Exista lucruri bune care se intampla la scoala.
Faptul ca inveti sa citesti si sa scrii, faptul ca inveti sa socializezi, faptul ca inveti cate ceva despre responsabilitati.
Ceea ce e gresit in scoala e ca dureaza prea mult.
Nu ai nevoie de clasele 1-12 ca sa inveti sa scrii, sa citesti, sa socializezi si sa devii o persoana responsabila.
Un tanar pe masura ce trece din pubertate in adolescenta are resurse tot mai mari de energie.
In perioada adolescentei se formeaza intreaga personalitate a unui om, si exact cand e foarte important ca tanarul sa fie lasat sa se exprime cum simte, sa creeze, sa devina atunci i se pun toate obstacolele chiar de catre societate si scoala.
Daca sari cu picioarele pe banci, esti indisciplinat, elev problema si ti se scade nota la purtare.
Dar esti tanar si ai energie. Esti nevoit sa stai in banci ore intregi si sa memorezi informatii fara aplicabilitate practica in viata reala. ANI DE ZILE. Cand la terminarea scolii/facultatii tanarul nostru nu stie cum sa dobandeasca independenta financiara, nu are parte de relatii implinite cu sexul opus, este depresiv si nefericit, pentru asta cui trebuie sa scadem nota la purtare?
Aceasta indobitocire in masa se numeste PROGRAMARE SOCIALA si are menirea sa transforme tineri cu potential, cu energie si personalitate in niste sclavi moderni.
Care atunci cand vor ajunge la varsta potrivita pentru a face si termina o facultate, vor stii doar sa caute o slujba la indemnurile si urletele parintilor, isi vor face credite pe care nu le vor putea plati nici in 20 de ani, traiesc niste relatii triste si nefericite, devin consumatori compulsivi, fac ceea ce le zice societatea si apoi ajung pensionari care zbiara ca nu au bani de medicamente si ca guvernul nu are grija de ei.
Lucrurile astea nu sunt inventii de-ale mele ci doar o constatare simpla.
Uite-te la pensionarii de azi. Si lor li s-a spus ce sa faca.
Mergi la scoala, fii un elev model, cauta-ti o slujba, fa-ti familie si copii, iesi la pensie si mori.
Uite-te la pensionarii din jur. Cati dintre ei sunt cu adevarat fericiti la sfarsitul vieti lor ?
Asta e o poza care circula de mult timp pe internet.
Insa mesajul este genial si ilustreaza perfect realitatea.
Sunt sigur ca un adolescent creativ si rebel l-a inventat si l-a scris pe un perete fara sa se gandeasca ca mesajul va ajunge in intreaga lume.
Mesajul spune asa :
“Go to work, send your kids to school
Follow fashion, act normal
Walk on the pavement, watch TV
Save for old age, obey the law
Repeat after me: I AM FREE”
E amuzant si ironic.
Daca exista printre cititori persoane care nu se descurca cu engleza, am sa traduc. Imi cer scuze pentru majoritatea, care stiu engleza si probabil e obositor pentru ei sa repet acelasi lucru de 2 ori J
Mergi la munca, trimite-ti copii la scoala
Urmeaza tiparele in moda, poarta-te normal
Mergi pe trotuar, uita-te la TV
Economiseste pentru batranete, supune-te legii
Reeta dupa mine : SUNT LIBER
Faptul ca ceea ce spun eu aici este spus de multi altii, cu MULT inainte mea este ilustrat si de acest fragment din Cele trei surori a lui A.P.Cehov, scrisa la 1900 !!! ( Multam Adina pentru acest fragment).
„ANDREI: O! Unde sînt zilele de odinioară! Cînd prezentul şi viitorul erau luminate de speranţe! De ce oare devenim atît de goi, de cenuşii, atît de trîndavi, nepăsători, netrebnici şi nenorociţi cînd începem să trăim?!…
Iată! Oraşul acesta are două sute de ani şi o sută de mii de locuitori… şi nu e nici unul care să nu semene cu ceilalţi! Nici în trecut şi nici în vremurile noastre nu s-a ivit printre ei vreun mare înfăptuitor, un cărturar, un pictor sau vreun om cît de puţin însemnat, care să stîrnească invidia sau dorinţa fierbinte de a-i semăna!
Nu fac decît să bea şi să mănînce, să doarmă şi pînă la urmă să moară! Apoi se nasc alţii care… trăiesc la fel!
Ca să nu se tîmpească de plictiseală, se distrează clevetind, îşi umplu viaţa cu jocurile de cărţi şi cu băutura, cu judecăţi fără rost.
Nevestele îşi înşeală bărbaţii, iar aceştia mint, prefăcîndu-se că nu ştiu şi nu aud nimic… O educaţie grosolană otrăveşte sufletul copiilor, înăbuşind în ei orice scînteie divină.
Aşa cresc, devenind nişte cadavre ce seamănă între ele, tot atît de jalnici ca şi părinţii lor… (şi arătînd cu degetul spre copilul pe care îl are în faţa lui, în cărucior): şi tu vei fi la fel!!!“ A.P. Cehov, Trei surori, 1900
Numele meu este Novacovici Pera
Si eu am fost un sclav al acestei societati.
Si eu am ascultat sfaturile parintilor mei iubitori, si eu am mers la scoala si am luat note mari, si eu am mers la lucru si am cautat sa fac bani, sa am o relatie de cuplu fericita si sa nu ies in evidenta prea mult de teama de a nu fi judecat de cei din jur.
Si am fost un mare nefericit, un distrus.
Parintii mei au divortat cand am avut 10 ani, am fost sarac toata adolescenta, am fost virgin pana la 19 ani, am mers 3 ani la lucru in paralel cu facultatea si nu am avut nici macar o zi de concediu. Uram oamenii care mergeau in excursii si mi se pareau ca sunt niste inconstienti care pierd vremea in loc sa fie la calculator in birouri si sa isi construiasca un viitor.
In cel mai nefericit moment al vietii mele, mi-am descoperit vocatia.
Am iesit din turma.
A fost o clipa de iluminare, din cauza suferintei prea mari pentru ca o voce in capul meu urla “ ELIBEREAZA-TE DE JUG” in timp ce toate vocile din afara, parinti, profesori, cetateni model strigau “ Munceste, fa bani, fa-ti familie si ocupa-ti locul in societate”
In momentul in care am decis ca imi voi lua intreg destinul in maini chiar daca voi muri intr-un sant, sarac si mort de foame.
Ei bine, se intampla lucruri aproape magice atunci cand o persoana se hotaraste sa isi asculte vocea interioara.
Am trecut prin experiente de viata care m-au invatat multe lucruri.
Sunt de parere ca nu ii poti invata pe altii decat ceea ce tu deja ai trait si experimentat.
Eu nu ma mai pot intoarce in timp si nu pot sa schimb viata trista de liceean pe care am avut-o. Si nici primii ani de facultate care au fost la fel de tristi.
Insa te pot invata pe tine acele lucruri pe care le-am trait si care m-au transformat odata ce am gasit puterea interioara de a ma elibera din turma de oi care poarta numele cosmetizat de « societate »
Pot sa te invat cum sa castigi batalia cu parintii.
Pot sa te invat cum sa castigi batalia cu sistemul educational.
Pot sa te invat cum sa castigi batalia cu anturajul care te descurajeaza si te umileste.
Pot sa te invat cum sa ai succes in relatii, cum sa iti descoperi vocatia, cum sa iti faci afacerea ta facand ceea ce iti place in fiecare zi, cum sa calatoresti unde vrei, sa cunosti oameni extraordinari si sa iti faci prieteni care te respecta, iubesc si inteleg si care impartasesc aceleasi pasiuni ca si tine.
Pot sa te invat cum sa ai relatii de iubire in care ambii parteneri sunt satisfacuti.
Pot sa te invat cum sa scurtezi mult timp din evolutia ta si cum sa ai rezultate mult mai rapide decat am avut eu.
Te intereseaza ?
Daca da, vom discuta mai pe larg in articolele ce vin.
Am o mare rugaminte. Nu vreau sa fiu eu cel care scrie si tu persoana care doar citeste. Vreau sa stiu parerea ta. vreau sa purtam o discutie.
Poti lasa un comment aici sau pe facebook. Vreau sa stiu cum privesti tu societatea de azi si sistemul nostru educational.
Ne auzim in cateva zile,
Cu respect,
Pera Novacovici
Afla mai multe despre cartea Personalitate alfa si comanda aici: http://www.personalitatealfa.com/blog/comanda-cartea-personalitate-alfa/
86 de răspunsuri
niste persoane care se uita urat la tine cand faci ceva diferit, si care isi dau cu parerea pretinzand ca ei le stiu pe toate. Critica, judecata etc
In realitate,viata si fericirea personala sunt aproape imposibile câta vreme traim intr-o lume nebuna,care vrea doar bani si lucruri materiale,,,uita” ca la urma urmelor suntem oameni, ,,uita” ca viata trece si doar realizarile raman.
