Salut!
Astăzi am un mesaj foarte, foarte important pentru tine. S-ar putea să fie unul din cele mai importante mesaje pe care l-ai auzit în ultima vreme. De aceea am o mare rugăminte la tine. După cum ştii toţi suntem puţin lipsiţi de productivitate din cauza calculatorului şi a internetului. Avem Facebook, avem Yahoo Messenger, avem Skype, avem Google Chrome sau Mozilla pe care ne aruncăm toată ziua pe internet, avem 10 site-uri deschise în acelaşi timp, încercăm să facem multi tasking, ne sună telefonul, poate ne uităm şi la televizor, mai dăm un film jos, un serial, muzică şi pe net suntem bombardaţi din toate părţile de informaţii.
Nici măcar nu ne dăm seama cum trece o zi întreagă fără să facem ceva productiv pentru că toate aceste amănunte, toate aceste elemente ne distrag atenţia şi ne răpesc puterea de concentrare.
Şi pentru că nu ne putem concentra suficient de mult timp asupra unui lucru, asupra unei sarcini, asupra unui lucru pe care vrem să-l facem, ajungem să nu facem nimic zile, săptămâni, luni şi poate ani de zile din viaţa noastră. Şi eu am trecut prin fenomenul acesta şi cred că noi toţi trecem şi este cumva inevitabil. Aşadar important e să începem cu o contra ofensivă împotriva acestui fenomen, împotriva acestui flagel.
Şi cum anume?
În momentul în care ai de făcut un material educaţional sau vrei să lucrezi la ceva important pentru tine e foarte important să încerci să închizi cât mai multe din aceste surse care îţi răpesc atenţia. Să închizi Facebook-ul, să închizi Modzila Firefox sau Google Chrome care e site-ul tău de navigare, să închizi telefonul, să-l pui pe silent, să-l ascunzi dacă se poate, să închizi muzica, serialele tot ce-i mai e în jur şi să te concentrezi pe acel lucru care vrei să- l faci.
De aceea eu te rog ca în următoarele 30 de minute să faci acest lucru, să închizi Facebook- ul, Messenger, Skype, orice tab ai deschis în browserul tău de internet, orice care ar putea să se declanşeze, telefonul să-l pui pe silent şi să înerci să te concentrezi la ce am să-ţi spun în următoarele minute. Pentru că aşa cum ţi-am spus la început cred că este unul dintre cele mai importante mesaje pe care eu am să ţi le transmit ţie.
Şi cred că îţi va schimba viaţa în bine începând chiar din acest moment.
Îţi dau câteva momente să faci lucrul acesta şi îi dăm drumul. Urmează o serie de lecţii gratuite în care eu am să încep să te duc, să te ghidez spre calea descoperirii vocaţiei tale. Nu este un drum deloc uşor, nu este deloc previzibil.
Există un tipar, câţiva paşi concreţi pe care îi poţi urma şi pe care eu i-am găsit comuni la toţi oamenii care şi-au descoperit şi valorifică vocaţia, inclusiv în viaţa mea.
De aceea cred că dacă-ţi prezint aceşti paşi, dacă te ajut să înlături obstacolele care stau în calea vocaţiei tale, dacă te ajut să-ţi descoperi şi să-ţi dezvolţi talentele naturale şi să le valorifici cred că viaţa ta se poate schimba foarte foarte mult în bine.
Hai să încep cu o mică poveste. Când aveam 17-18 ani, cum probabil deja ştii din poveştile mele, nu stăteam foarte bine cu partea financiară, părinţii erau divorţaţi, eu stăteam cu mama care este învăţătoare. Eu nu produceam foarte multi bani, eram încă elev la liceu, la partea de iubire eram din nou dezastru, mă îndrăgosteam de fete care nu se uitau deloc înapoi la mine, nu înţelegeam ce se întâmplă cu viaţa mea, am fost crescut de bunica, bunica mi-a dat sfaturi bine intenţionate să zic aşa dar greşite, care nu funcţionau în relaţia cu fetele şi habar nu aveam ce să fac.
Nu exista internetul la nivelul la care este astăzi, de fapt internetul chiar nu exista dacă stau să mă gândesc bine aveam 17 ani în 1997, deci internetul abia începea să existe. Şi nu aveam acces la toate informaţiile la care astăzi avem noi acces. Şi de aceea metodele mele de educaţie erau mai greoaie, era mai greu să ajungi la informaţii foarte bune într-un mod uşor. De aceea eram cumva constrâns. Dezvoltarea mea era cumva restrânsă şi nu puteam să mă mişc atât de repede cum o facem astăzi noi toţi.
Şi dintre cele două mari probleme ale vieţii mele ca tânăr adolescent, bani şi iubire, pe mine cel mai tare mă rodea lipsa de iubire. Sunt convins că există foarte mulţi oameni care simt ca mine, bărbaţi şi femei, care simt că dacă ar fi să aleagă dintre multă iubire şi mulţi bani cred că mulţi oameni ar prefera iubire.
Deşi repet, pare puţin contra intuitiv, pentru că toţi spun că ne dorim bani şi banii rezolvă orice.
Ei bine uite că în viaţa mea la 17 ani iubirea era dilema mea numărul unu, să fiu şi eu iubit înapoi aşa cum iubeam la rândul meu. Şi am început să studiez seducţia şi puţin pe internet, puţin prin cărţi.
Nu lungesc prea mult povestea dar vreau să spun că în 6 luni de zile am reuşit de la a fi zero în activităţi sociale, eram foarte timid, pur şi simplu nu aveam prieteni sau un model parental, o figură paternă, un bărbat, un model care să mă înveţe, pur şi simplu am învăţat singur sa imi fac iubite.
Şi cum învăţam?
Citeam informaţii de seducţie şi psihologie, le aplicam în relaţiile mele cu fetele, eşuam deobicei, dar învăţam ceva după care mergeam mai departe. Vedeam unde am greşit, citeam mai departe despre o problemă cu care m-am confruntat, încercam din nou, probabil eşuam din nou.
Citeam din nou, aplicam din nou, până la urmă am început să am mici rezultate, mici succese după care aceste succese au devenit tot mai mari până la momentul în care am vrut să-mi fac o prietenă cu care cu care făceam sex, ma întâlneam, aveam efectiv o relaţie. În 6 luni de zile pornind de la zero, imaginează-ţi ca e ca şi când nu ai ştii să conduci o maşină, ceva de genul acesta, şi înveţi fiecare lucru până când devine natural să faci lucrul acesta.
Şi in acel moment am avut o primă revelaţie şi am spus aşa: dacă pot să iei cu un lucru ca şi dragostea şi poţi să te educi în privinţa acestui lucru, la fel cum te educi în orice alt domeniul al vieţii, dacă poţi să iei o carte sau un material educativ, poţi să citeşti, poţi să aplici şi poţi să obţii rezultate, cred că prin metoda asta pot să-ţi schimb întreaga viaţă şi poţi să o aplici în ce domenii vrei tu.
Şi gândeşte-te că iubirea este un mister, poeţi, oameni de ştiinţă, psihologi, o gamă întreagă de oameni de-a lungul întregii istorii a omenirii tot timpul au spus despre iubire că este un mister, Sigmund Freud spunea după 50 de ani de psihanaliză nu a răspuns încă la întrebarea „Ce vor femeile?“. Şi eu am reuşit în 6 luni de zile să ma educ şi să obţin ceea ce-mi doream într-o relaţie cu o femeie doar prin autoeducatie.
