarte bucuroasa de cerere si sa ma rog la D-zeu sa termine cat mai repede, ca sa pot sa-mi vad de viata. In ce etapa incadram aceasta situatie?
Sa te lasi abuzat pentru alte beneficii face parte dintr-o etapa in care faci o afacere proasta cel mai probabil. Acceptarea sexului in conditiile in care nu ti-l doresti duce la multe boli in zona genitala tocmai pentru a avea scuze suficient de bune pentru a nu face sex.
Si ce face barbatul atunci? va face sex in alta parte. Deci sa te distrugi si sa nici nu obtii ceea ce iti doresti, tu in ce categorie ai incadra?
Pera articolul e foarte bun, ai crescut mult in anii acestia. Bravo.
Dar sper ca nu te referi la chestii gen Noua medicina Germana la faza aia cu bolile in zona genitala.
Chiar m-a amuzat mult articolul in sensul bun si mi-a dat o stare tonica. Ai descris cu multa acuratete etapele unei relatii reusite. Cine nu respecta aceste etape va avea suferinta nu ca spui tu ca nu le-ai inventat tu. Nu esti primul care le vede si care le spune, asta pentru cei care te critica dar e foarte bine ca le spui. Deci nu au ce se enerva pe tine ci pe realitate.
Succes.
buna Pera. am citit cu mare interes articolul asta. as vrea sa -mi spui, te rog, pe scurt, cum poate un om sa si autogenereze iubirea din sufletul sau. multumesc.
Am sa spun intr-un alt material, e mult de spus. In principiu, gaseste activitatile care iti fac maxima placere si fa-le. Asta e un prim pas mare si vei simti ca ti se incarca bateriile.
Pera, şi iubirea şi încrederea in sine-într-o oarecare măsură- cresc făcând ceea ce te pasionează, nu se generează una pe cealaltă?
Si daca activitatile de maxima placere sunt alcoolul si drogurile,ce faci atunci??
eu caut activitatile care fac placere amandurora…cand faci ce-ti place in doi, amandoi ai multumire, satisfactie, impacare, esti fericit ca celalalt e fericit…de fapt amandoi ar trebui sa fiti multumiti, fericiti….de aici vine iubirea…ca sa primesti iubire, trebuie mai intai sa dai…si dai daca se naste in sufletul tau prin ceea ce faci pt celalalt….
Foarte interesant! Este importanta sa privim iubirea asa cum ai descris tu aici si nu asa cum vedem in filme ,la prieteni ,cum vrea mama sau mai stiu eu ce . De asemenea imi vine putin greu sa accept tot ce ai scris, desi realizez ca este adevarat , doar ca este o informatie noua pe care creerul meu o „digera” mai greu pt ca nu ii convine ca responsabilitatea de a fi fericita intr-un cuplu este A MEA. Multumesc Pera.
Un articol extraordinar si plin de invataminte dar ce faci cand cerintele partenerului sunt cu scopul de a te manipula de a te transforma in ceea ce vrea el,cand tu indeplinesti toate cerintele normale,esti intelegator si incerci sa rezolvi toate problemele aparute in cuplu dar te lovesti de inversunarea partenerului?El vrea cu orice pret sa indeplinesti cerintele lui sub amenintarea directa ca daca nu te executi recurge la intreruperea comunicarii cu tine implicit la despartire.Astept un raspuns la problema asta,Pera,multumesc mult.
Eu și soțul meu ne-am cunoscut pe internet și formăm o familie fericită.I-am spus din primul moment ce îmi place și ce nu îmi place într-o relație și el de asemenea mi-a comunicat foarte clar despre cum vede el o relație, asta acum 8 ani când internetul avea viteză foarte mică și nu aveam camere web ca să ne putem vedea. Ne-am întâlnit după ce am discutat două luni pe mess și când ne-am văzut live aspectul fizic nu a mai contat pentru noi, aveam impresia că ne cunoaștem de-o viață. Soțul meu e un om foarte special, în fiecare zi avem amândoi motive să ne bucurăm de ceva. Îmi place să mă bucur de calitățile pe care le are și să-i spun aducând argumente de ce este un tip inteligent, puternic, cu foarte mult bun simț și foarte tandru. O relație dintre doi oameni este defapt o lecție la nesfârșit în care cei doi învață să se poarte unul cu celălalt.Mi-e îmi place ca soțul meu să să se poarte cu mine cu foarte mult bun simț să fie inteligent, tandru și puternic și așa l-am obișnuit eu.
