"Nu am lăsat niciodată şcoala să stea în calea educaţiei mele" Mark Twain
La sfârşitul lui 2009, în sistemul de învăţământ românesc lucrau 395.100 de oameni, în scădere cu 14.600 de salariaţi faţă de începutul anului 2008, arată datele Institutului Naţional de Statistică (INS).
O menajeră româncă în Italia câştiga în jur de 700 de euro pe lună, adică de vreo 3 ori mai mult decât un profesor la început de drum.
Sunt perfect conştient că dacă se dă o bătălie între unul ca mine de exemplu, care consideră că tot sistemul educaţional clasic distruge personalitatea umană, îmi pun în cap majoritatea celor 400 de mii de angajaţi în sistem.
Dacă punem la socoteală că şi mama mea este cadru didactic e ca şi când eşti la război şi pui arma la ochi ca să tragi şi îţi vezi un membru al familiei în cealaltă tabără a inamicului.
Sunt perfect conştient că foarte mulţi dintre aceşti oameni au copii pe care îi cresc cu greu şi încearcă să le ofere un viitor mai bun la fel cum şi mama mea a încercat să îmi ofere mie. Şi sunt convins că majoritatea acestor învăţători şi profesori încearcă să le ofere un viitor mai bun şi copiilor cu care lucrează în săli de clasă indiferent că e vorba de ciclul primar, gimnazial, liceu sau facultate.
Problema majoră însă este că şi aceşti profesori sunt victime ale sistemului la fel ca şi tinerii care sunt "educaţi" în acest sistem.
Ce mă revoltă pe mine extrem de mult este că deşi suntem toţi victime, elevi şi profesori deopotrivă, din teamă de a nu pierde şi bruma de aşa zis sentiment de siguranţă ne sacrificăm toţi viitorul şi la fel ca oile din stână acceptăm să ieşim la păscut în fiecare zi aşteptându-ne ziua în care vom fi duşi la abator.
Şi eu am fost o oaie şi înţeleg perfect toate motivele pentru care atunci când nu eşti capabil să iei decizii eşti aruncat într-un sistem care urăşte nonconfomismul şi cel mai frumos aspect al fiinţei umane: UNICITATEA!
Un prieten de-al meu spunea odată:
"Nimeni nu s-a născut învăţat însă nu ai nici o scuză să mori prost.”
În rândurile ce urmează am să îţi descriu motivele pentru care sistemul educaţional nu este decât o fabrică de sclavi şi am să îţi prezint şi câteva soluţii pentru a ieşi din acest MATRIX.
PROBLEMA
Banii pentru sistemul educaţional vin de la stat.
Statul ia bani de la FMI şi de la bănci.
Aşa cum deja ştii, în vârful piramidei există câteva familii care deţin cele mai mari bănci din lume, care finanţează cele mai mari corporaţii din lume care dictează politicenilor şi astfel şi ţărilor ce politici să adopte. Nu vreau să întru mult în amănunte, dacă te interesează să te educi despre cum băncile transformă în sclavi tot mai mulţi oameni îndatoraţi îţi las linkul de mai jos.
http://www.youtube.com/watch?v=ZPWH5TlbloU
Şir Kin Robinson (făcut cavaler de către regina Marii Britanii pentru serviciile aduse educaţiei) ne spune aşa:
A fost odată ca niciodată, a fost începutul secolului XIX…
Începutul acestui secol, anii 1900, a adus cu el începutul erei industriale. Înainte de începutul erei industriale, nu prea existau sisteme educaţionale bine puse la punct. Dar acum era nevoie de oameni calificaţi care să muncească, aşa că s-au făcut sisteme pentru educarea maselor, spre binele maselor, evident.
Ce anume era în capul listei în aceste sisteme educaţionale? Ceea ce aveai nevoie ca să îţi poţi face treaba. Să completezi hârtiile şi să acţionezi maşinăriile.
Aşadar, în capul listei – limba maternă şi ştiinţele exacte. Apoi, pe la mijloc, lucrurile de cultură generală, ştiinţele umaniste etc., pentru a putea schimba 2 vorbe la lucru cu colegii.
Şi, la urmă, lucruri precum arta, teatrul, muzica, dansul. Că doar ce să faci cu ele, doar nu o să te plătească şeful ca să cânţi la muzicuţă!
Aşadar, ne-au fost luate toate lucrurile care ne fac fiinţe unice, minunate şi irepetabile, astfel încât din potenţialul uriaş pe care fiecare om îl are la naştere se alege praful. Pentru că e nevoie de mulţi sclavi.
Ce înveţi cel mai bine în primii 4 ani de şcoală ? Să citeşti? Să scrii? Geografie? Aritmetică? Câte puţin din toate, dar cel mai mult înveţi să ASCULŢI DE AUTORITATE!
Stai frumos în bancă, aliniat perfect, în faţa altarului, „catedră”, unde se află zeii cărora trebuie să le aduci tributul de supunere. Apoi gimnaziul şi liceul.
Adolescenţa. În perioada de 14 -18 ani se cristalizează personalitatea individului. Însă nimeni nu pare preocupat să îi dezvolte personalitatea tânărului şi să îl pregătească pentru viaţa reală. Îi este băgată în cap multă teorie şi îi sunt create multe convingeri greşite despre MODELE care se află ÎN CAPUL ALTORA, iar apoi li se cere tuturor să se conformeze acelor MODELE. Adică OI. Tânărul sau tânăra simte că i se apropie sfârşitul şi începe să se zbată. Se numeşte criză de personalitate a adolescentului şi tot profesorii şi sistemul sunt cei care sunt revoltaţi: „Ce-i mă? De ce faci scandal la oră? Urlă hormonii în tine?”
Mai degrabă ar trebui să se numească agonia fiinţei umane care simte cum este transformată în oaie. Începe criza de personalitate şi încep întrebările. Cine sunt? Ce vreau? Cine mă poate ajuta?
Apoi avem mărturisirea lui Doris Lessing, scriitoare britanică, laureată a Premiului Nobel pentru Literatură, în anul 2007, la vârsta de 88 de ani. Este o declaraţie a ei cu privire la educaţia oficială:
“Lung proces de îndoctrinare. N-am găsit încă un sistem de învăţământ care să nu implice îndoctrinare. Păcat, dar ce putem face? Şcoala de la noi e un amestec de prejudecăţi la modă şi de decizii ale acestei culturi anume. E de ajuns să ne aruncăm ochii asupra istoriei ca să înţelegem ce provizorii sunt ele. Profesori sunt cei ce s-au adaptat unui mod de a gândi impus de predecesori. E un sistem care se auto-întreţine. Aceia care sunt mai viguroşi şi mai personali cu siguranţă că se vor lăsa de şcoală şi vor găsi alte moduri de a se instrui independent, de a se autoeduca. Cei ce rămân în şcoală să nu cumva să uite că sunt formaţi special ca să răspundă nevoilor societăţii circumscrise în care trăiesc, şi nicidecum pentru mai mult.” (Cf. “România literară”, 41/2007)
Educo în latină înseamnă "a dezvolta din interior".
În şcolile noastre se face orice numai "dezvoltare din interiorul fiinţei" nu.
Datoria cea mai mare a unei societăţi faţă de copiii şi tinerii săi este să îi ajute să aibă cât mai repede o existenţă independentă, să îi pună pe picioarele lor.
Din această cauză ceea ce se întâmplă azi în şcoli este TRĂDARE faţă de viitorul nostru.
Şcoala te educă să fii un sclav bun şi nu am să fiu niciodată mai blând cu termenii.
Priveşte în jur.
Ce eşti îndemnat să faci după ce termini şcoala? Să îţi iei o slujbă. Care e greu de găsit pentru că se cere experienţă iar tu în şcoală ai memorat informaţii şi nicidecum nu ţi-ai dezvoltat abilităţi.
Ştii ce facem în anul 2 la master? În majoritatea facultăţilor se citesc referate ca în anul 1 de facultate şi pentru asta se primesc note. Şi asta se numeşte specializare.
Începând cu vârsta la care copiii sunt daţi la şcoală, sunt limpezi ca lumina zilei următoarele lucruri:
Orice copil şi orice tânăr are MULTĂ ENERGIE FIZICĂ. Ce face şcoala? Te ţine în bancă 5, 6, 7 sau mai multe ore pe zi. Hai să văd un argument care justifică 12 ani de stat în bancă 6 ore pe zi.
Orice copil şi tânăr ale talente unice care trebuiesc descoperite pentru ca el să îşi poată valorifica potenţialul uriaş. Ce face şcoala? Te pune să memorezi informaţii şi te bagă în ceaţă tare de tot când te întrebi la ce ai fi bun.
Ca şi copil şi tânăr ai avea nevoie de următoarele lucruri:
1. Să înveţi să faci bani. Ce înveţi? Să îţi depui un CV la o firmă, să îţi iei un credit ca să îţi iei casă şi maşină şi apoi să fii cu adevărat sclav. De ce nu eşti învăţat să faci bani destui ca să îţi iei casă şi maşină fără să ţi le ia banca când nu mai poţi să plăteşti ratele?
2. Să înveţi să relaţionezi pe plan social. Aici intră şi relaţii interumane, şi relaţii de iubire, şi de prietenie. Unde anume la şcoală eşti învăţat aceste lucruri?
3. Să îţi descoperi vocaţia. Eu nu ştiu să existe în şcoli un ajutor în acest sens. Eu personal când am făcut psihologie în clasa a x-a, am luat un 7 amărât ca medie şi mi-a fost scârbă de materia asta. Nu am aflat ce anume înseamnă psihologia decât pe la 22 de ani, fiind student la politehnică, o facultate cu care nu aveam nici o tangență, însă asta mi-a oferit sistemul nostru educaţional. O CALE GREŞITĂ.
4. Abilitatea de rezolvare de probleme. Un alt lucru foarte necesar este să ştii să rezolvi probleme când ele apar, îţi trebuie o doză de creativitate pentru asta. Ştim deja toţi că în şcoli creativitatea este distrusă sistematic.
Am enumerat doar 4 lucruri vitale pentru noi ca oameni pe care avem nevoie să le învăţăm iar şcoala nu ne oferă NIMIC din ele.
Hai totuşi să vedem ce ne oferă:
Cel mai mult şi cel mai mult eşti învăţat despre obedienţă de autoritate. Absențe, disciplină, stat în bancă. La ce îţi foloseşte? Să asculţi după ce termini şcoala de autoritate. E nevoie de 12 ani de îndoctrinare şi spălat de creiere ca să fim siguri că ai devenit un cetățean obedient în faţa autorităţii.
"În puterea profesorului ar trebui să fie cât mai puţine arme pentru pedepsire astfel încât singura sursă a respectului pentru profesor din partea elevului ar veni din calităţile umane şi intelectuale pe care profesorul le posedă." Einstein
Bun, cine este autoritatea după ce ai terminat şcoala?
Corporaţiile multinaţionale, băncile, mass media. E nevoie de oameni care să lucreze pe cât mai puţini bani şi care să dea puţinii bani pe care îi au pe produse făcute tot de stăpâni.
Ce face sclavul de rând?
Merge la lucru unde îşi vinde ore din viaţă pentru nişte mărunţiş. Probabil are credit şi trebuie să îl plătească aşa că orice urmă de demnitate şi respect de sine s-a dus de mult pe apa sâmbetei.
Apoi merge acasă şi ce face? Deschide televizorul. 90% din mass media, 90% din corporaţii şi industria alimentară, 90% din companiile farmaceutice sunt deţinute de o elită.
Şi ei vor să faci ce ţi se spune, că de asta ai mers la şcoală.
Aşa că stai la televizor şi acolo este AUTORITATEA.
Care îţi spune cum să te îmbraci, ce să cumperi, cum să te comporţi ca să FII IUBIT de cei din jur şi acceptat. Şi cum cea mai mare teamă a noastră este teama de a fi respinşi social ce ne rămâne de făcut decât să ne conformăm?
Şi atât de spălate sunt creierele majorităţii oamenilor încât au fost dresaţi că atunci cand cineva din grup este nonconformist, când nu se supune regulilor, când face ceva ce nu este social acceptat, O ARMATĂ DE MUPPETS SAR PE EL.
Noroc că încă mai există destui nebuni pe lumea asta care să lupte pentru schimbare şi cărora nu le pasă de ce "spun cei din jur".
Nu este deloc întâmplător că TOŢI oamenii cu personalitate din această lume, care au avut impact asupra ei, critică sistemul educaţional.
Este evident ce se petrece pentru oricine este dispus să deschidă ochii.
Soluţia?
Prima şi cea mai importantă armă este AUTOEDUCAREA
În orice domeniu al vieţii, există azi educaţie care nu necesită 12 ani de şcoală, 5 de facultate, 2 de master şi 3 de doctorat.
Indiferent că e vorba de sănătate, bani, iubire, abilităţi sociale, vocaţie sau orice altceva e important pentru tine, te poţi educa începând chiar de ACUM.
Internetul a schimbat jocul şi azi mai mult ca oricând avem puterea noi, oamenii simpli ce au un calculator conectat la internet.
Salvarea ta începe cu studiul acelor domenii care te pasionează.
Dacă te bazezi doar pe şcoală, să facă om din tine şi să îţi aducă împlinire în viaţă AI PIERDUT înainte să începi acest joc.
Următoarea armă este AUTOCUNOAŞTEREA cu ajutorul psihologiei, cu ajutorul întrebărilor pe care ţi le pui.
Este foarte important să ştii care îţi sunt talentele înnăscute, care îţi sunt pasiunile şi să le urmezi.
E important să ştii cine eşti, ce anume vrei de la viaţă şi să îţi faci un plan pentru a obţine ceea ce vrei.
Apoi urmează PERSEVERENŢA.
După ce începi să te educi singur (adică să scoţi ce e mai bun din tine ignorând sistemul educaţional) şi după ce faci o muncă de autocunoaştere ca să fii sigur că ştii ce vrei de la viaţă e timpul să te loveşti de obstacole. Nu te aştepta să îţi iasă totul din prima.
Nu poţi să repari într-o clipă ceea ce a fost stricat în mulţi ani.
"Oamenii educaţi sunt mult superiori celor needucaţi la fel cum oamenii vii sunt superiori celor morţi. "Aristotel, 384-322 B.C.
Apoi, este vital să nu mai îţi pese de părerea celor din jur pentru că asta îţi face cel mai mult rău.
Nu uită că singurul motiv pentru care încă nu faci ce vrei este teama că ceilalţi te vor judeca sau vor râde de tine.
Ce spune societatea celor care nu fac şcoala?
Şi totuşi, majoritatea oamenilor cu realizări uriaşe s-au lăsat de şcoală.
Mai jos ai mărturia unei eleve absolventă într-un liceu American, absolventă care a terminat prima cu cele mai bune note.
Am selectat câteva pasaje, la link-ul de mai jos e întreg discursul ei de absolvire în faţa colegilor, profesorilor şi părinţilor.
http://americaviaerica.blogspot.com/2010/07/coxsackie-athens-valedictorian-speech.html
Here I Stand
Erica GoldsonCâţiva dintre voi s-ar putea întreba: "Nu ai învăţat nimic din faptul că eşti prima din întreaga şcoală?" .
Ba da, am învăţat. Să memorez nume, locuri şi date pe care le voi uita ca să bag altceva în cap doar ca să uit din nou. În acest moment şcoala este un loc din care majoritatea se gândesc cum să scape mai repede. "
Acum ating un scop pe care societatea ţi-l impune. Am absolvit cu succes şcoala şi nu oricum ci prima din generaţia mea. Nu pot să spun că sunt mai inteligentă decât colegii mei. Pot doar să spun că cea mai bună în a face ceea ce mi se spune în acest sistem. Totuşi, stau aici şi ar trebui să fiu mândră că am trecut cu succes această perioadă de îndoctrinare. Următoarea etapă aşteptată de la mine este să obţin o diplomă care să ateste că sunt capabilă de muncă. Dar eu spun că nu sunt o muncitoare ci o fiinţă umană, o gânditoare, o aventurieră . Un muncitor este cineva care este prins într-o muncă rutinieră, un sclav într-un sistem ce a fost pus la punct pentru el. Până acum, am dovedit că sunt o sclavă excelentă.
Şi iată că acum sunt aici într-o lume ghidată de frică, o lume care ucide unicitatea din noi.
Pentru cei care lucrează în acest sistem, nu vreau să va insult. Vreau să vă motivez. Aveţi puterea de a schimba incompetenţa acestui sistem. Ştiu că nu aţi devenit profesor ca să vă vedeţi studentii plictisiţi. Nu puteţi accepta autoritatea care vă spune ce să predaţi, cum să predaţi sau în caz contrar să fiţi pedepsiţi dacă aveţi alte idei.
Potenţialul nostru este în joc."
Vreau ca mai jos să îmi laşi un comentariu cu părerea ta şi cu soluţiile pe care le vezi tu la această problemă uriașă cu care ne confruntăm.
O educaţie completă despre ritmul firesc al evoluţiei, despre domeniile cărora trebuie să le acorzi atenţie de-a lungul întregii vieţi, găseşti în cărţile mele, aici: http://personalitatealfa.com/carti/
Per aspera ad astra,
Pera Novacovici
303 răspunsuri
O realitate dura din pacate..
cel mai bun articol de pana acum legat de adevarul din sistemul de invatamant.
Multumesc pentru aprecieri. Sa ii dai un share 🙂
Bravoo,Pera! M-a uns pe suflet articolul!de departe the best! e in ton cu starea mea de spirit! Unicitateaa,originalitatea ar trebui sa ne urle prin vene!
Ia-ne la suturi in continuare ca o faci al naibii de bine:)
Pera te urmaresc de 2 zile si mia placut cum ghindesti,ai niste lectii de nota 11 nu de 10 da chiar de 11:) MULTUMESC mai ajutat foarte mult
Vorbele descoperite de tine sunt modul meu de viata … de ceva vreme, incepand cu momentul in care mi-am dat seama ca totul depinde doar de mine si mai ales din momentul in care am citit de constatarea lui Henry FORD „daca crezi ca poti, sau crezi ca nu poti … ai dreptate”. Daca doresti sa ne apucam sa scriem proiectul sugerat de tine da-mi si mie un email pe adresa [email protected] si vedem cum putem sa ne strangem o mana de oameni care vrem sa schimbam lumea …. SI CARE CHIAR O VOM FACE!
ARC
Foarte tare Pera!
Ma bucura la tine faptul ca spui niste lucruri atat de simple pe care vreau sa cred ca fiecare dintre noi le stie, insa putini le asimileaza si le insusesc si actioneaza….reusesti sa impulsionezi indivizi…dar oare cati actioneaza…..?eu nu…..nu stiu de ce…stiu doar ca e greu sa fii las…e greu sa nu stii ce vrei de la tine…de la viata….sa nu stii cu ce sa incepi pentru ca absolut totul este dat peste cap.Mersi…pentru tot
norocul meu ca am o personalitate puternica si nu mi-a fost frica niciodata sa-mi zic parerea in timpul anilor de scoala,
norocul meu ca am parinti extraordinari si prea normali pentru zilele noastre, care tot timpul m-au indrumat spre ceea ce imi place si spre pasiunile mele nu spre ceea ce ar fi bine sa fac,
m-au indrumat sa pot sa obtin venituri din pasiunile mele si din abilitatile mele, desi din pacate la noi in tara nu se prea poate,
totusi inca mai am multe de invatat, si planuri de indeplinit dar nu ma opresc, pentru ca nu pot, simt ca ma sufoc daca ma complac intr-o situatie de sclava.
multora le este frica sa inceapa ceva, sa miste ceva sa iasa din turma si din monotonia zilnica, dar nu se gandesc ca oricum nu au nimic de pierdut decat de castigat lectii de viata….cel putin….
ii admir foarte mult pe cei care isi schimba radical viata chiar si la 50 de ani
acum ceva timp un amic de vreo 27 de ani mi-a zis ca vremea lui a trecut, ca nu mai are rost sa faca facultate ca e prea tarziu.E tragic faptul ca la 27 de ani simte ca n-are nici un rost in viata si ca viata lui nu se poate schimba……
nu putem fi toti la fel…..unii sunt mai buni, altii mai putin buni….dar cum e si citatul de mai sus, „nimeni nu are nicio scuza sa moara prost”…..
de acord cu tine! niciodata nu e prea tarziu cand vrei cu adevarat ceva…Pavel Stratan zice foarte bine intr-un cantec nou despre omul care ziua „este mai lenos (lenesh in moldoveneste 🙂 decat cand doarme,il deranjeaza si pe Doamne Doamne!”
Oh Doamne cat pot sa urasc fraza „nu are rost”!Cred ca este un fel de scuza invocata de ratati.
Ma subscriu la cele spuse si adaug ca o vorba de nesuportat si pe „asta e!”. Ma scoate din tot calmul care ma caracterizeaza atunci cand o aud. Sunt si eu un sclav al sistemului, inca nu mi-am descoperit vocatia, inca sunt in curs de a ma cunoaste pe mine insami si desi ma simt ca si cum as merge prin bezna, desi m-am lovit si inca ma lovesc de foarte multe obstacole ( am fost doborata si de depresie), nu am putut sa accept „asta e!” ca raspuns pentru viata mea. NU! Nu e asta! Cand o sa mor vreau sa stiu cine sunt. Am 30 de ani si traiesc in spiritul acesta de a ma descoperi pe mine, de a-mi descoperi destinul, misiunea pe lumea asta si desi e un drum greu pentru mine, nu o sa ma las niciodata prada sistemului din care ma lupt sa ies.
Ai punctat excelent. Si mie imi plac la nebunie oamenii care isi schimba viata la 40, 50, 60 de ani. Ce exemplu mai bun poti sa oferi tinerilor decat asta?
Am 49 de ani si simt ca sufletul mi-e tanar.Sunt in anul III de facultate si ma simt minunat.Ma lupt si eu cu „Fabeica de sclavi” dar avand o familie am fost prinsa in sistem si mi-e greu sa evadez.Tot restul vietii asi vrea sa il dedic eliberarii sufletului si personalitatii omului.
esti o luptatoare. ….. esti pozitiva, ambitioasa…. oameni ca tine, ca mine, ca pera vom face o noua revolutie in tara asta……. una a ideilor si a schimbarilor radicale…. am si eu foarte multi prieteni de varsta mea….. 28, 29 de ani…… care gandesc la fel ca prietenul tau. ai grija….. sunt vampiri energetici. te influenteaza si pe tine…. rareste-i…. e ca si cum ai inainta cu furtuna in fata
Ai dreptate!!! Persoanele negativiste te trag in jos.Pentru cei nagativisti mereu exista o scuza sau un argument sa te contrazica. Gandesti in mod evolutionist si asta e numai de bine.
Da, dar tu esti fata.
Ce obstacole ai tu?
Stii ce este sa inveti intr-un regim de teroare, sa fie ca la scoala de corectie, sa conduca derbedeii scoala si sa nu ai nici o aparare?
Singura ta grija a fost sa inveti si sa te indragostesti.
Unul dintre cele mai bune articole de pana acum! Si intradevar este o problema uriasa! Imi pare rau ca nu am aflat toate acestea mai devreme…
Ai perfecta dreptate, comentariile sunt inutile. Hai sa fim noi asa cum vrem si sa ii schimbam si pe cei din jur.
Ceea ce spui este oarecum util, tinde spre un VIS autentic, dar articolul vine totusi cu o doza de adevar, insa foarte putin practicabil din mai multe puncte de vedere.
Daca vei reusi aceasta schimbare, scopul tau cu acest site s-ar diminua.
Sunt alte solutii mai practice de a se rezolva aceasta problema.