Dar se ridica o intrebare:cât de fericiti sunt acei ,,oameni” – le-as zice specimene,care le impun celorlalti cum sa traiasca si ce sa faca? Ce rezultate au? Cine îi mai iubeste? Cine are chef de situatia lor? Cine ii intelege? Alcoolul si drogurile? Mai presus de toate,cum sfarsesc respectivii? Ca oameni cu adevarat realizati in viata?
In viata,PUTEM realiza ceea ce ne dorim doar daca ne înconjuram de oameni capabili sa ne inteleaga.
Cine nu s-a dovedit capabil sa ne inteleaga,nu ne merita nici macar prietenia,iar interesul nici atat!
Din nefericire,ar fi cea mai grava dovada de prostie daca ne-am imagina ca noi putem schimba lumea. In realitate,putem schimba doar reactii,in definitiv lumea tot lume ramane,care ,,zace in puterea celui rau”(1Ioan 5:16).
Din fericire,ne putem elibera de acest sistem,caruia pe drept nici nu-i aparinem,folosind cea mai de temut arma pentru anihilarea celor ce-l compun,si pentru eliberarea noastra:INDIFERENTA,izolarea constructiva,legarea relatiilor cu cei de pe acelasi palier cu noi,si mai ales cu cei ce-au reusit deja sa se elibereze,exprimarea publica a propriilor noastre puncte de vedere folosind cel mai abil si mai rapid mijloc cu putinta pentru le raspandi pe intregul glob:internetul.
Insa nu-i de dat parerea chiar oricui:exista pe lumea asta betivi,egoisti,fanatici,agresivi verbal si violenti,care pur si simplu nu au dreptul sa va cunoasca in mod direct punctul dumneavoastra de vedere.
Incercati sa va constituiti intr-un grup cu persoane capabile si dornice sa va inteleaga,ca sa puteti invinge o lume care se crede singura pe acest Pamant,care a ,,uitat” de toti si de toate inafara de interesul material si al clanului celor ce fac parte din ea. Doar intrunindu-va frecvent cu oameni capabili si dornici sa va inteleaga veti putea repurta o victorie rasunatoare asupra acestei societati care va vrea sclavi si lipsiti de intelepciune si de initiativa.
Mult succes pentru eliberare va doresc!
Omule, e fain articolul. Il stiu dintr-un pdf. Abia astept pana lansezi programul de descoperirea vocatiei si de afaceri pe net. De vre 2 luni ma chinui sa gasesc o sursa buna de venit pe net si nu-mi iese. Poate ma ajuti:D
Daca inca mai cauti… te pot ajuta. Ca si Pera am cautat si gasit. Un business tip franciza. 🙂 Ma poti contacta cu un mesaj pe facebook…
O societate plina de grandomanie si depravare in adevaratul sens al cuvantului (uneori ma intreb cine e de vina mai mult: femeia ca nu se apreciaza si se da „usor si ieftin” sau barbatul ca nu se poate abtine? tind sa cred ca ambii). Un sistem educational plin de teorie si prea putina practica; cursurile sunt ore de dictare nu cursuri interactive, mai ales in facultati unde ar trebui sa inveti ce vei face in viitor, sa aprofundezi, sa-ti poti invinge teama de a vorbi in fata unui grup, sa te poti exprima liber, sa ai propriile pareri si propria judecata despre ceva fara sa-ti fie frica s-o spui pentru ca te ia profu’ la ochi si s-ar putea sa te pice in sesiune, sa poti intreba..si mai ales sa ti se raspunda. Nu ma refer la materiile exacte si clare, desi si matematica financiara are probabilitati ce pot fi discutate, vorbesc despre materii ce pot fi indragite de elevi prin modul lor de a fi predate, prin captivarea atentiei si cum altfel daca nu prin dezbatere in grup? Sunt putini profesori tineri care incearca sa schimbe ceva in invatamant, iar aceia in curand vor pleca sau vor face altceva pentru ca..nu au motivatia financiara necesara pentru a ramane. Poate sunt devotati meseriei, dar cand vezi ca financiar n-ai satisfactii, te saturi la un moment dat..De profesorii din liceu nu stiu, poate s-au mai schimbat de acum 13 ani cand am terminat eu, iar daca nu, e si mai rau..Avand cursuri lipsite de interes, profesori ce nu-si fac cu drag meseria – pentru ca se vede, se simte cand un om pune pasiune in ceea ce face si cand nu – elevii numai scoala n-or sa vrea si astfel se refugiaza in alte lucru ce incet, dar sigur, ii duc catre un drum nu tocmai potrivit.
Din pacate am o parere foarte urata despre ce este lumea in ziua de azi, nu doar sistemul educational, dar precum spunea Freud „invata din greselile altora ca n-ai timp intr-o viata sa le faci pe toate”..asa ca cine vrea, poate, cine nu, o va face cu forta pana la urma, ca doar asta ne e menirea: sa invatam sa fim oameni si sa meritam acest statut de OM.
Despre sistemul de invatamant pot zice ca e din ce in ce mai varza.
Majoriatatea profesorilor sunt foarte nefericiti, financiar vorbind, si asta se rasfrange asupra noastra, a elevilor. Asteapta doar sa mergi la pregatire, si abia acolo vezi ce poate.
La scoala nu-si dau deloc interesul. De exemplu am o profesoara de romana care ne preda de pe referat.ro.
Mai mult, mie imi place foarte mult informatica. Si vreau sa urmez in continuare asta. Dar drept sa va zic, am ramas dezamagit cand am vazut la liceul unde sunt ca nu am cu cine lucra, de la cine invata.
Nu cred ca mai este nevoie de introducere…
"Pot sa te invat cum sa castigi batalia cu parintii.
Pot sa te invat cum sa castigi batalia cu sistemul educational.
Pot sa te invat cum sa castigi batalia cu anturajul care te descurajeaza si te umileste….
Te intereseaza ?"
DA :-)…Ma intereseaza…defapt doresc mai mult decat sa ma interesez…doresc sa urmez calea care vrei sa ne-o prezinti…stiind de pe acum ca venind tocmai de la tine…este cea corecta 🙂
Salut! Sunt un licean din Grigore Moisil si pot sa confirm cat de oribil ii sistemu asta de educatie, precum si intreaga programare sociala. Imi place mult articolul tau si mai ales imaginea. A da si raspunsul la intentia ta de ajutor e un DA hotarat!
Eu as avea multe de spus. In primul rand, ma bucur ca m-am trezit din intunericul in care orbecaiam. Desi in privinta scolii, eu am fost cea care a ales, in privinta celorlalte alegeri…am avut multe de indurat, lasandu-ma influentata de cei din jur. Cred ca, pana la un anumit punct( daca nu forever, in cazul unora, din pacate) cam toata lumea se lasa condusa. Pana nu mult timp, familia mea stia ce-i mai bine pentru mine, asa ca ei decideau pt mine. Eu m-am invatat asa si am devenit comoda, lasandu-i pe ceilalti sa hotarasca in locul meu. Pana am plecat de acasa. Pana am dat de cineva care mi-a deschis ochii, insa trezirea a fost atat de dureroasa, m-a frapat atat de tare, incat mi-a schimbat TOTAL viata. Dar, spre nefericirea mea, am devenit dependenta de acea persoana. ma fascina siguranta cu care imi vorbea. Visam sa devin si eu asa. Asa ca de la influenta celor din jur, am trecut prin „chinurile iadului” pana sa ajung sa fiu independenta. Sa fiu puternica. Iar fiecare articol al lui Pera imi dadea forta, imi dadea dreptate si ma ajuta sa-i ajut si eu pe altii la randul meu. Si am reusit. Am reusit sa motivez o persoana draga mie, care mi-a spus intr-o zi ca in fiecare zi invata cate ceva de la mine. Si mi-a crescut inima. In acel moment mi-am vazut evolutia. Am ajuns la concluzia ca, pentru a ajunge o astfel de persoana, trebuie sa treci prin multe chestii aiurea. Si ca trebuie sa ai un indrumator bun. Cand am intrebat-o pe colega mea de ce pana acum nu gandea asa, mi-a spus ca nu a avut niciun model. Ceea ce mi s-a parut trist. Dar si foarte adevarat. Este o parte a realitatii, doar ca trebuie sa constientizam. Iar acum, persoanele care vorbesc cu mine, nu primesc solutii, ci pleaca cu si mai multe intrebari. Incep o introspectie in ei insisi. Iar la cei mai multi, am observat un lucru: le este frica. Frica de ei insisi. De fapt, cam la baza tuturor actiunilor noastre, se afla frica. Uneori actionam haotic, alteori ne luam inima in dinti si ne aruncam cu capul inainte, sa vedem ce iese.
Sint de acord cu aproape tot ce scrii in articol.