Mulțumesc foarte mult pentru articolul ăsta, Pera! L-am citit exact la momentul potrivit, aveam nevoie de el. Mulțumesc!
multumesc PERApt acest art,e foarte foarte bun,,,as mai dori subiecte din aceasta tema,,am mare nevoie de acest gen de informatii..
superb articolul!multumec!
Super tare explicat….pentru oricine….îmi doresc sa mai citesc articole in aceasta directie….sau video-uri…..multumesc.
Felicitari!!!…articol genial…si atat de multe de invatat din el…pentru a deveni mai umani unii cu altii,pentru a nu mai sari la gatul celuilalt atunci cand nu ne este satisfacuta o nevoie…daca majoritatea ar citi macar acest articol,relatia de cuplu ar fi total la un alt nivel,decat este in vremurile care le traim.
FELICITARI !!!
Felicitari Pera! Sunt absolut de acord cu tot ce spui, gandurile si sentimentele despre care vorbesti, trairile,deciziile pe care trebuie sa le iei in fiecare clipa inseamna VIATA si . . . . IUBIRE! Tot ce ai spus in acest articol exista si in mintea mea (chiar i-am spus sotului meu ca eu sunt pe primul loc in familie, pentru ca de mine depind toti – nu neaparat financiar, dar o femeie poate gestiona caminul si problemele familiei intr-un mod numai de ea stiut incat totul sa fie perfect sau aproape perfect – da,sotului i s-a parut f. ciudat!)dar eu n-as fi putut sa-l expun atat de bine. Imi place f. mult toata ceasta demonstratie in care ai dezbatut o problema veche de cand e lumea. Numai bine iti doresc!
iti multumesc…eu nu pot decat sa-l dau mai departe
Super interesant . Acum voi sti mai multe.Mersi frumos !!
Da.Ca sa daruiesti trebuie sa ai de unde.Asta inseamna sa acumulezi si pe urma sa dai.
Dar ce se intampla in momentul in care numai unul da? Celalalt se obisnuieste in timp doar sa primeasca.
Este important ca cei doi sa stie sa-si comunice nevoile si sa le inteleaga.
Multumesc pentru articol Pera.Te urmaresc cu placere
Foarte buna adaugarea ta. Multumim
In tipul asta de „relatie” accepti conditiile in care se desfasoara o vreme lunga si plina de frustrari, dezamagire, resentimente, despresie, pana cand reprosurile o sa ajunga la saturatie pt ca celuilalt nu-i pasa si nu te mai suporta din cauza lor, in timp incepi si tu sa fii „restanta” cu nevoile lui, si pana la urma „happily ever & after” se rezuma, de fapt, la el cautand pe altele, ca e prea greu sa-i pese incat sa faca o schimbare.
Mai presus de comunicarea si intelegerea nevoilor, mai trebuie sa-i si pese unuia in mod special. Ca..vorba aia..nu e surd mai mare ca acel ce nu vrea sa auda.
Un articol foarte interesant, chiar asi dori sa fie dezvoltat.
maxim articol;)one of your best:*
Adevarat. Trist e cand inveti lucrurile astea gresind. Si mai trist e cand sunt 2 copii ce asista la protagonistii unui „cuplu” de parinti care inca nu a invatat sa iasa din mizerie. Cam greu sa aplici regulile cand sunt si 2 copii mici in joc. Ce timp sa aloci relatiei de cuplu cand abia daca gasesti timp pentru supravietuire(somn,igiena personala,etc)? Nu e ca si cand poti sa pui pe”hold” toate nevoile ambilor parteneri pana copiii vor fi suficient de mari incat sa se mai poata ocupa si de ei. Si paradoxal e ca acesti mici ingeri sunt esenta iubirii. Bucuria intruchipata. Totul merita pentru ei. Dar oare ei nu merita o familie fericita si un exemplu demn de urmat (cuplul parintilor)? Cum aplicam cele scrise de tine in cazul unui cuplu aflat in faza descrisa de tine, doar ca au si 2 copii mici ?