Spunele daca ai ceva de spus.Dar spune daca ai ceva de spus in sens pozitiv.Ma repet! Doar daca ai ceva de spus in sens pozitiv. Eu din mesajul tau inteleg multa aroganta persiflare si ma opresc aici. Asta este punctul meu de vedere. Cu bine.
Si, nu am vreun scop rau sa spun asa, dar ceea ce spui despre invatamant iarasi e gresit, cam 50%.
Nu e nimic gresit, Laur, ci doar nu ne dam noi seama. Se stie ca matematica (limite,integrale, care se fac la liceu) iti dezvolta gandirea, geografia&istoria trebuie sa cunoastem cat de cat, sa stim pe ce lume traim si exemplele pot continua cu celelalte obiecte,
insa,
PREA multa teorie e inutila, fara practica. Iar in Romania 90% e teorie,informatie si 10% proiect sau referate, care dupa parerea mea nu se poate numi practica; spun asta pt ca am term o facultate (Ecologie – suna pompos dar nu am inv NIMIC practic)si un master in acelasi domeniu deci am testat sistemul nostru de inv.
Ideea e ca toti ne dam seama dar nimeni nu are curaj, de exemplu sa se lase de scoala la 16 ani, pt ca la varsta aia are cea mai mare nevoie de sustinere iar un asemenea gest inseamna ca e un copil-problema. Puterea pe care o are profesorul e de necontestat; in clasele primare toate fetitele vor sa fie ca d-na invatatoare, apoi, in generala, elevul isi formeaza o personalitate, e cel mai usor de influentat,incepe sa-si dea seama pe ce lume traieste, si daca nu e indrumat, incurajat si NU obligat si presat nu are cum sa descopere ce vrea de la el si de la viata.
Care crezi ca ar fi acele solutii, mai practice?
Ai inceput bine, primul paragraf.
Dar mai sunt si alte avantaje si dezavantaje. Care crezi? 🙂
Nu cred ca esti pe bancile scolii din ziua de azi, si asta dupa cum vorbesti :).
Imi place cum gandesti Silvia.
Silvia ! imi place ca privesti pozitiv.Cum spunea Pera in sistemul de invatamant din Romania ar trebui ca elevii si studentii sa fie impulsionati sa isi dezvolte creativitatea, sa nu li se bage fortat doctrina de supunere si pana la urma sa fie formati multi sclavi pe bancile scolii .Cum sa aiba experienta un elev sau un student daca el a iesit din laboratorul de informare? Eu in Liceu Chiuleam de la ore mergeam la toate balurile unde erau licee cu fete si din 2005 m-am implicat in afaceri, eram mereu corigent si care era problema? Eu invatam din clasa altii care erau tocilari acum sunt la acest nivel isi vand timpul pentru 8 ore/zi x 20 de zile din care castiga o suma de bani ,dar cand ne dezvoltam si vrem sa fim liberi profesionisti evoluam chiar si in cadrul unei Companii sa fim platiti procent din vanzari. Eu in firma la viitorii consilieri de vanzari voi da 7% comision din vanzarile realizate si ! vinde de 20.000 Euro isi ia procentul nu vinde inseamna ca nu s-a implicat. Dar ma bucur ca esti pozitiva. Cu admiratie Iulian
Revoltator.
Salut Pera!
Imi place articolul tau!
Ideea de baza care se regaseste foarte fain si in romanul „Numele trandafirului” al lui Umberto Eco este ca desi din punct de vedere al tehnicii lumea a evoluat exponential,pe alt plan zici ca iar suntem in evul mediu!Stii ca Eco afirma ca biserica tainuise cartile,sa nu le cunoasca oamenii,mai ales rasul si comedia erau proscrise.Nu am nimic personal cu profesorii,dar ai dreptate.Am trait pe propria piele cosmarul de a termina facultatea de medicina(cu o medie onorabila) si de a ma trezi ca nu-mi gasesc de lucru…dar habar nu aveam cum se scrie un CV,ce trebuie sa zici ,cum sa te prezinti la un interviu-am injurat de toti sfintii nenumaratele cursuri memorate de care nu voi avea nevoie niciodata(ma refer doar la anumite materii…unde viteza cu care evolueaza cercetarea este atat de mare…incat cursurile erau…pe langa).Am trecut timp de 10 ani prin diverse slujbe cu sau fara legatura cu medicina-ca sa supravietuiesc,dar tot am practicat-o desi de multe ori nu faceam ce visasem(chirurgie).Apoi acum trei ani am descoperit ceva mult mai fascinant si potrivit pentru mine -medicina de urgenta-in care ma regasesc cu adevarat.Dar am descoperit-o singura,dupa 10 ani de lupta in care multi mi-au zis ca sunt dusa cu pluta ca nu ma las de medicina…este greu sa concurezi cu cei ce si-au cumparat diplome si-si cumpara la fel de nonsalant si posturi…cui dracu’ ii mai pasa ca tu stii/vrei/iti place?
Singurul meu noroc 🙂 este ca la urgenta nu este prea mare inghesuiala…pentru ca trebuie multa pasiune dar si o mare capacitate de rezistenta la frustrari.De exemplu…eu voi lucra in 24 decembrie pe zi (12 ore) si in 1 ianuarie pe noapte.Asta este,cand altii taie cozonacul,altii lucreaza:)
Dar sa revin la subiectul propus de tine-sunt de acord ca ar trebui sa existe o „materie” numita comunicare sau ceva de genul ,sa fie testate aptitudinile fiecarui elev, sa nu fii obligat sa inveti vrei nu vrei …de toate.Eu una nu suportam matematica :), nu am invatat-o nici de-al dracu’,mi se parea ca nu are nici un sens sa inveti pe de rost formule ,teoreme oh my God! ce cosmar :)!Si nici acum nu vad ce sens a avut, ca in medicina in afara de aritmetica si regula de trei simpla nu te intalnesti cu altceva.
Inca odata, felicitari pentru articol, ai pus punctul pe i.
Unii suntem talentati ca ingineri, altii ca psihologi, altii ca medici si tot asa. Nu cred ca e vinovata o anume scoala, sa profesor sau meterie . Problema sta in fundatia acestui sistem. CAre este rolul lui si de ce nu obtinem vietile pe care ni le dorim dupa toate „invataturile?”
Casandra! Tu ai calitati de Business Woman simt asta simt din modul tau de exprimare ,cred ca ai putea sa iti faci propria ta afacere in domeniul in care simti tu ca poti sa ai rezultate, chiar si un mic cabinet privat bine dotat intr-un apartament la parter. Cu respect Iulian.
Foarte bun articolul.M-am ocupat citiva ani de o fetita superdotata .La 4 ani imi spunea ca pentru ea gradinita e teroare.Am intrebat-o de ce ?
-Pai stii tu cum e la gradi?Educatoarea ne pune sa stam in banca si sa ascultam ce zice ea.Pentru mine nu e normal..ar trebui sa stea educatoarea sa asculte ce avem noi de spus!!!(Exprimare de copil de 4 ani !)Am pariat cu o prietena ca se va plictisi ingrozitor la scoala.
Grozava fetita 🙂 Si multi copii sunt asa si pe masura ce cresc devin mutilati de sistem
Emilia! Woau super tare ! DA Jumatate din ora cred ca ar fi cea mai buna solutie ca profesorul sau educatoarea sa asculte ce au de spus elevii,studentii. Ar fi o metoda buna. Copii care au personalitate trebuie lasati sa si-o dezvolte nu sa le-o ingropam sau sa le astupam gura. Copii reprezinta viitorul din orice punct de vedere.
Foarte bun articolul! Ai extras esenta din filmul Thrive. Intr-adevar multi dintre noi, cand ne uitam in urma la ce am invatat in cei 12 ani de scoala, sau cel putin eu, nu am ramas cu mai nimic, si sunt 12 ani din viata mea…Este trist…insa cred ca una dintre solutiile la indemana este sa ne crestem copiii astfel incat sa nu le stirbim personalitatea, unicitatea, cu fraze cu care am crescut noi: nu ti-e rusine, fii cuminte, te rade lumea, ce o sa zica ceilalti etc. Sa le dam voie sa se exprime liber si sa-i sprijinim noi, in calitate de parinti sa-si descopere vocatia si sa-si aleaga drumul pe care vor sa mearga in viata!
M-a inspirat mult Thrive si l-am asteptat cu sufletul la gura. Aveam in plan sa scriu despre subiectul asta dar Thrive mi-a dat un picior in fund ca sa fac pasul 🙂
Si eu trec chiar acum prin acea perioada a crizei personalitatii si ma intriga foarte tare tot ce se intampla in scoala,de la obligativitatea de a purta uniforma pana la vanatoarea de note,care in realitate nu ajuta la nimic.Multe lucruri sunt inutile.
Multumesc pentru articol,m-a facut sa imi dau seama ca e adevarat ce cred eu si mi-a dat un nou imbold spre salvarea mea.
Ma bucur ca am putut sa fac acest lucru
Eu personal cred ca uniformele sunt un lucru bun. Mai reduce din presiunea psihologica (si asa foarte mare) asupra copiilor ce nu au posibilitatile materiale necesare pentru a „fi la moda”…
Intr-o lume in care se exagereaza pana la cer cu ideea de look si moda, orice arme ce mai pot tempera asta sunt bine venite! Am avut norocul sa fiu unul dintre cei cu posibilitati materiale, si stiu cat de jenati erau multi colegi si colege de faptul ca nu pot tine pasul cu „elita” si am incercat mereu sa-i ajut printr-un comportament „nonconformist”, purtand mereu la liceu doar haine foarte simple, de bun gust si ieftine, bagand pe toti in seama si fiind intotdeaua saritor la nevoie. Asa mi-am atras adversari printre fitosi, dar am avut eu ac si de cojocul lor.
Inteleg ca stilul vestimentar este o metoda de exprimare a personalitatii, dar la noi s-a ajuns la o exagerare crunta si este un cerc vicios. Mai de curand a venit in vizita pe la mine un prieten american si mi-a zis ca a ramas frapat de modul cum se imbraca tinerii la noi. A zis ceva de genul „Dude, all guys here are dressing like models. You (Romanians) are or very rich or very shallow.
Surfer,
din perspectiva mea, diferentele foarte mari dintre saraci si bogati, sunt un imbold de a reusi.
Cand vezi ca n-ai si n-ai si ceilalti au de la parinti, te revolti, vrei si tu! Si dupa cateva discutii cu parintii de genul „nu ne permitem!”, iti bagi picioarele in toti si te pui tu pe treaba si inveti sa faci bani!
A functionat pt mine 🙂
Sau il iei la palme pe nefericit si il scuipi in freza, fir-ar sa fie de copil cu bani, sa se duca la ma-sa sa zica ca i-ai dat, ca poate i-o dai si ei. Ce-o sa se faca, o sa se bata cu tine? Doar esti tare la bataie, doar esti barbat…pardon, „baiat” ca asa se zice.
Extremele nu sunt o solutie, ura nu e o solutie, revelatia este un pas inainte, dar articolul acesta nu este o solutie 🙂
Pai nu trebuie sa fie o solutie, Trebuie sa fie o constinetizare. Solutia vine cand e omul pregatit
Atat de adevarat..Parerea unui..fost profesor…
Multumim
super articolul si plin de adevar
Sugestie:
– primul pas: renuntarea la TV!!!
Mai rar articole atat de pline de substanta pe la noi. Felicitari!
Multam. Ai dreptate cu televizorul. Am unul de 2 ani de zile in camera, pus pe dulap, scos din priza si de care nu m-am atins 🙂 E minunat fara televizor, alta viata
subscriu si eu pentru lipsa TV! Nu ma uit la tv de cel putin 5 ani de zile si imi e super bine!
Daca am nevoie de stiri, selectez eu ce vreau sa ascult!
articolul e dureros de adevarat pentru unii, revelator pentru altii
Am senzatia ca suntem tinuti in prostie la facultate si la serviciu.
FELICITARI-asa e,ai punctat ce trebuia
Hai sa traiesti!
Tu ai si scene pentru care imi pierd rabdarea, ma enerveaza de fapt.
Dar aici mi-ai incalzit sufletul! Sa ai parte numai de bine! Esti, cateodata, adorabil.
Pacat ca ceea ce ai de spus ajunge la atat de putini!Mare pacat!
PS: iti scrie un „capsunar al europei” asa cum a denumit „omul frumos” pe cei care au emigrat. Sincer mi-ar fi placut sa vad, dragul de el, ce ar fi facut fara carte si fara parte.
Hehe 🙂 Nu pot sa multumesc pe toata lumea, tot timpul 🙂 Nu sunt chiar putini cei la care ajunge mesajul asta. Si oricum e nevoie de 1 din 5 pentru ca mesajul sa ajunga la majoritatea
Da! Foarte bine punctat articolul. Ma intreb oare cat timp oamenii vor mai rezista in sistemul asta de sclavie ( multi cred ca asa sunt liberi). Constientizarea trebuie sa vina din interiorul fiecaruia, informatia exista in piata dar trebuie sa o accepti ! Un film foarte bun este „Profetiile de la Celestine” ( asta pentru cei care pot si vor sa inteleaga)
Excelenta recomandare de film. Exista si cartile. Multumim
TOCMAI AM FACUT UN AVANS DE SALARIU SI MAINE NICI NU MAI VIN SA IMI DAU DEMISIA. MULTUMESC PERA!
Sunt sigur ca lucrurile nu sunt asa simple insa la fel sunt convins ca stii ce e cel mai bine pentru tine
lucrurile nu sunt simple, sunt provocatoare 🙂
plus ca astept un fiu…trebuie sa invete altceva de la mine decat ce am invatat io de la tata, indiferent de rezultat, datoria mea este sa incerc. te urmaresc de mult si iti multumesc ca imi deschizi ochiii, sper ca intr-o zi sa-ti pot intoarce inapoi tot binele. Respect!
Foarte adevarat !
Si foarte bine spus; m-am regasit in multe ipostaze din cele scrise de Pera mai sus. Am trecut prin scoala cu gandul in multe alte parti, ca sa ajung la 27 de ani sa fac ceea ce am visat in toti acei ani in care am lasat sistemul sa indoctrineze generatia mea ca si multe altele.
Imi pare bine ca am fost si am ramas un visator.
Mersi Pera pentru munca pe care o faci ! Tot respectul.
Spor la zbor !
Toni
Multam si eu, respect.
Buna Pera! foarte interesante toate articolele tale.Si mie mi s-a intamplat deseori sa ma revolt in timpul scolii, dar si eu am fost o foarte buna ascultatoare ca sa nu zic sclava atat a sistemului, dar mai ales a parerilor celorlati indeosebi ale parintilor, mai ales mamei. Mi-era foarte greu sa fiu atenta la ore in generala si sa memorez ce mi se preda, dar am facut-o ca un papagal pentru fiecare examen dupa care nu mai stiam nimic, am ajuns la liceu, am trecut si de el cu note ok ( a se intelege – la fel ca si studenta americana invatam pentru note ca sa vada ai mei ca ii ascult si invat bine, sa nu am scandal cu ei) apoi am ajuns la facultate, in anul 2 am vrut sa renunt,pentru ca nu-mi placea, dar binenteles ca nu am facut-o din cauza dorintei mamei care intotdeauna s-a impus in fata mea, dar si pentru a nu fi mai prejos decat un fost prieten, el facea o facultate de 5 ani si eu sa fiu mai prejos… sa nu fiu in stare sa termin una de 4 ani.. am facut si masterul.. si iata-ma la 27 de ani, peste 3 luni 28, habar neavand ce sa fac cu viata mea, incotro s-o iau, pentru ca eu nu pot fi ca ceilalti o muncitoare de dimineata pana seara pe un salariu de mizerie.REFUZ! de data asta vreau sa fac ce doresc eu, e viata mea nu a parintilor si apoi nici nu gasesc un job mai ok cu criza asta.. administratia publica e blocata, in alte parti se cere experienta samd, iar pe unde am lucrat ca sa-mi platesc studiile nu mi-a placut sa mi se impuna cu autoritate ce sa fac, drept urmare cand n-am mai suportat mi-am dat demisia, nu insa inainte de a ma imbogati cu o gastrita de toata frumusetea.
Acum imi caut vocatia.. citesc articolele tale si incerc sa caut in interiorul meu sa vad ce as putea sa scot de acolo pentru a face mai departe…Sunt o visatoare,pt a-mi indeplini visele insa, trebuie sa actionez, dar cum? de unde sa incep? cu ce sa incep?
Hello ! Vad in mesajul tau multa indurare pentru a multumi pe altii si mai putin pe tine! Dar! Exista o solutie ! Mergi la cursul lui Daniel Zarnescu MIB uitate pe site-ul http://www.construimimperii.com cumpara toate cartile lui Pera si eu le voi cumpara anul acesta si de la Daniel si de la Pera PE TOATE. Vorbeste cu tine insu-ti si uitate in oglinda sa te vezi ,as putea sa iti recomand multe,poate iti da fratele pera adresa mea de e-mail si vorbim mai multe. Cu respect.
de departe cel mai interesant articol pe care l-am primit de la tine. Cu aceste idei m-am intalnit in „personalitate alfa” din cauza lor si nu numai, m-am apucat la batranete sa fac psihologie. Pe cei doi copii ai mei , din instinct i-am lasat sa-si faca alegerile si le-am insuflat doar dispretul pentru prostie. Dar este evident ca e nevoie de mai mult si ca nu poti fi mentor pentru copii tai. Sa creezi mentori…. e greu daca nu imposibil. Si atunci cu nepotii ce poti face? Macar sa le deschizi ochii….
Te felicit. vezi, iubirea ce putere ne da 🙂 Sunt convins ca vei putea ajuta multa lume prin ceea ce faci azi
Un documentar despre sclavia moderna.
http://www.youtube.com/watch?v=dFFN719I-NA
Foarte interesant. Si e super ca e in romana pentru ca majoritatea materialelor de genul asta sunt in engleza. Multumim
Felicitari pentru articol 🙂
Multumesc 🙂
Eu inca sunt revoltat de faptul ca in toti anii de scoala nimeni nu aminteste de testele de descoperire a vocatiei. La o singura ora de dirigentie daca s-ar face testul MBTI, ar deschide ochii multor elevi.
Corect 🙂
eu tin minte ca am facut testul MBTI prin clasa a 12-a. Am venit unii din afara scolii sa ni-l faca iar peste vreo 2 saptamani ne-au adus si rezultatele. Chestia e ca pe atunci nici nu stiam despre ce e vorba si nici ei nu ne-au explicat prea bine, asa ca majoritatea nu cred ca l-au tratat cu seriozitate. Oricum ei ni l-am facut tot pentru a vedea unde ne-am incadra cel mai bine in munca.
Foarte bun articol, de cand am inceput sa te citesc, am inceput sa lucrez la visele mele, care devin tot mai palpabile. Am inteles ca in scoala nu am invatat absolut nimic ce m-ar putea ajuta in viata si de aceea trebuie sa ma educ singur. Iti multumesc
Si eu iti multumesc
Un adevar tragic din pacate. Am 2 fetite;cl a 7 a si a 11 a. Simt in fiecare zi tragedia despre care vorbesti Pera, dar ca solutii…? Sa existe multi oameni ca tine care sa ne ajute copii. Multumim mult tie si Andreei!!!
Sunt convins ca esti o mama extraordinara si cu puterea de a fii un ghid excelent pentru copiii tai si nu doar . Asa, putin cate putin, ajutam un om , doi de langa noi sa deschida ochii si in curand vom fi majoritatea.
plin de un trist adevar…ceea ce e si mai trit este ca atunci cand ai mers ani sau zeci de ani in turma pare greu sa faci o cotitura….frecventul” daca gresesc”
si acum la 46 de ani sunt exact in acest moment. Am decis sa-mi dau demisia….iar dupa ce am facut-o ma intreb..oare am facut bine…in fata e o panza alba…voi mai stii sa tin pensula sa creionez ceva nou?
Felicitari pentru cei 46 de ani 🙂 Oamenii ca tine pot sa fie cele mai bune exemple pentru cei din jur. Sunt sigur ca ai foarte multe de oferit si mai ales poti spune :”Am inceput la 46 de ani:”. Asta e un lucru extrem de puternic. Vreau sa te vad!
Nu stiu daca puteai puncta mai bine de atat problemele sistemului eductaional. Am fost una din cei care au terminat printre primii si mereu m-am intrebat – De ce naiba invat atatea chestii care nu-mi folosesc? Raspunsul ‘adultilor’ a fost ca o sa-mi trebuiasca la un moment dat. Da, ca sa fiu un sclav mai bun…
Azi, dupa 18 ani de scoala, pot spune cu mana pe inima ca din tot ce am invatat cel mai mult au contat sfaturile pe care profesorii mi le-au dat despre viata, familie, prietenie si nici pe departe materia sistematizata bine pentru a ne uniformiza gandirea.
O solutie pentru problema asta nu vad momentan, dar sper ca va aparea una cat mai curand. Pana atunci nu ezitati sa invatati singuri, sa cereti pareri si sa va pastrati demnitatea indiferent de criticile pe care le veti primi.
E important ca fiecare din noi sa spuna celui de langa si celor dragi si sa le deschide ochii. Eu cred ca asta e calea spre schimbare.
Eu am fost chiar genul care nu se supunea autoritatii profesorilor si normelor societatii, mai ales in timpul liceului. Am avut ceva de suferit din cauza asta si pana la urma pot sa spun ca m-au doborat chiar cand am terminat. Prin urmare am trecut printr-o criza urata chiar in timpul facultatii dar mi-am revenit si stiu acum ca a fost necesara. Iar prin facultate am trecut ca vantul – oarecum stiam in subconstient ca nu are rost sa-mi incarc creierul cu tampeniile lor si cu toate astea mi-am luat diploma chiar daca nu prea am ce sa fac cu ea. Astfel am ajuns acum la 25 de ani sa-mi fac adevarata educatie, eu singur si izolat, iar cu fiecare lucru nou invatat si ales de mine, adaug tarie fundatiei care-mi va servi pentru a deveni ceea ce visele mele imi arata ca pot sa fiu.
Foarte bun articolul Pera, se vad progresele la fiecare iscalire (sper sa nu sune „condescending”). Imi place ca ai semnalat si lucrurile care in ziua de azi nu mai tin de teoria conspiratiei pentru ca sunt cat se poate de reale.
Una dintre solutii ar fi ajutorul reciproc. Daca fiecare ar contribui cu ceva – orice – pozitiv in viata cuiva, aceluia ii va fi mai usor sa treaca peste greutati. In plus „fapta buna” s-ar intoarce intr-o forma sau alta. Astfel oamenii nu ar trebui sa mai serveasca atat de mult un sistem depasit si daunator doar pentru a supravietui si schimbarea ar veni subversiv fara sa fie nevoie de o revolutie la propriu. De fapt, aceasta noua directie a inceput deja peste tot in lume, chiar daca nu suntem inca in urma, internetul ne salveaza. Asa ca n-aveti frica! Mult noroc!
Multumesc pentru aprecieri si te felicit pentru drumul tau. Stii si tu ca doar te-a calit, nu ti-a facut nimic rau 🙂 La 25 de ani ai toata viata inainte. Foloseste-ti fiecare zi pe care o ai ca sa te simti cat mai bine in interior. E tot cea ce conteaza
Ma regasesc in ceea ce spui tu. Cand am terminat liceul, stiam o multime de lucruri doar ceea ce ma interesa cu adevarat nu stiam- ce vreau EU? Nu puteam sa inteleg ce vreau sa fac mai departe, la ce sunt buna, ma simteam complet pierduta in spatiu. Mai ratacesc si acum, asa ca astept in continuare articolele tale.