Aceeaşi strategie: adică citeşti, îţi foloseşti mintea şi potenţialul, aplici, eşuezi înveţi din eşecuri apoi ai să reuşeşti. Şi bineînţeles că am avut dreptate în această teorie, să-i spunem, căci acest model pe care l-am descoperit a funcţionat şi în privinţa banilor.
Am aplicat şi în descoperirea si valorificarea vocaţiei mele, a funcţionat în toate domeniile vieţii pentru mine şi de atunci în folosesc de fiecare dată când am o provocare nouă în viaţă. La 10 ani de la acea întâmplare aplicând acest model în toate domeniile vieţii am progresat enorm de mult.
Şi acum aproximativ un an de zile mă aflam la înot.
Şi în timp ce înotam am avut o nouă revelaţie şi am zis în ce domeniu al vieţii poţi aplica modelul acesta?
Odată iubire, odată bani şi odată sănătate.
În teorie se spune că oamenii au trei mari probleme în viaţa lor: în sănătate, în bani şi în iubire.
Poate să aibă într-unul din aceste domenii, în două sau în toate trei în acelaşi timp. Şi m-am gândit să fac un chestionar în care să-i intreb pe oameni care sunt cele mai mari probleme în viaţa lor. Şi făcând acest chestionar am descoperit că într-adevăr oamenii aveau probleme mari în cele trei domenii pe care ţi le-am enumerat.
Însă surpriză, am descoperit că mai există alte trei domenii despre care nu citisem niciunde însă care au reieşit în urma acestor chestionare.
Şi anume: socializare. Foarte mulţi oameni nu spuneau nici de sănătate nici de bani nici de iubire. Spuneau: sunt singur, nu am prieteni, aş vrea să-mi sune telefonul. O altă mare problemă pe care oamenii o aveau era vocaţia, deşi o bănuiau.
Sunt foarte mulţi oameni care nu se plâng de sănătate, de socializare, de bani, nu s-au plâns de iubire, de relaţii ci spuneau că nu au niciun scop în viaţă, vreau să ştiu care este misiunea mea, scopul meu, destinul meu. Asadar , o alta mare problema: vocatia
Cea mai mare problemă, iată a şasea problemă mare pe care oamenii o au este partea psihologică a vieţii lor în care intră încrederea în sine, inteligenţa emoţională, o întreagă gamă de probleme psihologice pe care oamenii vor să şi le rezolve.
Şi practic am descoperit 6 domenii în care oamenii au probleme.
Şi am descoperit şi în viaţa mea că mă învârteam între aceste 6 domenii.
Poţi să ai probleme în toate şase, poţi să ai doar într-unul.
Dar ca să progresezi şi ca să ai o viaţă extraordinară e foarte important să stai bine în toate aceste 6 domenii pentru că dacă într-unul nu stai bine toate celelalte sunt afectate. Cum e să ai sănătate, iubire, să ştii vocaţia şi să n- ai bani, noroc.
E o durere mare ce ţi se întâmplă şi toată energia ta merge spre făcut bani.
Cum ar fi să ai şi bani şi iubire şi vocaţie şi prieteni mulţi dar să nu fii deloc sănătos, să fii foarte bolnav. Ar fi dramatic, toată energia ta şi timpul tău şi eforturile tale s-ar îndrepta spre a fi sănătos. Aşadar nu putem fi fericiţi, împliniţi dacă stăm rău într-unul dintre aceste domenii.
Ei bine înnotam în bazin aşa cum îţi spun şi am avut o revelaţie şi am zis ok!
Dacă un om vrea să-şi schimbe întreaga viaţă atunci e nevoie să lucreze la aceste 6 mari domenii, avem trei mari principale de care ţi-am zis: sănătate, iubire şi bani şi avem alte trei pe care le-am numit secundare dar nu sunt mai puţin importante decât celelalte trei: socializare, vocaţia şi psihologia.
Şi în momentul acela am zis că vreau să fac un program şi să ajut pe oameni să schimbe întreg stilul de viaţă; şi acel program s-a numit Impulsul –pentru noul tău stil de viaţă, pe care probabil îl ştii.
Ei bine, programul acela a fost un succes, am avut rezultate foarte bune, am mărturii de la oamenii care au participat la acel curs care şi-au schimbat viaţa în bine, deloc întâmplător şi eu personal mi-am schimbat viaţa în bine practic în acelaşi timp cu cursul, am început să fac sport la cu totul alt nivel faţă de cum am făcut până atunci, am vrut să mănânc cu totul altfel cu mult mai sănătos, chiar strict, viaţa mea relaţională, iubirea a crescut în calitate, partea financiară a crescut în calitate, calitatea prieteniilor, a relaţiilor pe care le am au crescut în calitate, am învăţat mult mai multă psihologie, practic şi eu personal am reuşit să- mi schimb viaţa, să-mi schimb stilul de viaţă să spunem, în ultimul an de zile.
Ceea ce nu am apucat să spun încă, foarte pe larg, este că în acelaşi timp cu această revelaţie care a adus la Impulsul – pentru noul tău stil de viaţă, a venit imediat următoarea revelaţie şi am zis stai puţin… într-adevăr dacă un om îşi doreşte să-şi schimbe întreaga viaţă lucrează la cele 6 domenii.
Foarte bine!
Dar m-am gândit la viaţa mea.
Cum am progresat în viaţă?
Am lucrat la toate cele 6? Mi-am dat seama că nu!
Am lucrat la unul singur iar acel un singur domeniu le influenţează pe toate celelalte.
Am lucrat doar la vocatia mea! Iar vocatia iti poate influenta in bine intreaga viata
În momentul în care mi-am descoperit vocaţia primul lucru care s-a întâmplat fost că am început să studiez psihologie.
Aşadar acel domeniu de psihologie pe care ţi-l spun, automat şi de la sine se rezolva.
Pentru că eu fiind pasionat de psihologie citeam încontinuu, mă dezvoltam încontinuu şi încercam să fiu mai bun în continuu, în fiecare zi ca să mă ajut pe mine şi pe cei din jur cu lucrurile noi pe care le descopeream şi le experimentam.
Domeniul iubirii si al seducţiei a fost prima mea iubire să-i zicem aşa prima ramură a psihologiei aplicate pe care am studiat-o, permanent am căutat să fiu la zi, să fiu la curent cu tot ce apare nou, cu tot ce se descoperă nou în acest domeniu al iubirii, al relaţiilor, al seducţiei şi permanent mi-am îmbunătăţit eu calitatea vieţii în acest domeniu fiind mai împlinit, mai fericit în relaţiile pe care le-am avut. Aşadar al doilea domeniu mare care s-a dezvoltat datorită vocaţiei mele, psihologia, a fost partea romantică a vieţii mele.
Apoi banii, am făcut un bussiness, o afacere din pasiunea cu psihologia.
Când sunt foarte pasionat de ceea ce fac am început să câştig bani, după câţiva ani care au fost foarte grei, care am fost sărac lipit în anii studenţiei în momentul în care am început să dobândesc experienţă, să ajut oamenii, am început să scriu cărţi pe care am început să le vând, la început prost după aceea din ce în ce mai bine, am învăţat marketing, am învăţat să mă promovez din ce în ce mai bine, am avut grijă să ştie lumea de mine că exist cu ajutorul internetului, aşa cum te sfătuiesc şi pe tine să faci şi practic am mers pe acest drum de a deveni expert în ceea ce fac, expert în psihologie.
