Că tot vine Valentine's…
Așa numita „suferință din iubire” nu vine din iubire, ci din slăbiciunea individului cu sufletul atrofiat care se trezește dintr-o dată tras din micimea existenței lui și responsabilizat cu sarcina nobilă de a purta iubirea transformatoare și etern creatoare.
Iubirea înseamnă dăruire.
Pai cum să nu suferi din iubire când nivelul tău de înțelegere este să iei cât mai mult fără să simți nevoia de a dărui înapoi?
Iubirea înseamnă să îți asumi responsabilitatea pentru binele celor pe care îi iubești, pentru simplul fapt că poți.
Cum să nu suferi din iubire când tu nu eşti capabil să îţi asumi reponsabilitatea pentru propriile acţiuni, gânduri, emoţii şi rezultate şi te trezeşti că acum îi ai în grijă şi pe alţii?
Iubirea înseamnă capacitatea de a nu îl judeca pe cel asupra căruia îți reverși iubirea, de a-l accepta și îmbrățisa exact cum e el acum.
Cum să nu suferi din iubire când nu îţi vezi micimea, te crezi Dumnezeu şi emiţi permanent judecăţi aşa cum respiri despre ce prost e ăla de la televizor, ce fraier e ăla că ascultă un anumit gen de muzică, ce hoţi sunt cei care o duc mai bine decât tine, ce piţipoancă e aia că se îmbracă într-un anume fel şi – în timp ce îi judeci pe toţi, tu însuţi fiind o umbră jalnică a ceea ce ai putea să fii – îţi pui poze cu icoane pe Facebook. Pentru toţi aceştia, care judecă alţi oameni de fac spume la gură şi dau ochii peste cap atunci când văd o poză cu Iisus – nu uitaţi! – citez din abecedarul după care pretindeţi că va ghidaţi viaţă:
Matei 7: 1-5
„Nu judecaţi, ca să nu fiţi judecaţi.
Căci cu ce judecată judecaţi veţi fi judecaţi; şi cu ce măsură măsuraţi vi se va măsura.
De ce vezi tu paiul din ochiul fratelui tău şi nu te uiţi cu băgare de seamă la bârna din ochiul tău?
Sau, cum poţi zice fratelui tău: «Lasă-mă să scot paiul din ochiul tău », şi, când colo, tu ai o bârnă în al tău?…
Fățarnicule, scoate întâi bârna din ochiul tău şi atunci vei vedea desluşit să scoţi paiul din ochiul fratelui tău.”
Iubirea este o energie care se revarsă asupra a tot ce este în jurul tău: oameni, animale, natură.
Cum să nu suferi din iubire când tu numeşti „iubire” o relaţie de cuplu, sentimentele tale de atracţie pentru un posibil partener, actele de gelozie sau posesivitate şi atât de multe alte lucruri drăguţe, dar care nu au nicio treabă cu iubirea.
Poţi să fii atras sexual de cineva, să simţi îndrăgostirea şi faptul că ţi-ai găsit „sufletul pereche” datorită hormonilor îndrăgostirii care sunt dopamina, serotonina, oxitocina, adrenalina, să te căsătoreşti şi să faci 3 copii şi după 10 ani să divorţezi.
Şi în toţi ăştia 10 ani, să nu fi fost urmă de iubire între voi. Doar îndrăgostire urmată de copii şi responsabilităţi comune care v-au ţinut împreună.
Poate să existe iubire într-o relaţie de cuplu? Evident.
Toate relaţiile de cuplu sunt bazate pe iubire? Majoritatea nu.
Da, orice om are potenţialul de a iubi şi nu avem voie să răpim nimănui, nici în al doisprezecelea ceas, şansa de a cunoaşte iubirea adevărată.
Pentru binele tău, încetează să mai numeşti iubire ceea ce nu este iubirea şi mai mult, înţelege că iubirea este o capacitate pe care s-ar putea să nu fii pregătit să o duci pentru că eşti prea slab. S-ar putea ca în loc de picioare să ai două grisine şi tu să vrei să porţi pe umeri întregul univers.