Totusi, nu sunt complet de acord cu ceea ce spui. Ce-ai vrea acum? sa nu mai mergem la scoala? Daca ar citi un pusti de 14 ani ceea ce scrii tu, cu siguranta ar abandona scoala si nu cred ca trebuie sa-ti spun eu, cum e un om care nu a terminat poate nici 10 clase. Prin asta vreau sa spun ca scoala nu e chiar atat de rea pe cat vrei tu sa o faci sa fie. Avem nevoie de scoala doar ca sistemul de invatamant necesita cateva schimbari esentiale, prin care sa ne faca sa ne descoperim pe noi insine. Si nu stiu cum e la tine cu autoeducarea, dar la mine nu prea merge si sunt convinsa ca nici la altii. Ar insemna sa stam toti in casa si sa citim. Da, vezi sa nu.
Vreau sa -mi descopar vocatia dar nu e suficient doar sa o gasesc. E ca si cum stiu ce vreau sa fac dar nu muncesc pentru ca nu vreau sa muncesc la patron, ca nu vreau sa fiu un sclav. Cam asta inteleg eu ca spui. Pai si unde vrei sa muncesc? N-am bani sa-mi incep o afacere si atunci ce sa fac? Cred ca aici te-ai cam impotmolit. Chiar daca toti ne-am descoperi, sa zicem, vocatia, nu se poate sa fim toti sefi, pentru ca atunci nu am mai avea angajati. Iar angajatii nu sunt sclavi, ci ar trebui sa fie oameni care fac ceea ce fac, din Pasiune. Aici e problema scolii, ca nu ne face sa ne dam seama la ce suntem buni cu adevarat iar cand ajungem sa muncim doar pt ca trebuie, avem impresia ca suntem sclavi.
din 100 de alergatori…….. doar 10 – 15 vor trece linia de sosire. multi ne pierdem pe drum…. ne oprim la un anumit nivel, constientizam ca acolo ne este locul, ne impacam cu ideia…. dar cei care nu ne impacam???? am colegi de servici foarte multumiti de statutul lor, au un servici sigur, nu au responsabilitati prea mari, sunt multumiti si fericiti….. chiar daca mai au cate o zvacnire de invidie si neputinta cand vad o sageata… nu e suficient sa spui… imi doresc… dar de fapt sa nu simti ceia ce spui.
Care este nivelul suprem pt tine, de spui ca multi ne oprim la un anumit nivel? Zici ca ai colegi care sunt multumiti de statutul lor si fericiti dar au cate o zvacnire de invidie cand vad o sageata.. daca se simt fericiti cu viata lor inseamna ca au gasit ceea ce cautau, deci nu au cum sa fie invidiosi. Fiecare isi doreste sa ajunga la un anumit nivel la care sa se simta fericit care poate pt altul poate parea inferior. dar ce conteaza ce crede celalalt, cand tu te simti bine cum esti?
Ar trebui sa nu mai vorbesti in numele tuturor si al copiilor de 14 ani ci in numele tau. Scopul meu e sa trezesc IN TINE dorinta de a trai o viata implinita si de a-ti trai vocatia.
Nu te transforma in avocatul tuturor, dupa cum vezi fiecare poate sa vorbeasca pentru el, inclusiv cei de 14 ani.
Uita-te in interiorul tau si spune-mi doar despre tine.
NU m-am putut abtine cand am vazut ce ai scris despre scoala. Nu vreau sa vorbesc in numele tuturor dar vorbesc despre ceea ce vad in jurul meu, adica vad copii de 12 -13 ani care renunta la scoala pt ca „scoala e o prostie si nu te invata nimic” si ajung vai de ei.Sunt diverse organizatii care lupta pentru prevenirea abandonului scolar iar tu spui ca scoala e o tampenie. Nu, cu asa ceva nu sunt de acord si a trebuit sa-mi spun parerea, daca-mi dai voie. Ca sistemul de invatamant are lipsurile lui, asta stie toata lumea. Ce masuri ar trebui luate? Pai, uite, ceea ce faci tu e binevenit, dar in nici un caz nu ar trebui sa condamni scoala. Asta este parerea mea.
Cat despre mine, ti-am vorbit la inceputul primului mesaj. vreau sa-mi gasesc vocatia dar sunt cam „in ceata”, si de asta am nevoie de articolele tale, ca sa ma ghidezi cumva spre drumul pe care ar trebui sa o iau. Urasc sa muncesc pt ca trebuie! vreau sa muncesc pentru ca-mi place, sa-mi fac munca cu pasiune, doar ca naiba mai stie ce-mi place. Sa nu spui acuma ca e de vina scoala 🙂 NU, eu sunt de vina pt ca sunt nehotarata, ca nu stiu ce vreau. de ce unii isi gasesc drumul iar altii nu, desi toti facem aceasi scoala? de vina suntem noi insine si nu ar trebui sa mai dam vina pe scoala, parinti sau mai stiu eu cine, ci doar pe noi.
Excelent punctat.
mda de asta ar treb sa EXISTE POSIBILITATEA DE A REUSI FARA SCOALA
faptul ca ne invata o gramada de porcarii inutile(am terminat de curand sigur stiu mai bn ca tn) si suntem obligati de sociatate sa ne pierdem timpul in halul asta pentru a EXISTA POSIBILITATEA DE REUSITA este complet anormal si prostesc(sa zicem ca cel putin din punctul meu de vedere)
sper ca m am facut inteles
foarte bine punctat cristina mai ales spre sfarsit ar trebui sa se inteleaga din acest articol care sunt problemele scolii si sitemului de invatamnt de la noi faptul ca nu ne dezvolta in plus abilitile de a ne ,,descurca,, in viata in iubire bani si nu ne ghideaza spre ceea ce avem pasiuni inclinatii pentru a le dezvolta si profesa pe viitor . si subliniez si eu ca si tine ca nu este posibil ca toata lumea sa fie lider sef, la noi in romania apare o invidie, frustrare daca esti doar salariat angajat din cauza banilor putini, dar daca am fi platiti cu 20000euro pe luna am fi cu siguranta mult mai fericiti si cred ca ne-ar conveni sa fim ”sclavi” in anumite organizati si sa facem acelasi lucru simplu 8 ore pe zi de luni pana vineri sambata duminica concediu iesiri de relaxare, + alt concediu de 2 3 sap pe care ti l-ai permite pe an .
poate tie ti-ar conveni aceasta situatie. Ideea de sclav nu are nici o legatura cu banii ci cu stilul de viata pe care il ai. Da..poti si sa muncesti (poti mai degraba sa colaborezi) si sa ai un stil de viata super misto asa cum l-ai vedea tu, dar sa spui ca te-ai multumi cu acel concediu (oriunde ar fi si oricat ai cheltui pe el)asta tot sclav te tine oricat de mult ai castiga.
Buna Pera!! Felicitari pentru articol!Chiar ajung la suflet cuvintele tale. Mult timp am crezut ca e vina mea si ma tot intrebam ce caut si de ce nu imi pot gasi linistea. Dupa cum spuneai, noi suntem unici dar incercam sa ne incadram in acelasi tipar iar apoi ne intrebam de ce nu ne simtim confortabil. Si astfel devemim autodistructivi – ne omaram visele, personalitatea, libertatea si sanatatea…
De cand mi-am schimbat perspectiva asupra lumii, am inceput sa gasesc din ce in ce mai multe alternative. In lumea asta exista multi oameni care fac lucrurile altfel, dar nu aflam de ei pentru ca avem intiparita ideea ca „asa trebuie sa fie cum am fost invatati pana acum, asa face toata lumea!”. De curand am aflat de unschooling – unii oameni au ales sa nu isi mai supuna copiii la chinul scolii si sa-i lase sa invete ce vor ei. Se gasesc articole si in limba romana despre subiect.
O zi frumoasa. 🙂
Foarte buna ideea de unschooloing si foarte desepti parinti
Eu consider ca ai dreptate doar pe jumatate. Intr-adevar sistemul nu te invata sa-ti descoperi pasiunile, talentele etc. Si eu ma numar printre cei ce au fost mereu buni la scoala si recunosc ceata pe care o simti cand ai diploma in mana. Sau poate mai tarziu, cand intri in contact cu munca si descopri cu stupoare ca ceva in interiorul tau urla. In mod clar, nu faci ceea ce ai fost destinat sa faci.
Dar sa spui ca scoala e inutila.. asta e non-sens Pera. Cunostiintele generale: matematica, istorie, geografie etc. sunt menite sa te imbogateasca ca persoana. Ca te invata autoritatea? As spune mai degraba bun-simt. Chiar daca scoala s-ar baza pe descoperirea „sine-lui”, la urma urmei ar fi tot un program croit pt mase. Un program bazat sa functioneze pe o medie. Si daca am zis medie, gata.. unicitatea s-a pierdut.
In afara de asta sunt domenii in care ai nevoie de altii sa te invete. Nu cred ca poti invata mecanica spre exemplu, doar cititnd de pe net. Este atata informatie la indemana, incat trebuie sa faci barem un proces de selectie. Si daca nimeni nu te indruma? sau nu iti explica?
Atata vreme cat pui egal intre scoala si indoctrinare, sunt 100% de acord. Dar nimic nu e alb sau negru. Trebuie sa extragem utilul din toata informatia ce suntem obligati sa o procesam.. si atunci.. sa facem inca o scoala care sa ne invete asta?
foarte frumos evidentiat
au fost oameni care au luptat pentru ca sa avem acces la informatie, de ce sa dam acum cu piciorul?
Ceea ce eu vreau sa spun ca ce ai enumerat tu: bun simt, matematica si geografie nu e nevoie sa inveti 12 ani de scoala.
Apoi, hai sa luam absolventi de liceu si sa vedem cata geografie si istorie stiu.
Intelegi unde bat?
Sistemul e defect tare de tot si nu se mai poate merge inainte doar din inertie si cu singura scuza care mai exista” la scoala invatam sa scriem si sa calculam”
Hai sa fim seriosi.
Pera sant student in anul 1 la psihologie,la Universitatea din Pitesti si sunt plictisit de avalansa de date ce trebuie sa o memoram pt ca asa e programa scolara.Vin cu o propunere;plecand de la ideea ca orice idee daca nu are sustinere nu este luata in seama,consider necesara crearea unei organizatii care sa creeze strategii noi menite sa aduca prosperitatea emotionala si financiaraa omului.Fara o coeziune de grup raman doar vorbele noastre.Sa asteptam ca altii sa ne ofere ceea ce avem nevoie?E inutil sa astepti!Sant covins ca exista multi oamenii capapili sa guverneze tara si lumea in general insa nu au o voce care sa-i reprezinte.
Buna Pera,
Foarte bun articolul.As vrea in celelalte articole sa ne oferi mai multe solutii la cum sa reusim sa avem o viata mai implinita.
Felicitari!
Urmeaza 🙂
Absolut extraordinar articolul, cel mai bun de acest gen pe care l-am citit pana acum.Ai perfecta dreptate si in calitate de mama , eu personal incerc sa imi incurajez copilul in aceasta directie…Chiar eu insami la 44 de ani inca mai invat , si abia acum dupa cateva scoli absolvite cred ca mi-am descoperit adevarata vocatie, si voi continua sa studiez si sa invat tot ceea ce pe vremea mea,ca sa spun asa,nu am putut sa fac si nu am avut acces la anumite informatii.Este foarte important sa ne descoperim pe noi insine si ceea ce vrem cu adevarat si sa ne urmam calea .Succes si curaj tuturor de orice varsta , care VOR cu adevarat.Bravo pt acest articol minunat, care ar trebui mediatizat cat mai mult ,sa ajunga sa fie citit de cat mai multi oamnei.
De ceva timp ma gandesc si la solutii, cum ar putea face fata sistemului copilul tau? Daca ai avea un copil care acum incepe scoala, ce-ai face cu el? Exista in RO scoli private care nu urmeaza acest sablon?
Discutasem cu un profesor acum mult timp despre cum iti baga statul bete in roate cand vrei sa-ti faci propria ta scoala/universitate privata. Daca nu urmezi sistemul lor, nu esti acreditat, nu primesti fonduri si tot ce fac pentru tine e doar sa-ti inabuse activitatea.
Asadar revin la prima intrebare, cred ca ar fain de dezbatut intr-un alt articol.. Daca ai avea un copil care acum e la inceput de drum, cum l-ai ajuta? Sa nu il dai deloc la scoala de stat e o solutie? Daca il duci la diferite activitati sa-si descopere potentialul, cand il duci? Dupa cele 6 ore de stat in banca la scoala?
Cum reusesti sa-i oferi o educatie asa cum ar trebui, cand tot ce-i spui acasa este demontat in secunda urmatoare la scoala de catre profesori si ceilalti colegi?
Ai pus problema foarte bine
Buna tuturor,
Am descoperit de putin timp acest site. Stiu ca a aparut acum in viata mea cu un scop. Urmeaza (si am convingerea) sa aflu de ce tocmai acum! Sa revin la subiect. Sunt de acord in foarte mare parte cu Pera si cu cei care sustin ca scoala intr-un fel sau altul te formeaza ca si sclav. Am ~40 ani si ma gandesc ca tot timpul am facut „ce e bine” si m-am obisnuit sa cred ca asa trebuie sa fie „normal”. Am 2 copii (9 si 5 ani) si tare imi doresc sa fie altfel decat mine. Singurul lucru pe care il stiu este ca ii vreau sanatosi si plini de incredere in ei. Sa fie siguri ca intotdeauna exista o solutie si ei o vor gasi, indiferent daca timpul le va dovedi ca poate nu a fost cea mai puna alegere. Dar aceasta este ceea ce exprim si simt. Insa cum sa fac asta este destul de greu. Asa ca, draga Pera, astept cu nerabdare un articol despre cum sa iti inveti copilul sa aiba incredere in el mai ales cand acel copil e ok (cf.standardelor societatii) adica are note bune spre foarte bune, nu face traznai iesite din comun, are activitati extrascolare indreptate spre performanta (numai din pasiune practica sahul – eu nu stiu acest sport) si totusi realizez ca este un copil care nu are incredere in el. Tare mi-as dori sa invat! Oricum iti multumesc ca te dedici acestui site, multumesc si celorlalti pentru ca au curajul sa se exprime si sper ca impreuna cu voi sa reusesc sa descopar ce e mai frumos in mine si sa pot transmite aceeasi frumusete si copiilor si celor din jurul meu.
la ce fel de neincredere te referi ? te referi la cel low self esteem de exemplu de a vorbi cu pesroane straine , sau nu are incredere in propriile forte explu de a duce ceva la buns sfarsit de unul singur !?
Ar trebui sa fii minstrul invatamantului :)))) pe bune . Acuma fara gluma , e adevarul gol golut aici , si adevarul te va elibera dupa cum zice M.L.King (rip) . Tara asta se duce dracului zi de zi un pic mai mult , deci ar fi timpul sa ne deschidem ochii si nu sa aflam ci sa intelegem ce-i in jurul nostru , si sa SCHIMBAM . Ca sunt cospiratii , masoni , societati secrete … or fi … but FUCK THEM , suntem facuti pentru a ne construi singuri destinele , nu fortati si in nici un caz … ” pastoriti ” . Deci hai cu o scanteie de curaj si indrazneala fiindca s-a putut , se poate si se va putea . Multumesc ca existi Pera , ne trebuie mai multi ca tine .
WHO DARES WINS , A FEW BUT PROUD.
Nu as vrea sa fiu ministerul invatamantului 🙂
Prefer sa gasesc o solutie alternativa in care oamenii sa fie mai fericiti , mai impliniti mai de succes si sistemul sa pice pentru ca intr-o zi nu mai vrea nimeni sa mearga la scoala lor. Atunci se va schimba sistemul asa cum s-au schimbat atatea lucruri in istorie
Foarte bun, articolul, bazat pe ce spune Sir Kin Robinson…solutia dupa parerea mea, este o noua paradigma care cere sa ne schimbam modul de a gandi, iar acest lucru nu este atat de usor.Ar trebui sa fie mai multi Pera pe lumea asta ca sa se produca o schimbare semnificativa!!! 🙂
Nu e nevoie de mai multi Pera ci e nevoie de Pera, Laura si restul listei pe care o vezi aici 🙂
ff. bine punctat Pera..ce sa-ti zic si eu sunt sclava ca marea majoritate-am un job- dar ma lupt cu mine insumi de ceva vreme sa ma descopar- am evoluat zic eu..la mine s-au schimbat raporturile obisnuite casa -masa-masina-etc…acum prioritar e starea mea de bine interioara, echilibrul emotional- spiritual.Eu una am ajuns la o concluzie simtita pe propria mea piele, ca atunci cand sunt ok in interior celelalte vin de la sine..e vorba de autocunoastere
Felicitari
Ai pus o problema reala, dar privita doar dintr-o singura perspectiva.
Si detaliez cealalta perspectiva: ce fac copii care nu merg la scoala?, care nu au parinti care sa ii invete sa citeasca, pentru ca apoi sa se poata dezvolta singuri?
Sa astepte sa intalnesca pe cineva care sa le transmita informatia pe cale orala? Sau sa devina din start sclavi pentru ca nu au acces la informatie?
MORALA: nu distruge ceea ce au facut bine inaintasii tai, doar dezvolta, organizeaza mai bine
S-A AJUNS AICI PENTRU CA FIECARE DIN NOI AM VRUT SA ARATAM CA SUNTEM MAI CU MOT, NE-AM TRIMIS COPII LA SCOALA SI AM VRUT SA DEMONSTRAM CA EI (COPII NOSTRI) SUNT MAI DESTEPTI CA AI ALTORA, CU MAI MULTE DIPLOME.
SOLUTIA ESTE CA DUPA 8 CLASE PARINTII SA ISI LASE COPII SA CAUTE SINGURI CEEA CE LE FACE PLACERE, SA ISI LASE COPII SA TRAIASCA DUPA CUM ISI DORESC.
Dar atentie sa nu le ia dreptul la a sti sa scrie sa foloseasca legile fizicii, sa cunoasca notele muzicale etc.
Ai perfecta dreptate dar intr o lume dezechilibrata e nevoie sa apesi tare pe celalalt taler al balantei.
E nevoie sa fiu extrem pentru ca din cele 2 extreme sa se nasca echilibrul.
Revin PERA ..am citit si celelalte comentarii unde unii cer solutii la toate astea.Eu am o viziune daca-mi permiti sa-i zic asa..ca sa se schimbe lumea asta de „rahat” cu toata manipularea asta in masa care face din noi oamenii zombi…da-le o metoda PERA de autocunoastere- meditatie- stiu ca esti informat in directia asta si sa faci asta gratuit din generozitate..pt. ca numai asa o sa ne schimbam noi si lumea in care traim..asa oamenii se vor autocunoaste -vor fi liberi cu adevarat din interior si lumea va fi una frumoasa si nonconformista asa cum ai zis si tu.
Autocunoasterea e una din chei si am sa lucrez cat pot de mult pe latura asta
De curand am ajuns si eu la aceeasi concluzie. E foarte adevarat, mi s-a furat copilaria, adolescenta si apoi mai tarziu timpul pretios si banii pentru a face scoli.. scoli.. si pentru a ajunge un bun si devotat sclav. Cand am indraznit sa spun ca stiu cati bani produc am fost etichetat brusc ca incompetent. TREBUIE SA IES DIN SCLAVIE URGENT!!!
Da, este adevarat ceea ce ai spus. Am facut 21 de ani de scoala si nu m-au ajutat la nimic, tot un mediocru sunt desi multa lume din jurul meu ma considera un om foarte inteligent cu o mare putere de sinteza.
La scoala nu am fost un elev foarte bun dar m-am instruit autodidact in diferite domenii, dar problema mea este ca nu sunt profesionist in nimic. Un profesor de-al meu spunea ca sunt doua categorii de oameni: oameni care stiu nimic despre tot si totul despre nimic. Eu fac parte din prima categorie de oameni si as vrea sa fac parte din a doua.
Ce as mai putea sa spun, chiar as vrea sa-mi descopar vocatia daca nu este prea tarziu, avand in vedere situatia mea. Mentionez ca stau cam prost cu memoria, nu mai retin prea mult si prea usor, nu stiu, poate se poate educa si asta cu timpul.
Cu respect Calin Stelian.
Nu ai nevoie sa iti incarci memoria. Multumesc pentru parere
Felicitari pentru articol!
Multam
buna tuturor! este primul articol care a reusit sa ma determine sa postez un comentariu..deci FELICITARI!
iata cu ce ma confrunt eu…am terminat o facultate si 2 mastere si evident ca nu lucrez. de ce? raspunsul este simplu…pentru ca nu am experienta. e un handicap faptul ca in timpul scolii ai incercat sa ajungi la toate cursurile (care erau programate astfel incat sa se intinda pe toata durata zilei, ca sa nu mai poti face nimic altceva decat sa pierzi timpul pe la facultate), sa trec toate examenele, sa nu am absente pt ca altfel nu intram in examen si tot asa…in concluzie, m-am tinut de scoala si asta reprezinta acum handicapul meu.
realitatea e in felul urmator…de dimineata si pana seara caut job-ri, trimit cv-uri si constat cu tristete ca atunci cand bagi cv-ul cuiva sub nas, privirea sa cauta cu disperare sectiunea ,,experienta” si altceva nu mai conteaza. e absolut irelevant faptul ca ai terminat o institutie de stat, Universitatea Bucuresti, spre exemplu sau Spiru. de note nici nu se pune problema..asa ca cv-urile mele nici macar nu sunt citite, ajung fix la cosul de gunoi, pardon RECYCLE BIN.
termin al doilea masterat peste 2-3 luni si treaba e ca nu prea mai am chef sa-l termin. lucrearea de dizeratatie nici macar nu e inceputa, toti colegii ma intreaba disperati in ce stadiu sunt, ei lucreaza de zor, eu le spun ca nu ma intereseaza de scoala, ca nu ma ajuta la nimic si tot aud replica…,,Ai sa vezi ca o sa iti ajute, e un program masteral f fain..” Mda, sincer imi doresc din tot sufletul sa vina ziua cand imi va folosi toata scoala pe care am urmat-o, sper sa nu mor si sa apuc ziua in care voi exclama…,,DAAA!!! IN SFARSIT AU MERITAT ANII DE CHIN, BANII INVESTITI, TIMPUL, NERVII, ETC”
din pacate parintii nu ma sustin deloc, ba chiar imi pun bete in roate, sunt in stare sa ma tina in casa cu forta numai sa nu indraznesc sa-mi intind aripile si sa zbor. am indraznit sa plec pt un an la bucuresti si am declansat al 3-lea razboi mondial. si acum, dupa ce m-am intors acasa, tot imi scot ochii pentru razvratirea mea. e trist pt ca trebuie sa ma lupt pana si cu ei..
revenind acasa, simt ca nu-mi gasesc locul, simt ca ma sufoc
nu stiu ce sa fac, incotro sa o apuc. speranta mea abia daca mai licateste. am inceracat sa fiu optimista, am fost si in depresie, am trecut prin toate starile posibile iar timpul trece si trece…
help?
Stai cu ochii pe email 🙂
Pt. Daria: Punesi tu intrebarea de fiecare data: Pai daca nu ma angajati de unde sa capat eu experienta. Angajati-ma intai si voi capata acea experienta, caci ttebuie sa incep de undeva
Daria . Este bine ca nu renunti important este sa ai incredere in tine .Oamenii potriviti dobandesc experienta lucrand si intr-un timp scurt.Sunt angajatori pentru care sunt mai importante competentele decat experienta si care stiu ca experienta vine lucrand.Am o propunere de job ptr tine vb cu Pera
Ce sa zic…G.Carlin http://www.youtube.com/watch?v=WGL8FEMc378
Am toate show-urile lui 🙂
Buna!Un articol excelent carePREZINTA REALITATEA CRUNTA SI DUREROASA A SISTEMULI DE INVATAMINT(SI NU NUMAI)<in care invatamintul se transforma in batjocura ministrilor si a celor care il conduc(ZIC BATJOCURA CA SA NU ZIC T…A)care DIN PACATE ESTE DOAR O VACA DE MULSA UNORA ,pe cind ar trebui sa fie O BANDA RULANTA PE CARE SA IASA TINERI PREGATITI PTR VIATA,dar asta e!poate o sa invatam cu totii"DESTEAPTA-TE ROMANE"!