Scoala de azi e foarte invechita, nu tine deloc pasul cu noutatile. Dar asta cred ca e o caracteristica generala a societatii. "Profesorii se fac ca predau, elevii se fac ca invata"…Tinem la niste programe scolare vechi in loc sa gindim unele noi, moderne, actuale. Cred ca in frustrarea generala ce caracterizeaza romanii de azi, nu mai gasim rabdarea, intelegerea si respectul pentru elevi. Am participat la o sedinta cu inspectoratul la scoala unde invata fetita mea, si am ridicat urmatoarea problema: este nevoie de matematica, romana, istorie, geografie, dar avem nevoie si de lectii de intelegere, incredere, respect, comunicare, gestionarea stresului, gestionarea conflictului, educatie financiara, etc. Singura persoana care m-a aprobat a fost … psihologul scolii…
Dar am intilnit destui profesori dedicati, care fac meseria asta din pasiune, si se straduiesc sa scoata ceva din copii.
Si apoi, educatia nu se face numai in scoala. Rolul major in educatie il au de fapt … parintii. Ne-am obisnuit sa dam vina mereu pe scoala, dar nu ne vedem pe noi. Citi dintre noi, parintii, cedam locul la rind unei femei gravide? Citi dintre noi parintii, discutam cu copii aspectele financiare ale vietii? Citi dintre noi parintii, le aratam copiilor incredere, intelegere, rabdare, ce inseamna gestionarea conflictului, increderea, curajul si munca pentru a obtine ceea ce vrem?
In lehamitea de azi, parintii lasa educatia pe seama scolii, iar scoala lasa educatia pe seama parintilor si de aici apare faptul ca educatia este a nimanui.
Eu consider ca totusi parintii sint cei care trebuie sa insufle copiilor lor increderea, curajul si puterea de a face ce vrei in viata. Atita timp cit copilul primeste o scatoalca zdravana ca a luat un trei la geografie, atita timp cit orice profesor considera ca materia lui este cea mai importanta, nu vom avea copii care sa stie ce vor de la viata si mai ales sa invete sa obtina asta. Daca le dam copiilor exemplul personal sau le aratam modele civilizate de urmat, vor sti si ei sa invete sa obtina ce vor de la viata.
Sunt perfect de acord cu parerea ta din acest articol,Pera! Si eu sunt unul din acei oameni care incearca sa scape din turma retrograda a societatii romanesti (amatoare de distractii ieftine, relatii superficiale, incultura crasa etc)pentru a ma alatura celor mai putini oameni, care doresc sa evolueze. Anul acesta incep facultatea de comunicare si relatii publice de la Bacau. Desi ma tot gandesc ca o facultate in Romania de azi este o pierdere de vreme si de multi bani,am hotarat sa-mi asum acest risc. Poate ca mi-am pus o frana in calea dezvoltarii personale. Stiu si ca voi fi luat in ras de cei care pierd vremea aiurea si nu invata nimic sau voi fi umilit pentru ca nu voi dori sa platesc examenele. Cel mai mult insa doresc "sa castig batalia cu anturajul care ma descurajeaza si ma umileste" cum ai scris tu. Pentru asta cred ca imi va fi de folos cartea ta. Deocamdata muncesc ca sa fac rost de bani pentru a o cumpara.Am fost prostut ca nu am luat-o cand era cu reduce, dar, mai bine mai tarziu decat niciodata. Te salut cu mult respect,Pera si iti ofer o maxima spre meditatie: "Adesea,ceea ce oamenii numesc 'gandire',este doar reciclarea opiniilor celorlalti." Nathaniel Branden,Cei sase stalpi ai increderii in sine
Scoala din ziua de azi este o consecinta a societatii occidentale industriale contemporane. Cel mai mare accent se pune pe discipline cognitive,analitice, tehnice, ce tin de partea stanga a creierului, in detrimentul celor creative, ce tin de partea dreapta.Fabricile au nevoie de sclavi inteligenti, in stare sa opereze masinariile si sa nu gandeasca critic la adresa conducerii, le mai umplem burtile si le dam circ si sunt multumiti. Mai ales la noi, asta mi se pare cea mai abjecta mostenire comunista. Toate lagarele si suferintele palesc in fata unei asemenea pervertiri a unei intregi societati.Acest cancer din pacate ne va chinui cateva generatii, de acum incolo. Totusi, unul din modelele educationale de urmat mi se pare bun cel oriental, in speta cel japonez,cu o echilibrare a disciplinelor tehnice cu cele artistice. Ei de mici isi dezvolta ambele parti ale creierului.
ok..dar sa castigi batalia cu tine cum poti face?..cand sunt putine lucrurile de care te-ai putea plange..cand "cunostintele"pe care le ai isi doresc sa fie alaturi de tine,sa-ti fie mai mult de atat si tu sa nu le permiti,cand singurul lucru care te impiedica sa evoluezi esti chiar tu,cand nu permiti nimanui sa se apropie mai mult de tine si totusi toti sa te considere absolut normal,chiar mai mult de atat"placut"in societate..o "companie" de apreciat,cand practic ai tot ce vrei si totusi iti faci rau singur cu gandurile pe care le ai..cu toate ca esti"constient"ca nu-s corecte,si intri intr-o semitransa din care nu poti iesi usor..timp in care te gandesti numai la cat de ciudat te comporti si cum sa faci sa treaca mai repede faza.
Sunt o fata perfect normala,dar nu-mi explic cum pot avea starile astea,si da ,intr-adevar societatea te indoctrineaza,parintii care si la cel mai mic lucru care-l faci de capul tau il considera gresit si nu te lasa prin asta sa capeti experienta…presupun ca asta e cauza neputintei in dezvoltare ,iar rost sa-i invinuim acum nu e..poate doar sa gasim solutia..dar unde?
Iar referitor la "semitransele" pe care le am,ti-as fii vesnic recunoscatoare daca mi-ai zice o modalitate sa scap de ele sau cel putin sa le tin sub control.
Ms
As vrea sa spun k am avut curaj si am renuntat eu la job , dar de fapt am fost dat in somaj ,si mi-am amintit ce spuneai tu mai demult si mi-am facut un blog : http://iesidincriza.blogspot.com .Poate imi DATI CLICK SI PE ANUNTURI .Multumesc
Parerea mea despre societate este identica cu a lui Cehov 🙂
Eu…niciodata nu am fost un sclav al societatii, dintotdeauna am facut numai ce am vrut, inca din copilarie, spre disperarea celor din jur. Nu-mi pot imagina cum o fi sa te conformezi, sa faci „ce trebuie”, doar pentru a fi in rand cu ceilalti.
La scoala m-am plictisit teribil. Pentru ca scoala nu-mi stimula creativitatea.
Am stiut care e vocatia mea la 5 ani – dar na, la noi, artistii, e mai simplu – pentru ca vrand nevrand iesi in evidenta ca si copil printr-un talent special sau mai multe.
Cand alegi o alta cale, diferita de a celorlalti, si esti fericit pe drumul tau, nici nu mai conteaza parerile si judecatile ieftine ale turmei. Oh, si cate vor fi! Dar nu-ti pasa, pentru ca nu ai da in veci existenta ta superba si insemnata si inalt-creativa pe o viata mizera si lipsita de libertate, pe mediocritate.
Imi place sa-ti citesc articolele, Pera, cred ca multi au ce invata din ele. Toate cele bune.
Bine, bine, dar ce faci tu aici nu e tot o forma de programare sociala?
Esti special, si unic, ca toti ceilalti… blah blah blah.
Da, lumea poate mai mult. Dar nu toate in viata sunt ca in cartile de self-help.
„Pot sa te invat cum sa castigi batalia cu parintii.
Pot sa te invat cum sa castigi batalia cu sistemul educational.
Pot sa te invat cum sa castigi batalia cu anturajul care te descurajeaza si te umileste.”
Da, da, da!!! yay! Hai sa ne entuziasmam si sa zicem ce tari suntem noi ca o sa ne schimbam viata, si totul os a fie diferit, si bun, si roz si la robinet o sa curga Coca-Cola… Apoi sa teminam de citit articolul, sa tragem un somn si cand ne trwezim sa o luam de la inceput fara sa realizam practic nimic.
Imi pare rau sa iti zic, dar ce spui tu aici sunt… vorbe in vant…fara baza, fara substanta. Fara suflet. Viata e mai complicata de alb/negru, omul cu un vis impotriva societatii, noi vs. ei pe care il expui tu aici
Mult succes.
@ Alexandru si cei care au scris despre prestatia slaba a profesorilor.
E perfect normal ca unii profesori sa nu dea 100 % in clasa, si nu pentru ca „doar la pregatire arata ce pot ” ci pentru urmatoarele motive:
1. in clasa sunt peste 20 de elevi.
2. nu toti elevii sunt interesati de materia respectiva pe viitor, ci doresc doar cunostintele minime ca sa treaca.