Prima oară, antrenează-te pentru că iubirea, deşi e naturală, a ajuns să fie o prezenţă exotică în relaţiile interumane.
Iubirea solicită atât de mult sufletul unui om încât unii nu sunt capabili să îndure această putere uriaşă.
Nefericirea apare atunci când avem iluzia că ceilalţi ne vor salva, ne vor iubi, ne vor da. Cu alte cuvinte, când aşteptăm mult de la alţii şi puţin de la noi, avem reţeta nefericirii.
Indiferent ce ai, ori folosești, ori pierzi.
Dacă nu antrenezi un mușchi, el se atrofiază.
Fericirea, împlinirea, puterea și iubirea încep în viața ta atunci când îți asumi responsabilitatea pentru singurul lucru care poate fi sub controlul tău în acest univers.
Adică propria ta lume interioară – emoțiile și sentimentele tale, sufletul tău.
Pentru a fi capabil de iubire, prima oară e nevoie să poți spune ca și în poezia Invictus, de William Ernest Henley, tradusă de Leonard Neculae:
„Dincolo de blesteme şi de lacrimi,
Pe-acest tărâm de umbră subjugat,
În anii plini de-ameninţări şi patimi
Sunt şi voi fi la fel, neînfricat.
Nu mai contează cât de aspru-i drumul,
Ce liste cu pedepse vin mereu,
Eu, azi, al sorţii mele sunt stăpânul-
Sunt căpitanul sufletului meu.”
Aș vrea să știu gândurile și părerile tale legate de materialul de azi.
Dacă e ceva asupra căruia crezi că ar trebui să mă concentrez mai mult, te rog să îmi spui.
Per aspera ad astra
Pera Novacovici
34 de răspunsuri
Misto articol!
Păcat că suntem prea conditionaţi mental să trăim zi de zi rolul de victime. E clar că doar viaţa ne obligă să creştem când ne dă câte un şut în fund. Nu credem in noi iar tot potentialul pe care îl putem folosi se pierde cu trecerea timpului. Lumea ar trebui să constientizeze asta dacă vor să ajungă ca cei pe care îi admira. Totul începe cu cea mai mare iubire. Cea de sine.
Interesant, ideea este ca totul depinde de tine. Esti omul care isi duce singur destinul pe proprii umeri. Esti personajul principal in povestea vietii tale. Nu ceea ce nu stim ne impiedica sa iubim, sa obtinem si sa fim fericiti, ci ceea ce deja stim si nu este bine. Propria minte a omului este cel mai mare dusman al sau. Trebuie sa avem curajul si puterea de-a ne impune gandurilor noastre neconstructive sa prinda radacini in creier si cele constructive facandu-le sa creasca ca un pom. Cred ca nu exista pedepse date de D-zeu, dar sunt consecinte in urma fiecarei actiuni, care au puterea de-a lega lumea interioara cu cea exterioara a omului. Mare atentie gandurile altora pot deveni ale voastre, fiti naturali si decideti ce este bun si merita pastrat si ce este rau si aruncat !! Iubeste si vei fii iubit .
Frumos spus Mihai .
Super articolul! Mulțumesc!
Sunt o femeie fericită. Sunt fericită fiindcă sunt răsfățată de atâta iubire.Am un soț minunat care mă iubește , stau în fiecare zi în mijlocul a unui grup de 20 copii pe care îi iubesc și reprezintă a doua mea familie, cea de la serviciu, de fiecare dată când văd fețele luminate de zâmbet a copiilor care aleargă spre mine mă simt mai bogată ca și Bill Gates.Simt că există undeva acolo sus cineva care mă iubește.
Singurătatea te face să conștientizezi când ești iubit. Un om nu își dă seama ce e iubirea numai după ce a trăit întunericul singurătății.