Ai dreptate
Am cunoscut oameni pasionati de ceea ce fac ; acesti oameni au trecut prin scoala dar au invatat numai ceea ce le-a placut si s-au specializat in domeniul care ii interesa ; bineinteles, au studiat in particular (autoeducare) si au folosit mediul scolar ca o linie generala de educare, nu ca pe mijlocul absolut de educatie. Asta inseamna o solutie de mijloc .
Mai greu este pentru cei care nu stiu exact ce vor, cum am fost si eu o perioada ; vor oscila permanent intre mai multe domenii si nu vor fi motivati sa invete temeinic ceva .
Sfat : inveti pentru tine ; scoala este o oportunitate, iti ofera mostre din toate domeniile mari si iti da o directie generala in fiecare directie ; mai departe este raspunderea ta si este viata ta ; PENTRU TINE INVETI, INVATA NUMAI CE TI SE POTRIVESTE.
Exemplu : Mircea Eliade, scriitor, doctor in Istoria Religiilor, a fost corijent la matematica ;
Exemplu2: Albert Einstein, matematician si fizician , autorul Teoriei Relativitatii, a fost corijent la literatura .
Exemplu3: Mihai Eminescu, cel mai mare poer al nostru si un autodidact de renume, mergea la cursuri din toate domeniile stiintei si nu si-a finalizat studiile in domeniul sau, in schimb cu ultimii bani cumpara carti de la anticariate, le citea zi-si-noapte si apoi le vindea si cumpara altele .
si lista continua …ati inteles esentialul .
Excelente exemple. Multumim
Mda , am avut prima Revolutie filmata din lume , in dcembrie ’90 …. eu i-as zice crima de stat . Schimbarea sta in noi si in ce credem si vrem cu adevarat in prezent si pentru viitor . Deci daca Pera are o provocare , ar trebui sa avem si noi cel putin una , si sa nu aveti impersia ca e un joc ( e alt site pt asta:))) lasa-ti frica deoparte ca nu o sa traiti 1000 de ani si hai sa fim mai buni , sa ne aratam ca putem fi mult mai mult decat suntem . Mersi din nou Pera , cartea ta mi-a schimbat viata :))) .
Ma bucur sa aud asta. Vezi ca drumul in sus nu se incheie niciodata
Legat de sistemul de invatamant iti dau dreptate. Multe ar trebui schimbat la el, dar nu putem fi TOTI liber profesionisti.
Cu ce te impiedica pe tine sa fii liber profesionista?
Sistemul este asa pentru ca nu exista interesul in a-i invata pe tineri lectii de viata valoroase si abordarea diferitor situatii din viata de zi cu zi.
Guvernele intind o programa scolilor, iar acestea se conformeaza si tranforma adolescenti in adulti dupa manuale.
Din aceasta cauza taxa anuala de scolarizare la una din facultatile de top americane este o caruta de bani. Acolo sunt varfuri din scara sociala care predau. Nu se preda doar dupa manual, se preda dupa experienta.
Este o situatie la nivel global si tot mai multi tineri vor trebui sa fie autodidacti. Norocul nostru este ca avem o librarie mai mare decat ne-am putea imagina, net-ul. In functie de cum folosesti aceasta librarie electronica, poti sa inveti sa fii productiv sau sa pierzi timp.
Pera, sunt elev in clasa a 11-a si articolul scris de tine exprima toata „revolutia” mea interioara in ce priveste actualul sistem de invatamant.
Tocmai ce mi-a venit o idee 🙂 De ce nu incerci sa concepi un fel de sistem online la fel ca Impulsul sau SexSystems care sa fie destinat special pentru cei ca mine, de la 16 ani in sus, care sa ne ajute sa ne descoperim vocatia, sa ne constientizeze de realitatea adevarata din spatele „realitatii” afisate de invatamant ce te transforma intr-un sclav modern.
Inteleg ca e nevoie sa ne auto-educam si sa ne facem propria cale, dar am avea nevoie de tine pentru indrumare, acum ca ai devenit un exemplu pentru viitorul nostru.
Vor fi foarte multi oameni care vor face ce fac si eu. Cursuri online. Asta va si duce la schimbarea sistemului educational asa cul il stim 🙂
Am ratat un an de facultate fiindca am inteles adevarul si directia ” invatamantului ” cel putin in Romania . Nu i-as spune ratat , fiindca a fost necesara pt mine experienta aceasta , m-a construit …intarindu-ma si mai presus de toate m-a ajuta sa ma cunosc cu adevarat. Acum stiu cine sunt , ce visuri am , iar implinirea lor e doar o chestiune de timp. Cine vrea sa invete online recomand Khan Academy , pacat ca e doar in engleza … e un exemplu de urmat.
Si cum poti sa-ti descoperi adevarata vocatie ? Sincer, cred ca de aici trebuie sa fie punctul de cotitura. Dupa ce ti-ai descoperit vocatia, poti sa-ti planifici urmatorii pasi.
Urmareste emailul in continuare
si totusi… „sistemul” are virtutile lui initiatice. esti si gandesti asa pentru ca ai trecut prin sistem. daca geniile stralucesc si fara sistem, noi, oamenii obisnuiti invatam cel mai bine din experienta directa, din greseli (si asta nu intotdeauna!). se spune: cultura este ceea ce ramane dupa ce uiti totul… deci, desi marea majoritate dintre noi am uitat ce am invatat/memorat, ne-am deschis niste porti si am dezvoltat niste sinapse. e important, face parte din calatorie. incotro ne duce drumul, asta e decizia noastra. dar se poate reusi si in sistem si in afara lui si cu el si impotriva lui. dupa masura ambitiilor si preferintelor noastre 😉
perseventa si autoeducarea nu trebuie sa lipseasdca nici intr-un caz nici in celalalt…
Imi place raspunsul tau echilibrat
Si eu sunt de acord cu acest raspuns! Intr-adevar, sistemul nostru educational este deficitar, dar asta nu inseamna ca daca esti o persoana cu vederi largi si care constientizeaza lipsurile sistemului trebuie sa te si lasi influentat. Pana la urma depinde de fiecare dintre noi sa ne dam seama cum ne putem ajuta si sa extragem din multitudinea de informatii care ni se pun la dispozitie ceea ce este mai bun pentru noi.
Extraordinar articolul,Pera! Eu sunt în clasa a 12-a si vreau să spun că ai mare dreptate.Ceea ce ai spus aici ma duce cu gândul la „Tată bogat, tată sărac”-Robert Kiyosaki. Ni se spune „mergi la școală, ia note bune, în așa fel încât să-ți găsești o slujbă sigură,fară pericole, și cu șanse de promovare”, ne invață cum să muncim pentru bani, nu cum să punem banii să muncească pentru noi. Mi-aș dori să văd că în școli se învață dezvoltarea personală.
Ma bucur ca citesti tata bogat, tata sarac. Asta e calea spre iesirea din turma
Sunt in clasa a 11-a si pana anul trecut fusesem o eleva model, de fapt, eram o sclava model. In fiecare zi faceam acelasi lucru: invatam pe de rost totul. Bineinteles ca profesorii erau foarte multumiti si aveam numai note bune, dar iata-ma in centru vartejului crizei de personalitate. Acum merg cu dezgust la scoala, invat tot cu acelasi sentiment(pentru ca, inca nu m-am desprins de identitatea mea de sclava) si imi vine sa tip si sa ma urc pe banca si sa le spun sa inceteze, dar privirea incruntata si atitudinea impunatoare, imi apleaca inca o data capul. Daca as indrazni macar sa intreb un profesor la ce-mi foloseste ceea ce-mi preda, sunt sigura ca raspunsul ar fi: ,,pentru ca asta iti trebuie la bac”, de parca viata mea nu ar mai continua dupa bac. Stiu ca trebuie sa fac ceva cu viata mea si trebuie sa incep de azi, dar inca nu sunt „vindecata” complet de programarea sociala de care sufar. Astept cu nerabdare articolele urmatoare cu privire la vocatie si va sunt recunoscatoare pentru tot ceea ce faceti.
ramai cu ochii pe email si nu regreta trecutul. Esti foarte tanara si presimt ca vei face lucruri extraordinare in aceasta viata
Buna ziua,
imi place articolul dumneavoastra! pe langa faptul ca expune concis realitatile sistemului de invatamant actual, vine si cu exemple relevante, de apreciat.
si eu sunt cadru didactic in invatamantul superior, de trei ani, si am avut ocazia sa cunosc oameni extraordinari, referindu-ma aici la studentii mei. insa nu as fi putut beneficia de acest privilegiu daca as fi mentinut o atmosfera de „terorism” la orele mele. incerc in fiecare zi sa ma apropiu de ei ca oameni, sa le castig increderea, sa le prezint fiecare subiect ca pe o provocare.
da, am avut si studenti care m-au dezamagit. poate vroiam prea mult de la ei, poate am visat prea mult pentru ei. dar prefer sa iau fiecare esec ca pe o lectie de viata – poate nu le-am explicat destul de bine, poate nu m-am adaptat stilului lor de invatare si intelegere. si ma straduiesc sa nu repet aceleasi greseli.
din experienta mea destul de scurta la catedra, pot afirma ca un cadru didactic trebuie sa fie si om, si prieten, si mentor, si psiholog, si exemplu pentru studentii sai.
zile frumoase si studenti excelenti!
Multumesc pentru mesaj
Invatamantul se afla in declin in toata lumea Necesita alta orientare,o regandire din partea celor care vor binele acestei planete.Eu am terminat in Ct.un liceu instructiv imbinat cu practica pedagogica,cu metodici de invatare la baza.Azi vin cadre tinere cu scoala comercializata,cu habar de toate,si ‘narmate cu tupeu.Colega cu doua licente nu stie cine este prof.Neagu Djuvara.Va mira?
Deloc 🙂
Precum Lucian Bute se antreneaza cate 5 ore pe zi, 6 zile pe saptamana, pentru ca sa devina campion mondial la ceea ce este el talentat, .. eu cred ca fiecare dintre noi ar trebui sa:
1. sa isi descopere talentele. lucrurile pe care le face cel mai bine si care ii fac cea mai mare placere.
2. sa dedice intre 1 si 5 ore pe zi pentru dezvoltarea personala si pentru dezvoltarea talentelor sale. (1 ora fiind minimul. (worst case scenario) )
Daca Lucian Bute a reusit sa ajunga un campion mondial prin asemenea perseverenta, ..cred ca fiecare dintre noi are asemenea potential.
Multumesc,
Lucian Motoc
Luci stie 🙂
Eu mi am dat demult demisia din invatamant ,as vrea sa mi fi sef draga Pera ,sa ma explorezi sa ma finisezi ,mi ar placea sa stralucesc .multumesc pt tot si multe aprecieri.
Eu n-as vrea sa ti fiu sef. As vrea sa fim partaneri de afaceri . Schimba-ti gandirea in una de abundenta si succes
Felicitari Pera! Ce poate fi mai deosebit, minunat decat sa te bucuri de fiecare clipa traita de tine. Viata fiecaruia este o alegere personala, care vine din interior, spre exterior. Viata noastra evolueaza atat timp cat noi ne dorim. Educarea nu are varsta, atata timp cat vrei si poti. Educatia, continua este alegerea unui drum personal. Atat timp cat iti doresti sa ai o libertate, tu risti, si poti sa renasti…totul nu se rezuma la anii petrecuti intr-o forma de invatamant, pe care fiecare o traversam. Totul tine de continuitatea de a citi, invata si adaptare la personalitatea noastra. Tu, noi eu si toti putem sa ne schimbam, atat timp cat ne dorim acest lucru. Cand vrem sa ne bucuram noi in primul rand trebuie sa ne educam si sa adaptam totul la viata actuala, sa vedem daca ceea ce dorim se poate realiza. Sunt pentru educare insa nimeni nu este educat in toate domeniile. Cand esti creativ, si te adaptezi cerintelor vremii cu sinceritate si iti reanalizezi tot ceea ce ai invatat, vom constata ca deschiderea si flexibilitatea noastra poate sa ne aduca multe bucuri si fericire. Schimbarea personala, nu trebuie sa ne limiteze in viata, indiferent de varsta. Sclav esti doar daca nu iti dai voie sa visezi, nu ai un scop si nu faci nimic pentru a trai asa cum iti doresti. Fara participarea personala, viata ta nu se va schimba de la sine…
Corect
Maria ! Measjul tau este plin de esenta ma inspirat foarte mult. Cu admiratie aleasa !!!
Foarte bun articoloul.Ai perfecta dreptatea in ceea ce spui.Am 19 ani,tocmai am absolvit liceul si chiar nu stiu caree scopul meu in viata.Nici nu stiu ce sa mai cred despre lumea din ziua de azi,totul mi se pare pe dos, daca mi-e frica sa intreb si o fata de vorba, ce sa mai vorbim despre cum as putea sa ma descurc in societate.Oricum sunt constient ca e si vina mea in sintuatia in care ma aflu dar e si vina societatii.Asa ca abia astept sa-mi dai acele indrumari pentru descoperirea vocatiei intrucat cred ca detin un potential urias,avnd si niste talente ascunse ceea ce ma face unic la fel ca toti oameni de pe aceata planeta:D!
Perfect. Vin si indrumarile, stai linistit
Cel mai bun articol de pana acum. Il voi prezenta la ora de dirigentie!
Buna ! Dar supe elevilor sa-l transmita in tota lista lor de socializare , datile si link-ul le faceti un bine nemarginitcare le va schimbea timpii de a lua decizie pentru vietile lor. Ma bucur ca sunteti pozitiva. Eu ca om de afaceri am nevoie ca viitorii candidati sa fie cat mai informati si dezvoltati. Cu ales Respect.
Ma las de scoala?ma ucid a mei!!! Viata mea?termin liceu si universitatile din Viena ma asteapta,pana atunci ore de engleza,germana si altele… invat ca trebuie sa invat’! iar noptile mi le petrec citind ceea ce imi place mie nu ceea ce sunt obligata.Ziua sunt mandria parintilor,noaptea sunt mandria mea,plutesc prinre randuri de vis,vietii transformate si oameni plini de talent si curaj,un curaj adevarat nu acel tupeu mizer ce uni il numesc curaj.Visul meu e sa ajung un mare hairstyle,sau un mare psiholog…luna februarie imi va aduce un curs de hairstyle pt care am luptat mult,si o sa lupt sa conving pe toata lumea ca in viata sa fiu fericita trebuie sa fac ceea de ce sunt pasionata ca sa am succes ,degeaba merg la facultate si apoi un loc de munca in care esti „bine platit” daca nu e pasiune nu e nimic…iar munca ta,o apreciez cu adevarat, pot spune ca „atunci cand voi fi mare” vreau sa fac ceea ce faci tu’!…dar nu stiu de unde sa incep…
Foarte adevarat ce-ai zis. Pe masura ce trec zilele realizez ca nu te citesc intamplator, ci chiar se intampla asta cu un scop, te vad ca pe lumina de la capatul tunelului.
Defapt”rea” lumina de la capatul tunelului poate fi doar Dumnezeu de el ai uitat ma intristeaza.Calea e Dumnezeu pana si omul asta Pera a fost indrumat de catre Dumnezeu sa faca ceva sa fie apreciat trebuie sa ai si tu o cale dar de la Dumnezeu gandestete mai bine te rog.Dumnezeu e calea el este lumina.
„Real”
Bine punctat, Pera! Tot respectul.
Solutia, dupa parerea mea, este ca ar trebui in primul rand sa ne cunoastem pe noi insine si dupa sa actionam dupa cum simtim, dupa cum noi dorim. Dupa, lucrurile vin de la sine!
Ok , dupa ce am citit toate lucrurile acestea , ce credeti ca simt eu , eleva in clasa a 11-a ? Dar mai ales , ce pot face ?
Ia Atitudine si Actioneaza.
Foarte bun articol. Totusi, incearca sa eviti formularile gen: „persoanele de succes s-au lasat de scoala”. Multi o sa inteleaga din asta ca daca se lasa de scoala, succesul e garantat. Intr-adevar, Bill Gates sau Steve Jobs au abandonat studiile, dar erau cei mai buni din facultate in acele momente.
E cel mai bine sa iti descoperi vocatia si sa te educi in domeniul care iti place, dar nu e bine nici sa iti bagi ceva in el de sistem si sa ajungi vreun ingrijitor cu 4 clase.
Salut Pera. Un articol foarte edificator, ai reusit sa pui in lumina (rea, din pacate… dar asta e adevarul) foarte bine sistemul defect cu care ne confruntam fiecare din noi. Asadar, ai perfecta dreptate, m-am prins si eu ca sistemul scartaie din toti rarunchii prin facultate… in liceu eram probabil prea ignorant si prea orbit de Starcraf si Warcraft… oricum, e bine ca m-am prins, mai devreme sau mai tarziu. Si la un moment dat mi-am pus intrebarea: merita sa ma trezesc in fiecare dimineata la 7 ca sa merg la un curs care nu doar ca nu ma stimuleaza, dar nu imi va aduce nici un beneficiu in proportie de 90%? si mi-am dat singur raspunsul, evident. Nu merita! si asa incet, am inceput sa dau mai rar pe la facultate, am acumuat restante, mi-am pierdut bursa (intrasem cu cea mai mare medie din grupa, deci aveam bursa)… si uite asa… mi-am „pregatit” frumos terenul ca in final sa dau chics… si sa fiu nevoit sa imi aman licenta (o voi sustine in vara). Asadar… in proportie de 80%… au fost 4 ani irositi, in care nu numai ca nu am acumulat mare lucru, dar mi-am mai si nutrit antipatia fata de sistem… lucru care sa fim seriosi, nu e bun. Traiesc totusi in acest sistem, chiar daca ma revolt impotriva lui si as vrea sa se schimbe multe… deci trebuie sa ma ADAPTEZ la acest sistem, asa cum e el. Trebuie sa gasesc o metoda prin care sa pot evolua si sa fiu un om cat mai bun, din toate punctele de vedere… marea intrebare e insa, CUM FAC ASTA? cand ma lupt cu atatia „soldati” ai sistemului… care sunt gata sa ma lichideze oricand ca sa-si serveasca „comandantii”… e aproapre ca si cum te-ai lupta cu morile de vant… ai nevoie de sustinere… altfel nu ai cum sa reusesti. Nu stiu, daca ne-am putea strange la un loc toti astia mai „luminati” si sa punem la punct un plan… ceva care sa trezeasca in oameni nevoia da a fi liberi… de a fi mai buni pentru ei… nu pentru a primi validari din partea oilor… doar asa ar fi o sansa se se schimbe ceva, schimbare care oricum, ar veni in timp, treptat. Astea fiind spuse, sper sa gasim impreuna o solutie si sa decretinizam societatea… pana mai putem. Toate cele bune, Sebi.
Si eu sunt de acord sa ne strangem un grup cu acelasi tel. Impreuna putem face ceva. Unde-s 2 puterea creste!
Daca vrei sa incepi ceva ma anunti si pe mine. Daca vrei sa vb: shady_rapper_08
PS: si eu ma las de facultate.
Ce facultate studiezi? In ce domeniu?
In loc ca oamenii sa isi faca o schema a ceea ce vor ei sa faca sa combina placutu cu itilul stau sa se planga de necorectitudine,in loc sa lupte pacat ca unii raman filozofi inteligenti verbal dar practic greu de dus greu.In loc sa va puneti singuri provocari stai in loc si comentati astai soarta o scoala liceu oricum trebuie facut facultatea nu este musai pentru ca intradevar pierzi bani si ani pe degeaba si vezi ca are altu cu doar 7 clase un job mai bun decat tine,dar totusi hello inca nu a venit sfarsitu si sunt alternative multe.Pera te admir foarte foarte tare pe tine citesc intruna carti de psiholgie care mau si schimbat si ajutat sa vad altfel lucrurile si sa lucrez cu mine ca om cand altii vor sa te distruga tu iesi si mai in fata!!!!Goo Pera ;)succes cu psihologia pe mai departe!!!
este foarte adevarat,insa indoctrinarea in scoli incepe astazi mult mai devreme…adica de la gardinita,grupa 0 sau clasa 0
Si vocatia ti-o poti gasii doar singur defapt nu o sa ai niciodata doar una in viata o sa ai mai multe atribute in viata ai multe de unde poti alege cel mai important este sa te gandesti ce iti place tie sa faci dar nu sa stai la plaja sau in sauna la munte sau chestii din astea alte pasiuni care ar devii o cariera o munca pentru tine pe viitor vocatia nimeni nu ti-o da pe tava nici macar Pera ,el doar incearca la fe sa va ajute sa ma descoperiti pe voi apoi financiar sa actionezi catre acel lucru sa faci o schema eu am 18 ani si deja am o schema foarte foarte larga si variata eu cred ca am mai multe vocatii:)) nu numai una si ii multumesc lui dumnezeu pentru ca ma lasat sa imi dezvolt talentul meu sa las ceva frumos in urma mea nu masini vile ceva din mine si pe langa asta o sa am si o cariera banoasa de unde am acuma ci certificat si diploma recunoascute in strainatate facute dupa un curs din ambitia mea cu toate ca fac si scoala la acel profil de meserie,si inca am multe planuri cu toate ca societatea este cum este asa cum a-ti specificat si voi dar nu e capat de drum asta pe mine una ma intareste sa fac mai multe cu toate ca maicamea a plecat in germania la lucru si bunicamea venita din america sa uita mai toata ziua la stiri la obama saracuta daca ii vine pensia sau nu si vad realitatea care e dura dar tot sunt optimista si nu stiu de unde 🙂
Si Pera tare as vrea sa lucrez cu tine in psihologie,sa fim parteneri;)
Hey Pera,
Felicitari pentru acest articol. E bestial… eu nu am raspuns pentru ca as avea o solutie… pentru ca a schimba sistemul pentru toata lumea cred ca ar duce la anarhie. Si poate pentru unii e benefic sistemul. Deci nu as stii ceva pe aceasta parte, dar vreau sa te felicit pentru ca ai stiut sa pui pe foaie aceste ganduri.
Flavius
Imi place cand vad oameni care vreau sa iasa din mediocritate, si sa devina mareti!
Maretia si libertatea este disponibila oricui, doar ca trebuie sa fii in vehicolul adecvat si trebuie sa fi dispus sa platesti pretul ( in cazul acesta, peste 10 ani de munca).
Te stidiez de cativa ani, esti un lider si un om foarte puternic. Iti lipseste vehicolul unde chiar poti sa schimbi lumea…
Un articol rascolitor. Imi place!
Am observat si eu o parte din cele relatate de tine…poate putin mai tarziu (dupa mai multi ani…) decat tine… Ma bucur cand mai aflu ca cineva a ajuns la observatii asemanatoare. Imi confirma si mie faptul ca preocuparile mele sunt relativ corecte si ca „busola” mea inca imi indica „nordul”…
Sunt de acord ca solutia trebuie sa vina din interior… In caz contrar se creaza o „dependenta” de tip „ecou” si cel care accepta solutia altuia devine „ecoul” altuia…, tot un fel de „sclav” (dupa parerea mea, de pana acum…). Eu cred ca fiecare dintre noi are propria lui problema si propria lui solutie. In astfel de probleme nu cred ca se poate accepta congruenta sau asemanarea…
Deasemenea cred ca fiecare dintre noi are viteza lui proprie de „devenire”. Fiecare se „coace” atunci cand trebuie. Cui foloseste grabirea coacerii…?