3. Nivelul majoritatii elevilor este scazut,si regulamentul spune ca trebuie sa-i integreze pe toti in lectie, deci nu poate lucra doar cu ” varfurile”.
4.daca profesorul lucreaza doar cu ” varfurile ” ceilati parinti se scandalizeaza ca ” se preda pt olimpiada”,iar profesorului i se aduce aminte ca regulamentul zice sa-i integreze pe toti cumva. Fiti realisti! cum ar fi daca la o materie care nu te intereseaza in mod deosebit ti s-ar cere sa ai performate de olimpiada, ca sunt cativa interesati si proful trebuie sa mentina standardele, sa nu se plictiseasca olimpicii in clasa(?!)
5. deci ramane solutia ca in clasa sa predea pentru marea majoritate (de regula, la nivelul mediu si sub mediu) iar pt cei care vor performanta, ramane solutia o clasa separata.
In trecut se faceau clase de pregatire la scoala, dar acum nefind platite, nu stiu cine ar fi de acord sa rupa din timpul lui/ energia / banii etc, sa aiba scandal cu directorul ca sa obtina o sala libera in weekend (nu se poate suprapune cu programul scolii, vezi regulamentul!), unde sa faca o clasa de pregatire suplimentara pt varfuri, si asta fara nicio plata.
Deci ramane varianta normala a lectiei particulare platite individual, pe baza cererii si ofertei.
ce e asa greu de inteles ???
@ Pera. Nu vad ce vrei sa zici cu ” daca te sui cu picioarele pe banci, esti indisciplinat si ti se scade nota la purtare” ? Scuza-ma,tu cum ai cataloga un student al tau care se suie cu picioarele pe banci ?? daca iti vine un tanar in excursia organizata de tine si incepe sa se suie su picioarele pe mobilierul camerei unde urmeaza sa-ti tii cursul, cum il numesti ? Si inca „indisciplinat” e un cuvant foarte politicos.
si ce posibilitati are profesorul ? daca nu ia masuri, se cheama ca incurajeaza ca toti stundetii sa se suie cu picioarele pe banci; de facut observatie verbala, stie toata lumea cum se reactioneaza la treaba asta; de anuntat parintii, nu prea rezolva nimic de la o varsta incolo. Ramane situatia normala cu sanctiunea pentru indisciplina; nota la purtare. ceea ce s-a si facut! asa ca nu vad ce ti se pare anormal si de criticat.
Si pentru data viitoare, poate ne detaliezi solutia ta la situatia de mai sus, impreuna cu sfaturi despre ce trebuie facut ca sa fie toti studentii multumiti si raspunsul la intrebarea: daca ai fi diriginte si unii din elevi se suie cu picioarele pe banci,murdarind si deteriorand echipamentul scolii, ce faci tu in situatia asta ca sa dai un exemplu si celorlalti? si mentionez ca nu ai voie sa-l dai afara clasa sau din program, ca asa e regulamentul scolii nu poti scoate un elev afara pe hol in timpul lectiei fara absenta trecuta in catalog).
Astept raspusul tau cu mare interes, daca tot ne inviti la dialog.
Cred ca suitul cu picioarele pe banci era doar un exemplu, o metafora …
Pera, in principiu e adevarat ce spui tu acolo, doar ca nu toti oamenii sunt la fel!
uite-te putin in jurul tau cum ajung oamenii fara educatie, fara scoala aia care pare inutila!? da, sistemul educational e defectuos, da, e prost organizat, nu se merge pe ideea de a ajuta fiecare individ spre ce domenii are aptitudini….esti obligat sa inveti pana in clasa a 12-a 100 de materii, din care nu iti folosesc nici 20%.
Spun nu iti folosesc in mod practic, pt ca, dupa mine orice informatie are valoarea ei.
si eu am urmat o facultate care nu era tocmai pt mine…de fapt, mi-a placut facultatea, in mare, problema este ca nu ti se ofera oportunitati sa lucrezi in domeniu! de ex: degeaba esti tu economist daca in romania se cauta numa' contabili!
asa ca am hotarat sa fac ceea ce mi-am dorit de la inceput…psihologia! am avut o revelatie, daca pot spune asa :), stiu ca suna ciudat, dar pt prima data in viata mea stiu ce trebuie sa fac si nimic n-o sa ma opreasca!
Sunt genul care citeste si nu comenteaza pentru ca asa simt eu ca asimilez mai bine ce concluzii am tras din ce scrie Pera. Pe de alta parte, imi dau seama ca un fel de social awareness a pus stapanire pe mine de ceva timp. Mi-as dori sa schimb ceva in lumea asta… am intrat pe site-ul Gloriei Steinem (http://www.gloriasteinem.com/) si i-am citit o parte din interviu. Am fost foarte impresionata de urmatoarele (astea sunt vorbele reporterei)
“People turn on the news these days and are barraged by all the “bad news” in the world, feeling detached from what’s happening in the world, as if it is all a bad movie. “
“Oamenii se uita in ziua de azi la stiri si sunt bombardati de toate stirile "rele" din lume, se simt din ce in ce mai detasati de ce se intampla in lume, ca şi cum totul este un film prost. “
Si m-am recunoscut atat de tare in chestia asta ca m-a speriat ingrozitor. Nu m-am mai uitat la stiri cred ca de 2,3 ani de zile, urasc sa ma uit la stiri, este ca si cum m-as supune de buna voie la tortura vizuala de inalt nivel. Si ce bucurie imi aduce tv-ul? Ce ma invata? Cu ce imi imbunatateste existenta zi de zi, in afara de poate un film bun uneori pe HBO? Ce sa vad la stiri? Ce sa cred? In vorbele cui sa ma incred? Cand eu stiu ca fiecare trage pentru el, ca 90% din cei ce apar pe sticla sunt dor niste hedonisti fara scrupule, ca sunt prea putini cei care chiar FAC ceva si SPUN ceva cand se duc acolo sa vorbeasca lumii. Pentru ce si pentru cine ma intreb cand ma uit in oglinda uneori si stiu, vad ca nu fac nimic pentru omenirea asta, eu… doar eu, nimeni altcineva. Si apoi ma gandesc la „Man in the mirror” si ca sunt inca tanara. Dar, da, am pierdut prea multi ani pe bancile scolilor in loc sa fac lucruri reale. Direrenta dintre sistemul de invatamant de aici si cel din America sau Anglia sau Franta este ca acei copii sunt implicati sunt motivati sa faca treaba, nu sa doarma pe ei si sa ingurgiteze informatie fara a o pune in practica. Dan Pink vorbea intr-un discurs despre motivatie, despre diferenta dintre motivatia intrinesca si cea extrinseca.
E logic ca nimic din ceea ce am face cu gandul doar la recompensa (chestii materiale, exterioare noua) nu are valoare, si ca doar ceea ce facem pentru sentimentul ca suntem folositori pentru altii are adevarata valoare si creeaza admiratie in ochii celorlalti.
Avem modele pentru ceea ce suntem in ziua de azi, NU pentru ceea ce ar trebui sa devenim!
Asta e concluzia mea.
Buunaa, parerea mea: tre sa identificam cauza si nu sa interzicem efectul iminent. Un student se urca cu picioarele pe banci pentru ca are o problema, ceva il deranjeaza, ceva nu ii convine…tre sa ne interesam ce anume l-a facut pe student sa reactioneze asa, sa eliminam cauza si sa ne bucuram de partea frumoasa a caracterului sau. Si consider ca daca fiecare copil in parte ar fi tratat ca un individ, inca din sanul familiei, alta ar fi situatia si la scoala si in societate. Mai spun ceva si gata: asa cum tratezi pe cei din jur, asa te trateaza si ei pe tine! Si e valabil si la copii, si la studenti si la pensionari!
buna pera….sa sti ca si eu sunt mahnita de ceea ce vad in jurul meu si vreau sa cred ca intr-o zi pot schimba ceva…..
de mica nu am inteles de ce trebuie sa invatam atat si in ce fel o sa ma ajute pe mine in viata faptul ca tocesc atatea informatii pe care in 2 zile le uit, nu intelegeam de ce oamenii isi doresc sa munceasca 5 zile pe sapt, 8 ore pe zi, cu un salariu fix pe luna, cu concedii pe care altii i le programau …..nu am inteles niciodata de ce atat de multi oameni se complac intr-o astfel de rutina care atat de obositoare.
pentru mine sa fiu angajata o viata intreaga ar fi cel mai mare blestem din lume….sunt sigura ca as fi tareee nefericita…..si motivele ptr care m-as simti asa sunt mult prea multe sa le enumar aici.
eu nu-i judec ptr ce-ai care sunt sclavii societatii ptr ca probabil si mai mult ca sigur nu i-a invatat nimeni cum sa faca si nu le-a spus nimeni ca exista si alte oportunitati……pentru ca tind sa cred ca atunci cand esti educat in acest mod…de a fi un sclav modern…incepi sa crezi ca asta este cea mai buna solutie din viata ta si dai cu piciorul la atatea oportunitati de a atinge libertatea sub orice forma ar fi ea…..
ma opresc aici cu toate ca as putea sa scriu mult mai multe insa nu vreau sa plictisesc pe nimeni….
mult succes!
