Daca as fi putut sa vorbesc din burta de la mama – episod 10

Daca as fi putut sa vorbesc atunci cand eram in burta la mama i-as fi spus sa isi faca mai putine griij si sa se bucure mai mult pentru ca va fi o mama extraordinara chiar daca de multe ori i se va parea exact invers. I-as fi spus ca daca are rabdare pana fac eu 40 de ani si ea 63, va fi clar ca si-a facut treaba bine 🙂

Daca as fi putut sa vorbesc tot din burta de la mama, i-as fi spus tatalui meu ca traumele lui nu il definesc si ca exista un psiholog Carl Gustav Jung care intr-o carte de-a lui spune ca parintii fac doua greseli la fel de mari.
Prima este ca devin exact ca si parintii lor. A doua e ca vor sa fie exact opusul.

I-as fi spus tatalui meu ca a-ti forta copilul sa faca ceva si a-l neglija de frica sa nu te bagi in viata lui sunt doua lucruri la fel de daunatoare. I-as fi spus ca atunci cand voi fi mare nu va fi de ajuns sa-mi zica ”nu ti-am spus niciodata ce sa faci” si ca uneori voi avea nevoie de un tata prezent in viata mea, care sa imi dea sugestii, sfaturi si o educatie.

Daca as fi putut sa vorbesc atunci cand aveam 2 ani, le-as fi spus parintilor ca desi stiu ca sunt foarte ocupati cu munca, sa gaseasca o cale sa ma tina pe langa ei, desi poate parea o misiune imposibila.

Peste 30 de ani va fi un autor, Gabor Mate, care va spune ca daca in primii 3 ani de viata parintii nu stau cu copilul lor, niciun ingrijitor nu poate substitui grija parintilor si astfel se va naste trauma de abandon ce are consecinte in dezvoltarea creierului la copil, pregatindu-l astfel pentru o viata cu stres postraumatic si vulnerabilitate la dependente.

Daca as fi stiut sa vorbesc coerent la 3 ani, as fi putut sa spun parintilor mei ca baba aia la care m-au dat sa ma creasca imi da pită cu slanina toata ziua si apoi somnifere sa nu urlu cand vin ai mei in vizita. Si as mai fi spus ca babaciunea ia toata mancarea si fructele ce le aduc ei pentru mine si pentru ea si mie nu imi da nimic. Zgripturoaica naibii.

Stiam doar sa urlu ” ACASA” si ai mei intepretau asta doar ca pe ceva firesc, doar un dor de casa si de parinti pe care orice copil il are.

Daca as fi stiut si putut sa ii transmit mamei mele ca ce am nevoie de la ea cel mai mult este afectiunea fizica, as fi facut-o. As fi luat-o eu in brate si as fi tinut-o strans ca sa pot sparge zidul de neiubire din jurul inimii ei care s-a impietrit de la atata suferinta.

Si as fi inteles mai repede in viata ca toata munca pe care ea o facea non stop era doar o alta forma de a-si manifesta iubirea. I-as fi spus ca desi pare mai usor sa muncesti 14 ore pe zi decat sa stai intr-o imbratisare 8 secunde, corpul meu, sistemul meu nervos, creierul meu, inima mea tanjesc dupa acea imbratisare.

Dar nu-i nimic, o imbratisare este binevenita oricand si poate isi va plati restanta de afectiune cu nepotelul sau nepoata ei 🙂

Daca as fi stiut ce sa zic atunci cand aveam 7 ani, le-as fi spus parintilor ca cel mai important pentru dezvoltarea mea sanatoasa este armonia dintre ei ca si adulti. Ca cel mai important factor pentru cresterea mea sanatoasa este ca ei sa fie fericiti. Le-as fi spus ca e important sa incepem terapia de cuplu si ca amandoi au traume cat Casa Poporului si ca nu doar relatia lor este in pericol dar si intreaga lor viata.

I-as fi explicat mamei mele ca a fi orfana de tata de la 2 ani este una din cele 10 mari traume din copilarie. Ca a avea o mama dependente de alcool este o a doua mare trauma din cele 10.

Ca a fi batuta si fugarita afara din casa noaptea in timp ce este doar in pijamale la doar 13 anisori este abuz. Si ca probabil a fost abuzata emotional si fizic, neglijata emotional si fizic si asta e deja scorul 6 din 10 pe scara traumelor, dar e posibil sa aiba chiar 8 din 10.

I-as fi explicat tatalui meu ca atunci cand esti dat sa fii crescut de la varsta frageda de catre altii, in special unii care abuzeaza si te neglijeaza te califica din start la 5 sau 6 din 10 pe scara traumelor din copilarie.