Sursa mea de echilibru si pe care m-am bazat pana acum a fost „bunul-simt”… (atat cat am = atat voi obtine…)
Mi se pare destul de interesanta si ciudata in acelasi timp contradictia pe care o sustii:
„pe de o parte ai incredere ca oamenii se pot autoconstrui, iar pe de alta parte incercand sa ii inveti le transmiti (prin faptul ca le spui fara ca ei sa o ceara) ca nu ai incredere ca vor descoperi singuri cum sa se autoconstruiasca” …
Sau poate ca de fapt prin articolele tale , desi pare ca faci constructie , de fapt faci autoconstructie… noi fiind martorii unei „deveniri”…MULT SUCCES!
Apropo de scoala: „Cum ti se pare ideea de scoala a lui Constantin Noica?”
Te înțeleg Pera. Câteodată trebuie să apeși pedala pentru a face diferența.Problema este că oamenii trebuie să-și dorească lucrurile astea. Să-și dorească să fie liberi, independenți. Din păcate am observat că din ce în ce mai mulți se complac într-o stare de letargie.Știi care-i pericolul cel mai mare acum? Acela ca oamenii să nu-și mai dorească nimic. Le-a fost furată speranța. Tot mai mulți nu mai cred în nimic și trăiesc la voia întâmplării. Le lipsesc exemplele. Cele pozitive. Iar aici cred că trebuie lucrat din ce în ce mai mult.
Sistemul nu este perfect nicăieri iar tu ai în mare măsură dreptate să-l lovești din toate pozițiile. Problema este că articolul deși este lung și excelent realizat el nu are cum să surprindă toate particularitățile din lipsă de spațiu. Este mult de vorbit și din perspectiva unui om care a făcut parte din el până în urmă cu câteva zile mi-ar fi foarte ușor să-ți dau dreptate 100%. Însă eu unul aș fi mai nuanțat. Nici eu nu aș fi crezut că în sistemul ăsta al nostru, așa zdrențuros cum e el pot întâlni oameni extraordinari, profesori-pedagogi excelenți, colegi deosebiți. În sistemul ăsta ne-am format și noi. Iar eu nu cred că am ajuns rău. Din contra. Am spus pedagogi deoarece știau cum să-ți transmită lucrurile respective, știau să te facă să înțelegi ceea ce îți transmiteau (ori poate am avut eu noroc de un “lot special”). Iar lucrurile pe care le transmiteau nu se limitau doar la cunoștințele specifice programei. Erau și despre viață.
Consider că sistemul este perfectibil. Iar când spun sistem nu aș vrea să-l privim ca o noțiune abstractă. Cine este sistemul ? Sistemul e compus din oameni. O parte dintre aceștia (profesioniști de altfel) au ales să înghită în continuare mizeriile sistemului, trecând peste toate umilințele la care sunt supuși zilnic. Alții sunt în sistem doar ca să fie. Performerii părăsesc sistemul dacă văd că nu au nici o șansă să evolueze darămite să-l schimbe. Nu poți să ceri unui om să se dedice trup și suflet meseriei iar tu ca stat să-l batjocorești zi de zi. În nici o țară civilizată nu există așa ceva.
Am părăsit sistemul fiindcă am refuzat să mai fiu umilit (da, acum sistemul per ansamblu, nu face altceva decât să umilească omul). Și crede-mă că nu a fost o decizie ușoară deoarece iubeam meseria pe care o practicam (polițist) și am vrut să urmez o carieră. Iar aici are dreptate un antevorbitor . Nu toți putem fi întreprinzători însă putem deschide ochii și putem refuza să mai fim umiliți. Însă nu aș blama întreg sistemul ci mai degrabă o mână de oameni care controlează acel sistem și care nu au nici un interes să-l lase să “zburde”.
Salut . As vrea sa discut cu tine. Apreciez ca am multe in comun ce as putea sa discutam iti las o adresa de e-mail : [email protected] . Cu respect . Iulian .
„Nu am aflat de ce anume inseamna psihologie decat pe la 22 de ani fiind student la politehnica, o facultate cu care nu aveam nicio tangentza insa asta mi-a oferit sistemul nostru educational. O CALE GRESITA.”. O cale „gresita” sau o experienta?! Think.
Buna si felicitari pentru postare, sunt perfect de acord cu ceea ce ai scris si binenteles si eu ma aflu la fel ca majoritatea care au scris comentarii in aceasi situatie. Am 22 de ani de scoala o postliceala sanitara dom. in care am profesat 11 ani, o facultate de management agricol si un master in dezvoltare rurala. Din primi ani de munca in sistemul sanitar am sesizat ca nu pot iesi la pensie de aici si am inceput sa caut altceva. Si ce altceva, decat facand o alta scoala fiind crescuta in mediu de la tara si din famile modesta am inceput sa fac agronomia din timi, in paralel cu serviciul, si am continuat asa, am term facultatea si masterul si mi-am cautat de lucru. Dupa cateva interviuri si examene pe post esuate am renuntat asta se intampla in 2007.Am renuntat a mai schimba traseul fiind foarte deprimata. Am continuat sa muncesc in dom sanitar dar surpriza in 2009 la 30 de ani, organismul meu nu a mai suportat sa-mi bat joc de viata mea si a cedat sau probabil inconstientul meu,imobilizandu-ma complet pentru 4 luni din cauza unei hernii de disc cu afectarea nervului sciatic, declansandu-mi schimbarea totala a vietii. Din iunie 2010 pot spune ca ma simt foarte bine fara nici o remisie a boli si fara interventie chirurgicala, dar cu viata schimbata radical si inca in cautarea vocatiei sau mai bine zis de a avea certitudinea ca ceea ce aud strigand din launtrul meu este vocatia mea.In tot acest timp ma confrunt cu familia si cu cei din jurul meu deoarece, ei vad altfel lucrurile dupa parerea lor eu ar trebui sa plec in afara pentru a exercita profesia de asistenta si a castiga multi bani, viata mea rezumandu-se doar la bani care ii produc si nu de a-mi urma ceea ce simt. Datorita faptului ca am ajuns la astfel de raspunsuri sau reactii ale organismului meu, ajuns sa fie afectat de boli am cercetat si lucrurile care le-am descoperit mi-au schimbat viata, perceptiile si valorile in viata. As fi vrut sa nu se ajunga aici si sa fi luptat mai devreme, fara frica si mai cu putere.Sper ca de data aceasta sa descopar adevarata vocatie si sa lupt cu putere pentru a-mi indeplini vocatia si visele. Acum sunt intr-o pozitie foarte modesta de vanzatoare, dar de care nu ma rusinez.
Te felicit pentru articol inca o data si ma bucur ca am posibilitatea de a interactiona cu oameni care sunt dispusi pentru schimbarea vechilor tipare si sper ca alaturi de peronalitatea alfa si de tine sa-mi descopar adevarata vocatie pentru a reusi sa ma salvez.
Deci, Pera, in seara asta (va suna ciudat..) mi-ai provocat un orgasm motivational!
In clipa asta ma gandesc sa nu ma duc la facultate pentru ca oricum informatiile pe care le voi invata nu ma vor ajuta(informatie invechita, ani pierduti de pomana)si stau si ma gandesc.,
..toate astea pentru ce?!
Pentru o diploma care va tine loc de lemn in soba mai tarziu?
..si totusi..ce-as putea face?
Asa te vreau! Nici eu nu ma mai duc la facultate! Gata! Daca vrei sa vbim sa facem ceva: shady_rapper_08
Am citit articolul, comentariile si din nou articolul si am observat ca oamenii se pierd in detalii(invatamentul romanesc si invatamentul in general care pentru o socitate este un castig si pentru un regim politic o arma)).Personaliatea Alfa inseamna voita, incredere, determinare si cel mai important preseverenta si nu spun vorbe in vant Eu cu singuranta nu sunt o personaliate Alfa, dar am in jurul meu numai personaliati Alfa , mama care provenita dintr-o familie de tarani care nu-si dadeau fetele la scoala ca aveau pamant si oricum se maritau-dupa zece ani de maritata casnica, se angajeaza cu lucru la domiciliu si in 6 ani conduce o sectie de croitorie pentru export in raporturi directe cu acestia, ocupandu-se de tot; sotul meu un student cu probleme pentru invatamantul de la aceea vreme(repetent)a sarit din treapta in treapta profesional ajungamd expert la propiu, refuzand functii de conducere pentru a-si putea face profesia de la care nu face rabaturi si pentru care remuneratia este simbolica dar satisfactia recunoasterii profesionale aducandu-i mari satisfactii. Ce au ei si nu am eu ,sant harnici ,sunt hiperactivi (mama bea cafea lucrand si sotul meu n-a jucat nici odata un joc la calculator la birou ), perfectionisti (fac lucrurile in asa fel incat sa nu le fie niciodata reprosat ceva), ambitiosi,foaret competitionali(cu altii si cu ei) si intotdeauna isi pun propriile dorinte inaite, deci lupta pentru ei.DAR eu desi am fost o rebela (Si eu am fost repetenta la facultate) impotriva sistemului de invatamant, pe care l-am considerat nedrept si sant in mediu privat nu ma descurc, nu ma simpt motivata pentru ca nu pot fi o personaliate Alfa in sistem concurential ci intr-unul vocational pe care nu am apucat sa-l dezvolt ,ma rog…
Libertatea pe care nu stii sa o gestionezi te poate strange de gat.
Mai am doi alfa pe laga mine , copii mei pe care am inceract sa-i educ in liberate in limitele posibilului, acum 2 ani cand i-am spus fiului sa nu mai absenteze ca va avea mari probleme mi-a spus,,mama tu tot nu intelegi ca acesta scoala este un impediment in calea dezvoltarii mele personale” ba da inteleg ,dar ai nevoie macar de diploma de Liceu
Poate ca nu sunt super premianti sau cei mai politicosi copii dar gandesc liber si cinstit si o mare parte din lucrurile pe care eu vreau sa le invat acum, ei le stiu vorba lor ,,Vai de parintii care nu asculta de copii” apropo de acest lucru majoritatea parintilor din jurul meu se zbat sa gaseasca copiilor o slujba daca se poate la multinationala, in strainatate, foarte bine platita ,eu personal nu cred ca trebuie sa iau decizii pentru ei, de ce sa-i indemn sa inceapa o viata de sclavi (pentru experienta?traumatizanta), ii incurajez sa faca ce le place si eventual sa pot sa-i sprijin sa dezvolte o afacere personala in functie de abilitatile lor, trebuie sa-i ajut si sa-i intretin ,sant mama lor toata viata nu numai pana la 20 ani.
Imi cer scuze pentru greselile de ortografie ,dar asa cum unii oameni se balbaie , asa mananc eu litere cand scriu, se poate educa, dar din viteza mai sant scapari
Cu drag Carmen
Ai perfecta dreptate n-am ce zice…
Dar in acelasi timp: dintotdeauna am fost impulsiv si cu o ” personalitate puternica” cum se zice si totusi Here I stand.
Acu 2 ani am aflat si eu tot ce spui tu acum si mi-am bagat picoarele in ea de scoala(ma duceam numai ca sa trec clasa) , am gasit o modalitate de a face bani, am perseverat ca un taur in fata a 10 toreadori, am facut tot dupa capul meu si totusi Here I stand dorindu-mi sa fiu in locul oricarui din sclavii aia de care vorbesti mereu pentru ca de or fi ei muncitori fara creier, personalitate si mai stiu eu ce pt ca pentru ei viata e simpla(au bani,au unde sa stea,au un viitor, da de kkt, dar un viitor) , au gramada aia de muppets care sa le fie mereu alaturi.
In timp ce eu nu am nimic din ce mi-am dorit, nimic din lucrurile pt care am muncit, iar faptul ca ma cunosc nu ma ajuta la nimic, pentru ca nu e nimeni langa mine sa-mi spuna „E ok, daca continui cu siguranta iti va fi bine”.
Asa ca pentru toti cei care vor sa fie nebuni si sa faca totul dupa gustul inimii lor ascutati-ma ce va zic: ATI PUTEA AJUNGE CA PEREA sau ATI PUTEA AJUNGE CA MINE.In unele momente din calatoria asta initiatica s-ar putea sa incepeti si voi sa credeti ca viata de sclav e ok.
Mult noroc in viata.
Andrei,
probabil treci printr-un moment mai dificil…
gandeste-te cum te simti cand faci ceea ce doresti tu, chiar si fara rezultate, si cum te simti cand te conformezi…pentru comfortul ala amarat de moment…
Never give in, never give in, never give in!
Multa perseverenta iti doresc si succes! E mai aproape decat crezi!
http://www.youtube.com/watch?v=VkCFeNeqyHk
Foarte bun articolul. Desi ma consider o scalava a sistemului educational, imi doresc sa ies din turma…
Infiintarea scolilor private(generala, liceu, nu doar facultate) cu un plan de invatamanat diferit, bineinteles, ar fi o solutie ?!
In unele tari stiu ca exista deja, insa nu stiu cat difera planul de invatamant…
MINDBLOWN!!!
Mega like.
Cum imi implementez ideile creatoare de valoare intr-un sistem profitabil ma las de facultate.
Pera, tu esti pentru mine un role-model absolut. Am sa te tin minte toata viata mea.
Deci…no comment…
Ma bucur foarte tare ca exista oameni ca tine,cu atata ratiune ce reuseste sa exprime atat de concis adevarul care de multe ori pluteste deasupra noastra….
Da!Mall-urile,Cora…sau ce aveti si voi ca magazin imens prin Timisoara…la fel sunt ca si multinationalele,pt angajatii lor!saracii ma uit la ei ce mecanici sunt cand vine cumparatorul sa plateasca!plus noi cei care cumparam pt ca e ieftin!!!sclavi si d eo parte si de alta!
Nu vad insa o solutie decat dupa cei de 18 ani!Deorece nu ai cum sa nu faci scoala…sa inveti sa scrii,sa citesti…mai socializezi….pana la 18 ani…pt ca unde altundeva sa socializezi si sa ai diploma aceea penibila care certifica fpatul ca esti ok?in sfarsit…unde sa mergi pana la 18 ani????sa existe poate numai scoli de dezvoltare personala!dar cum ar fi posibila treaba asta??
Toate cele bune, Pera!
cred ca multi in mod subconstient actioneaza contra sistemului actual educational – vezi rezultatele la bac!
si eu consider ca nu va mai dura mult pana se vor produce schimbari in mentalitate la un nivel mai mare (ma refer cantitativ), de fapt am in plan chiar realizarea unui proiect online (si nu numai) pe aceasta tema.
poate cine stie, vreodata vom ajunge si colaboratori, vad ca multe din ideile exprimate de tine sunt foarte bune si coincid cu convingerile mele.
succes!
Buna Pera super articolul citindul mi-am lamurit niste nedumeriri care le aveam inca din copilarie de care nu er-am constient. Am inceput sa chiulesc si sa am absente inca din clasa a 2-a de la 8 😛 ani nu imi placea deloc, undeva in mintea mea ceva nu era de acord chiar daca nu aveam idee ce cum si de ce. Cum ziceai toti er-au contra mea vai cum chiulesti, er-am aratat cu degetul treaba ta o sa ajungi maturator etc.. Imi aduc a minte ca in clasa a4a lipsisem 3 saptamani nu calcasem pe la scoala pana a aflat maicamea si ma batut de cred ca o sa tin minte toata viatza insa nu mi-am invat lectia am continuat sa chiulesc dupa o saptamana :P. Asta se intampla undeva prin 1995 pacat ca nu scriai articole pe vremea aia :D. Iubesc libertatea si pe zi ce trece devin tot mai „nebun”, desi inca sunt un sclav modern pentru ca am un job acusi imi dau demisia si ma dedic numai afacerii care incerc sa o pun pe picioare in paralel cu munca. Am avut 4 locuri de munca diferite in domenii diferite insa m-am plictisit repede si faptaul ca trebuie sa imi vand timpul nu mi-a placut deloc. Toti din jur chiar au zis ca sunt nebun ca acum e criza cum sa las locul de munca multi isi doresc si nu gasesc si eu vreau sa il las. Sunt sigur ca o sa reusesc si o sa am succes desi nu mi-am descoperit inca vocatia ceea ce voi face pare sa imi placa si imi ofera libertatea ca sa am timp sa o descopar si doar asa prin puterea exemplului cred ca pot sa trag si pe alti dupa mine si sa nu mai fiu considerat nebun :P. La inceput imi pasa de ce zicea lumea din jur insa am invatat ca gura lumii si vantul nu le poti opri asa ca ma arunc in orice provocare.
GENIAL ARTICOLUL. Imi place la maxim cum ai sintetizat informatia care a ajuns la tine si cum ai aranjat-o ca sa fie inteleasa.
Studiez de cativa ani modul de viata al oamenilor de succes, oameni de top in lume si chiar pot sa le confirm cititorilor ca majoritatea au renuntat la liceu/facultate, cred ca cel mai important motiv pentru care au abandonat scoala este pentru ca ii limita, le limita potentialul.
Un mic experiment:
http://topoflists.com/2011/09/05/richest-men-world/
-> Top 10 cei mai bogati oameni din lume in 2011
Cine e interesat poate sa citeasca despre viata lor si sa vada cine a terminat scoala.
http://www.collegedropoutshalloffame.com/
-> aruncati o privire si aici, o sa observati pe langa oameni de afaceri si cantareti, presedinti, actori, sportivi, designeri, reporteri, etc care nu si-au terminat scoala, oamenii acestia au stiut de ce
FELICITARI PERA! Iti impartasesc viziunea si sper ca atunci cand va veni timpul sa pot ajuta si eu la schimbarea gandirii maselor de oameni, insa pana atunci ma ajut pe mine si pe cei din jurul meu care asculta de la mine. O seara placuta:)
Bestial titlu si cuprinsul acestei idei.Felicitari pe mai departe.Daca tinerii ar urma aceste sfaturi si s-ar disciplina in educatia lor am fi la alt nivel.
Buna Pera
Ca de obicei inspirational articolul ,cat se poate de adevarat si sunt sigur ca multa lume este in cautarea unei solutii:D.
Si aici intervine curiozitatea stim lucrurile acestea cu societatea in care traim,cum merg lucrurile ….. si sunt intr-un fel si eu o oita pentru ca in final indoctrinarea tine de tot ce se intampla pe acest glob de sute de ani,chiar daca urlu cu voce tare ceea ce simt socializerea cu ceilalti oameni ai comunitatii te face sa reduci volumul ,in caz contrar are grija sa faca asta pentru tine….sa te elimine ca indraznesti sa faci asa ceva,sa fi diferit de ei.Caut si eu o solutie si in nici un caz nu o vad pe cea in care te duci in cea mai izolata parte a pamanutului in care tangenta cu societatea este foarte mica si gasesti o modalitate sa traiesti acolo ,dar nici solutia sa te duci sa urli in gura mare la toti cei din jur ca sunt niste orbi si ca viata le este furata si ca eu detin solutia cand eu inca lucrez la ea……caut caut si iar caut:D
De acord ca sistemul educational are multe defecte dar ca sa-l putem desfiinta trebuie sa punem ceva in loc. Reformarea sistemului de invatamant, atat de mult proclamata de toate guvernele de dupa revolutie au facut doar sa distruga invatamantul. In fond scoala trebuie sa te invete „sa inveti” lucru pe care apoi ai nevoie sa-l faci toata viata. Depinde si de fiecare individ ca eace si ce invata in scoala. Haideti sa ne asumam niste responsabilitati fiecare pentru ca in realitate sistemul suntem si noi!
Da, articolul e tare. Si eu de mult timp vreau sa scriu un articol pe acest subiect, cred ca curand ii ajunge timpul si lui.
Intradevar, sistemul educational e strasnic! Mai ales cand descoperi dezvoltarea personala si spirituala.
Atunci cand descoperi vocatia, cand incepi sa muncesti asupra ei, avand afacere, proiecte si alte activitati care ar dezvolta talente, scoala pleaca pe un loc mai mult decat secundar, e la coada.
Mi-a ramas inca jumate de an de studii, cu asta ma multumesc, curand termin.
Acum nici nu mai merg la ore practic, vin din cand in cand doar.
Recent stateam la ora de comunicare (unde e doar teorie si nimic practica …) si ma gandeam in sinea mea „Incredibil! O ora si 20 minute la dispozitie! Atatea se poate de reusit in acest timp! Asa un training excelent se poate de organizat!”
Si asa ar fi la toate cele 3-4 discipline pe zi.
Felicitari pentru aticol. Perfect adevarat! Pacat ca suntem de acord si facem prea putine pentru noi, pentru schimbare.
Drumul spre a face ce-ti place este greu si anevoios, mai ales daca nu te cunosti suficient. Suntem prinsi in detaliile superficiale ale vietii: job, sa ne luam casa, masina, dar uitam sa ne traim viata, sa avem o calitate a vietii. Cati de ce ne bucuram cu adevarat?
Articolul excelent pentru toate varstele. Mingea e la fileu. Ar trebui sa se creeze un sistem nou educativ prin care copii sau adultii sa poata invata singuri de pe internet, alegand singuri informatiile care le trezeste interesul si care ii ajuta in urmarea vocatiei.
Am filozofia ca vocatia fiecaruia are ca scop corectarea problemelor de pe lumea asta si transformarea planetei in paradis. Nu vad cum altfel s ar putea numi vocatie. Orice talent sau vocatie trebuie sa aiba ca scop acest lucru, altfel la ce bun daca nu se bucura si altii de talentele tale.E ca si cand ai incerca a vinde un produs nou de care lumea nu are nevoie. Atunci de ce ti l ar cumpara?
Salut Pera,
sunt de acord cu cele spuse, eu sunt o persoana care a trecut prin actualul sistem educational, am inceput sa ma autoeduc dupa ce am realizat care sunt rezultatele mele in acest si directiile spre care merg daca nu schimb ceva.Nu pot sa zic ca am realizari , dar am o directie spre care ma indrept.Principala „calitate” cu care am ramas dupa sistemul educational si perioada de munca de pana acum este invatarea rapida si pierderea informatiilor dupa aplicarea lor („calitate” dobandita datorita volumului mare de informatii cu care am intrat in contact, in special in perioada studentiei).
Solutia pe care am ales-o eu este limitarea informatiilor externe (in special mass media) si alegerea atenta a informatiilor (de unde vin, daca sunt surse de incredere) .
Un alt pas pe care vreau sa-l fac este sa schimb actualul loc de munca unde lucrez de 5 ani de zile si sa ma obisnuiesc sa nu depind de un anume loc de munca.Ideea este sa fac pasi constanti care sa ma scoata din doctrina sociala.
Si eu sunt de parere ca actualul sistem de invatamant va suferi modificari curand si probabil vor inflori anumite forme educationale specializate.
Felicitari pentru articol si mult succes in continuare.
E cam adevaraciune, nu mai stiu cine zicea asa… Felicitari!
La faza cu autocunoasterea mi-as permite sa imi avertizez putin „colegii”, care te urmaresc si ei, sa ii avertizez din proprie experienta: cand incepi sa te cunosti un pic, atunci apar niste oi blege contrariate care incearca sa iti instraineze pur si simplu autocunoastere – sa te faca sa renunti la date despre personalitatea ta, DESCOPERITE DE TINE SI PE CARE NU LE UITI NICIODATA, sa te faca pur si simplu „sa le uiti”, asa cum ai uita-abandona o carte proasta in tren. E absurd ceea ce incearca ei. Te enerveaza, dar APARITIA LOR E UN SEMN BUN! E un semn ca ESTI PE DRUMUL BUN; prostitzii din jurul tau incearca CU DISPERARE sa te aduca inapoi in turma. Simt si ei ca nu mai pot. Te enerveaza alte oi, cum zici tu, care au ales sa ramana in turma, iti vor face si greutati. Dar
drumul autocunoasterii este ireversibil, si tu deja te-ai inscris pe el. E bine sa nu ne lasam enervati prea tare, sa stim ca sunt o parte din scenariu aceste mai mici sau mai mari belele.