Ca sa nu devii un sclav al societatii iti trebuie BANI !
Nu neaparat, SLUJBA, FAMILIE, SCOALA ci BANI.
Cred ca iti trebe judecata si intelepciune …banii nu sunt decat o valoare atribuita… daca nu stii ce sa faci cu ei, oricat ai avea se duc …
Iti trebuie intelepciunea sa iei deciziile corecte…
parerea mea …
Fiecare trebuie sa-si gaseasca calea si telul in viata.Fiecare trebuie sa invete sa fie LIBER.
Mi se pare foarte adevărat ceea ce ai consemnat în articolul de mai sus. Este tristă programarea căreia suntem supuşi noi, tinerii, eu fiind liceeană. Este aiurea că nu suntem învăţaţi în şcoli mai multe lucruri practice, cum să comunicăm mai bine cu cei din jurul nostru, de pildă, cum să ne păstrăm încrederea în noi în timp ce trecem prin valurile vieţii, cum să facem faţă cu bine eşecurilor şi aşa mai departe. Cred că problema societăţii româneşti este faptul că nu s-a pus prea mare accent pe dezvoltarea inteligenţei emoţionale. Aceasta ar fi probabil cheia pentru o dezvoltare mai eficientă a tineretului şi nu numai. Sunt foarte curioasă care sunt modalităţile pe care le propui pentru a întreţine relaţii de succes şi pentru a face faţă unui anturaj care te umileşte şi te descurajează.
Îmi plac articolele tale. Toate cele bune,
Petra
Of! Pera, articolul asta se pliaza perfect pe convingerile si ideile mele…
Nici nu stiu din ce perspectiva sa raspund: din cea a omului care se vrea liber si incearca din rasputeri sa schimbe mentalitati invechite si trasee prestabilite (incerc sa fac asta cat de putin si pe site-ul meu: http://www.spiritliber.com ) sau din cea a unui profesor care si-a dat demisia din acest sistem educational bolnav fiindca, cu toate eforturile de a aduce un suflu nou, tot simteam ca ma sufoc, ca ma imbolnavesc eu insami pentru ca nu puteam sa respect niste reguli absurde.
Dar sa stii ca, cu satisfactie o spun, am reusit sa ii fac pe unii dintre elevii mei sa-si "descopere comoara ascunsa" in sufletele lor….si asta ma face sa nu consider anii de invatamant ca pieredere de vreme, ca-n rest…ar fi multe de spus….si despre lucrurile frumoase care se mai intampla prin scoli….dar poate intr-un alt post….
Deocamdata vreau sa simt cu adevarat ca m-am eliberat…
Iti citesc cu interes articolele, ti-am citit si cartea, te admir foarte mult pentru curajul de a spune lucrurilor pe nume, fara constrangeri.
Pe curand!
In primul rand vreau sa iti spun ca mi-a placut foarte mult ceea ce ai scris in acest articol , urmaresc de ceva timp acest site si pot sa spun ca am observat la mine unele inbunatatiri legate de incredere, de felul in care ajung sa relationez cu cei din jur si modul de a ma face inteles . Sunt de acord in ceea ce priveste sistemul educational care are ca scop preluarea omului liber, care este la inceput fiecare tanar si transformarea lui pe parcurs intr-un "sclav modern" , dependent de tot ce societatea ii ofera , adica mancare , televizor , bautura si poate cateva zile de concediu daca a fost "cuminte".
Mult succes in continuare si cred ca ceea ce tu oferi oamenilor prin acest site, ar trebui sa fie o materie obligatorie in sistemul educational.
Sunt total de acord cu ceea ce spui. Probabil daca lucrurile ar functiona asa cum trebuie am fi un pericol pentru multi si de aceea nici nu se doreste sa se schimbe ceva.Individul este mult mai greu de controlat. Macar daca tinerii din ziua de azi ar citi aceste lucruri minunate pe care voi le scrieti s-ar schimba ceva. Ei nu stiu ce isi doresc de la viata nu stiu ce vor sa faca mai departe, sunt ghidati de parinti si de ceea ce vad la TV.Cel putin eu nu stiam, acum stiu ce imi doresc.
Nu va opriti, continuati sa faceti ceea ce faceti si diseminati cat mai mult aceste informatii.
Daca tot va ginditi la adulti , de ce nu va ginditi si la copii. Este mult mai usor sa modelezi o mladita. Va fi foarte greu sa modelati o mentalitate idioata pot spune, care a predominat si predomina si va predomina daca nu se va face ceva. Toti adultii daca nu majoritatea au preluat un bagaj foate mare care trebuie carat pina la sfirsitul drumului. Ramine la alegerea fiecarui individ ce are in acel bagaj.
Copiii, ei sint viitorul.
Revolutie in invatamint..suna fain. Ha, ha, ha.
Introduse materii utile cum ar fi CODUL BUNELOR MANIERE, de care se pare ca foarte multi dintre noi au uitat sau nici nu au auzit! Eliminarea de materiilor sau mai degraba scoase capitole intregi care nu-si au rostul. Cit mai multe activitati indoor si outdoor in care copii sa fie foarte bine monotorizati pentru a descoperii calitatille si inclinatiile pe care le au. Copii sa fie cei ce vor reusi sa isi de-a seama ce vor dori sa faca in viitor. Sa fie optiunea lor, nu a parintilor.
Dar cine are curajul si suportul sa realizeze toate aceste schimbari???
Buna! …..:) zambesc…. cei ce educa generatiile ce vor urma , sunt tot sub impactul stilului educational trecut, unde autoritatea este premisa educationala, sa poti educa intr-un spirit liber inseamna ca tu, ca educator, ti-ai trecut prin ciur bagajul luat prin mimetism, constientizandul apoi trecandu-l prin filtrul ratiunii si in final al deliberarii…………huh cat de greu se face asta………..tu ar trebui sa stii……..ne-a invatat pe noi psihologia……… si cati vor sa-si faca un debriefing? Pera……… cred ca mai sunt necesare inca doua generatii pt. o upgradare echilibrata……stii doar, limitele omului sunt date de limitele imaginatiei. Multumesc pentru materialele daruite-mi. Succes pentru tot restul vietii:)
Buna Pera, buna tuturor. Chiar ma aflu pe calea libertatii. Mi-am inceput o mica afacere, insa inca lucrez ca angajat, pentru ca sa imi pot finanta afacerea pana voi avea un profit satisfacator.
Astept sa ne mai comunici informatii si sfaturi, mai ales pe partea de alegere a anturajului si despre cum sa atragi persoane de sex opus.
Este mult mai comod sa stam deoparte si sa gasim vinovati in jurul nostru, pentru tot ce se intimpla in societatea asta, fara sa ne dam seama ca noi toti deopotriva am contribuit la a se ajunge aici. Si? Acum nu ne place ce vedem, dar tot nu facem nimic, ne lamentam in continuare ba chiar mai cu foc. Dragii mei, schimbarea este in fiecare dintre noi, pina nu o sa intelegem asta, nu se va schimba nimic!!!!
Salutare Pera.
Lucrez intr-un mediu f heterogen, cu oameni de toate varstele, dintre care cam jumatate se apropie de pensie sau sunt pensionati. Printre ei ma simt extraterestru cu acte in regula…asa am ajuns la a dezvolta teoria dinozaurilor/fosilelor vii care ne inconjoara. Parintii tai, ca si parintii mei si a altor tineri ajunsi la varsta la care te exprimi sau ingrosi randurile celor infranti de sistem, s-au format, educat si au trait pe vremea comunismului, cu dezavantajele si avantajele lui. La avantaje ma refer la locul de munca asigurat, casa aproape asigurata, etc. Reteta lor de succes a fost scoala, familie, copii. Scoala avea insemnatate; domnul inginer, profesor, doctor erau domni si societatea ii respecta by default. Si de, se muncea mult (sau nu), prost (sau nu) si fara rost (sau nu), ca sa iasa rapoarte roz pentru Ceausescu, etc. Nu era competitia de azi, nu calitatea iesea in fata, nu se avansa pe criteriul competentei. Cel putin asa cred, vazand ca fosilele de azi, inca infiltrate in sistem, apreciaza varsta, in defavoarea competentei, etc. Lucrurile s-au schimbat in democratie. Azi trebuie sa fii competitiv pentru a supravietui, locul de munca poate fii temporar si platit prost. Azi se intampla acele lucruri pentru care majoritatea oamenilor trecuti de o anumita varsta nu sunt pregatiti. Scoala de azi (cel mai dureros este ca facultatile, programele de master si doctorat subscriu) nu este adaptata nevoilor tinerilor. Se scot masini de memorat pe banda rulanta, in timp ce nimeni nu te invata sa gandesti. Azi, cu te miri ce facultate terminata poti fi vanzator in supermarket, etc. De…parinti nu ar fi de acord. Dupa atata scoala, mama, vanzator? Da vanzator, fiindca atata scoala proasta (suporturi de cursur din ’79…intre timp stiinta m-a asteptat pe mine sa dau la facultate), unde daca toceam sau copiam eram perfect, daca gandeam luam cea mai mica nota la examen, unde puteam ajunge? Dar am orgoliu, nu? Scoala trebuie updatata, societatea trebuie updata, trebuie sa dam shift del la ce stim de la dinozaurii omniprezenti. Fiecare trebuie sa-si inventeze reteta de succes pe baza abilitatilor native care desi au fost suprimate, sunt inca acolo. Lumea dinozaurilor e pe cale de disparitie, fiindca nevoia te invata/forteaza…e o chestiune de timp.