E un drum foarte lung, un drum care pentru mine e în plină desfăşurare însă rezultatele sunt din ce în ce mai bune. Şi astfel eu practic trăiesc din psihologie, trăiesc din vocaţia mea şi astfel datorită vocaţiei mi-am rezolvat o altă problemă majoră a vieţii care ar fi problema financiară.
Apoi prietenii, anturajul. Datorită faptului că mi-am descoperit vocaţia şi că mi- am transmis mesajul cât de bine am putut şi la cât mai mulţi oameni am început să atrag în viaţa mea oameni asemeni mie, oameni care fac ceea ce fac şi eu oameni care şi-au descoperit şi ei, la rândul lor, vocaţia. Şi astfel anturajul, prietenii mei, grupul meu cu care îmi petrec timpul şi cu care lucrez şi pertenerii mei de afaceri sunt oameni extraordinari, de calitate, de la care şi eu pot să învăţ foarte multe şi în acelaşi timp pot să le ofer foarte multe. Aşadar problema de socializare calitatea anturajului pe care îl ai, din nou datorită vocaţiei am fost influenţat foarte puternic.
Apoi datorită faptului că munceam foarte mult am neglijat sănătatea sănătatea multă vreme, adică făceam sport haotic, mai mergeam la înot, mai mergeam la un fotbal, mai alergam însă nu mă ocupam niciodată aşa cum ar fi trebuit de alimentaţia şi de sportul meu, le-am tratat ca un amator şi de multe ori datorită faptului că lucram foarte mult foloseam asta ca şi scuză şi spuneam „vai, nici azi nu am lucrat, nici mâine nu o să apuc, nici poimâine nu o să apuc să fac sport, sunt stresat şi de aceea mănânc mai mult, mai bag dulciuri în mine, mai beau pepsi, cola ce-o fi, “, şi am ajuns în urmă cu doi ani de zile să fiu supraponderal, aveam 80 şi ceva de kilograme, aproape 90.
Şi ce s-a întâmplat, am zis… eu sunt psiholog şi îi învăţ pe alţi oameni să aibă succes în viaţă, să fie altfel, dar stai puţin!
Eu am uitat de mine, cum e posibil lucrul acesta? Şi cu scopul acesta interior, vocaţia mea, am zis că eu toată viaţa mea voi face psihologie şi voi face ceea ce fac astăzi şi e foarte important să fiu cat mai în formă.
Citind, am descoperit că dacă eşti în formă fizic, dacă mănânci sănătos şi faci sport, cantitatea ta de energie creşte, ai mai multă energie fizică, poţi să munceşti mai mult să ai rezultate mai bune.
Energia emoţională creste in calitate. Ai mai multe stări pozitive, sportul îţi declanşează endorfinele, hormonul fericirii şi astfel te simţi mai bine în fiecare zi, deci calitatea energiei creşte. Apoi puterea de concentrare îţi creşte, mintea lucrează mai bine pentru că mintea şi corpul nu sunt deloc lucruri separate, ci sunt împreună.
Când corpul este bine ajutat de sport creierul este şi el bine. Mens sana in corpore sano, ştim bine.
Apoi calitatea energiei spirituale, motivul, motivaţia, de ce faci ceea ce faci? Din nou când tu te simţi bine în corpul tău şi ai şi vocaţia descoperită şi pasiunea care arde în tine, poţi să faci lucruri extraordinare în viaţă şi astfel mi-am dat seama că la baza piramidei este sportul, corpul meu fizic.
Şi având această revelaţie, tot vocaţia şi tot dragostea de psihologie m-au împins practic şi am zis că de acum încolo, sportul şi alimentaţia sunt prioritatea numărul unu pentru mine, nimic altceva.
Şi am început să fac sport cu Sorin, probabil ai văzut în materialul video de la Impulsul, ţi-am oferit un interviu cu el.
Sorin este vice-campion naţional şi am învăţat enorm de multe lucruri de la el, nu doar partea de sport efectiv ci şi filozofie de viaţă, despre corp, despre psihologie, în fine, nu intrăm acum în amănunte vei avea ocazia să-l cunoşti pe Sorin într-un viitor foarte apropiat. Ei bine cred că am să încerc să-ţi explic pe scurt cum lucrând doar la vocaţia mea inevitabil toate celelalte domenii ale vieţii mele au luat o turnură mult, mult mai bună.
Trăim într-o eră în care suntem compleşiţi de muncă, nu avem timp, nu avem energie, suntem bombardaţi de informaţie, nu ştim unde să ne mai îndreptăm atenţia şi trec zilele una după alta, şi săptămânile şi lunile din viaţa noastră şi nu reuşim să ne atingem scopurile,nu reusim să atingem rezultatele pe care ni le dorim.
Având aceasta a doua revelaţie cu vocaţia am zis: Cum ar fi dacă nu trebuie să lucrezi la toate cele 6 domenii în paralel în acelaşi timp.Cum ar fi să te concentrezi doar pe unul calumea, pe vocaţia ta şi acest lucru îţi poate schimba întreaga viaţă.
Cum ar fi?
Cred că ar fi extraordinar!
Şi am început să urmăresc alţi oameni care şi-au descoperit vocaţia şi mi-am dat seama că într-adevăr există foarte mulţi oameni care se poate să nu aibă suficienţi bani în viaţa lor, să nu aibă suficientă iubire în viaţa lor, să nu aibă sănătatea perfectă, să n-aibă un anturaj sau un grup de prieteni cum şi-ar dori şi totuşi, formându-şi vocaţia, acea pasiune îmbinată cu talentele naturale, ti se schimbă întreaga viaţă.
Automat toate celelalte domenii au grijă de ele însele. Fără să mai faci nimic decât să te concentrezi ca în fiecare zi să arzi pentru vocaţia ta, pentru pasiunea ta.
Şi am zis, cum ar fi dacă aş ajuta cât mai multă lume să-şi descopere acest foc interior?
Să-şi descopere vocaţia!
Şi în următoarele trei materiale îţi voi da paşii exacţi pentru ca tu să-ţi poţi descoperi vocaţia.
Tot ce trebuie să faci este să fii alături de mine să mă urmăreşti, să ai la dispoziţie o foaie albă şi ceva de scris ca să-ţi ie notiţe şi-ţi promit că dacă eşti implicat 100%, dacă înlături toate celelalte surse care îţi distrag atenţia şi eşti concentrat 100% pe mesajul meu sunt şanse foarte, foarte mari să găseşti nişte răspunsuri la marile întrebări pe care tu le ai în viaţa. Aşadar în următoarea lecţie pe care o vei primi vom vorbi despre cele 12 mari obstacole care stau în calea descoperirii vocaţiei tale.
Nu putem vorbi despre descoperirea vocaţiei fără a înlătura obstacolele. Aceste 12 obstacole au reieşit, le-am descoprit în urma intervievării a peste 1000 de oameni.
Din aceşti 1000 de oameni majoritatea nu şi-au descoperit vocaţia încă, unii şi-au descoperit-o şi oamenii vorbeau despre cam aceleşi obstacole. Se tot repeta tiparul. Unii spuneau de exemplu frica, mă opreşte să îmi descopăr vocaţia. Frica poate fi de mai multe feluri.
Unora le era frică de eşec, altora le era frică să acţioneze, altora le era frică de ce vor spune cei din jur, alţii pur şi simplu nu aveau încredere în forţele proprii. Ideea e că multe treburi se învârteau în jurul fricii.
Şi acesta este un mare obstacol în calea descoperirii vocaţiei. Noi avem aici 12 despre care vom vorbi şi vom învăţa să le şi depăşim pentru că primul pas în descoperirea vocaţiei este să înlăturăm aceste obstacole.