Felicitari Pera pentru articol!ca de fiecare data punctezi unde exact unde trebuie!Este un subiect ce ne intereseaza pe toti!Si de cele mai multe ori confundam adevarata iubire pentru cineva,cu..acea afacere proasta!Cunosc cazuri in care au ramas in acea inchisoare..si nu vor sa se elibereze de dupa „gratii”,cheia fiind la ei!Felicitari inca o data si mult succesc in continuare Pera!
Pera…Este treaba mea cum ma simt acum citind articolul tau… mi-am gasit greseli , prea multe, mult prea multe.. m-am oprit din a arunca cu reprosuri catre el dupa ce l-am strivit suficient. Am considerat intotdeauna ca doar el este mai mult vinovat pentru neimplinirile mele! cam stiu cat de ,, retardata” am fost! Constientizez … si …vindec ce mai e de vindecat! multumesc, Pera !
Nu putem avea si o varianta MP3 ?
Salut Pera ! Felicitări, articolul ăsta e mult mai aproape de viaţa reală, în care cred că foarte mulţi dintre cititori s-au identificat într-o postură sau alta. Ai identificat şi numit multe adevăruri şi dintre ele mie personal mi-a plăcut mai mult cel legat de dezvoltarea personală a ambilor parteneri – nu doar a unuia dintre ei. Ştii ce am să fac ? Am să-i trimit articolul pe mail şi soţiei să-l „copciolească” după care am să-i fac o poză, fiind convins că va fi mult mai frumoasă !
multumesc pentru articol,sa fii sanatos sa ne mai scrii.
Minunat articolul tau! Foarte util celor care au mintea si sufletul deschise, si vor sa fie fericiti… multumesc. Chiar ai puterea in tine de a schimba lumea si de a infrumuseta suflete! sa ai o zi minunata!
Și mie mi-a plăcut articolul și vreau să dezvoltăm subiectul 🙂 Mulțumim pentru el !
Salut Pera! „Daca dragoste nu e, nimic nu e!” M. Preda. S-ar putea sa gresesc ca sunt de alta parere cu tine. Iubirea nu este o afacere! Daca privesti relatia de cuplu ca pe o afacere este foarte trist! Nu vreau sa intru intr-o discutie despre mecanisme si procese psihologice cu tine dar aia cu „iubirea se autogenereaza” este o autosugestie si in momentul in care te vei trezi…. e trist. Intr-un cuplu relatia sexuala este foarte importanta dar daca o pui pe primul loc……. Nu mai stiu de unde am citit, auzit dar intr-o relatie bazata pe dragoste trebuie sa-i oferi partenerului „toata libertatea de care are nevoie si inca un pic”. In concluzie o relatie fericita are la baza – in opinia mea – Dragoste, Libertate, Respect reciproc.
Multumesc ca mi-ai scris si ma bucur ca ai o opinie diferita de a mea 🙂 Asta dovedeste ca suntem diferiti ceea ce e minunat. Eu, cu aceste principii sunt fericit si implinit in relatia mea . Am scris aceste lucruri pentru ca am observat ca si altii traiesc aceleasi dileme ca si mine. Asta nu inseamna ca toti sunt la fel.
Eu nu am spus ca iubirea este o afacere 🙂
Am spus ca in multe relatii nu exista iubire deloc. Iubirea nu vine la pachet cu relatia. Cand exista iubire intre doi oameni? Cand isi pun pe facebook ca sunt intr-o relatie? Cand fac sex prima oara? Cand sunt in biserica si au cununia? Cand apare primul copil? Cum apare iubirea?