Abia astept articolul urmator!
Si eu sunt in cautarea vocatiei mele. Pentru a imi reduce sansele sa renunt la schimbarea pe care o doresc in viata mea am renuntat la job-ul pe care il aveam si incerc sa fac lucrurile foarte diferit de ceea ce obisnuiam sa fac inainte.
Am fost intotdeauna o persoana care se conforma regulilor, procedurilor si care era o persoana constiincioasa si de incredere pentru cei din jur. La un moment dat pe la 40 ani am realizat ca acest lucru nu ma mai multumeste si ca mi-as dori ca uneori sa fac altceva sau sa procedez astfel. Desi mai am temeri si nelinisti cu privire la viitorul meu ma bucur ca imi acord sansa de a-mi cauta si gasi vocatia. Asadar astept cu nerabdare articolele tale si ale partenerilor tai pentru ca imi sunt ghid in cautarea mea.
Iti multumesc pentru dar si sper ca sa pot fi si eu cat de curand capabila sa daruiesc altora din rezervorul iubirii mele.
Anina
Pera, cred ca unul dintre cele mai mari obstacole in calea dezvoltarii este, cum ai spus, ‘ARMATA DE MUPPETS DIN JUR’ …
…pot fi persoane cu care nu trebuie neaparat sa petreci timpul, si aici e usor, poti pur si simplu sa stai mai putin in preajma lor, si sa cauti alte persoane care au alta mentalitate.
…dar in cazul in care momentan esti obligat sa petreci timpul cu unele persoane, ..gen manageri, colegi?
…si in cazul persoanelor apropiate? pentru ca acelea au o influenta foarte mare?
Ce este de facut? Ce solutii ar fi?
Foarte adevarat acest articol.Sa nu uitam ca acest sistem e impus la nivel mondial si ca ne nastem controlati si manipulati de elite
Mi-a placut articol. Imi este rusine sa recunosc,dar nu e primul articol care l-am citit la acest subiect si n-ai sa ma crezi dar nu am facut inca nimic ca sa schimb cumva situatia. Probabil, cel mai dificil este sa intelegi ce-ti place. Sa-ti gasesti vocatia asta despre care vorbesti, in special cand inveti bine la liceu si reusesti la fiecare obiect.=)Sa stii daca voi reusi sa las acets sitem la naiba, am sa in minte sa-ti spun multumesc =)
Felicitari, un articol care te pune cu adevaratpe ganduri, si in acelasi timp te doare…. Ma doare ff rau pt ca imi dau seama cate as putea face! Dar exact cum scriai si mai sus, trebuie inceput de undeva, iti trebuie acea doza de incredere, de nebunie,de fapt de normalitate, dar ce bine ar fi daca s-ar gasi la farmacia din colt tableta cu doza necesara! Ar trebui sa stim sa traim cu adevarat, sa fim constienti de existenta fiecarei secunde din viata traite, sa fim constienti de noi isine, de imaginea din oglinda…si asta este ff greu…. Dar cu speranta, poate o sa reusim!
Eu cred ca evolutia si tehnologia vor face ca vor face ca modelele de succes si fericite sa fie din ce in ce mai multe si destul de bune cat sa influenteze si educe pe oricine fara a costa prea mult timp si bani , ajungand-se la automatizare incepand de la fabrici pana la nivelul in care robotii vor face munca ce se repata mult timp iar oamenii de ceea ce nici o masinarie nu poate face ( arta , reclame … )
Pera mai sunt oameni cu alte viziuni despre educatie si vor sa schimbe ceva. Intra te rog pe urmatorul link
http://www.youtube.com/watch?v=BkLcXrCRmUg
Crede-ma merita!
foarte bine vorbeste!
Pera, mai sunt si alti oameni cu alte viziuni despre educatie. Intra, te rog, pe urmatorul link
http://www.youtube.com/watch?v=BkLcXrCRmUg
Crede-ma merita. O sa-ti placa si cred ca-l vei gasi interesant!
Ce vremuri superbe traim!
Ce oportunitate avem!
Putem lua parte la reconstructia din temelii a unei natiuni!
Tu cu ce mica bucatica poti contribui?
Eu stiu sa citesc emotiile de pe fetele oamenilor. Si imi place sa interpretez roluri in filme din care oamenii au de invatat! Contributia ta care e?
Mult succes!
Impresionant si adevarat 🙂
bine punctat, si este bine ca incepe si societatea romaneasca sa fie atenta la acest aspect dureros din realitatea noastra (ma refer la unii membri ai societatii, cum esti tu Pera). sunt mamica de fetita de un anisor si chiar ma preocupa aceasta probleme, nu atat pt trecutul meu, cat mai ales pt prezent si viitor. multe pareri si deocamdata, putine solutii…parerea mea este ca primul pas ar fi LIBERALIZAREA OPTIUNII SISTEMULUI DE INVATAMANT. este destul de greu sa cred ca se vor schimba lucrurile destul de rapid si radical in sistemul de stat. bine ar fi macar sa avem dreptul sa optam sa ne dam copii sa invete in gradinitele si scolile de stat sau sa apelam la o alternativa. apoi ar fi bine, ca fiecare parinte in parte, sa isi asume direct responsabilitatea pt educarea propriului copil. e mult mai simplu sa ne lasam urmasii in grija educatorilor sau a invatatorilor si deci, majoritatea chiar daca nu sunt multumiti cu ce se intampla in sistem, accepta lucrurile asa cum sunt, scuzandu-se ca nu pot sa aiba personal grija de copii lor. deci, este nevoie acuta de o educare a parintilor mai intai in acest sens. si ar fi bine ca parintele sa se educe si emotional, si psihologic, si financiar, etc. sa fie mai ales un exemplu pt urmasul lui. „ce las eu ca mostenire in urma mea?” aceasta e intrebarea cheie…deci pana la un anumit punct, responsabilitatea in educatia copiilor, este a parintilor si dupa, a mentorilor din domeniile alese de fiecare individ in parte…sunt multe de spus pe aceasta tema.
un articol foarte bun. ma bucur ca ai abordat aceasta problema. odata ce vom constientiza importanta schimbarilor in acet domeniu, vor veni si solutiile cela mai potrivite. important este sa avem puterea si vointa sa le cautam si sa le aplicam. numai bine tuturor 🙂
Alternativa la sistemul actual de invatamant ar fi desfintarea scolii si transformarea ei intr-un organism care in urma unui examen sa ofere diplome ca dovada ca ai anumite calitati si cunostinte intr-un anumit domeniu.
Atat.
Atunci fiecare om care doreste sa faca ceva s-ar pregati in domeniile care il intereseaza si nu ar mai pierde 12 ani stand in banca.
Pe „scoala” nu ar trebui sa intereseze cum am dobandit eu cunostiintele ca sa trec examenul ci doar faptul ca am acele cunostinte.
Iar diplomele otinute la NouaScoala ar trebui sa acopere exact domeniile care apar intr-un anunt de angajare exemplu:
– Internet programming languages : HTML & XHTML, CSS and web standards.
– Experience with computer graphic and multimedia design,Photoshop and Dreamweaver.
– Comprehensive experience with structuring, developing, and implementing interactive Web sites.
– Well organized with clear, effective communication skills
este un articol extraordinar si simt ca fac parte din el. am terminat anul acesta facultatea si mi-am dat seama ca am facut-o degeaba.norocul meu e ca in anul 3 de facultate mi-am descoperit pasiunea pentru psihologie si de atunci m-am schimbat mult si stiu ce vreau sa fac in viata. am inceput sa lucrez la un site care imi va aduce bani in viitorul apropiat, si asta deoarece mi-am dat seama ca nu imi doresc sa lucrez pentru cineva timp de 8 ore/zi, 5 zile/ saptamana. am un mare noroc pentru ca momentan parintii mei inca ma mai intretin si au incredere in mine. la inceput este greu pentru ca nu am foarte multe cunostinte in ceea ce priveste afacerile pe internet, dar ma voi documenta numai in acest sens pana voi reusi sa am afacerea mea. stiu ca am nevoie de muuulta rabdare si timp, dar nu am de gand sa dau inapoi.
E foaaaaarte bun subiectul. TREZITI-VA oameni buni! BRAVO PERA! voi timisoreni sunteti faini si cu initiativa :LUATI masuri… Adunati-va un grup de oameni destepti si promovati ideile astea . DESTEPTATI-I
pe adormiti sau vindecati orbii si inlaturati idiotii de la putere. TREBUIE SA FACEM REPEDE CEVA altfel …s-a zis cu societatea noastra, cu ceea ce a mai ramas UMAN in noi.
Ai adus in discutie un subiect care , din punctul meu de vedere reprezinta principala cauza care ne transforma in legume, s-au cum ai spus tu foarte bine, in sclavi . E foarte ciudat cum scoala, care ar trebui sa largeasca cat mai mult orizonturile de cunoastere ale copiilor oferindu-le acestora informatii necesare pentru un viitor independent, s-au mai bine spus, sa le induca acestora DORINTA DE CUNOASTERE , ea oferindu-le informatii, de cele mai multe ori nefolositoare, dar care reusesc sa fure cat mai mult din timpul tinerilor, timp care ar putea fi folosit mult mai eficient in anumite domenii de care este interesat in mod direct tanarul. Sunt total in dezacord cu memorarea unor informatii care desi nu iti prezinta niciun interes , esti obligat de sistem sa le memorezi , neoferindu-ti astfel sansa sa-ti imprimi propria amprenta. Sa nu ma intelegeti gresit , ca sunt impotriva educatiei, ba din contra , sunt absolut pro educatiei, dar nu cea impusa de sistem care, in opinia mea are mari deficiente. Sunt pro educatiei cu caracter productiv . Ce inteleg eu prin caracter productiv ? Dezvoltarea limbajului , adoptarea unei atitudini respectabile , si in special dezvoltarea imaginatiei . Scoala nu trebuie sa fie un dresaj.
Cred ca trebuie sa marjam mult pe vocatie.Minunata cartea,minunat articolul.Bravo,bravo,bravo…Ce ne faceam noi acum daca tu erai un calculatorist?Bateam campii pe internet…te cautam si nu erai.Vocatia e raspunsul.Scoli pentru descoperirea vocatiei.In locul scolilor de sclavi.
Spor la treaba…
Felicitari!
Am vrut sa citesc doar articolul(curiozitatea!), dar iata-ma la sfarsitul comentariilor! Impresionant de adevarat! Pera, avem nevoie de indrumarea ta! Succes in tot ce ti-ai propus sa faci pentru semenii tai! Si..fii binecuvantat!
:))) pera indeamna mereu oile sa iasa din turma… asta e scopul lui, pentru asta sa nascut. dar sa nu uitam ca altcineva s-a nascut sa bage la loc oile…… de ce? pentru ca o populatie de atatea miliarde de oameni trebuie tinuta in frau… altfel s-ar autodistruge.
Buna, sunt Ioana si am 26 de ani. Am citit articolul tau si de-a lungul lecturii, am inclinat din cap de multe ori. Da, asa gandesc si eu si parafrazez un pic: sistemul educational nu a facut nimic pentru ca eu/oamenii sa isi gaseasca fericirea. Scoala nu m-a invatat nimic esential. Am terminat o clasa de filologie, o facultate de Litere si un master in Publicitate. Anul asta cand m-am dus sa imi ridic diploma de master, desi am simtit inutilitatea gestului, cu toate acestea am mers, pentru a „avea dovada ca as putea munci si intr-un astfel de domeniu”. O dovada falsa de-altfel.
Intr-un astfel de context romanesc, in care nimeni nu iti mai intinde o mana, „nebunia” revoltatului pare sa fie singura solutie. Ii dau slava Domnului pentru ca a pus in mine acest strop de nebunie, de revolta, pe care l-am avut inca din liceu. Nu imi placea ceea ce mi se intampla, dar simteam ca nu am de ales si nici puterea suficienta de a ma revolta pana la capat si sa fac ceva (dar cum ar fi putut/ cum ar putea un tanar, si maia les fata, sa schimbe ceva la 19 ani?!)…asa ca am ales ceea ce mi-au oferit „ei” (familia, societatea, sistemul educational), o facultate in capitala la marea universitate de stat. Eu nu dau vina pe profesori pentru ca absolventii nu ies oameni cu un inalt grad de autocunoastere, interesati de dezvoltarea personala si de intrajutorare, dar imi permit sa spun doar ca daca ei ar fi asa (interesati de a deveni OAMMENI), si-ar apropia mai mult studentii, infometati de modele de viata. Aceasta este o lipsa foarte mare, de a nu mai avea curaj sa fii ceea ce crezi, de a-ti pune bunele principii si credinte in aplicare clipa de clipa in tot ceea ce faci, aceasta este lacuna grava a societatii noastre si a sistemului educational. Nu stiu de unde stiu lucrurile astea, asa le simt, poate mi le-a descoperit Dumnezeu. Oare nu e asta si o lipsa a dragostei? Nu si din lipsa dragostei nu mai stim cine suntem? nu si din lipsa dragostei nu mai incurajam si nu mai motivam pe nimeni sa fie el insusi? Odata cu pierderea dragostei, s-a pierdut si aplecarea catre celalalt, dorinta de a-l ajuta si intelege.
Acestea crezandu-le, m-am straduit mereu sa fiu eu insami, desi mai am inca atata artificialitate in mine culeasa din frica de a fi si putin ca „ei”. Practic, lumea asta nu mi-a dat nicio sansa si nu m-a incurajat aproape deloc sa fiu eu insami. Cand m-am hotarat sa nu o mai slujesc, stiti ce s-a intamplat? m-a aruncat in casa parintilor, in oraselelul de bastina. Telefonul a inceput sa nu mai sune asa des, iesirile in oras s-au rarit. Am inceput sa merg impotriva valului. Ce fac acum? Ma rog pentru lumea aceasta, incerc sa le educ pe mamele care au copii mici sa aiba mai intai grija de ele, sa se iubeasca si sa isi educe copiii, iubind cu adevarat, scriind articole pe un site de specialitate, lucrez cu niste copii care au probleme in familie, si le ofer ocazia sa se exprime si sa vorbeasca sincer unul cu celalalt intr-un grup de suport, ii alin pe parintii mei cu cate un cuvant de incurajare. Lucrez ca consilier la o Fundatie cu caracter social-filantropic unde castig un salariu sub salariul mediu pe economie. Sunt zile cand mi-as dori sa fie mai mult, dar nu m-am revoltat din cauza banilor niciodata. Pentru ca acum toate AU SENS, tot ce fac in viata mea face sens, tot ce se intampla zi solicita ceva din fiinta mea si ma invita sa mai cresc putin, si simt ca cresc si ma imbogatesc prin toate aceste activitati. Si asta face mai mult decat un salariu de mii de euro. Am avut si job-uri in care am castigat mai bine, de 3 ori mai mult, dar nu ma puteam bucura de nimic, pentru ca ma simteam „sclav”, slujind unor lucruri si valori in care nu credeam. Concluzia probabil ca ati inteles-o deja: LIBERTATEA, IESIREA DIN SCLAVIE ARE UN PRET. Trebuie doar sa te hotarasti, trebuie doar sa iti doresti din tot sufletul sa fii liber, si asta sa fie prioritatea si apoi toate celelalte care „se adauga”, devin secundare. Nu cred ca lumea mai poate fi schimbata, dar cred ca fiecare om poate schimba, DACA VREA, o mica parte din ea, acolo unde este pus de Dumnezeu.
Am vrut sa dau o scurta marturie a vietii mele, draga Pera si dragi oameni doritori de iesirea din sclavie, si sper sa fie cu folos. Va doresc sa aveti curajul pe care l-am avut eu, sa Il cereti de Sus, de acolo l-am primit si eu.
Ma bucur de initiativa ta cu acest site, toate aceste comment-uri par a fi vorbele unor oameni adunati la vechile sezatori…:) Poate ar trebui sa ne intalnim o data, am ramas putini care mai credem asa…
Cu mult drag,
Ioana
Excelent articol!
Eu, am ales sa ma eliberez din „scalvie” ( personal si profesional). Fac doar ceea ce imi place si ceea ce stiu ca ma pune in valoare ca fiinta umana. Si, pana acum, imi este tare bine. Ma straduiesc, pe cont prorpiu, sa-i ajut si pe altii sa-si decida destinul ca parte a intregului in plan individual si nu ca si „rotita in sistem”. Umanitatea, este altceva decat un angrenaj mecanic, asa cum in mod marsav suntem ivatati/ indoctrinati.
Sa ne amintim ca „Daca nu ar fi existat cativa nebuni pe lumea aceasta, astazi, am mai fi dormit in caverne si ne-am mai fi cautat hrana prin copaci”!
Apreciez mult ceea ce faci, Pera.
Cele bune.
Nemaipomenit…
Stii…multi din noi inclusiv si profesori..isi dau seama de aceste lucrurii,insa au mereu acea ezitare de a iesi din aceasta turma si de a parasi zona de comfort…ma intreb oare care-i motivul?
Eu, ca mama de copii care merg la scoala doresc la catedra profesori care sa predea ce li se spune, dupa programa, sa aiba libertatea de a preda doar cat mai atractiv, nu doresc profesori care sa-si spuna la ora amintirile din copilarie sau frustrarile, in caz contrar sa fie eliminati din sistem. Mai multe capete ar trebui sa se stranga si sa judece care ar trebui sa fie acea programa cat mai utila copiiilor.
Salut Pera,nu am cuvinte,este excelent articolul tau,ai sintetizat tot ce era importatnt si de retinut.
Aceasta este tristul adevar din zilele noastre suntem transformati in sclavi inca de pe bancile scolii fara ca noi macar sa ne dam seama ce se intampla.
Se insista pe memorarea mecanica a unor lucruri cu care nu o sa ne mai intalnim si care nu ne sunt de nici un folos apoi. Fiecare om are talentele sale unice care daca nu sunt descoperite si incurajate se pierd si e mare pacat pentru ca suntem condamnati la o viata monotona si o rutina zilnica care ne distruge in interior.
Tine-o tot asa,articolele tale sunt excelente si poate ca incet incet o sa reusesti sa mai schimbi cate ceva din gandirea oamenilor.
Salut Pera,
Un articol unde ai pus punctul pe i. Să-ți spun puțin despre experiența mea. Am terminat facultatea în State ( fost una medie, nu elitistă dar nici de lepădat. Am avut noroc să am niște profesori buni, dar am avut și acolo materii și profesori imbecili care m-au făcut să urăsc anumite materii. Era totuși puțin mai aplicat, dar era tot bazat pe teorie și memorare în principal (mai puțin ca în ro, din ce aud, dar oricum, nu cum trebuie).
Am revenit în țară și m-am angajat la firma lui unchiu-miu, care e om realizat, etc. Am constatat că nu știu nimic practic. Teoria de management care am făcut-o a fost interesantă, dar puteam s-o citesc din niște cărți și să nu dau bani să fac niște cursuri doar ca să obțin o diplomă. Am constatat efectiv că habar n-am ce să fac, mă simțeam tot timpul în plus. Știi, ajung la concluzia că armata era foarte bună, era o educație mai bună cu mult comparativ cu școala, pt că te învăța disciplină și responsabilitate (pe plan personal). La mine problema e că mă las ușor purtat de val și nu am simț pragmatic. Aproape toate lucrurile învățate din cărți care mi-au folosit au fost din cărți pe care le-am citit de plăcere, școala fiind relativ inutilă. A avut totuși și avantaje. Am învățat să scriu corect (probabil tot mai fac greșeli, dar față de media națională sunt net peste). Matematica din ro m-a ajutat să rup toate cursurile de mate din state, le treceam fără nicio grijă, și asta îți dezvoltă creierul. Știi și tu, ca psiholog, că cel mai rău lucru e să-ți ții creierul lipsit de antrenament. Știu că asta ar trebui s-o facem singuri, dar disciplina nu există la foarte mulți, de aceea școala e totuși utilă din pc ăsta de vedere.
Dar, ca și concluzie, e clar că ieși din școală un agramat social, nu ai cele mai de bază noțiuni sociale. Știi teorie dar nu știi să te comporți, de aceea reușesc acei „băiețași” care au experiența de pe stradă, pentru că ei asta au învățat, cum să trateze, să vorbească, să se impună, cei din școli au fost ținuți departe de realitate și când trebuie s-o confrunte se lovesc de o realitate foarte dură, am pățit-o pe pielea mea. În același timp, fără școală majoritatea n-ar știi să scrie, să adune, etc. La fel, nu am mai putea avea produsele relativ ieftine de care beneficiem, pt că fără sclavi cine ar mai produce? E complicat, dar principiul e corect, bravo din nou pt articol.
P.S. Știu că am aruncat 100 de idei fără o structură bine pusă la punct dar sper ca totuși să se înțeleagă ce am vrut să spun.
Foarte adevarat ceea ce spui, dar oamenii parca nu vor sa recunoasca faptul ca ii frustreaza rutina serviciu-casa si fara satisfactii financiare sau chiar resurse financiare insuficiente pentru un trai decent. Ceea ce ma atras pe mine la site-ul personalitate alfa a foat chiar un articol care trata exact aceeasi problema „scoala”. Spun asta pentru ca am doua facultati, un masterat, un doctorat „in lucru” si am ajuns la concluzia ca habar nu am care sunt abilitatile mele. Am invatat mult, m-am chinuit sa iau note mari si nu am facut decat sa imi pierd timpul energia si vointa si nu am ajuns la niciun rezultat ( mama mi-a zis : treaba ta este sa inveti)Mi-as dori ca tinerii din ziua de azi sau macar cei de maine sa nu mai fie atat de chinuiti ca noi. Acum o saptamana m-am inscris la niste cursuri cu tema „competente antreprenoriale” si am constatat ca eu invatasem despre cel putin 70% din teoria care se prezenta acolo si totusi sunt un angajat, iar ceilalti cursanti in proportie de peste 80% cu propriul lor business, nu studiasera despre aceste teorii dar castigau mii de euro pe zi. Unul dintre acesti cursanti spunea „trebuie sa alegi cu inima daca faci un business sau nu”
Pera, eu zic ca acesta este cel mai bun articol al tau! Intotdeauna m-am gandit la ceea ce ai scris tu, dar nu am reusit sa exprim atat de bine. Niciodata nu am putut sa inteleg cum vine aia sa obligi niste copii plini de energie sa stea nemiscati 6 ore pe zi. Daca eu care am 18 ani nu prea am stare sa stau 6 ore pe zi in banca ma gandesc cum sunt aia mici saracii de 6-7 ani…Cand eram in generala invatam mult, asta pana am intrat la liceu si m-am prins cum sta treaba. Am descoperit ceea ce imi place sa fac si acum tot ce ni se preda la scoala mi se pare mai mult decat inutil. Niciodata nu am putut sa ii inteleg pe cei cu 10 pe linie, in viziunea mea sunt doar niste papagali perfecti-atat si nimic mai mult. In scoala se predau doar materii inutile care nu ne pregatesc deloc pentru viata, te trezesti ca termini facultatea si nu sti incotro sa o apuci, bine ca ai bagat in cap tone de informatii care au zburat cine stie pe unde. Ceea ce ar trebui sa faca toata lumea este sa nu mai ia de bun toate prostiile auzite, sa se autoeduce si sa bineinteles sa iti citeasca blogul pentru ca pe mine personal blogul tau m-a ajutat mai mult decat m-au ajutat toti anii de scoala! (Si cu asta cred ca am spus tot)
Fiecare cuvant din mesajul de mai sus ma opreste si mai mult sa invat pentru teze 😉 . De mult timp simt ca scoala e un loc care ma omoara.