Ms Pera pentru articolele super motivationale pe care le-ai scris. Au fost de mare ajutor.
Cu bine.
Da, dar atentie la justul echilibru cu cei din jur, societate, cum generic o numim. Se poate usor aluneca in situatia de contestare (autentica), dar cu pastrarea unora din ,,privilegiile,, a ce a ce tocmai am demolat cu vehementa. Seria vulnerabilitatiilor neconventionale dupa a mea umila stiinta, este reala. Aceasta o spune cu multa si reala simpatie un individ, accidental ajuns la varsta de aproape 65 ani, ce intreaga viata a fost un ,,rebel,, activ, si continua in acelasi spirit. Cu simpatie, cornel.
Salut Pera, am 19 ani, sunt din Bucuresti si as vrea te rog daca se poate cateva sfaturi, multumesc!
Ok, ai mare dreptate, societatea nu este decit o turma de oi, iar noi trebuie sa evadam, insa ne lovim de o problema mare (mai ales ca majoritatea din noi stam la oras) si anume BANII(mama lui de sistem monetar). Fara bani e imposibil sa traiesti, sa-ti deschizi o afacere pentru a nu fi un sclav modern e imposibil fara bani. Asa ca fie ca vrem fie ca nu, tot suntem obligati sa fim sclavi moderni pentru niste hartii nenorocite, cel putin cativa ani buni, pentru a putea mai apoi sa ne deschidem noi o afacere.
Probabil unii tineri ca mine au o situatie financiara mai buna, sau o mostenire si le este mai usor, insa eu nu am nici una din cele doua, asa ca ce e de facut?
foarte dragut cum iti ceri scuze ca ai folosit limba romana, pe un site romanesc… e de-a dreptul incurajator…e si asta cumva una dintre masurile de siguranta?
…
educatia, anturajul, relatiile "nefericite", mostenirea genetica totul ne trage in jos, intrebarea e unde gasim energia sa luptam cu ele… si unde ne regasim. educatia ar trebui sa ne ajute sa ne exploatam calitatile p care fiecare le are… dar deobicei acestea se pierd… si ajungem sa traim ca sa mancam.
salutare Pera ce mai faci? eu vreau sa spun ca trebuie sa urmezi ceea ce simti tu uite , eu una iubesc sa merg in excursii la munte sa stau in cort sa ma spal la rau chiar dac e frig afara sa ma simt libera sa fac ceea ce imi dicteaza inima de aia o ai si daca e sa gresesti nu ai altcumva sa inveti dar mai egzista fricile astea care incearca sa te domine si uite asta nu imi place ca si pe mine reuseste uneori si nu imi place dar viata e atat de frumoasa si mutli ar trebui sa inceapa sa aiba hobbiuri sanatoase si sa ne ajutam unii pe altii dar nu mai egzista asa ceva , ca sa stiti am fost acuma o luna jumate pe Omu si erau 4 sau 5 baieti cu biciletele pe munte si incepea sa ploua oricum nu era superb si ei erau imbracati cu haine speciale pt bicicleta ceea ce vreau e sa spun ca siau urmat dorinta chiar daca sau daca asa cum ar trebui sa facem multi dintre noi sa nu ne mai intrebam daca sau daca se intampla nu lasa rationalul sa gandeasca lasa inima sa isi croiasa drum dorintele care ard au o flacara sa nu ne mai fie frica . take care.
Salutare tuturor.Am o nelamurire pe care as vrea sa o supun dezbaterii voarte.Care este rolul acelor mesaje pe care cred ca le-am primit cu totii pe mail ,de genul:"citeste si da mai departe pentru ca altfel o sa ti se intample doar lucruri rele.citeste si da cel putin la zece prieteni ca altfel te-ai nenorocit…etc".Care este rolul acestor mesaje?cine le initiaza?si de ce ?
eu cred ca cei ce le initiaza sunt platiti cu 1 cent sau poate chiar mai putin pt fiecare ,,dat mai departe,,……..profita de frica celor din turma
apropo de scoala….intre un meci la Galatasaray si o cafteala cu mici si bere, Hagi, intr-o ratacire epica, a avut din nou dreptate:"Copii, mergeti la scoala, ca si scoala e buna la ceva!"
(Gheorghe Hagi, in vizita la o scoala generala)
Foarte bine punctat! Sa nu ne mai indobitocim, sa nu mai acceptam cu asa usurinta ceea ce ni se impune, sa nalizam lucrurile si sa alegem ceea ce este bun pentru noi, sa alegem ceea ce stim sa facem si ceea ce ne place, cred ca asta este SECRETUL VIETII insesi.
o societate,dupa cum s-a spus, care nu se deosebeste nimeni unul de altu,si chiar se observa lucrul asta…de aceea ma mira faptul ca nu am observat asta mai devreme,dar probabil ca nu eram destul de cinstient…acum sunt pe cale sa gandesc altfel si vreau sa continui asa ,simtidu-ma diferit si unic si punand accent pe calitatile proprii
Pt un timp credeam ca sunt singurul care gandeste asa. Dar suntem mai multi.
Si eu faceam totul ca la carte. Tot ce era corect. Vedeam lumea cu alti ochi. Dar era o viata pustie si trista. Nu aveam o viata sociala, nu traiam copilaria… Pana cand m-am gandit de ce fac toate astea? De ce sa nu fiu ca majoritatea copiilor? Ma saturasem pur si simplu. Dar deja devenise o obligatie a mintii mele , sa ascult , sa invat, sa devin cineva etc. exact cum ai zis si tu in articol.
Ma bucur ca nu am ramas la fel si ca m-am schimbat la timp.
wow! ai mare dreptate in ceea ce spui! …dar totusi cum pot sa imi descopar vocatia? am 27 si pana acum mi-i s-au bagat in cap aceeleasi lucruri pe care le-ai spus! in primul rand anturajul a fost cel care a avut cea mai mare influenta in viata mea!vrea sA incep cu inceputul ,dar….nu stiu de unde sa incep!!probabil ca nu imi vei raspunde ai prea multe de facut oricum respect pt ceea ce faci si incerci sa ajuti oamenii pierduti in lumea sclaviei si pierduti prin viata!(cum sunt si eu)
Florin, priveste mai adanc inlauntrul tau, vocatia iese la suprafata, eu am lasat-o sa iasa abia la 26 de ani, dupa ce nu m-am mai temut si m-am scuturat de anturaje, parerile altora, frici si „9 to 5” jobs. Nu esti pierdut prin viata, nu degeaba esti aici la Pera pe formum, un pas e facut, nu-i asa?
E excrlent ca ai inteles asta. Primul pas e facut. Mi-au luat 43 ani sa ma prind… deci felicitari! Ce zici insa de un ‘plan de evadare’ bine pus la punct ce functioneqza de 3p ani pe glob si exact asta isi propune iar prin realizari a depasit toate asteptarile? Eu asta fac. Si poti si tu. Da un semn daca esti interesat de detalii. Fara nicio obligatie. 🙂
Intr-o lume in care totul se bazeaza pe interes noi am intrat intr-o hora in care vrem nu vrem jucam chiar si fara sa ne dam seama. Totul e monoton, toata viata noastra mentine ritmul horei in care am intrat. Putini sunt cei care au reusit sa iasa din ea, si cum zici tu,Pera, puterea exemplului e singura forma de educatie asa ca arata-ne si noua cum ai reusit.
Excelent comentariul cu puterea exemplului. Dar de ce il limitezi doar la Pera? Sunt atatia oameni de succes cu reusite la fel de mari sau chiar peste…Ce zici… tu vrei doar sa reusesti sa la fel ca si Pera sa dai mai departe? Eu asa fac si asa am facut. Pot si cu tine. Daca vrei …
pacat ca nu ne putem intoarce in timp ca sa ne schimbam mai de la radacini…..apropo de bunici-vorba bunicului meu ,,ce n-as da sa mai am 20 de ani si sa am mintea de-acuma ,,………cred ca este aceeasi teorie,doar putin actualizata……………..sa nu lasam timpul sa treaca pe langa noi,trebuie sa ne schimbam,sa ne adaptam vremurilor noi…
Salut Pera!