Eu cred ca pentru ca iubirea sa apara, un om e nevoie sa aiba capacitatea de a iubi. Asa cum noi toti avem potential dar folosim doar o parte din el, la fel si in iubire, avem toti potentialul de a iubi dar asta nu inseamna nimic daca nu ne dezvoltam capacitatea de a iubi si daca nu ne dezvoltam abilitatea de a iubi.
Uauu, super articol!! Am mai citit si eu cate ceva, dar tu aici ai facut un rezumat a zeci poate sute de carti de specialitate, si le-ai imbinat asa frumos si clar, de mi-au dat lacrimile, unele din situatiile descrise le-am si trait dar le-am si depasit! Felicitari Pera!
Prin PERA vorbeste Dumnezeu !
Issu a fost fiu de dulgher. Sfintii la fel. Oameni simpli dar carte iubeau oamenii.
Fariseii sunt ca majoritatea popilor de.zi, manipuleaza multimile cu cuvantul Domnului. Isus i-a detestat pe unii ca aceia. VOI SUNTETI LUMINA LUMII SI SAREA PAMANTULUI. A sous .celor care il iubesc si.spun adevarul.
FOARTE BUN articol. Urmaresc de ceva vreme cele doua comunitati create de tine si cred ca am evoluat cu ele desi nu m-am manifestat. Acum sunt in etapa in care imi dau seama ca e usor sa creezi o relatie sau sa o darami dar e al naibii de greu sa o mentii iar aici e de fapt arta de a te face fericit. Sper sa mai scrii despre subiect. Astazi am inteles de ce imi place sa fiu etern indragostit, pentru ca ma simt supraom, ca sunt la maxim in fiecare secunda si ca traiesc din plin insa te prajesti daca stai in starea asta tot timpul… iar dupa 3 ani de relatie… se cam aduna multe si se infunda canalele de comunicare cu partenerul. In momentul asta am ajuns sa fug chiar de mine doar sa nu comunic, adica sa imi infrunt demonii din mine. De unul singur e usor, e simplu dar in doi e complet…
Multumesc!
Arsenie Boca e un sfant. Oamenii nu degeaba vineau si vin acum la mormantul lui. Primeau iubire , intelegere si ajutorul dupa care majoritatea dintre noi alergam in suferinte fizice sii psihice.Dar ce sa faci daca unii pe care ii numeste Pera au marele interes de a rastalmaci adevarul. De a se folosi de popularitatea lui Arsenie si a se folosi de el manipulant poporul amestecand adevarul cu ceva inventii de la ei si in final obtint ce vor. Baga frica in oameni facandu-i sa se simta umiliti, pacatosi , vinovati si mai ales datori ! Majoritatea cartilor despre parintele Arsenie sunt scrise de alti preoti care baba ce vor si ce le convine lor.
Altfel cine ar mai cotiza?
minunat intr-adevar si la momentul potrivit! ajunge direct la suflet;Multumesc si …complimente
interesant articol!Pacat ca nu am dat de el mai demult…m-ar fi scutit de muuuuuuuuulte esecuri!bafta in continuare,domnule
Pera!
foarte interesant acest subiect, si recunosc fac unele din greseli mentionate mai sus.
Foarte fain articolul.Multumesc sunt importante aceste informatii pentru mine caci nu avem de unde sa le stim si uite asa ne distrugem incet incet dand vina pe cel de langa noi.Astept cu nerabdare urmatorul articol.felicitari.Cu drag Cristiana.
Vr sa ți mulțumesc pentru articolul ăsta și sa ți zic ca eu sau noi procedam așa și mă simt mai iubita și fericita ca niciodată. Deși mai avem de lucrat la unele negocieri dar funcționează. O relatie fără comunicare și respect își pierde iubirea.