Ce vreau de la tine acum este să-mi laşi un comentariu sub acest material în care să-mi spui povestea ta legată de vocaţie, vreau să ştiu ce ai încercat să descoperi vocaţia, cum anume, ţi-ai descoperit-o, daca nu ţi-ai descoperit-o, ce obstacole ai întâmpinat.
Efectiv vreau să ştiu care este povestea ta legată de descoperirea şi valorificarea vocaţiei tale, care sunt talentele tale înnăscute, dacă le ştii, dacă nu.
Vreau să ştiu povestea ta, am să citesc toate comentarile şi am să răspund la ele. Îţi mulţumesc, ne vedem în următoarea lecţie despre înlăturarea obstacolelor.
Te-am salutat!
Pera Novacovici
Materialul video pentru acest articol il gasesti aici: http://impulsul.ro/impulsul-vocatia/video/cum-vocatia-schimba-totul
Varianta mp3 si imaginile din articol la calitate buna pentru desktop-ul tau sunt aici: http://impulsul.ro/sites/default/files/Vocatia%201.zip
30 de răspunsuri
Bună dimineața,
Citesc materialele tale cam de o săptămână și constat că multe dintre ele îmi sunt cunoscute instinctiv, intuitiv. Recunosc că am fost în concediu săptămâna aceasta și de aceea am avut timp. Altfel… sunt într-o goană nebună, ca toată lumea, de altfel. Să-ți spun pe scurt despre mine? Păi, am 43 de ani ( în curând 44..) și am avut o viață așezată, cuminte, iar prinvind in afară sunt o femeie puternică, realizată.
Despre vocație? Nu știu… am făcut ceea ce trebuia. Am mers la serviciu, am încercat să mă achit de sarcini, am respectat regulile impuse. În ultima perioadă îmi regăsesc tot mai greu locul în această societate transformată în junglă. Principiile mele de viață par să nu mai fie actuale. Dar eu mă încăpățânez să fie eu. Cred că sunt o femeie alfa. Nu știu de ce, că eu nu-mi propun asta conștient, dar eu sunt un fel de lider pe unde mă duc. Așa am fost din copilărie. Nu mi-a adus beneficii, dimpotrivă, dar nu cred că aș fi putut face altfel. Și mi se pare paradoxal că am soluții pentru alții, iar pentru mine… nu prea am timp să mă gândesc și nu prea știu cum să fac și ce să fac.
Oricum, am senzația – mai ales acest an a fost unul de top- că mă lupt cu morile de vânt. Parcă toată lumea a înnebunit. Dar eu merg pe drumul meu: sunt mândră, conștientă că sunt un om deosebit, știu că nu am mințit și înșelat pe nimeni, mi-aș dori să îi ajut pe alții, dar nu știu cum să fac asta, așa că sunt apreciată doar de cercul meu de cunoscuți. La un moment dat m-am gândit la o implicare politică, apoi am renunțat la idee – nu părea productivă. Dar m-am înscris la un master și acum merg la școală și fac ceea ce-mi place cel mai mult- învăț. Sunt nemulțumită de ceea ce se întâmplă cu noi, cu valorile noastre, cu țara noastră… dar ce pot face? Oamenii sunt din ce în ce mai lași, mai speriați, mai triști, mai săraci… Măcar eu nu mi-am pierdut entuziasmul și busola. Nu am bani, dar am un suflet mare, curat și plin de iubire, am o minte sănătoasă și consider că sunt mai bogată decât mulți miliardari. Iar averea mea sunt prietenii și faptul că în cercul meu de cunoscuți am locul meu, bine determinat. Citindu-te pe tine am realizat că sunt alfa. Trebuie să-mi asum asta și să dezvolt… sper să știu și cum. Până acum am făcut-o fără să știu. Oricum, mulțumesc pentru gânduri și idei. Ciao!
Eu mi-am descoperit vocatia de vreo 3 ani ( cam de prin clasa a 6-a ): cantatul la chitara.
Singurul obstacol pe care-l intalnesc e ca toata lumea ma descurajeaza ( inafara de profesorul meu de chitara ) si imi baga replici de genul „doar unul din un milion reuseste, deci n-ai cum :P”.
Vocatie? Ei bine, stiu doar ca-mi place enorm sa calatoresc, imi place enorm sa stiu lucruri interesante, sa stiu cum functioneaza lucrurile, sa ma ocup de calculatoare. Totusi, nu stiu daca mi-am gasit vocatia.
Obstacole? Facultatea. Ma umple de lucruri inutile, imi ocupa o gramada de timp si uneori am impresia ca ma termina psihic. Pur si simplu imi vine sa ma las.
Frica de esec. Daca plec si nu reusesc nimic. Le sunt dator parintilor mei, trebuie sa-i fac mandri intr-un fel.
Si, cum ai spus si tu, sunt constient de faptul ca, daca lucrezi la ceva cu pasiune, iti descoperi vocatia, restul lucrurilor vin de la sine. E simplu, esti in armonie cu tine, esti in stare de orice.
Ce-am facut pana acum ? M-am gandit ca vocatia ar trebui sa se afle printre lucrurile care-mi plac. Am citit cateva carti, am rasfoit cateva siteuri. Oarecum ma simt blocat. Nu stiu incotro ma indrept.
articolul e foarte bun (pt. mine)astept celalalt despre cum inving frica..teama .Sper sa foloseasca la toata lumea cum mi-au folosit mie articolele tale si mp3 mult succes si inca odata la multi ani!!!!!!
Bună,mă numesc Isabela și vreau să iti spun că esti o revelatie in viata mea, stiam multe din aceste lucruri dar parca nu le-am auzit niciodata spuse atat de clar si tare, nu mi-a rasunat in fundul creiului niciodata adevarul atat de limpede.. in primul rand vreau sa spun ca sunt de acord cu ceea ce spui tu, asa e, ne paralizeaza frica si nu mai facem acele lucruri marete pe care le dorim. Povestea mea de viata seamna f mult cu a ta, doar că e muuuult mai tragica.. doar că mama in viata mea e un adevarat personaj de basm, e de un obtimism bolnav ce pe mine m-a scos din pepeni mereu si probabil m-a facut atat de pesimista cum sunt azi. Chiar de ce unii oameni sunt atat de optimisti si increzatori in ei si altii nu?? poate o fi copilaria de vina sau personalitatea.. cat despre cariera stiu ce imi doresc, la ce sunt buna, de curand am realizat, dar nu reusesc sa ma mobilizez.. de ce?.. frica, lenea si celelate 10 obstacole.. ce e de facut?
Salut Pera.Pentru inceput vreau sa te felicit pt ceea ce ai realizat pana acum si pentru articolele tale, sunt extraordinare si intr-adevar de un real folos.