Cate minute din orele petrecute la scoala eu doar stau si ma uit la un profesor , sau cate ma uit pe geam si ma imaginez facand ceea ce imi place , sport 😀
Bravo Pera! Un articol extraordinar si perfect adevarat.
Este bine ca esti aici ca sa ne mai trezesti la realitate!
http://www.jurnalul.ro/observator/printesa-viorii-15-ani-50-de-premii-n-are-ce-manca-peste-la-masa-ce-frumos-ar-fi-596966.htm
Cum adica nu are din ce trai. Dar premiile alea ce reprezinta, numai diplome fara bani. Si mai e si eleva eminenta (apropo de articolul de fata)
Imi scapa mie ceva din povestea asta? De ce nu are bani, de ce nu scoate bani din talentul ei? Cititi si spuneti-mi parerea mai ales tu Pera.
Bravo Pera! articolul reflecta perfect dura relitate in care traim!
Cred ca daca multi dintre noi am avea curajul sa nu mai fim oi si sa ne dam seama ca de fiecare tine sa spargem inertia in care tot sistemul functioneaza am lua o pe drumul cel bun . Tine de fiecare sa faca si sa creada in asta , nu sa lase totul sa se manifeste in acelasi stil ,preferand sa intre intr-un sistem defect , dar care nu presupune o lupta fatisa, ci o sclavie nedeclarata.
Salut PERA ,sunt impresionat de avalansa de idei si dezbateri despre subiect pe care ai reusit s-o provoci si care sunt atat de folositoare . Iti multumim foarte mult. Sa fii sanatos!
Mi-a plăcut partea „dezvolta-ți potentialul si alege ce vrei sa faci”-sau cam așa ceva, cred ca e foarte important, de asta multe persoane nu reusesc in viața si nu pentru ca nu ar avea capacitatile.
Cateodata descoperă dar le lipseste curajul, frica e alimentată tot de sistemul bolnav in care traim. Puterea si curajul le poți dobandi CUNOSCANDU-TE PE TINE INSUȚI.
Stiu ca tinerii din ziua de azi sunt dezorientati mai ales de aceasta clica de masoni care isi simt amenintata partea materiala a existentei lor, nemaitinand cont de partea sufleteasca. Astfel un tanar care nu stie decat sa ofere tot ce are mai bun in suflet, zambetul sau, pana si aceasta devine inervant pentru masoneria actuala, care cu cat este mai descoperita cu atat scrasneste mai tare din dinti pentru ca uita ca indiferent cat de multi judecatori vor plati pentru scopurile lor murdare, tot Dumnezeu va da sentinta finala. Lasati tinerii sa respire pentru ca ei ne vor salva viitorul.
Exista totusi o speranta. In Cluj de exemplu s-a infiintat Scoala internationala, dupa modelul britanic, si e total diferita de ceea ce se invata in scolile de stat. Aici se pregatesc oamenii pentru viata, invata sa se cunoasca pe sine si sa isi dezvolte potentialul. Din pacate, deocamdata este mai degraba accesibila oamenilor cu bani. Dar sa speram ca pe viitor tot mai multi copii o sa poate urma o asemenea scoala.
Mi s-a parut intersant articlul tau,cu atat mai mult cu cat sunt profesoara de lb. si lit. romana.
Sunt preocupata de dezvoltare personala si am absolvit NLP Practitioner. Imi place mult sa am o abordare diferita a relatiei profesor-elev , sa-i fac pe copii sa fie in stare sa gandeasca , sa se exprime sa se descopere pe ei insisi.Sunt apreciata de ei , dar si trasa la raspuncere ca nu „fac destule hartii „.
Am fost plecata din sistem 3 ani,dar pana la urma m-am intors la catedra. Totusi, incerc sa imi dau seama ce altceva as mai putea face pentru ca sistemul de invatamant este ingrozitor.Mentionez ca am o experienta in doeniul asta de 13 ani.
cel mai tare articol. Asta si cel de dinaintea lui. Multumim Pera, si jigneste-ne pana ne trezim !
Am 29 de ani si lucrez numai ceea ce ma face sa ma simt implinita, ca traiesc, nu imi pasa de ceea ce castig in bani ci de ceea ce pot sa spun despre mine la sfarsitul anului cand imi fac bilantul in oglinda. Sunt considerata o ratata de catre majoritatea si imi pasa. Dar asta nu inseamna ca trebuie sa fac asa cum zic ei. Nu sunt eu impotriva lumii si nu e lumea impotriva mea, doar ca aceia care ma condamna ca nu sunt aliniata la standardele societatii sunt infricati de ceea ce numim necunoscut si care de fapt e singura realitate care exista.Imi doresc doar sa traiesc cu ochii deschisi.
Pera ai perfecta dreptate, scoala e o fabrica de sclavi. Eu sunt in liceu si simt ca fiecare zi la scoala ma ditruge, dar in acelasi timp ma amuza sclavii care sar pe tine cand incalci regulile.
Foarte bun articolul.
Buna Petra,
Iti multumesc foarte mult pentru articolele tale, ma ajuta enorm.
De 3 ani locuiesc in Anglia, unde am terminat universitatea in domeniul calculatoarelor. In anul doi de universitate mi-am dorit mult sa renunt la calculatoare si sa orice altceva, insa nu am avut curaj. Acum sunt in Londra la doctorat la UCL si crede-ma ca sunt in exact aceeasi situatie ca si atunci. Insa… Mama iti citeste articolele si ea si acum intelege cum simt si am sprijinul ei cu adevarat sa fac ceea ce imi doresc. Asta inseamna enorm pentru mine. Si pentru asta iti multumesc mult de tot.
Adriana
Sunt Roxana si sunt perfect de acord cu tine.Din nefericire, vocatia mea de profesor, a fost distrusa din cauza unui sistem care m-a scarbit pe drept cuvant. Nu am renuntat definitiv la profesie; inca o exersez cu placere la noul loc de munca, insa la invatamant, am spus un NU hotarat. Totul incepe cu cunoasterea de sine, cu acea dezvoltare personala atat de necesara! Si curajul de a-ti asuma faptul ca nu accepti sa te supui la infinit unui ,,stapan” impus.
Avind in vedere ca aceasta natiune e lipsita de curaj si e formata pt. sclavagism nu exista sansa schimbarii. Ceea ce-i trist, tinerii aleg calea cea mai simpla in viata fara sa vada dealtfel si consecintele. De ce sa-si mai bata capul sa mai si inteleaga ceea ce se intimpla in jurul lor daca exista cai mult mai simple de a avea ceea ce-ti doresti. Si cel mai simplu nu este sa-mi urmez instinctul si pasiunea pe care o am pentru ceva anume, ci sa fiu un simplu executant si nici macar nu-mi obosesc creierul sa mai si gindesc; mai bine obedient decit sa-mi urmez constiinta (in cazul in care o posed) dar cum constiinta si bunul simt au disparut atunci cedam locul monstrilor.
Sunt incantata de acest articol.Nu m-am gandit la sistemul educational din acest punct de vedere niciodata.Parintii mi-au indus mereu ca daca vreau sa nu muncesc la fel de greu ca ei trebuie sa invat si sa am note mari.Nu pot sa spun ca m-am pus pe tocit si pe adunat note mari dar tot timpul aveam in gand ca scoala ne ajuta sa ne facem un viitor decent.Dar din pacate am avut pareri total gresite si eram pe cale sa devin un sclav exemplar.Acum,multumesc ca mi-ai deschis ochii,Pera.Acum stiu ce am de facut…
Un articol exceptional, de departe cel mai adevarat si totodata unul dintre cele mai bune articole de pana acum, cu toate ca-i adevarat de socanta concluzia ta iar solutia probabil oarecum doar o intrezaresc si o vom discuta face off cand vine vremea ei ………
Buna Pera,
Ai respectul meu pentru munca pe care o depui pentru dezvoltare personal si profesionala (atat a ta cat si a cititorilor tai).
In acest articol ai fost foarte dur cu sistemul actual de educatie. Partea proasta este ca ai dreptate. Intr-adevar: ne duce in jos.
Totusi am cateva obiectii:
1. In afara de indoctrinare, asa cum o numesti tu, sistemul de invatamant isi mai propune sa ne ajute sa invatam cum sa invatam, ceea ce ne foloseste in momentul in care ne dam seama ce ne dorim cu adevarat si incepem sa ne autoeducam (asta daca ne dam seama vreodata!)
2. Spuneai in articolul tau ca nu exista nimeni in scoala care sa ne ajute sa ne descoperim vocatia. Ei bine, din fericire, te pot contrazice: in liceu a fost un consilier care sa ne ajute prin diferite teste sa ne dam seama ce vrem sa facem mai departe, ce facultate sa urmam (e drept, nu era ora obligatorie asa ca foarte putini elevi au apelat la consilier). Iar acum, la facultare, este un Departament de Pregatire si Orientare in Cariera (nu stiu in alte judete dar in Suceava este), unde am primit deja numeroase training-uri pe acest plan (repet: pentru ca nu este obligatoriu, putini sunt cei care intradevar beneficiaza de aceste training-uri, si asta ori din lipsa de interes, ori pentru ca nu au fost informati).
Mult spor in continuare!
O solutie care o vad eu este educatia gifted si curicula diferentiata. Desi suntem la inceput, avem si in Romania scoli si programe pentru asa ceva. Problema este ca nu sunt fonduri, nici macar cele de la stat. In plus oamenii care lucreaza cu instrumentele mentionate mai sus duc o lupta titanica cu mentalitatile „de sclav” despre care ai vorbit si tu.
Multumesc, Pera!
Sunt profesoara de …multi ani.Mai mult de jumatate din acesta perioada am fost director de scoala. Pana in aceasta toamna cand am simtit ca nu mai pot fii scribul care sa completeze in nestiire hartii, acte, rapoarte, note, adrese, procese verbale, analize, estimari cretine cerute la nesfarsit de inspectorat sau minister, mi-am cerrut scuze celor care se bazau pe mine siam plecat sa fiu profesoara de fizica in oraselul meu. M/am intors la prima mea pasiune, stiintele naturii, dar intre timp, pentru ca eu le-am tradat, m-au lasat si ele pe mine. Aproape ca nu mai stiu fizica de liceu. Ma ingrozesc cum sa le-o pot eu baga pe gat elevilor cand eu abea o descifrez. Sensul, logica, generalizarile, partea de intelegere si gandire o mai am dar mor intre atatea formule. Pur si simplu nu le mai stiu. Chiar nu inteleg de ce au facut-o atat de inaccesibila, e rupta de realitate. Sunt obligata sa ating acele tinte, desi stiu ca elevii chiar nu pricep si nu vor sa priceapa. Presupune un efort imens. Cand pot fug prin materia teoretica si ajung acolo unde imi place si mie si copiii sunt interesati. Asa am vb despre regimul alimentar, miscare la ora de termodinamica ( clasa a X-a), Am ajuns sa cantam in cor formula principiului 1 al td pentru ca le-am zis ca trebiue sa o retinem indiferent prin ce mijloace, fiindca o aplic la teza, am incercat noi (clasa a XII chiar ii doare undeva de teoria relativitatii si contractia spatiului si dilatarea timpului)sa vedem unde ne/ar putea duce descoperirea vitezei mai mari ca viteza luminii … tot e fain doar ca daca am o inspectie o sa fiu facuta ca incapabila pt ca nu am atins competentele prevazute in metodica prevazuta de minister. Eu oricum am clasa f slabe si chiar e absurd sa ajung la anumite chestii obligatorii si inspectorii stiu ca elevii nu vor atinge acele standarde … un cerc vicios. Oricum in paral am facut si ce mi-a placut cu o mana de elevi, comunicari, prezentari despre spatiul cosmic, univers si am ajuns colaboratori ai Agentiei Ntionale a Satiului cosmic, ai ESA-Agentia spatiala europeana si NASA. COncluzia, multi profesori predau altfel, pe riscul lor, dar comparativ cu ceilalti profesori standard la o inspectie o sa stau mult mai jos, nu avem pb din culegeri rezolvate, nici din manual, decat cateva, nu stiu elevii definitii, formule, principii, pe de rost … ce mai needucati,… ce sa mai spun de rezultatele la bac, unde elevii trebuie sa fie niste memoratoare ambulante … si imi pare rau pt ca ii formez intro directie nedorita de nimeni…asa ca le-am propus meditatii pt bac si nu s-a inscris nimeni, sustin ca oricum nu au nici o sansa si nu prea au. Dupa rezultatele de la testele initiale sau de la bacul trecut ai zice ca sunt idioti, dar nu sunt asa, cred ca sistemul vrea sa ne dovedeasca noua si lumii ca suntem idioti. Ar fi atat de multe de zis, sunt niste oameni normali ,carora li se cere un lucru anormal si sunt batjocoriti pt ca nu il pot face.
Asa cum e invatamantul,nu concep sa nu fiu profa, doar daca as lucra intro chestie care ma pasioneaza mai tare ca asta, spatiul, viata extraterestra, sau biofizica, ce am lasat atunci o data cu licenta… influenta campului electromagnetic asupra organismelor vii, palpitant … eu am ramas in urma, vad doar la emisiuni de popularizare a stiintei pe unde s-a ajuns.
Va pup pe toti( virtual), la multi si fericiti ani!!
Articol foarte bine structurat si util. Impreuna cu un grup de prieteni ne preocupa schimbarea sistemului de invatamant. Avem si cateva idei de structura noua in care se preiau cateva elemente din educatia Waldorf, spiritualitate …. Am facut o specializare pentru management proiecte cu finantare internationala si am lucrat 12 ani in domeniu.
Daca pot ajuta cu ceva pentru un proiect va rog sa ma contactati la adresa [email protected].
Sunt si numerolog, asa ca stiu ca schimbarea este aproape. Important este sa facem ceva concret.
Adriana, Oradea
Ai perfecta dreptate, cu mentiunea ca de fapt schimbarea este in noi, asadar mai aproape decat ne gandeam …. asa ca sta exclusiv in puterea noastra sa schimbam, in primul rand sa ne schimbam pe noi (in opinia mea cel mai grea misiune) pe urma vom constata ca odata schimbarea personala produsa, prin schimbarea paradigmei vom schimba lumea din jurul nostru si pe urma lumea din jurul lumii noastre si tot asa ….
Fara sa vreau sa par altceva decat ceea ce sunt, opinia mea este ca sta in puterea fiecaruia dintre noi sa facem lumea asta mai buna, iar daca ne coagulam un grup de oameni determinati sunt absolut convins ca putem sa o facem.
Cu mentiunea ca pana prin aprilie sunt implicat in prea multe proiecte de care incet incet ma voi elibera, imi manifest intreaga disponibilitate sa facem lucrurile sa se miste.
O zi buna spor la toate si grija mare
Salut si mie
ARC
Cred ca ai uitat sa spui un alt lucru important. Ca incearca sa te indoctrineze si sa te faca sclav e una, dar daca incerci sa te opui si sa reusesti singur, sa faci invers, sa le pui bete in roate, sunt o gramada de obstacole puse sa te opreasca, e, sa nu zic aproape imposibil, dar destul de dificil incat sa ii doboare pe unii. Despre asta ce ai de zis??? (si apropo si eu sunt la poli anul 1 :D, ma tem foarte tare sa nu ies indoctrinat si obedient fata de autoritate din facultate, dar cred ca e o experienta pe care trebuie sa o fac,sa imi iau decat experientele si cunostintele folositoare…)
Nu contrazic cu nimic tot ce spui… chiar iti dau dreptate,stiu cum este… si eu vad la fel sistemul si cateodata ma simt revoltata pe sistem,ca nu este drept niciodata si niciodata nu va fi… dar nu avem ce sa ii facem numai daca ne-am uni si am darama sistemul asta… ar fi ceva(dar putine sanse).As avea o intrebare: Cum putem sa vedem care ne sunt talentele nostre innascute si acele pasiuni? Cum le indentificam?, nu stiu nu exista vreun test sau stiu eu ceva care sa arata asta….?
http://www.castigatimp.ro/mbti#.T4Nn356a_Ns
In sistemul sclavagist,am lucrat 6 ani si jumatate,la o campanie germana de masini,cu reprezentante de lux si in tara noastra.
Dupa toata munca, si efortul depus, am decis ca nu mai am nevoie sa prezint nimanui ,decit mie,responsabilitatile si sa mi obtin laudele,privind execelenta in vinzari.
Toata munca depusa,a fost catalogata si mi am copiat o pe un cd.Baza de date a clientilor-munca mea,a devenit proprietatea companiei.
Intrebarea deosebita a fost la final,la cererea aprobarii demisiei-Ce ai sa faci,de acum ,inainte, pleci la concurenta?
La asta se rezuma preocuparea.Sa nu cumva sa folosesc informatiile dobindite prin munca asidua din dorinta de a fi eu mai bun, pentru mine-un autodidact,in folosul celorlalti.
Am zis ca razbun,insa,ceva din mine, imi spunea ,preocupa te sa devii ceea ce ti doresti.
Am mai avut incercari intr un domeniu nou,si pot sa spun ca m am descurcat bine.Insa, a venit ca o luminare si incintare-cursul de maseur,facut la seral, de trei ori pe saptamina.
Parca eram in primii ani de vinzari-traiam si lucram orice clipa pentru pacienti.
Maturizarea a venit si in acest domeniu.alte tehnici si pot sa spun,ca acum ,dupa trei diplome, sint tot multumit de orice pacient nou,care sta de vorba cu mine, si e multumit ca a aflat ceva nou, si se simte mai bine.
Insa, imi tot revenea intrebarea -ce ai de gind sa faci de maine?
Asta mia revenit acum, in timp ce citeam articolul tau, Pera.
MA PREOCUP,MUNCESC SA DEVIN MAI BUN, DECIT M AM TREZIT
-ASTA E RASPUNSUL.
am invinovatit sistemul,oamenii si cei care nu au stiut sa ma recunoasca pentru ceea ce sint.
Insa, cum sa te aprecieze ei,cind tu, cu tine, dimineata,in oglinda, nu te saluti si nu te respecti la adevarata ta valoare?
ceri din exterior,ceea ce ai intotdeauna in interiorul tau.sintem deosebiti,aici, si da, din scoala ni se imprima tendinta ca nu noi,sintem cei care ne putem evalua, ci exista-psihologul,psihiatrul scolii, cei de la resurse umane care sint „CAPABILI”,sa ti dea o directie in viata.
am fost la rindu mi ridiculizat, cind am venit cu idei noi,inovatoare.
am facuto cu banii mei,si am fost ridiculizat.insa, era ceea ce credeam.si in ciuda tuturor risetelor colegilor mei, faceam sa straluceasca de bucurie autentica, acel om, care primea un set de chei ale unei masini noi, ca unui copil ce primeste prima jucarie cu telecomanda,din viata lui.
am si astfel de momente cu care m am impacat.Si m am iertat si iam iertat pentru limitatile fiecaruia.
Cunosc sistemul acesta slavagist destul de bine.
Istoria ne spune ca cica,s ar fi abolit.
E bun, insa ma reconstruiesc pe alte principii.
W.E.B du Bois spune:
Educatia e acel model de sistem al trainingului uman din interior, si dincolo de peretii scolii,care formeaza si dezvolta oamenii.
Va salut pe toti cei dornici sa va reinventati ca oameni!
Pentru Pera Novacovici: Asa cum a fost, scoala ne-a format pe noi. La acel moment nu eram noi atat de constienti cat ne-a format. Dar au venit ecourile din afara care aratau ca scoala romaneasca era apreciata. Ce faceau profesorii? (cu toata energia copiilor de care pomeneste Pera) invatau pe copii materii STASS: romana, matematica istorie, biologie, fizica, chimie…. etc., materii pe care le reluau in clasele 5 – 8 si le aprofundau in liceu (colegiu). Din facultate urma specializarea. Intr-adevar absentele constituiau o problema, dar daca nu erai prezent la ore pierdeai acea continuitate in studii si aveai carentze si mai apoi mai era si respectul fata de profesorul respectiv. Lipsa de la ora (orele) lui insemna ca, de fapt, nu ai nici un respect fata de profesor, nu numai fata de acea materie. Daca ne intoarcem la istoria scolii, in antichitate se organizau scoli tip sedinte in amfiteatre, cu dezbateri. In evul mediu, a fost scolastica, unde pedepsele pentru lipsa de interes fata de ceea ce ti se preda era dur pedepsita. Deci copilul invata de frica, nu din constiinta. Acest sistem s-a perpetuat de-a lungul vremurilor,(ca sa ne amintim de Creanga cu pedepsele de a sta cu genunchii pe coji de nuca). Copilul nu realiza importanta invataturii. Si daca o realiza, cand o realiza? Cand era deja matur si regreta? Cand era matur si avea deja griji si nevoi? Cand era matur si nu mai putea invata in ca in copilarie? Cand era matur si nu mai putea invata pentru ca nu avea timpul necesar deoarece trebuia sa-si castige traiul de zi cu zi? Indiferent de modul de constrangere, pe atunci nu se gasea alta expresie de a determina copilul sa-si insuseasca cunostintele predate. Faptul ca multi, dupa studii temeinice, nu-si mai gasesc de munca, totusi, consider ca este datorita sistemului. A unui sistem care nu mai are nevoie de atatia tehnicieni, ingineri, juristi, medici …. asa cum avea nevoie acum 30 de ani. Acum 30 de ani forta de munca era considerata ca era in minus. Atunci statul avea nevoie de cat mai multi ingineri, tehnicieni, medici, juristi, caci oricat puteau produce scolile (universitatile) tot nu erau indeajuns. Se gasea cate un loc pentru fiecare. Deci sistemul este cel care este prost. Aici trebuie actionat. Ne trebuie de fapt alt sistem. Nu arat care. Alt sistem.
NU AM PUS NOI BINE PROBLEMA.
Ce ne trebuie: un sistem de valori sau un sistem bazat pe mercantilism, pe forta financiara a banilor.Pentru ca dupa 1990 la noi totul a devenit mercantil. Omul nu mai este angrenat intr-un sistem. El este lasat singur sa se descurce. Si atunci, de fapt, este singur. Singur in fata societatii care-i ofera o loterie de posturi si sanse de viata. Iar, de fapt, unitatea a fost uitata si omul a fost lasat singur. Singur traieste singur invata, si singur moare. Scoala in intregul ei, datorita mercantilismului, nu mai est interesata in propavaduirea si propasirea de valori. Fiecare profesor este interesat sa castige. Cat mai mult. Fiecare director, rector, poate fi corupt. De aceea au avut acces in sistemul de invatamant oameni care nu sunt interesati de invatamant, de a fi dascali, ci de propriul lor buzunar. Asta s-a reflectat si in rezultatele la invatatura ale elevilor. Profesorii fiind dezinteresati – au fost dezinteresati si elevii. Mai toti isi spun: ce viitor imi poate aduce mie scoala? …. uite, cutare care nu a invatat, a stiut cum sa se invarta in viata (santaj, furturi, chiar si munca la negru sau exploatarea ei – ei , cei care gandesc, nu stiu cum au facut banii, averea) Cei care termina sau au terminat o scoala generala, un liceu sau o facultate vad in jurul lor numai dezastru, ruina, si-si pun intrebarea: eu ce pot sa-mi mai gasesc? eu ce rost mai am aici? ce rost mai are invatatura. Acum 30 de ani se construia permanent. Cei care se ridicau ca adoloescenti isi vedeau un rost conturandu-se si invatau temeinic. De aceea scoala noastra romaneasca a fost asa apreciata peste hotare. Da, atunci cand exista o pasiune intervenea si autoeducatia. Omul devenea autodidact datorita pasiunii lui. De ce nu mai poate fi asa si astazi? Tumultul vietii aduce dupa sine o disperare care dezarmeaza orice pasionat.Daca putem considera bun ceea ce s-a facut in domeniul educatiei in trecut, cum putem transpune asta nu in prezent – ci in viitor? Cum ii putem determina pe elevi sa sa fie constienti de importanta cartii, a cunoasterii (apropo de maxima lui Aristotel) si in consecinta sa fie silitori si chiar pasionati de unele obiecte?