Le-as fi spus ambilor mai parinti care m-ar fi ascultat stand cuminti pe scaun ca la sedinta, ca daca sunt un pic atenti, pot observa cum istoria se repeta chiar daca ei se cred mai buni, mai destepti si mai siguri pe ei decat parintii lor.

Daca as fi stiut ce si cum sa zic atunci cand aveam 9 ani, i-as fi spus tatalui meu ca mersul lui la birt zilnic, ma face sa ma simt neglijat si de cacat. Ma face sa simt ca sunt mai prejos decat ultimul betivan din birtul ala slinos pentru ca prefera compania lui decat a mea.

I-as fi spus ca imi pierd sentimentul ca valorez ceva, daca in ochii propriului meu tata eu , singurul fiu, nu par sa insemn mai nimic. Si ca pierderea iubirii de sine o sa ma coste 30 de ani din viata doar de suferinte, autosabotaj si dependente.

Si i-as mai fi spus ca atunci cand vine acasa si o abuzeaza pe mama, urland amenintari cu moartea, spargand tot in casa, nu face decat sa mai adauge un punct pe scorul traumelor mele ceea ce ma face ca la 9 ani sa am deja toate traumele de care si eu au avut parte.

Si ca toate aceste traume vor provoca niste dureri sufletesti in mine care ma vor face ca si adult foarte vulnerabil la dependente pentru ca voi cauta permanent o substanta sau un comportament care sa imi aline durerea de a nu fi fost crescut si iubit cum as fi avut nevoie.

Creierul meu se va dezvolta ca pregatit pentru razboi, permanent vigilent la pericole exterioare si asta ma va face sa nu am incredere in oameni, imi va fute relatiile si ma va adanci si mai mult in propria mea suferinta pe care o voi alina cu cei voi gasi mai la indemana, mai ieftin, mai acceptat social.

I-as fi spus tatalui meu ca in incercarea lui de a fi diferit de taica-su nu a reusit decat sa ma neglijeze ceea ce e un rau la fel de mare ca abuzul. Si ca alcoolul ala in care tot crede el ca isi gaseaste alinarea temporara nu este decat o incercare de a alina propria sa suferinta interioara dar nu va duce decat la autodistrugerea lui.

Daca as fi stiut despre traumele din copilarie si ce stiu acum atunci cand aveam 9 ani, poate as fi reusit sa fac ceva sa imi ajut parintii sa scape de o suferinta de care nu se vor elibera pentru tot restul vietii lor.

Azi am 39 de ani si tatal meu nu mai e in viata si nimic din acest mesaj nu mai ajunge la el.

Mama mea probabil isi va vedea nepoata sau nepotul in 6 luni si ea azi stie ca indiferent ce crede ca a facut bine sau rau, a facut o treaba al dracului de buna daca a reusit sa fie mama lui Pera Novacovici :))

Azi vreau sa ii spun mamei mele ca fiecare copil isi alege parintii pentru a intra intr-o scoala de formare a propriului suflet si ca eu i-am ales exact pe ei ca sa sufar iadul traumelor adunate de tot neamul lor si al meu si pentru prima oara cineva din acest lant al neamurilor celor doi parinti ai mei sa se ridice constient si pentru prima oara sa poata rupe acest lant al traumelor transmise din generatie in generatie.

Datorita parintilor mei si a traumelor aproape imposibil de dus si de depasit in anumite momente alte vietii mele, azi sunt psihoterapeut si DOAMNE!, ce privilegiu e sa fi suferit pentru ca intr-o zi sa poti alina aceleasi suferinte pentru altii.

Se spune ca shamanul se imbolnaveste intentionat ca sa experimenteze totul pe pielea lui, apoi cauta leacul si apoi primeste dreptul si cunostintele pentru a vindeca pe oricine de acea boala.

Habar nu am cum voi fi ca si tata dar cel putin stiu ce genereaza trauma si am sa incerc sa fiu atent atat cat pot.

Mai putin beat decat taica miu, un pic mai mult responsabil decat taica-miu.

Un pic mai prezent decat taica-miu, mai putin victima decat taica-miu.

Un pic mai relaxat decat taica-miu, ceva mai curajos in fata provocarilor decat taica-miu.

Suntem prima generatie ce se poate elibera de traume ce au stat ascunse in subconstient pentru ca azi avem acces la mai multa educatie, constientizare si conexiune decat am avut vreodata in istoria cunoscuta a omenirii.

E o sansa de care trebuie sa profitam sau vom suferii in continuare din cauza mostenirilor ce nu ne apartin, nu le-am cerut si nu ne ajuta cu nimic, dimpotriva.

Per aspera ad astra
Pera Novacovici

P.S. Daca doresti sa intri intelegi traumele din copilarie si sa scapi de consecintele lor, ai audiobook-ul Alfa si Shamanul:
https://edukiwi.ro/peranovacovici/alfa-si-samanul/