Vocatia: greu de spus daca voi reusi vreodata sa imi descopar domeniul potrivit personalitatii mele, uneori simt ca sunt una din acele persoane amintite de tine in unele articole, persoane care parca nu au nici un rost in viata. M-am intrebat, si nu o data de ce nu reusesc sa descopar acel ceva care sa ma atraga, mai ales acum cand accesul la informatie este mai usor decat oricand,cand am posibilitatea sa citesc opinii si trairi ale persoanelor care au reusit intr-un anumit domeniu, am ocazia poate chiar sa intalnesc astfel de persoana care sa ne descrie etapele succesului lor in amanunte. E posibil oare sa nu am suficienta vointa, ma confrunt oare cu o alta problema pe care mintea mea nu este pregatita sa o constientizeze? Nu ma pot plange de o copilarie nefericita sau de lipsuri, am terminat liceul de profil sanitar cu gandul de a ma inscrie la o facultate in acelasi domeniu, in ultimul moment m-am razgandit fiind influentata de membrii familiei si m-am inscris la doua facultati Psihologie si Stiinte Economice, ulterior ajungand sa optez pt Stiinte Economice sub preteztul ca „e de viitor”. Dupa finalizarea facultatii am optat pentru Master De Management Antreprenorial, insa trebuie sa recunosc ca nu stiu motivul pentru care am facut aceasta alegere. Intre timp, m-am angajat la o companie furnizor de servicii outsourcing si in paralel cu job-ul m-am inscris la o postliceala sanitara cu gandul ca va urma si o a doua facultate in domeniul sanitar. Acum insa nu mai am nici job si nici postliceala nu am finalizat-o, asta pentru ca am fost nevoita sa plec din tara pentru o perioada nedeterminata de timp, tatal meu avand probleme grave de sanatate. Insa job-ul pe care il aveam nu ma multumea, chiar aveam in plan sa renunt la acel job, iar in ce priveste postliceala sanitara, pe parcurs, in timp ce imi faceam stagiul de practica la unul din spitalele din oras eram tot mai putin convinsa de progresele obtinute. Evident ca nu ma astept la o transformare intr-o persoana de succes peste noapte, insa cred ca fiecare pas facut, daca e sa fie catre obiectivul propus iti aduce satisfactie. Acum cand problemele de sanatate ale tatalui meu s-au ameliorat, sunt pusa in situatia de a lua o decizie, de a alege o cale , si crede-ma am impresia ca nici una nu este pentru mine, sunt pe nicaieri….:(
Salut Pera!
Ma numesc Georgian si aceasta este povestea mea.
Am 26 de ani si acum ceva mai bine de un an am aflat de Personalitate Alfa. De atunci si pana acum am stat ”deoparte” si am citit.
Aproape tot ce am citit pana acum (si am ascultat) erau lucruri, idei, concepte pe care, in subconstient, le identificasem de mult si doream sa le aplic… DAR, muppet-ul din mine gasea mereu scuze si piedici ”externe” care sa-mi spuna ca ”nu este o gandire sanatoasa, daca vrei sa traiesti linistit”. Greseala mea din start ca baiat educat sub ”mana de fier a sistemului” a fost sa trag un egal mare intre linistea/confortul traiului fara riscuri SI linistea interioara. Big No-No! Intrebarea vietii mele a fost si este in continuare: „Care este menirea mea suprema? Ce vreau sa fac in viata care sa creeze atat satisfactie proprie cat si valoare de lasat urmasilor?”
Sunt un tip activ, imi place sa fac multe activitati (canto-karaoke, dans, sport, pian, chitara, bowling, etc.) dar sunt mediocru la toate, fiindca niciuna nu ma atrage asa de mult, niciuna nu ma pasioneaza. La scurt timp dupa ce am inceput sa citesc din materialele tale, am inceput sa ma gandesc serios la acest aspect. De actionat, actionez greu sau aproape deloc, pe fiecare domeniu in care simt ca trebuie sa cresc pentru a fi un Alfa desavarsit (am inceput mai ales cu conditia fizica, stilul vestimentar, atitudinea pe strada si abordarea femeilor).
Profesional, sunt licentiat in marketing si master in management, dar ceva in mine spune ca marketingul nu e de ajuns, nu este viziunea completa a ceea ce ma caracterizeaza din pdv profesional. UN LUCRU STIU CA IMI CREEAZA O SATISFACTIE NESPUSA: sa-i fac pe cei din jurul meu sa se simta bine, sa lase grijile, sa rada, sa fie mai buni, sa le povestesc, sa ii uimesc, sa ii invat ceva nou! Cum s-ar traduce in viziunea ta aceasta activitate intr-o profesie: instructor? life coach? povestitor? comediant? Psiholog? (eventual poti completa…). Am facut testul Myers-Briggs si mi-a iesit ENEJ. Concluzie: macar stiu ca nu m-am mintit pe mine insumi.
Sunt constient ca tot de mine depinde acest proces de identificare a vocatiei. In linii mari m-am identificat foarte mult in ceea ce faci tu, ca psiholog, trainer, marketer etc.
Iti multumesc pentru ca existi si pentru materialele, cartile, mp3-urile interesante si m-ai ajutat in vizualizarea propriului potential! Recunosc ca nu am fost activ pe blog si n-am prea lasat feedback legat de materialele tale, alegand doar sa le citesc si sa incep treptat sa actionez. Cert este ca, cu cat voi actiona mai mult, cu atat voi putea spune mai multe.
IN CONCLUZIE: Firul l-am prins. Este subtire si mereu ameninta sa se rupa, dar cu atat mai mult ma provoaca sa nu-i dau drumul. (o metafora a identificarii propriei vocatii) Psihologia ma poate completa, ce-i drept. Perseverenta si rabdarea sunt armele mele la care care incerc din rasputeri sa nu renunt. „Impulsul” este jocul de jucat, iar „actiunea” este arma principala.
Ma inclin.
Wow, super tare.
Foarte bine asa, Pera.
Si versiunea video si versiunea text. Mare imbunatatire, in felul asta fiecare alege modul preferat, si ajungi la mai multe persoane. 😉
Cel mai bun tratament a-si spune dupa parerea mea in vocatie,iubire,relatii s.a.m.d este esecul fiindca atunci cand ai gresit si ai simtit pe pielea ta,cand vezi ca nu ai patit nimic si ESTI INTREG ai prins curaj,acel curaj cu care poti trece mai departe.
salut….pera…sunt impresionat de materialul acesta…am 19 ani (aproape 20)sunt in momentul vietii in care presupun ca mi-am dscoperit vocatia…cred cu tarie in lucru asta…dar ma confrunt cu diferite esecuri..si am capatat speranta cand am vazut in materiale tale progresul in orice domeniu…incerci…esuezi…citesi…reusesti..esuezi..citesi…reusesti…imi plac materiale tale…si incerc sa aplic mai mult…cu respect…klaudyu
Buna Pera,
Da, mi-am descoperit vocatia cand inca nu stiam sau intelegeam cu ce se mananca:sa-i ajut pe oameni. Sunt medic,lucrez si in domeniul asistentei sociale, administratiei,training. Si ai dreptate, daca-ti urmezi vocatia ai satisfactii si in celelalte 5 domenii.
Succes
Ciao! Din pacate Timisoara are putini oameni valorosi,de succes, ne place sau nu ne place. Dan Negru nu e un exemplu, nici Nicoleta Voica, nici Brigite Sfat(singurul ei merit e ca e cu un mitic celebru), nici ministrul agriculturii. nici alte exemple (penibile). A venit Marian Iancu(ca bogatii nostri nu-s in stare) sa ne faca echipa de fotbal. Parca acum cu baschetul stam mai bine dar nu avem sala(avem cea mai urata sala din tara).Nu avem stadion, nu avem sala(cum spuneam), nu avem strazi, nu avem oameni de televiziune(analog-ul e slabut), nu mai reprezentam nimic dupa revolutie. Si uite asa Pera ai aparut tu si mi-am dat seama ca faci parte din timisorenii valorosi, adica oricand un bucurestean(vrem nu vrem la Bucuresti sunt apropape toate valorile tarii, malaiul)ar putea apela la serviciile tale. 2 lucruri am sa-ti reprosez:
a) nu mi-ai raspuns la un email([email protected], poate pe aia de impuls raspundeai ca e mai comerciala) si stiu ca esti f ocupat, vrei nu vrei sa recunosti ai ajuns vedeta (asta nu e rau)
b) Trebuie sa faci lectii de dictie; ai o dictie sacaitoare, neplacuta, vorbesti pitigaiat, vocea e cam tremuranda, te grabesti. Stiu, fondul e super, dar uneori si forma ne trebuie. Sa nu crezi ca cei cu care colaborezi sunt mai buni. Toti au o voce enervanta. Andreeea de ex, se miorlaie, are o voce f nasoala, noroc ca zice bine ce zice, dar uneori te calca pe nervi. Practic vorbiti toti asa cum se vorbeste in partile noastre, din pacate destul de fonfait si neplacut.Chiar nu ati observat?