Cel mai bun comentariu !De ceva vreme citesc tot ce posteaza dnul.Pera .O femeie care e fericita pentru ca este iubita si are un sot minunat .Ce e rau in asta ?De crezi dnul Pera ca traim zi de zi rolul de victime si ne tot bagi in cap cat de fericiti putem fi daca stam singuri .?Ai stat singur de sfintele paste,de craciun?Ai fost singur in vacanta dupa un an de munca ?Ai iubit vreodata ?Cel care iubeste e un om slab ?Poti trai in lumea asta fara nici un sentiment?Ai vazut ce a spus doamna Maria?Singuratatea te face sa constientizezi cand esti iubit .Crezi ca daca iubesc pe cineva am sufletul atrofiat ?Vine din slabiciunea sufletului? Eu nu sunt un om slab dar am sentimente .iI iubesc pe Dumnezeu ,dar pot sa iubesc si pe cineva pe lumea asta ?Din cate inteleg trebuie sa ma iubesc doar pe mine .E cultul personalitatii ?Si Valentine’s este sarbatoarea americanilor nu are nici o legatura cu noi ,si daca tot vrem sa stam singuri si sa ne plangem de mila avem Dragobetele!Numai bine !
Ce frumos sa intalnesti oameni multumiti si fericiti
Asta despre ce nu este iubirea. Frumos. Si ce este iubirea?
Urmatorul articol despre asta va fi 🙂
Frumos!!
poezia mi-o pus pielea de cocosh!!!!
Foarte placute informatiile! 🙂
Inca un articol interesant.Felicitari :3
Super articolul! Gandesc la fel, dar …cati gandesc astfel? din pacate,nici macar copii de azi nu mai sunt invatati sa iubeasca; Egoismul este cel ce guverneaza aceasta perioada. Pe de alta parte,fiind bun si iubitor de oameni,risti sa fii luat de fraier! Eu cred ca ,pan’ la urma ,toti purtam o masca si doar cativa reusesc ,macar intr-o relatie de doi,sa renunte la ea…
In timp ce citeam articolul tau Pera,mi-am adus aminte de cum eram in trecut….pesimist,imi bateam joc de ceilalti,ii barfeam,nu reuseam sa imi controlez emotiile,sufeream din dragoste pentru ca m-am conectat emotional cu persoana care nu trebuia si imi plangeam singur de mila. Ma uit in trecut si vad un copil care a avut nevoie sa se loveasca de mai multe ori de unele obstacole ca sa poata sa invete sa le ocoleasca;intr-un tarziu a reusit si vede viata ca pe o binecuvantare si priveste cu realism spre viitor(un om realist este un om cu atitudine mentala pozitiva). Pera,vreau sa iti multumesc pentru ca si tu m-ai ajutat sa evoluez!
iubesti si daruiesti. Pentru ca ai nevoie sa ajungi sa simti omul caruia la inceput ii arati iubirea, este important sa iti daruiesti si tie iubire…. daca sacul tau se goleste, daca acolo la radacina n-are izvorul activat….iubirea nu mai stie sa iasa la suprafata. CAND ai ajuns sa te vezi cu iubire atragi omul potrivit sa imparatseasca acelasi tip de iubire.
Te citesc Pera! faci sa se nasca sau renasca idei! felicitari
Exact! 🙂 multumesc
Cristina; superb articol.Ce faci însă dacă îţi gasesti ,,marea dragoste” după ce ti-ai întemeiat o familie, alegi fericirea ta sau a copiilor tăi? Cam greu de decis.
ups, fericirea copiilor tai depinde de fericirea ta! nu poti sa dai ceea ce nu ai…alege fericirea fara ezitare
excelent articol pera multumesc
Intersant! Dar sa punem o intrebare. Oare ce este iubirea? Tot in Biblie, de unde citezi, se spune ca ar fi solutia pentru toate relele, pentru toate problemele omenirii. Probabil ca de aceea este foarte greu de realizat. In opinia mea cred ca iubirea totala, perfecta nu exista decat la Iisus si Sfinti. Iubirea dintre oameni este o iluzie, intotdeauna este conditionata de ceva, de cineva. Daca ar fi asa de usor de atins, lumea ar fi mai buna. Filmele incearca sa realizeze iubirea perfecta tocmai din nevoia oamenilor de a vedea macar acolo iubirea in alta lumina. Asa nu isi pierd speranta ca o vor trai macar odata in viata asta pamanteana.