Citesc de cateva zile idei si comentarii legate de dezvoltarea personala si alte chestii asemanatoare….Toate se invart in jurul aceluias topic si anume „zona de confort”….Ce sfaturi poti sa-i dai unuia ca mine caruia vocea inimii si subconstientul ii striga sa iasa din zona de confort si totusi altceva…frica probabil, nu il lasa?
Multumesc!!!
Keep up with the good work!!!
Suntem condusi doar de doua sentimente. Frica si Iubirea. Iubeste-te indeajuns si fa ceva pt tine om. Frica nu e reala…
PS. Iti vorbesc din experienta. Si mai mult, eu asta am facut cu ajutor extern din partea unui sistem de business tip franciza. Eliberator. Cand am vrut sa multumesc mi s-a zis: Ai primit… acum da mai departe. Vrei sa dam mai depatte impreuna?
Draga Pera, te am descoperit de putin timp, adica doar de cateva luni…multumesc pt tot ceea ce faci, pt munca ta, multumesc ca ai avut curajul sa iesi din turma si sa ne dai impulsul, noua, celorlalati, de a merge mai departe.
Eu am 32 de ani, dar nu cred ca mi am descoperit inca vocatia, e mult mai greu sa ti iei viata in maini cand cresti singura un copil, am facut o o data, la 27 de ani , cand am divortat si nu imi pare rau. Am realizat multe, am gresit de multe ori dar am avut si multe satisfactii. La 27 de ani m am nascut a doua oara.
Revenind la vocatie…mi as fi dorit sa devin actrita, am avut o lunga perioada o legatura stransa cu scena in timp ce lucram ca si jurist. Acum sunt intr o cumpana, la o rascruce de drumuri. Ti as fi recunoscatoare daca mi ai raspunde,
Am decis sa mi dau demisia anul viitor, cand termin cu ratele in banca. Si sa ma indrept catre….aici e problema, ca nu stiu. Vreau sa intru in avocatura, ceea ce inseamna ca in scurt timp ma apuc de invatat pt toamna viitoare, dar ma gandeam sa intru si la Facultatea de Teatru.Ambele imi plac in aceeasi masura: scena si instanta.Cum pot sti ca nu dau gres? Cand ai o mare responsabilitate, cum este un copil in varsta de 9 ani, pe care il cresti singura, si cand spun asta inseamna ca fara ajutor, nu am parinti care sa ma ajute, surorile locuiesc in alte localitati- familia mea o reprezinta prietenii mei, de altfel niste oameni minunati, dar care la randul lor au familii, responsabilitati, carora nu le pot lasa copilul in grija pt ca eu vreau sa mi urmez vocatia si probabil o perioada de timp nu am suficienti bani sa i ofer o viata normala, Sunt situatii de viata care te obliga sa nu poti alege doar ceea ce iti place tie, trebuie sa tii cont si de celelalate responsabilitati.
Iti multumesc inca o data pt Trezirea! din fiecare aricol, munca ta nu e in zadar, emite vibratii pe care multi le resimt din ce in ce mai puternic.
Ceea ce stiu sigur este ca anul viitor voi deveni libera, voi scapa de jugul de angajat si voi lucra pe cont propriu.
Sa ai o zi frumoasa!.. as mai scrie dar timpul e limitat, sunt la serviciu acum si ma trag de maneca obligatiile.
Instanța este o scenă. 🙂 Viața nu te obligă nimic. Doar tu ești persoana care își pierde speranța și se lasa orbită de niște pereți. Dar sunt doar niște pereți, nu? Trebuie să fie o ușă ori o fereasrtră sau o crăpătură! Ideea este să cauți și să continui să cauți până găsești acel lucru care este cu adevărat important și să lupți cu inima pentru el. Mult curaj!
Este adevarat tot ce spui, eu am 26 ani nu mi-am gasit vocatia inca , traim intr-o lume care se bazaeaza pe interes!
Salut OM FARA VOCATIE. Te felicit ca ai inteles ca merita sa o cauti. Ca si tine am inceput sa caut… desi mult mai tarziu ca si ani. Azi nu doar ca am gasit… dar am si bucuria de a fi calauzit si pe altii pe acest drum. Daca ti se va parea ca merita nu doar sa gasesti pt tine, ci si sa dai mai departe… te astept sa te gasesti. Apoi vei putea da mai departe….
Ai perfecta dreptate in tot ce scrii.Ma gandeam zilele astea ca parintii,prietenii si mai toate cunostintele mele nu vor lasa absolut nimic in urma lor daca nu vor SCHIMBA ceva in atitudinea si mentalitaea lor.Iti multumesc ca scrii toate aceste articole.
Citind acesta „lectie de viata”, m-a cuprins o stare de euforie astfel incat nu am cuviinte sa o descriu, multumim Pera! Multumim ca ne faci sa intelegem niste lucruri de care ne lovim zi de zi, ora de ora!
Sa ma prezint, sunt un tanar in cls a 11a la un liceu bun zic , dar nu conteza asta , conteza ce ati spus si dumneavoastra , ce voi face cu persoana mea , care va fi viata mea, am inceput de 6 luni sa gandesc diferit , imi pun intrebari legate de tot , am atatea intrebari si atat de putine raspunsuri , incerc sa gasesc explicatii, si mi-am dat seama de aceasta „sclavie ” , acest articol al dumneavoastra imi intareste unele convingeri , imi place psihologia desi anul trecut nu prea ma interesat , am incaeput sa citesc , sa ma autoeduc , daca tot aveam timp am zis sa nu-l irosesc in fata calculatorului , si sa fac ceva , ca evoluez, am citit carti psihologice , am analizat oameni , toata vara lui 2013 asta am facut , traind si la tara si la oras , cunosti oameni diferiti si ii analizezi , si te gandesti , ca si care sa ajung, dar iti dai seama ca vr4ei sa fii unic , ptr ca biologic esti deja unic ar trebui sa devii unic in societate desi cum ati spus este de rahat societatea , ptr ca tot acest sistem este gresit , ar trbui sa fie puse bazele unuia nou , as vrea sa fac asta insa , sum spune lumea , sunt prea mic sa incerc sa schimb un pic , darvoi face tot posibilul , si daca nu reusesc macar stiu ca am incercat si voi incerca pana cand voi reusi !Am discutat cu psihologul scolii si vreau sa spun ca este cel mai bun prieten al meu ptr ca intelege tot ce spun , nu gandeste limitat in sensul nu ca ar avea o facultate ci doar ca imi exprim ideile si mi-a spus ca nu credea sa fie cineva cu idei mareta ca ale mele , cu privire la viitorul intregii lumi , vreau sa fie pace , si oamenii sa fie fericiti , nu sa aiba un bmw sau nu stiu ce masina sau casa .. si sa zica sunt fericit ! Nu consider asta fericirea , desi provin dintr-o familie modesta ,sunt fericit cand citesc , atunci cand fac sport cand nu am griji , cand iubesc si cand creez arta ! As vrea sa dau mai departe la medicina la facultrate , si nu pentru ca vreau sa devin doctor , ei bn vreau sa salvez vieti insa degeaba ii salvez eu daca ei traiesc tot ca „sclavi ” vreau sa inventes un program prin care exact ca un computer omul sa poate invata instant , sa poate acumula informatie , sa se poata regenera , insa desi pare fantastic , este posibi l am un interes deosebit ptr biologie si as vrea sa cercetez sa desopar si sa ajut lumea !
Am descoperit acest blog,cind am inteles ca trebuie sa fac o schimbare in viata mea,ca nu mai pot sa continui acest cer civios al familie(sa repet destinul bunici si a mamei)vreau o viata mai buna!!!Am dat un surch pe google si am ajuns unde trebuia!!!De doua zile nu ma pot dezlipi de laptop,citesc si citesc,analizez,inteleg undei greseala si incetul cu incetul actionez!!!Articolele tale sunt foarte bune,sper ca cu ajutorul tau sa imi duc idee pina la capat si sa imi schimb viata!!Pentru moment un mare multumescdin partea mea,pentru ceea ce faci!!!
Nu stiu daca este doar parerea mea dar, mi se pare ca societatea in care noi traim ne impinge inspre un nimic imens. Am terminat liceul, facultatea, si simt ca nu am primit nici un fel de „arma” sa infrunti viata si mai grav decat atat nu ai primit nici deprinderea de a te auto-educa si cel putin pentru mine e foarte frustrant la nivelul la care sunt…
Consider ca cei mai multi dintre romani nu au curajul si nu indraznesc sa isi ia singuri viata in propriile maini ca sa faca ceea ce le place. Trist este ca nici nu stiu cum sa procedeze pentru ca nu fost invatati. Dar acest lucru nu este o scuza. Totusi cred ca societatea de astazi este in schimbare datorita generatiilor care vin si care isi doresc mai mult decat au avut parintii lor.