Prin urmare esti un om cu defecte si calitati dar in cazul tau calitatile le depasesc pe celelalte si sper ca nu te superi, dar tu esti un perfectionist!!
Incepand cu scuzele de rigoare ca raspunsurile mele vin mai tarziu decat ar trebui, as vrea sa spun si eu doua vorbe. Eu consider ca mi-am descoperit vocatia, aceea de profesor de limba franceza, pasiunea mea inca din scoala generala. Pe parcursul vietii, la liceu, am descoperit ca eram foarte atrasa de psihologie; n-am facut nimic sa o studiez mai mult, desi mi-as fi dorit, iar acum pe la 30 si …de ani, ma regasesc cu aceeasi sete de cunoastere; de data aceasta, imi dedic timpul dezvoltarii mele personale, dupa mai multe esecuri pe plan sentimental, citesc foarte multe materiale in domeniu si inca imi doresc sa ajung psiholog intr-o buna zi; regrete am si eu ca nu mi-am valorificat talentele innascute: dansul si muzica erau si sunt inca mari pasiuni; poate fetita mea va face ce eu nu am avut ocazia; imi doresc sa-i pot oferi sansa de a nu-si rata oportunitatile. Pe curand!
Eu sincer mi-am gasit vocatia. Imi place sa ajut lumea si sa fac dreptate,..in limitele legii desigur:)Am fost la scoala si am ajuns Politist, tocmai pentru a ajuta lumea…dar spre marea mea surpriza sistemul m-a doborat din motivele p care toti le stim dar foarte multora le este frica sa le recunoasca si se complac in ignoranta si „CIUDAT”.Am profesat 4 ani si am ajuns intr-un stadiu foarte multumitor in slujba, dar cum spuneam mai devreme sistemul m-a scarbit, fapt pentru care am hotarat sa demisionez si sa o iau de la inceput”de jos” intr-o alta tara cu un sistem de valori civilizat.Am inceput prin a ma psihanaliza singur cu ajutorul unei carti in domeniu si…..wow, rezultatele au fost extraordinare in ceea ce ma priveste, fapt pentru care am decis sa imi continui drumul aici,sa invat limba foarte bine,sa studiez psihologia si a profesa in domeniu pentru a reusi sa ajut lumea asa cum simt din suflet:) Intrebarea,problema,este urmatoarea..Am zile cand intru intr-o frica ciudata ca este tarziu si trece viata p langa mine incercand sa fiu familstul perfect si sa ajut lumea…dar imediat seara sau a2a zi imi revin si cu forte noi imi continui drumul! Este calea atat de lunga, sau doar mi se pare din cauza materialismului care ne inconjoara la fiecare pas? Eu raspunsul corect il stiu:), dar am nevoie si de parerea unui expert sa imi dea ceva mai multa incredere sau de ce nu,..sa imi clatine valorile. Multumesc anticipat si astepet un raspuns cat de scurt la adresa de mail. Cu respect, admir munca dumneavoastra.
Bună,
Fac parte din persoanele care nu și-au descoperit ÎNCĂ vocația – intenționez să muncesc la mine până o găsesc, deși nu am idee cum să încep. Tu Pera spui că ai început să lucrezi la seducție prima dată, apoi că prima dată ai lucrat la condiția fizică.. Înțeleg că e greu să delimitezi cele 6 domenii.. dar totuși.. de unde se începe?
Am făcut testul MBTI de mai multe ori și mi-au ieșit tot atâtea rezultate, diferite, cu excepția primei și ultimei inițiale (respectiv I și J). Să-l mai fac o dată?:)
Eu nu știu LA CE MĂ PRICEP. Nu excelez în nici un domeniu (știu să desenez, dar nu am timp să mă perfecționez pentru că sunt tot timpul la job, un job care n-are legătură cu arta, mă pricep și la limbi străine – se prind de mine, chiar și cele mai exotice, dar iarăși, nu am timp pentru a intra mai profund în domeniu.. Le fac pe toate la nivel superficial și mi-e ciudă că nu reușesc să trec la nivelul următor.. Și ar mai fi…).
Ce ar trebui să fac? Poate am nevoie de ceva organizare..
Și aveam o curiozitate.. Cum ai reușit să te întreții în facultate, după ce ai luat-o de la capăt?
Ce cărți despre seducție poți recomanda?
Salut! Tocmai am descoperit site-ul tau si ma bucur foarte tare de acest lucru. E al doilea articol pe care il citesc, mi se pare f bun. Ei bine, in legatura cu vocatia mea: am crezut f multa vreme ca este vorba de medicina, ca voi fi un medic nemaipomenit etc. Cam din clasa a 7-a, de cand am mers la olimpiada la biologie. Acum am 17 ani si mi-a mai pierit un pic din entuziasm in legatura cu asta. Cauze, nu stiu, posibil sa fie faptul ca in ultima vreme mi s-au intamplat tot felul de lucruri care m-au descurajat in general, griji si nemultumiri care au inceput sa ma macine si sa ma impiedice sa imi doresc ceva: problemele parintilor, lipsa banilor, lipsa de socializare & despartirea de anturaj, neimplinire sentimentala, relatii tensionae cu parintii… Nu vreau sa-mi gasesc singura scuze, dar aceste probleme pur si simplu imi seaca toata energia si simt ca ma impiedica sa ma concentrez asupra viitorului. Pana in aceste momente, dorinta de a ajunge un medic bun era singurul meu stalp de sprijin in viata, insa acum vad ca incepe sa se clatine putin. Dorinta mea este sa-l impiedic sa cada de tot, altfel stiu ca m-as prabusi odata cu el… Alte talente nu stiu daca am, poate putin din domeniul artistic, gen jumatati de masura: imi place sa scriu(mici pagini literare sau poezii care ajung la revista scolii); desene in creion-tot pentru revista scolii-sa desenez chiar imi place, si ma pot lauda ca am cam invatat singura; imi place sa cand la pian, m-am apucat abia in clasa a 9-a, desi imi doream dintotdeauna, din pacate nu cant nemaipomenit, mai degraba mediocru; si asta nu stiu daca intra la categoria talente, dar fie: imi place sa urmaresc relatiile interpersonale ale tuturor celor din jurul meu, sa observ diverse comportamente, sa incerc sa citesc fiecare persoana cu care intru in contact mai mult sau mai putin. Sper insa ca ma pot ajuta singura de acum inainte si ca ma pot readuce pe linia de plutire, si cred ca aici voi gasi articole care sa ma ajute. Asadar, iti multumesc!:)
Vocatie… Hm! 🙂 Mi-am descoperito! Am avut harul sa te intalnesc Pera, pe internet, in timp ce inca sufeream enorm din cauza lipsei de iubire. M-au ajutat enorma articolele tale si vreau sa iti multumesc. Nu am apucat sa citesc toate comentariile insa sunt sigur ca toate sunt interesante si din toate ai putea invata cate ceva.