Sunt perfect de acord. Atunci, iubirea dintre oameni nu ar mai trebui idealizata ci vazut cat se poate pune in practica si cat nu, si sa nu mai avem asteptari ca cei din jur sunt sfinti si ingeri. Multumesc pentru completare
Salut Pera ! Citind articolul mi-am dat seama că ai enunţat câteva „principii de bun simţ ale iubirii” pe care, dacă un biped nu le aplică, practic nu prea are şanse să iubească cu adevărat. Acele „principii” ar trebui să le dobândim în adolescenţă, mai târziu, sau când ? Pentru că în general, în viaţă facem miliarde de alegeri cu implicaţii în viaţa noastră privată. 7 ani de acasă ar fi îndeajuns ? Eu cred că nu ! Mai trebuie ceva. Şi acel ceva încerci să-l transmiţi către cei dispuşi să te citească, asculte, urmărească. Te felicit pentru ce faci ! Dar dacă ai fi de partea rea, întunecată ce le-ai spune ?
Aceste principii sunt ca si potential in noi. Daca ele se vor manifesta sau nu , depinde de niste factori. Eu incerc sa fiu unul din acei factori . Nu am inteles ultima ta intrebare
Buna Pera f bun articolul dar eu am o parere daca iubesti pe cineva cu adevarat fara sa primesti nimic oare de unde sa dai mereu.Si in plus in ziua de astazi oferind iubire de aici venind automat mult mai multe ….fara a avea pretentii esti luat de prost drept o femeie slaba care nu ai pretentii chiar ieftina si de aici vin reactiile celuilalt aaa……….merge asta si asta caci ea nu are pretentii accepta orice si crede orice fara a se gandi ca toate acestea sunt acceptate pur si simplu din iubire..Cred ca ne incarcam primind inapoi ceea ce ne-ar face si pe noi sa ne simtim iubiti, caci simtindu-te iubit ai aripi cresti si poti darui mai departe din ceea ce primesti.Iubirea in ziua de astazi cred are o alta valoare pe care implicit esti fortat de ceilalti sa o arati sau nu.
problema se rezolva simplu. Nu mai numi iubire ceea ce se intampla cu partenerul si pe perfect. E relationare, e comunicare, e de toate. Dar iubirea spune clar: daruire fara speranta de rasplata. Daca nu faci asta, nu e iubire. Ce nu inteleg oameni e ca NU E NEVOIE sa daruiesti fara sa astepti nimic in schimb. Dar lasa iporizia si cuvintele pompoase deoparte.
In principal sunt de acord cu asumarea responsabilitatilor a ceea ce esti si cum ai putea fi. De asemenea sunt de acord si cu Viruzad Maria, ca nu poti sti ce e iubirea decat daca ai trecut prin singuratate… Insa nu sunt de acord, in legatura cu acest articol, cu faptul ca e dat de inteles ca Dumnezeu nu exista sau daca exista ne induce o mentalitate delasatoare… Din cate ai vazut si in Biblie sunt multe cuvinte intelepte, iar fara un Dumnezeu lumea nu ar mai avea un scop al vietii, de unde si nefericirea care poate ajunge la depresie foarte usor.
sah mat
Extraordinar articol!
Felicitari!
Cam lax articolul pentru un subiect atat de important. Poti scrie mai mult, mai concret, mai multe exemple.
Tu in numele a ce te-ai casatorit? Sa inteleg ca esti ca un calugar care poate sa iubeasca pe oricine fara sa ceara nimic in schimb, pentru ca tu te incarci din alte domenii, de aceea esti un izvor nesecat de iubire? Nu ai nevoie sa te incarci de la alti oameni, esti mereu pe surplus, iar cei din jurul tau nu iti picura iubire pentru reabilitare?
42109 975626so considerably wonderful information on here, : D. 374741
You can definitely see your expertise within the paintings you write. The sector hopes for more passionate writers like you who aren’t afraid to mention how they believe. Always follow your heart.