Te urmăresc încă de la început, o evoluție extraordinară în calitatea articolelor scrise de tine. Deși sunt la fel de mari, acum am răbdarea să citesc cu interes până la ultimul cuvânt și chiar să vreau mai mult. Felicitări! 🙂
e ok la nivel teoretic. cum gestionam practic insa o relatie in care munca de acumulare si daruire vine doar dintr-o singura parte?. cum e cand doar unul ofera si celalalt doar primeste si asteapta sa primeasca fara sa dea nimic in schimb? Iubirea ar trebui sa fie neconditionata…se spune… si totusi trebuie sa tinem cont si de nevoile celuilalt! Si atunci…. transforma asta iubirea intr-o tranzactie ideala de tip win-win? In cazul in care dorintele sunt clar exprimate dar faptele nu vin in sprijinul implinirii si darurii reciproce, unde, cum si ce anume negociem? As aprecia parerea ta, Pera si bineinteles a celor care doresc sa completeze din experienta proprie…nu cred ca exista solutii universal valabile..cred ca fiecare relatie trebuie abordata separat cu particularitatile sale si in functie de tipul de personalitate al partenerilor
Draga Ina, ma regasesc in situatia despre care poveatesti in comentariul tau .Si eu imi pun aceeasi intrebare „cum e cand unul doar ofera si asteapta sa primeasca fara sa dea nimic in scimb ” as adauga ca are impresia ca i se cuvine sa primeasca.Din acest articol deosebit am dedus ca daca nu e loc de negociere si nu este deschidere spre comunicare probabil ca realatia nu are rost.
Minunat articol! Nimic de completat.Demult nu mi-a provocat nimic asa un entuziasm cum a facut-o articolul acesta.
Frumos articol,multumesc!
Foarte bun articolul, chiar aveam nevoie de el..Multumesc! 🙂
Majoritatea partenerilor de cuplu, nu sunt dispusi sa repare, sau sa faca relatia sa functioneze, ci prefera sa abandoneze relatia la cele mai mici obstacole sau neintelegeri. Degeaba eu iubesc, am ce darui, sunt asertiva, ii comunic tot ce simt, gandesc, doresc, daca el nu este receptiv, daca este introvertit, daca prefera sa spuna ceva si sa faca altceva,daca minte, ezita, spune jum de adev., daca nu este suficient de matur si responsabil, daca acuza, daca pretinde fara ca el sa nu ofere nimic, daca pur si simplu este de un egoism feroce si ramane rece la orice. Cred ca se pune problema si de compatibilitate intre doi parteneri. Si degeaba, daca doar unul iubeste cu adevarat iar celalalt se complace sa fie iubit(sau se afla in relatie din motive egoiste sa-si umple niste goluri, sau ca a fost respins de o x pe care el a iubit-o si pe toate celelalte femei le foloseste numai)…
Degeaba lupta si iubeste numai unul!
Iubirea nu poseda. Iubirea nu pretinde. Iubirea nu este un targ (iti dau, imi dai)
Va recomand cu caldura cartea lui Osho – Iubire Libertate Solitudine
Iubirea nu vine la pachet cu o verigheta pe deget! Acolo unde trebuie sa semnezi o hartie este vorba de nesiguranta, vrei sa posezi – asta nu este nicidecum IUBIREA ADEVARATA!
Eu mi-am gasit sufletul pereche, ne-am daruit iubirea in totalitate, respect si libertatea! Chemarea inimii ne aduce impreuna iar si iar… Iar fericirea unei astfel de iubiri nu poate fi descrisa in cuvinte….sublim!!!
Cine nu a gasit-o inca crede ca iubirea este sex, posesiune, casatorie, teama de singuratate sau ca asa trebuie sa te insori/mariti sa faci copii,ca asa trebuie ca altfel este marginalizat de societate sau judecat.
Iubesc si sunt iubita, si ceea ce ne leaga in toata lumea asta mare e ADEVARATA IUBIRE.