Articolele tale m-au ajutat sa imi pun intrebarile corecte, si au fost ca un punct de referinta pentru mine. M-au ajutat sa inteleg:
– de ce am actionat intr-un anume fel in trecut;
– cum trebuie sa actionez in fiecare clipa ca sa devin cel care sunt in interior, cel care am fost menit sa fiu…
Cand m-am intrebat cine sunt, ce imi place sa fac, la ce sunt bun, si ce vreau sa fac in viata mi-am dat seama ca:
– sunt extrem de creativ si visator
– imi place sa fac sport, sa ma joc si sa rad, sa confectionez diverse lucruri din diverse materiale
– imi place sa socializez chiar daca uneori am stat retras…
– imi plac copii, imi place psihologia, imi doresc enorm de mult sa ajut pe altii si sa daruiesc
– imi place natura, imi place sa citesc pentru ca sunt curios in toate domeniile, si imi place sa invat experimentand lucruri noi
– imi plac copii – pentru ca am avut grija de 6 din fratii mei 🙂
– am rabdare, imi place sa invat pe altii lucrurile pe care le stiu eu, si am chiar calitati de lider
Cand mi-am pus intrebarile pe care le-am mentionat mai sus, m-am vazut cu ochii mintii, intr-un club pentru copii/adolescenti deschis in permanenta, in care eram implicat in vietile copiilor, cu toate cunostiintele mele, si cu toata pasiunea mea.
Astazi dupa aproximativ 3 ani de zile visul acesta mi s-a implinit… clubul e deschis deocamdata doar sambata cateva ore. Tot aici am cunoscut-o si pe „EA” asa cum mi-am descris-o atunci cand mi-am cumparat Caietul visurilor. Trebuie sa am inca putina rabdare si sa ma las condus de pasiunea pentru vocatia mea. Sunt fericit! 🙂
Your are my bro and I thank you!
Rezultatele in timp si recunoasterea parintilor si a scolilor in activitatea mea de educatoare,au demonstrat.Am lucrat si mai lucrez pe un segment de viata mai putin explorat la noi 4-6-7ani.Perioada in care omul capata 80% din informatia totala si care inseamna temelia de mai tarziu.E dureros ca se incearca perturbarea sist.de la cea mai mica varsta.Parintii nu constientizeaza,cadrele accepta.Am luptat mult pt. a ramane Eu pana la capat.Ani mi-am aratat intentia de a contribui la intocmirea unei programe corespunzatoare 6 ani,mereu am fost inlaturata de umbrele ucigase ale sistemului.Nu mi-a scazut elanul dar,imi pare rau ca nu am facut mai mult.Doresc ca toti tinerii sa fie mai combativi in lupta cu ADEVARUL.
Salut Pera
Am 17 ani ma numesc Dragos si vreau sa ma dezvolt.Vreau sa-mi descopar vocatia pentru ca la momentul asta nu stiu incotro s-o iau.La scoala sunt la profilul filologie(mai mult indemndat de mama), si aproape in fiecare zi simt ca vreau sa fac altceva.
Nu stiu talentele mele, dar imi plac mult masinile(mai mult cred ca este o pasiune, stiu sa conduc, stiu regulile de baza).
Din vara anului trecut sunt pe AS si de atunci am citit mult si am aplicat foarte putin(pe mess, facebook) si am avut progrese.Am obtinut 2 dateuri pana acum din 3 la care le-am propus sa ne intalnim.Mi-am dezvoltat stilul vestimentar.Primesc complimente de la fete ceea ce inainte nu se intampla mai deloc.
Vreau sa-mi descopar vocatia si sa fiu bun cu femeile, sa fiu sanatos sa am bani, sa am prieteni si vrea asta inainte de a termina clasa a 12-a pt a nu pati ca tine, sa ma duc la facultatea gresita si sa pierd timp aiurea.
Multumesc pentru informatiile postate in articolele tale de pana acum.
salut..imi placi tare mult pe mine mai ghicit sa ai viata multa esti mare…
buna pera,
imi place sa pictez, sa scriu, mi-ar place sa am o afacere cu organizare de evenimente… ideei am… dar am si frica de care ai spus… m-am mutat de vreo cateva luni intr-un oras nou unde nu prea cunosc nimic si pe nimeni si de aceea parca frica e si mai accentuata… atat sper sa reusesc sa duc la final ce mi-am propus exact prin modul cum ai expus tu…
te salut!
Salut Pera, pai nu cred ca am facut `prea multe pentru mine, sunt la varsta aia in care te intrebi „cine sunt?”, „ce fac eu aici” (19 ani) etc…. insa am o mare problema s aceea este increderea de sine …practic imi lipseste….mai tot timpul stau prost emotional…parintii se cearta, situatia materiala este proasta, in societate nu prea stiu sa ma integrez desi fac eforturi avand in vedere ca nu locuiesc in Romania probabil asta mi-a si afectat personalitatea plecand de la o varsta frageda (13 ani) din Romania am suferit mult…dar toate aceste probleme ma afecteaza zilniz imi afecteaza starea emotionala practic nu am chef nici sa ies cu prietenii am renuntat la scoala la anul vreau sa incep din nou dar eu habar nu am ce vreau sa fac in viata asta….imi place foarte mult sa dansez dar nu stiu de ce nu indraznesc niciodata sa ma duc si eu la o scoala de dans….sa incerc sa fac ceva pentru mine…probabil situatia financiara…nu stiu…singura ma simt mai tot timpul simt ca nu am sprijin din partea nimanui in ceea ce vreau sa fac…iar in familia mea comunicarea lipseste total….asa ca trebuie sa fiu eu cea care decide ce fac cu viata mea cu viitorul meu si trebuie sa fiu puternica… eu sper ca tot ce zici tu aici sa ma ajute intr-un fel mersi 🙂
Salut Pera,
Multumesc pentru toate materialele pe care le primesc, care ma ajuta intr-o anumita masura. Cred totusi, ca este datoria mea sa caut si mai mult raspunsuri la intebarile care ma framanta(una dintre ele a fost cea legata de vocatie, daca mi-am descoperit-o sau care este).Intrebarile, framantarile si curiozitatea de a afla m-au „adus ” alaturi de voi si sunt fericita sa va citesc articolele.Daca prin aceste actiuni voi reusi sa ma descopar mai mult, voi fi si mai fericita!…In rest sunt un om normal, cu familie, am trei copii de care sunt foarte mandra.Faptul ca nu le pot oferi, material vorbind,mai multe oportunitati ca sa se dezvolte(nici eu nu le-am avut si am suferit)ma doare foarte tare!…In consecinta imi doresc sa ma dezvolt mai mult in speranta ca in viitor voi avea sansa sa fac ceva mai mult pentru ei!…Multumesc pentru ce faceti, pentru exemplul pe care ni-l oferiti!
E foarte bun materialul. Sper ca o sa ma ajute sa imi descopar vocatia. Sunt mai multe lucruri care imi plac si incerc sa ma hotarasc ce drum sa aleg.
Am citit cu atentie materialul tau, mi-a placut mult,felicitari Pera! Mi-ai cerut parerea mea, uite ca-l scriu acum.