PRIN DEZVOLTAREA SOCIETATII.
Dupa 1990 am vazut doar cum a cazut societatea noastra, am asistat la colapsul ei. Intreprinderi care se inchideau, fabrici in ruine, dezinteres general care se acumuleaza de fapt in creierul fiecarui tanar si creeaza panica. Frica ca el nu-si mai gaeste nici un loc in societatea asta. Dezvoltarea societatii aduce cu sine increderea, siguranta unui viitor posibil si linistea. Putini stiu cate cazuri de diabet a raportat Ministerul Sanatatii la nivelul anului 1990 si cate cazuri de diabet la nivelul anului 2010. Diferenta este enorma. Sa ne amintim de „miracolul japonez”. Japonia a fost si este o tara care a bagat totul in investitii. Indiferent ce facea, un japonez era convins ca-si gaseste un loc de munca a doua zi daca pleca de la o intreprindere. Pentru japonezi si acum forta de munca de care dispun este considerata prea putina. Si ei invata. Nu mai spun de chinezi care au un sistem social si de invatamant total diferit de al nostru. Dar China este singura tara din LUME care are o economie excendentara. Oare chiar nu merita sa luam niste exemple. Nu de la chinezi sau de la japonezi, dar nici sa ruinam propria noastra tara si sa aruncam sistemul nostru de invatamant la gunoi. Procentajul de la bacalauret spune toul despre interesul elevilor, al profesorilor dar si al statului in acest domeniu. Este cineva interesat sa se asocieze ideilor mele precum ca dezvoltarea societatii noastre (si nu implozia ei – caci la asta asistam acum) va impinge invatamantul pe o alta cale, mai buna?
Cu respect,
Florin
Pera
Habar nu ai cand de mult poti sa ma ajuti!
Habar nu ai cat de mult trezesti in noi!
Habar nu ai cata nevoie avem de tine!
…mi-ar place sa te cunosc personal..sa stam la un pahar de vorbe!
Pera
Iti scriu din nou…
Eram clasa a V- a si la ora de dirigentie (asa cred ..sau poate mai mare…in fine nu imi amintesc..dar nu cred ca asta conteaza)…d-na dirigenta profesoara de matematica …ne-a ridicat pe fiecare in picioare ca sa ne intrebe ce ne dorim sa ne facem cand vom fi mari..si a venit randul meu ..m-a intrebat iar eu i-am raspuns ca imi doresc sa fiu profesor de limba romana…la care ea mi-a zis ca nu voi reusi…m-a marcat foarte mult timp…nu intelegeam…
Cred ca am dat un rspuns..am simtit o umilinta..o deceptie care m-a marcat..cu ce drept a facut acest lucru…de ce?…cred ca meritam sa fiu inteleasa…aveam nevoie de sustinere nu?…euc red ca da..este foarte important ca in scoli sa fie niste psihologi foarte bien calificati…niste profesori nu doar de ochii lumii..in sfarsit…mi-am zis si eu off-ul
Si eu sunt eleva in clasa a zecea si simt cum scoala imi mutileaza personalitatea. Cateodata sunt pusa in situatii foarte grele, dar o sa lupt cu toate puterile mele ca sa ajung acolo unde imi doresc. Multumesc Pera ca mi-ai deschis ochii. O sa-ti fiu recunoscatoare toata viata si o sa le spun multor oameni ceea ce tu m-ai invatat. Numai bine!:)
scoala distruge oamenii-mana dreapta a sistemului corporatist care ne mananaca sufletele-fuga dupa banii ne-a facut sa lasam in urma cel mai de pret lucru care era indispensabil:sufletul
Incredibil, e ora 5:54 AM si nu ma pot dezlipi de acest articol. Atatea lucruri stiute, clare, evidente pe care lumea NU vrea, NU poate, NU e lasata ( toate 3 simultan pot fi cauza sau fiecare in parte) sa le VADA cu adevarat, lucruri care ne macina viata zi de zi, viata care ne traieste, nu se mai poate spune ca noi traim viata. Ne nastem ca niste fiinte complexe, interesante cel putin ( ! ) si care emana speranta REALA, si murim cu 100% mai putina cunoastere, puritate in trup, minte si suflet (evident este vorba despre o mare majoritate, patura de soldatei a sistemului, singura care ar putea conta vreodata). E trist, dar, in acelasi timp, imbucurator este faptul ca inca mai sunt oameni care gandesc corect, care vad in spatele cifrelor si mizeriilor, si personal as vrea sa ii cunosc pe toti de pretutindeni, sau cel putin cat mai multi.
Va doresc cat mai multa implinire de sine.
O zi excelenta.
De departe cel mai realist articol legat de sistemul de invatamant. Asta o spune un tanar de 19 ani care a realizat in clasa a 11-a ca scoala defapt este o pierdere de resurse si de timp…Acum singurul lucru care il regret este ca am realizat prea tarziu ca nu am nevoie de scoala pentru a fi cine vreau cu adevarat sa fiu!
Domnul Novacovici,un articol extrem de relevant !
Mare adevar ! Iti citesc articolul lunar sa nu uit ce scopuri am !
Extraordinar felul in care ai pus intr-un articol marele adevar referitor la sistemul educational. Ar fi grozav daca ar intelege asta multi dintre noi si mai ales parintii. Iti multumesc, ma ajuti foarte mult !
eu sunt profesoara….realizez cat adevar este in vorbele tale, abia acum!
mi-a placut aceasta informatie este adevarat ceea ce spui, schimbarea ar trebui facuta, solutiile trebuie sa le gasim noi toti si sa punem in practica, trebuie sa fie multi oameni ca tine, deschisi si curajosi pentru acest lucru. multumesc
Adevarul gol golut! Insa eu nu vad solutii nici pe termen scurt, daramite imediat.
Sigur ca ne-am putea lasa copiii liberi, sa simta, sa traiasca si sa invete dupa cum le dicteaza interiorul, sa nu-i mai pisam sa fie primii, sa nu mai transferam asupra lor asteptarile pe care le-am avut noi si nu s-au implinit, sa nu-i mai indoctrinam cu „pt ca asa trebuie” sau „asa- regulile”. Am putea sa-i ghidam catre scoaterea la lumina a bunavointei, compasiunii, iertarii, iubirii, fara a astepta ceva in schimb.
Am putea… Dar, problema e ca si noi, parintii venim dintr-un sistem care ne-a crescut exact cum descrie articolul, ca putini dintre noi au descoperit ca traim dupa tipare croite de altii, si mai putini isi doresc sa iasa din aceste tipare care ne incorseteaza si mult prea putini identificam acel altceva infailibil cu care sa inlocuim tiparele. Multi dintre parinti ratacesc la randul lor in cautarea raspunsurilor.
Insa totul incepe cu A VREA! Asa ca imi doresc sa fie cat mai multi cei care sa vrea si impreuna sau nu vom gasi si calea! In felul acesta vom putea schimba din temelii sistemul care, in fapt, incepe ACASA!
Ganduri bune!
Un prim pas Trebuie sa ne dorim cat mai multi schimbarea, in rest totul va veni natural. Sa facem acest pas urias acum si ne va costa mult mai putin. Vom salva vieti, vom aduce armonie in societatile noastre, vom invata sa traim cu respect fara a mai sacrifica in nici un fel alte generatii. Faceti acest cadou nepretuit copiilor vostri, voua si pamantului. Dumnezeu sa ne binecuvanteze pasii spre lumina
Chear azi vin cu o suparare fata de sistemul de invatamnt romanesc. Inca nu gasesc solutia dar inca o caut, cand nu vrei sa faci parte din turma ti se cere sa te dai la o parte. Copilu fiind agresat de alti colegi invatorea a preferat sa ceara inlaturarea copilui nostru din invatamnt ca nu se poate adapta la agresiunea din clasa. Este dureros ce se intampla in sistem, pana acum am fost cumva pe dinafara adica cumva doar cu resentimentu trait de mine, dar cand te infrunti cu realitatea pe care trebuie s-o accepti pentru copil este dur si tragic. Stiu sigur ca in clasa respectiva nu-l voi duce si nici in scoala respectiva, inca nu am alte variante decat sa lucrez cu el deocamdata acasa pana gasim o scoala cat de cat acceptabila desi putin probabil in Ro. sa gasim poate in alta tara..
Cred ca avem nevoie de cati mai multi profesori precum Pera Novacovici ,de mentori ,de oameni care au experimentat pe propria piele tot ce au de spus,oameni care sa te motiveze si sa iti spuna tot timpul atunci cand cazi :”Hai ridicate ,stiu ca poti ,rana va trece si vei invata sa mergi ” ,de adevarati lideri si prieteni
Sunt de acord! Invat la un liceu tehnic si sunt in A cu note bune, insa cred eu ca pentru a avea aceasta „mentalitate” ca a noastra trebuie sa fii un sclav bun; dupa cum ai zis tu si o zic si eu 😐
Da la inceput eram mai rebel, dar mam conformat cerintelor doar pt a merge la universitate, odata depasita etapa aceasta, doresc sa imi continui pasiunea, si sa nu mai imi pese de nimeni; sa ma descurc de unul singur!
Happy! xD
Este foarte adevarat. scoala iti da informatii pe care habar nu ai cum sa le aplici apoi in viata. Eu am terminat liceul acum 3 anii si cu toate ca am invatat destul de bine si am luat cea mai mare nota la bac.nu ma ajutat cu nimic pana acum. visul meu era si este sa ajung psiholoc ,dar din cauza problemelor financiare nu am putut incepe facultatea…am plecat in Italia sperand ca o sa ma inscriu aici ,dupa ce o sa imi gasesc un loc de munca ,dar am realizat ca e foarte greu. Cu toate ca muncesc ,chiar daca nu sunt multumita de locul de munca,banii ar fi insuficienti ca sa imi platesc studiile. Inca mai sper sa gasesc solutia de a fi cu adevarat fericita din acest pct.de vedere. sper sa imi descopar aptitudinile pentru ca am impresia ca nu stiu sa fac nimic:(
Of, ce la fix vine acest articol! Sunt cadru didactic( de vreo trei ani), „predau” educatie fizica, intr-o stuctura, undeva la km buni de orasul unde locuiesc. In satele unde predau, nu sunt sali de sport, nu am materiale adecvate dar am materiale sportive pentru gimnastica(?!) pe care nu pot sa le utilizez, neavand sala adecvata…
Ceea ce spui, Pera, este perfect adevarat….si tocmai incerc sa gasesc alt drum, altceva care sa-mi asigure venit. Am facut multe in viata de la muncitor necalificat la sef birou de export si acum profesor…nu stiu ce sa fac; cateodata am impresia ca eu sunt” defecta” ca nu sunt in stare sa fac acelasi ceva mai mult de cinci ani….nu stiu.
Intre timp mai fac o facultate de kinetoterapeut. Ma gandeam ca poate,la cati „accidentati” de acest ritm de viata sunt, as putea deschide un cabinet de kinetoterapie. Totusi, trebuie sa gasesc ceva care sa-mi asigure venituri in vederea acestei investitii…sunt in ceata, in acest moment! Articolele tale imi mai ridica moralul si-mi dau dreptate, gandim la fel, dar trebuie sa merg inainte,cu capul sus, cu mintea senina! E tare greu…
Imi iertati indrazneala :), dar parerea mea este ca trebuie sa faci si scoala ( mai multa sau mai putina ), ca sa constientizezi la un moment dat ce poti pierde. Complementar unei scoli/ sistem de invatamant care ne ajuta, pe noi si pe copiii nostri, sa fim decat cel mult mediocri este sa invatam (sa-i invatam si pe copiii nostri) sa fim/fie autodidacti (sa studiem/sa exploram materii/probleme/hobbyuri care ne fac curiosi/ care ne plac. Omul intotdeauna isi pune intrebari si are sete de cunoastere, astfel incat niciodata nu este prea tarziu.O mentalitate/alternativa de „implementat” si copiilor nostri, dar si copiilor din noi: „Eu cand voi fi mare, vreau sa ma fac…fericit !” Daca l-ati intreba pe copilul d-voastra/ pe copilul din voi : ” Tu ce vrei sa te faci cand vei fi mare ? ” ce raspuns ati primi ? 🙂
http://www.collective-evolution.com/2014/01/07/this-is-what-happens-when-a-kid-leaves-traditional-education/
1.Propui in locul orelor din banca de scoala, ore la calculator (pe scaunul de la birou).
2.Copilul sa se autocunoasca folosind psihologia .Cati copii de 12-14 ani inteleg o boaba din ,,psihologie” ?Si apoi ,unde gasesc psihologia,pe net??
3.Cum afla copilul/adolescentul la ce este bun/talentat daca nu este apreciat prin comparatie, daca nu participa la competitii ?
4.Nici un ,,mare om” nu a ajuns mare decat dupa ce a fost apreciat de cei din jur.Deci, parerea oamenilor din jur CONTEAZA.
Eu cred ca aceste sfaturi sunt foarte bune pentru un adult care a terminat scoala si nu stie incotro sa apuce.
am 29 ani si 10 clase , si regret ca nu am invatat la scoala engleza, geografia, istoria, fizica, matematica,chiar si franceza. Spun aceste materi pentru ca m-am lovit de aceste materi. Am doi copii si o sa ii indemn sa invete bine . Ce nu mai inteleg e ca am citit intr-o carte de a ta GHIDUL PERSONALITATI ALFA ( foarte buna , mia placut) e ca TE-AI LASAT DE O FACULTATE SI TE-AI APUCAT DE ALTA
Un articol foarte bun, mă bucur că am găsit blogul tău!
Fiecare fraza, fiecare cuvant mi-a captat in intregime atentia. Ma regasesc in mare parte in ceea ce afirmi tu. Imi aduc si acum aminte, cum eram extrem de plictisit in clasele 1-8. A fost o perioada din viata mea in care nu imi facea placere absolut nimic.
Teorie peste teorie si timp pierdut degeaba, asta e adevarul. Cand m-am confruntat cu primul job, am avut probleme serioase in a ma descurca. 🙂
Sincer, scoala nu m-a invatat cum nimic sa ma descurc in nici un domeniu al vietii. Ceea ce subliniezi tu Pera cu acest articol este cat se poate de adevarat si de dramatic in acelasi timp. Totusi, imi pare bine ca s-a terminat aceasta perioada.
Ce parere as putea sa am , ma gandesc decat unde am gresit , ce pot sa fac , cum sa fiu eu insumi … Lumea asta chiar e ca aia din Matrix , dar fara posibilitatea de a te trezi cu o simpla deconectare a unui fir din lumea `reala`…I`m lost …
Dupa citirea capitolului din cartea ,,Impulsul pentru vocatia ta” si a acestui articol, m-am gandit ca una din schimbarile importante s-ar putea produce odata cu generatiile cuprinse intre 6-18 ani ; si anume in activitatea taberelor ( de cercetasi, de exemplu ).
Exista cateva comunitati orientate spre dezvoltarea personala a copiilor prin arta, sport, animale, natura etc. , insa tineretul din ziua de astazi este mult mai interesat de mass-media, pc-gaming, multiplele evenimente de destrabalare si isi doresc garantia ca vor putea face asta la nesfarsit – totul dintr-o pura plictiseala.
In aceasta situatie, consider ca promovarea activitatilor ,,extra-scolare” este un prim pas important si cel mai bine s-ar putea face asta in cadrul sedintelor cu parintii din scoli.
Al doilea pas, presupunand ca bietul tanar prea ocupat cu nimic face un efort in acest sens si viziteaza o comunitate extra-scolara, ar trebui sa vada un exemplu in dascalul care se va ocupa de formarea lui. Sa vada calitati, sa il admire pe dascal, sa comunice cu acesta, sa ajunga sa aiba incredere in el.
Iar in al treilea rand, pregatirea acestor dascali este cruciala. Acestia ar trebui sa ofere tinerilor o viziune ca tot ceea ce vor face ei acolo va fi foarte important, iar lectiile sa fie ,,camuflate” in situatii de viata reale care trebuie rezolvate ( cum spus si Ken Robinson : ,,crearea climatului” pentru educatie ).
Vorbesc din experienta. In primul meu an de facultate, la balul bobocilor, am avut un astfel de indrumator. Repetitiile erau la inceput adevarate sedinte de spiritualitate si traiam in ele atat euforia salbatica, cat si cea mai crunta forma de drama. Intr-un final, noi, bobocii, am ajuns la dorinta de a elimina orice premiu din acest bal si scopul nostru era sa dam tot ce era mai bun din noi, intr-un timp imposibil de scurt, pentru a incanta oamenii cu stalucirea noastra si ai face sa simta ceea ce simteam si noi.
Ii multumesc regizorului Liviu Pancu din Targu Mures pentru aceasta experienta si iti multumesc si tie Pera pentru toate lectiile si indrumarile pe care ni le oferi !
Ma bate tot mai mult gandul sa imi dau demisia de LA servici ca nu mai rezist, nu mai vreau sa fiu in sclav, m-am saturat, vreau sa ma salveZ, avem in sistem de tot rahatul, .vreau sa FAC exact ceea ce-mi place si asta voi face … Exact ca tipul ala cu corabiile o sa da foc LA tot si voi invinge chiar daca voi umbla cu hainele rupte o perioada… O sa demonstrez lumii ca se poate si LA noi in tara!!
E adavarat tot ceea ce ai scris. E foarte bine structurat articolul si la obiect. Dar totusi cred ca ar trebui luate si partile bune si folosite in favoarea unei educatii holistice. Sunt convinsa ca vor fi persoane care ma vor critica. Experienta mea in scoala a fost buna, si am avut parte de profesori carora le-a pasat de noi ca elevi (ca fiinte umane, si nu nr. matricole). Eu spun ca depinde si de persoanele peste care dai. Sunt idioti destuli? Desigur. Si o gramada de frustrati ratati care vor sa-si razbune insatisfactia? Clar da – prea multi. Dar sunt si persoane dedicate care ofera tot ce au ei mai bun in miezul lor? DA. Sa nu aruncam cu noroi in oamenii aia. 🙂 Sistemul este suma persoanelor care-l formeaza + interactiunea dintre ele. Nu este ceva monstru de genul celui din The Wall al lui Pink Floyd.
Azi ma duc sa ma inscriu, cu dosarul cu acte, pentru examenul de titularizare. Am venit in ultima zi. Atata mi.a trebuit. Ce tipete, ce umilinte, un barbat (preot) tipa la mine si la alti colegi pt ca am venit tarziu si nu mai voia sa ne ia dosarele. Eu l.am lasat totusi acolo, dar cu indoiala in suflet.
Am ajuns varza acasa, psihic si fizic. Am tipat la randul meu la copiii mei. Sentimentul de vinovatie a urmat imediat. Si mi.am dat seama: nu mai pot face parte dintr.un astfel de sistem, de umilinte, lipsa de apreciere, supunere continua etc. Nu mai vreau sa mi se distruga spiritul, sa mi se franga aripile. Lantul slabiciunilor e lung, ca de la cap e putred pestele!
Ma reprofilez, pentru sanatatea mea mintala dar si pentru ca ai mei copii au nevoie de o mama linistita si echilibrata. Pacat de sufletele acelea nevinovate din scoala, carora li se frang aripile.
Salvarea lor consta in educatia pe care o primesc de la parinti, atunci cand se cultiva stima de sine si independenta.
Iti multumesc, Pera. Ai fost ca un medicament pentru mine, in aceasta zi trista.
Bun articol, la aceasta mă gândesc și eu de ani buni, dar ce-i de făcut, că nu ne ia nimeni în seamă și e tot mai dureros??? Fiul meu termină clasa a-XII-a și am fost să discut cu o profesoară o problemă iar o alta, cred că pot să-i spun „comunistă înrăită” se bagă în discuție să îmi creeze stări de panică, doar că avea fiul meu pantalonii, puțini ridicați…
Cum sa te salvezi? Simplu! Te duci unde mama dracu vrei! Sau unde vrea ma-ta si tac-to sa te duci! Nu-ti place matematica, literatura si gramatica, limbile straine, istoria, geografia? Nicio problema! Pe santier in Etalea nu te intreaba asta! Si nu te intreaba nici cand stergi la cur mosnegii prin Franta si Spania! Dar iti blestemi zilele cand da drumu la diaree pe tine, de vomiti si plamanii, nu doar matele! Fiti independenti! Nu stait in banca! Deranjati-i pe ceilalti, da-i dracu’ de tocilari! Sa vezi ce o sa moara de necaz ca tu te-ai modelat dupa valorile tale: Guta, Salam, Cruduta, si alte multe alte avortoane eliberate de sclavie! Doamne fereste sa stii ceva despre Bacovia, labis, Cartarescu, Joyce, La Martine… SCOALA INCEARCA SA VA EDUCE!!! CU FOARTE MULTI ESUEAZA!!! Dovada? Rezultatele de la Bacalaureat!
Salut Pera ! Ai putea sa faci un articol in care sa vorbesti despre noua ordine mondiala , modul in care suntem condusi si suntem tinuti sclavi , daca esti bine sa descreasca populatia planetei etc . Incearca sa pui accentul si pe solutii , nu numai pe problema , ca sa nu fim prea negativisti . Stiu ca probabil ai deja astfel de lucruri prin cartile tale , dar nu toti ni le permitem sa le cumparam . Poti sa scrii doar cateva articole gratis pe tema asta ca un fel de introducere si pe urma sa ne trimiti catre link-urile cu cartile tale . Iti urez intelepciune , curaj si seninatate in continuarea .
Excelent articol, o radiografie a realitatii in materie de educatie pe care ,,sistemul” il ofera tinerilor (si nu numai), care te indeamna la meditatie , autoevaluare si iti ofera impulsul necesar evadarii din sclavie. Curicula din invatamantul romanesc (la toate nivelele) nu este adaptata nevoii de dezvoltare a ,,invatacelului” sau spre a ii dezvolta abilitati sau deprinderi..drept dovada ca facultatile din Romania sunt generatoare nete de someri…iar dupa un asemenea debut in viata socio-profesionala sigur ca devii sclavul celui care iti ofera un loc de munca…cautand metode de a conserva locul de munca (implicit veniturile dobandite).Romania (prin reglementarile decidentilor sai -politicieni) nu faciliteaza dezvoltarea clasei de mijloc, de antreprenori, de liber profesionisti, incurajeaza sclavia (retributii de ,,minim pe economie”) si ajutorul social in toate variantele posibile.Este mare nevoie de mase de manevra, usor de manipulat, dependenti de firimiturile cazute de la masa bogatilor (politicieni deveniti antrepenori).Felicitari pentru articol si pentru ceea ce incerci sa faci, cu reprosul ca pretul unor materiale (al caror destinatari sunt ,,sclavii”) este relativ mare.
Salut domnule Pera, un subiect extraordinar, dar mi se pare ca mai ai de adaugat mult mai multe.
Contacteaza ma pe mesanger….
Un articol excelent, multumesc foarte mult Pera! Ai descris cum nu se putea mai bine felul cum functioneaza sistemul de indoctrinare. Voi lupta din rasputeri si le voi spune adevarul copiilor mei, astfel incit sa aiba o sansa in pus sa evadeze din aceasta ”fabrica de sclavi” cum ai numit-o tu.
173336 201674If I must say something, then nothing will stop the chatter within 882212
Well I sincerely enjoyed reading it. This post provided by you is very helpful for proper planning.