Vreau să folosesc acest mediu pentru a spune lumii despre Doctor Osese care m-au ajutat în obținerea iubitul înapoi cu vraja lui puternic, fosta mea și I, în care au neînțelegere care a dus la despartirea noastra, deși m-am dus să-l rog de mai multe ori pentru a te ierta și accepta mă înapoi pentru că l-am dar de fiecare dată m-am dus eu mereu simt mai profund în durere și agonie pentru că îl mereu plimbare pe mine și nu ar vrea să asculte ceea ce am să-i spun, dar la 1 zi credincios ca am fost navigarea am jignit a dat peste o mărturie a unei femei a cărei problemă a fost mai mult decât a mea și totuși Doctor Osese ajutat-o cu vraja lui, așa că am fost fericit și, de asemenea, contactat Doctor Osese pentru ajutor prin e-mail și apoi i-am spus povestea mea, dar singurul lucru pe care la spus a fost că am va șterge ai rupe vraja mea cu atât de norocos pentru mine totul anunt de bine la fel cum a promis si chiar acum am luat logodnicul meu înapoi și noi amândoi trăiesc fericit. nu este nimic Doctor Osese nu se poate face cu este vraja și la fel cum am promit de sine mea i se va menține mărturisind pe internet de cât de Doctor Osese ajutat me.Are problema mai mare decat a mea sau mai puțin vă dau garanție de 100% că Doctor Osese va pune capăt cu vraja lui puternic, adresați-vă medicului Osese pentru ajutor prin e-mail [email protected] Cautati trece pe acolo prin oricare dintre aceste probleme enumerate mai jos contactați medicul Osese pentru a pune capăt
(1) În cazul în care doriți ex-vă înapoi.
(2), dacă aveți mereu coșmaruri.
(3) Vrei sa fie promovat în birou.
(4) Vrei femei / bărbați pentru a rula după tine.
(5) Dacă doriți un copil.
(6) Or, dacă doriți să fie un fotbalist
[7] câștiga un caz în instanță
(8) Vrei să fii bogat. sau ai nevoie de bani
(9) Vrei să lega soțul / soția să fie a ta pentru totdeauna.
(10) În cazul în care aveți nevoie de asistență financiară.
(11) Cum ai fost scammed si doriti pentru a recupera banii pierdut
– Poți să-l contacteze prin: e-mail [email protected]
Multumesc mult pentru acest articol si nu numai.
Intrebarea mea e ce faci cand cel de langa tine nu vrea sa faca munca de dezvoltare personala?
Nu ii inteleg incapatanarea asta. Am descoperit blogul tau cautand raspunsuri la niste intrebari la care imi este greu sa imi dau raspunsuri si am invatat foarte multe. Sunt casatorita de 3 ani si ne vad pe noi 2 la inceputul acestui articol. Eu stiu ca se poate repara ruptura care s-a produs intre noi si vreau sa fac tot ce imi este posibil penntru lucrul asta. Dar nu stiu cum, deoarece tot incerc si am un fata un zid mare de neclintit. Am printat pdf-urile tale, am insitat sa ne uitam la filmuletele tale si sa discutam despre noi si noi 2. Dar el refuza sa faca asta si nu inteleg de ce?! Ba din contra. Imi spune ca citesc prea mult, ca astea imi baga numai prostii in cap si ca m-am schimbat. As vrea sa pot face ceva sa il ajut sa deschida ochii si sa inteleaga ca e pentru binele lui in primul rand si pe urma al nostru.
Uau! Te iubesc! Mulțumesc din suflet pentru lumina asta ”altfel” si constructiva asupra a ceea ce inseamna de fapt relatia de cuplu! Astept cu nerabdare si alte articole asemenea!
Buna seara.Acum am citit acest articol care mi-a placut foarte mult.As avea si eu o intrebare legat de cele citite.Intr-o relatie , adica o casnicie, atunci cand relatia sexualacu partenerul iti face mai mult rau decat bine,, cand poti sa-i satisfaci orice nevoie mai putin sexuala, din simplu motiv ca a folosit asupra mea o „violenta” psihica,, cum credeti ca putem continua?Iar el va dati seama ca nu se simte ok.De fapt problema asta a cam fost de la inceput.A existat o altfel de iubire,, mai putin pe plan sexual,, iaracum nu mai pot tolera situatia.Pentru ca acceptarea unei chestii de genul asta imi face rau si psihic, si fizic.Iar barbatii isi cer drepturile,, asa considera, ca sant drepturile lor.Ce ma sfatuitiin cazul asta? Va rog da imi dati un sfat..