Parerea mea este ca cel mai important lucru este SA AI INTOTDEAUNA CEL PUTIN UN PLAN B. Incerc sa ma explic…cand e vorba de prioritati in viata, sa ai intotdeauna cel putin o alternativa, un plan secund. De exemplu, legat de cele 6 mari domenii in care lumea are probleme si dintre care tu consideri ca Vocatie a primordiala. Eu cred ca fiecare din noi trebuie sa-si stabileasca singur care e domeniul prioritar si care e a doua prioritate. Eu cred ca pentru majoritatea oamenilor primele doua prioritati se afla intre: Sanatate, Vocatie si Iubire. De exemplu pentru mine prioritatea numarul unu e sanatatea iar planurile B, alternativele sunt in ordine Iubirea si Vocatia. Eu cred ca e absurd sa te focalizezi pe o singura prioritate (de exemplu pe Sanatate) caci e foarte posibil ca in anumite momente din viata sa te trezesti ca acea prioritate e in deriva (de exemplu te imbolnavesti). Daca ai un plan B, o alternativa, esti salvat, aceasta te va scoate la liman. In materie de Vocatie…si aici e esential sa ai o alternativa. Spun asta ca unul care a trecut si prin momente de succes dar si de insucces. Eu mi-am cautat vocatia acolo unde simteam ca imi face placere sa lucrez si in care simteam ca ceea ce fac e cat de cat util altora, pot crea ceva nou si pot avea aprecierea celor din jur (e important asta, cu totii avem nevoie ca sa fim apreciati!). In cazul meu prima pasiune era chimia iar a doua era matematica. Atunci cand cu chimia nu prea-mi mai mergea, m-am „aruncat” in matematica – si de foarte multe ori matematica m-a scos din nemultumirile mele din chimie. Intr-o ramura a cercetarii din chimie am lucrat si lucrez si acum… si aici am incercat sa am o tema de cercetare prioritara dar am avut intotdeauna si o tema B. Mai cred ca nu trebuie sa ne sperie prea mult mediocritatea noastra in ceea ce ne place, in special la inceput de drum, de cariera…important e sa perseverezi in ceea ce iti place, sa incerci in fiecare zi sa devii mai bun, mai eficient, mai performant si atunci sigur vei reusi…cum? Practicand in primul rand ceea ce iti place, citind, discutand cu cei mai buni ca tine…straduindu-te sa fi tot mai bun. Pera am inteles ca nu era un as in psihologie la inceput dar iata ca a ajuns o personalitate straduindu-se, citind, practicand psihologia, mergand la cursuri de formare, discutand cu cei de la care simtea ca poate sa invete ceva. Nici eu nu eram grozav deloc in chimie (unii se intrebau ce caut eu pe acolo, de ce nu-mi vad de lungul nasului si sa ma ocup de ceva mai serios:-) )si totusi, chinuindu-ma, straduindu-am am ajuns totusi „cineva” – cel putin asa arata articolele pe care am reusit sa le public. Banii m-au interesat dar nu atat ca sa devina prioritate nr 1…atunci cand am progresat in vocatie, am progresat aproape simultan si cu banii…parca banii „au simtit” ca nu pot ramane in urma vocatiei, mi s-a parut chiar ciudat paralelismul asta.
Iubirea, cel putin pentru mine, a reprezentat si reprezinta in continuare un stalp esential. Cred ca fara iubire risti sa fie compromis totul, inclusiv sanatatea si vocatia. Cum ramane cu planul B in Iubire? Hmmmm….greu de zis si totusi eu cred ca si aici e absoluta nevoie de o alternativa. De exemplu, pentru o femeie, nr 1 probabil e iubirea pentru copiii ei….planul B, in mod normal, ar trebui sa fie sotul ei…daca insa casnicia nu merge asa cum ar trebui sa mearga, e esential sa fie altcineva care sa-i acopere dorinta de alternativa in iubire; pentru ca multe femei nu au aceasta alternativa ele sunt nefericite sau devin nefericite atunci cand copiii isi iau zborul… Pentru barbati, nr 1 cred ca in mod normal e sotia iar copiii sunt alternativa, planul B. Adesea problemele vin la barbatii care sunt „abandonati” sentimental de sotiile lor din cauza prioritatii (in sens exclusiv) a iubirii catre copii lor: astfel ei se trezesc in situatia ca sunt amenintate ambele lor prioritati in iubire: nr 1 (sotia, care i-a abandonat sentimental) si nr 2 (copiii, care fie trec pe locul 1 fie devin obiectul unei invidii fata de copii, pana la un punct nejustificate, din cauza iubirii exclusive a sotiei catre copii). Infidelitatea lor apare fie ca o necesitate de alternativa, fie ca un substitut total in situatia in care atat sotia cat si copiii il abandoneaza sentimental. Cred ca intr-o familie normala infidelitatea nu se justifica, pentru ca atat iubirea din partea sotiei (nr 1) cat si a copiilor (nr 2) sunt in regula. Orice abatere insa de la normalitate (de exemplu divortul, plecarea, decesul sotiei ori indepartarea copiilor) atrage dupa sine necesitatea alternativei (nu neaparat a unei amante, poate doar a unei foarte bune prietene). Evident e valabil si invers, pentru femeie: abaterea de la normalitate atrage necesitatea unui plan B in iubire (aparitia unui amant sau a unui prieten foarte bun).
Buna Pera. Foarte interesant materialul tau, felicitari.
Povestea mea e banala sua poate nu… Stiu sa fac o multime de lucruri, dar nimic la perfectie. Cu alte cuvinte, inca ma intreb care este vocatia mea, de aceea am acceptat provocarea ta. Am fost ocupata atat de mult sa muncesc pentru a castiga existenta mea si a familiei, incat nu m-am gandit deloc la ceea ce-mi place mai mult sa fac. Dupa o casnicie de 17 ani, in care am sperat la o schimbare in bine din partea lui, am ramas cu doi copii, fara casa, cu un salariu destul de mic si cu responsabilitatea cresterii si educarii celor doi. Am avut curaj sa fac un credit pt un apartament, pe care n-am reusit sa-l duc, fiind nevoita sa vand dupa 2 ani. Locuitul cu chirie cat si lipsa unui umar pe care sa plang in momentele grele, m-au secat de putere, si mi-au sporit teama si neincrederea in mine. Asa ca, uite cate-s adunate… Imi doresc foarte mult un barbat care sa ma iubeasca si pe care sa-l iubesc. Imi place viata la tara. Sper in ajutorul tau. Multumesc!
PEra,mi a iesit ENTP la test. Stii cumva in ce domeniu crezi ca as fi talentat?
Salut Pera!
iti multumesc pentru articolele pe care le scrii si pentru sansa pe care mi-o oferi, de a lua viata de la 0. Vocatia mi-am descoperit-o cu mai mult timp in urma dar nu prea m-am dedicat cu adevarat acestui subiect, insa acum sunt la un moment de rascruce din viata mea, am avut tot feluri de ganduri de suicid, nu imi mai gaseam rostul in viata simteam ca nu mai am prieteni.
Insa lucrurile nu stau chiar asa. Am 24 de ani si consider ca sunt prea tanar sa ma las batut de viata. O voi lua de la ZERO si ma voi dedica total obiectivelor pe care le am de realizat.
Iti multumesc inca o data pentru faptul ca alaturi de alte persoane mi-ai deschis ochii asupra vietii si simt intr-un fel ca am renascut din propria cenusa si sunt foarte sigur ca voi reusi.
Numai bine Pera si multa sanatate!
You made some decent points there. I appeared on the internet for the difficulty and found most people will go together with together with your website.