Iar in ceea ce priveste sistemul educational, acesta este cu totul depasit. Inveti ani de zile lucruri pe care le uiti ulterior pentru ca pur si simplu nu te intereseaza si nu atrag. Si asa ceva nu este normal.
Da, trist este ca oamenii nu au curajul. De ce nu? Simplu: suntem condusi prin frica. De la toate nivelele, din frageda copilarie. Problemele scolii? Problemele societatii? Saracia? Lipsurile? Comoditatea? Conformismul? Desigur ca exista. Si vor mai exista. Intrebarea mea este TU CE FACI? Nu are nicio importanta ce fac ceilalti cata vreme esti de acord ca nu e dezirabil. Tu faci ceva sa indrepti asta? Ajuti pe cineva sa evadeze? Eu am un plan. Vrei sa vii cu mine alaturi? Eu am evadat. Te astept…
Fara cuvinte. Uneori nu vor sa iasa la suprafata, mai vor decantate. Nu toti indivizii au aceeasi viteza de reactie. Nu-mi place cu gloata. Desi in viata esti nevoit sa traiesti cu gloata. Depinde de pozitia in care te situezi.
Fara cuvinte. Uneori nu vor sa iasa la suprafata, mai vor decantate. Nu toti indivizii au aceeasi viteza de reactie. Nu-mi place cu gloata. Desi in viata esti nevoit sa traiesti cu gloata. Depinde de pozitia in care te situezi
Din pacate acesta e purul adevar in care oamenii fac totul mecanizat fara sa gandeasca, sau fara sa ridice un deget pt ca asa au fost invatati si datorita comoditatii si confortului le este foarte greu sa iasa din tipare….. Este destul de greu sa iesi din confort pt ca este de lucru cu tine …
uite eu la 52 de ani ai mei,am inceput sa ma schimb de cind te citesc,,am informatiile necesare pt a invata si a ma schimba,caci din turma am iesit de mult,dar nu am stiut cum sa procedez sa imi gasesc motivatia,,,acum citesc cartea ta si studiez,,sorb cuvintele tale,energia ta incarca toate persoanele care au aceleasi idealuri si acelasi vocabular ca al tau,,sper ca intr-o buna zi te voi cunoaste si personal,ca esti mentorul meu
Sunt de acord cu principiul „turmei”. Din pacate asa functionam si functioneaza cam totul.Cuvintele tale imi dau senzatia ca pot schimba ceva in viata mea. Inca citesc lectia 2 primita pe mail. Sper ca la sfarsitul lectiilor sa am puterea si capacitatea de a-mi descoperi vocatia. Deocamdata, multumesc!
Problema e ca pensionarilor le-au placut viata de sclav pe care au trait-o si in momentul de fata se plang de pensia lor mica deoarece ii indruma pe tineri sa urmeze si ei acelasi drum, in loc sa ii invete sa faca ceva diferit pentru a nu ajunge in aceeasi ipostaza ca ei, dar se pare ca aici ar fi o doza de egoism: de ce sa o duca ei bine daca eu nu am dus-o?
Stii vorba aceea cr spune ca sticla goala nu va umple paharul de vin? Asta e problema, prietene. Nu atat egoismul sau rautatea. Si zecile de ani in care au jucat ‘politically correct’ acum prin neobtinerea rezultatului ii frustreaza. Pe buna dreptate. Cea mai mare ffustrare este ca nu au nici cum sti o alternativa buna pt copii lor. Intalnesc zilnic oameni carora le arat alternativa. Si deoarece nu e conformista, nu e cum stiu ei ca ar trebui sa fie… o refuza neanalizand, ne punandu-si intrebarea: de unde stuu eu cum ar trebui sa fie lucrurile?
Cu drag iti pot arata alternativa ce m-a scos pe mine din roata de veverita. Esti insa sigur ca realmente vrei asta si nu doar o declari? 🙂 Daca da… ma gasesti pe facebook si astept un mesaj de la tine. 🙂
Eu cred ca sistemul educational din ziua de azi si poate dintotdeauna e menit sa induca si sa modeleze si chiar sa schimbe mentalitati, forme originale ale gandirii transformandu-le intr-o Gandire colectiva care sa serverveasca bine sistemul fiecare fiind repartizat intr-o ramura a acestuia inducandui-se la ce ar fi bun ca el sa dezvolte asta Uitand de adevaratul lui talent sau de vocatia lui.
Salut Pera,
Imi pare ca societatea de azi e rea, violenta si are un singur tel banii. Vizavi de educatie, dupa ce termini o facultate si te angajezi realizezi ca nu sti nimic din ceea ce urmeaza sa faci si ai o diploma doar pentru angajare. Am cunoscut multi profesori frustrati si dornici doar sa biciuiasca studentul in loc sa-l ajute.
Iti multumesc pentru articol, incerc sa le citesc pe toate si imi doresc sa ajung intr-o zi pe drumul meu.
Salut… daca ‘drumul tau’ include libertatea financiara, daca ‘drumul tau’ include dezvoltarea ta independenta, daca ‘drumul tau’ merita o munca asidua si decisa pt rezultat… atunci cauta-ma. Eu iti pot arata un drum de vis. Si niciun vis nu va mai fi de nerealizat. Nu, nu am zis un drum usor. Nici nu am zis peste noapte. Am zis doar ca merita. Te astept pe facebook cu un mesaj. 🙂
Societatea din ziua de azi nu intelege termenul democratie (aici ma refer la respectarea libertatii celui de langa tine), nu are bunul simt…suntem din ce in ce mai depresivi, nefericiti si nemultumiti.
Am citit cartea ta, Impulsul pentru vocatia ta, insa, tot nu stiu ce vreau sa fac mai departe 😐
Societate ne vrea cobai asta e clar. In scoli nu se mai invata mare lucru iar raspunsul la asta este : nu vor tinerii sa invete.
buna seara. intr-adevar interesant comentariul. eu pot spune ca imi doresc sa produc bani lucrand pe net si sa gasesc cursuri pentru stand up comedy. am incercat sa iti cer prietenia pe FB
please please please… corecteaza-ti greselile de ortografie …nu imi inspiri incredere cand le vad
Pera,simt ca articolul tau ma incarca de energie pentru ca sunt pe aceasi lungime de unda.Mi-ar place si mie sa imi descopar vocatia si chiar cred ca merita incercat.
da sincer as dori sa pot vorbi cu cineva despre toate ingradirile pe care societatea ni le impune chiar am simtit de mic copil ca nu imi gasesc locul in societatea asta si intotdeauna am fost incapatanata si am facut invers fata de ce imi spuneau ceilalti doar pt a-mi bate joc intr-un fel de ce spuneau dar si faceam pe naiba sa le arat ca se poate si altfel si ca reusesc tot ce imi propun, cu toate astea inca nu am gasit raspunsul la intrebarea ce mi se potriveste asa ca sper sa descopar in curand
Pera, dar ce parere ai despre liceeni care reusesc sa depaseasca neajunsurile sistemului si sa faca ceva? Olimpicii de exemplu. Si informatia din scoala e inuila pt. Ca este incompleta.
Salut. Olimpicii sunt exceptia. Eu vreau sa vorbim despre reguli valabile pentru majoritatea. Aplaudam olimpicii ci cu restul , adica toti, ce facem? Eu nu am fost niciodata olimpic. Eu ce ma fac?
Sunt foarte mulți indivizi care în urma unor studii de ,,seral comasat sau la id ” au primit titulatura de ,,profesor” și aceste creaturi sunt puși în fața unor copii să predea lecții.Dar ceea ce m-a amuzat mai tare au fost doi miniștrii ai învățământului,unul a fost „invins” de elevii unei scoli generale din Braila intr-o disputa legata de numarul stelelor de pe drapelul UE iar o altă fază când tot unui ministru i se șoptea discursul în timpul unei declarații de presă de către o subalternă.
SA VA FELICIT? SA VA SPUN:BRAVO MISTERR PERA!NU …ASTA AUZITI,CITITI ZILNIC!VA SPUN DOAR ATAT:II MULTUMESC DIVINITATII CA V-A CREAT SI VA DORESC MULTA SANATATE CA SA CONTINUATI ! „TURMA”!BUTURUGA MICA RASTOARNA CARUL MARE …IAR EU SUNT MANDRA CA UN ROMAN DE AL NOSTRU ARE CURAJUL SA SPUNA LUCRURILE VERDE IN FATA!SA NE ASCULTAM INSTINCTUL……ORICUM ADEVARUL ESTE IN NOI IAR „CARPE DIEM” E O DEVIZA UTILA DOAR CAND STII CA AI LASAT IN URMA TA MAI MULT DECAT UN NUME PE O CRUCE!CU STIMA!
469943 264126Woh Everyone loves you , bookmarked ! My partner and i take problem in your last point. 298328