Buna Madalina. Nu stiu daca Pera a raspuns intrebarii tale dar eu simt ca trebuie sa fac un comentariu. Nimeni in afara de tine nu are drepturi la corpul tau, nici sotul nici parintii. Si nu esti vinovata ca nu simti ca vrei sa te culci cu cineva, mai ales daca acel cineva te bruscheaza psihic. Probabil ca nu-ti spun lucruri noi. Sint lucruri care adinc in sufletul tau le stii. Iti trebuie doar curajul de a le accepta si a face totul pentru a oprii abuzurile. Eu, in locul tau as iesii din aceasta relatie intima ca sa-i dau sansa lui sa evolueze la un nivel in care respecta sincer.
Foarte tare, ma ajuta foarte mult, stiu sa imi incarc bateriile si asta cred ca imi permite sa iubesc, articolul ma ajuta foarte mult sa imi demontez prostiile despre relatii pe care le aveam in cap, am ridicat iubirea in slavi la inceput, dupa vreo 10 ani insa am mers in partea opusa si am crezut ca nu exista iubire si ca toti oamenii sunt egoisti, acum inteleg mai bine ce inseamna iubire neconditionata, multumesc Pera
Un. articol deosebit! Felicitari.
Atat de bine spus!!!minunata lectie!!
Este minunat ce ai scris .Doamne ce mult dar si putin ne trebuie ca sa stim sa iubim cu adevarat.Multumesc.Esti minunat.
Multumesc pentru articol, l-am citit deja pentru a treia oara. Exista insa o parte pe care nu o inteleg si anume cea legata de negociere. Asta inseamna ca te oferi sa satisfaci o anumita nevoie a partenerului numai ca sa primesti si tu ceva in schimb? Ca faci compromisuri si sacrificii, lucruri despre care in alte materiale ale tale spuneai ca nu trebuie sa existe intr-o relatie? Si ca din aceste compromisuri se poate evolua spre o etapa superioara?
Este primul articol citit pe blog, cu siguranta ati castigat inca un cititor! Multumesc
Este incredibil cum reușești să transpui în cuvinte gândurile amestecate,suferinde si sa să dai sens unor idei care să ajute oamenii să si găsească echilibrul,saiasa din ceata.te urmăresc de peste doi ani și potsa spun că ești mentorul meu.apreciez modul simplistin care abordezi articolele si ideile principale de care societatea noastră suferă azi…felicitări Pera pt munca depusă.schimbandu ne ca individ cretem ca grup astfel ducând la o evoluție ca popor
Ma grabeam sa ii dau share , ce păcat ca am dat peste vulgaritatea cu „pișă-te pe .. ” Chiar nu se mai poate cu un limbaj elegant ?
Este foarte frumos descris si explicat acest sentiment al iubirii. Mi-a placut foarte mult. Ma bucur ca te-am descoperit si ma ajuta foarte mult sa citesc tot ce scrii.
Când spui:
FA ORICE E POSIBIL CA SA FII FERICIT
te referi sau in acel orice se include si relații intime inafara căsătoriei ? pt ca daca i-as da spre citire partenerului meu in aceste momente , din toate sfaturile care le-ar putea aplica sa reparam ce am stricat, S-ar scuza cu acesta singur , acoperind ceea ce face.
In cadrul: FA TOT CE POȚI CA SA FI FERICIT , incluzi si chear relații intime inafara căsătoriei? pt ca dacă i-as da materialul spre citire partenerului meu pt a înțelege metodele prin care poate repara ceea ce a stricat , S-ar scuza pt ceea ce face cu aceasta parte din material.