În articolul precedent, pe care îl gasești aici :Secretul unei vieti traite fara frica am vorbit despre frică şi despre cum frica ne opreşte să devenim tot ceea ce putem deveni şi să obţinem tot ceea ce dorim să obţinem.
Am vorbit despre faptul că În filmul Fight Club se vorbeşte despre principiul "Nu eşti cu adevărat liber decât când ai pierdut tot ce ai" completat de Sorin Fritea care a zis : "Nu eşti liber decât când ai ce pierde şi eşti dispus oricând să pierzi totul”.
Astăzi vreau să vorbim despre curaj şi cum anume îl practicăm.
Curajul nu este absenţa fricii ci să acţionezi în timp ce simţi frica făcând ceea ce ştii că e bine.
Cuvântul curaj este mult mai profund decât pare la prima vedere.
În limba franceză, inima este "coeur", în latină este "cor". Aceastea sunt rădăcini ale cuvântului curaj (courage).
Aşadar, CURAJUL înseamnă de fapt să trăim cu inima deschisă.
Ce înseamnă asta pentru noi şi viaţa noastră?
Ei bine, dacă vrem să fim curajoşi e timpul să lăsăm măştile să cadă, să ne arătăm lumii aşa cum suntem fără nevoia de a părea altceva doar pentru a primi apropbarea şi iubirea şi atenţia celor din jur.
Pentru că, nu-i aşa, oamenii fac o groază de rahaturi pentru un strop de atenţie sau aprobare.
Hai să vedem câteva definiţii frumoase ale curajului
"Curajul înseamnă să nu laşi niciodată acţiunile tale să fie influenţate de temerile tale." Arthur Koestler
"Curajul este mersul prin frică înspre faptul de a fi liber." Gabriel Liiceanu
"Curajul nu este absenţa fricii; este mai degrabă înţelegerea că altceva este mai important decât frica."Ambrose Redmoon
Pentru mine, curajul şi libertatea merg mână în mână şi de aceea vreau să îţi ofer câţiva paşi de acţiune pentru a trăi liber şi cu curaj.
De ce e important să trăim liber şi cu curaj?
Pentru că doar aşa putem trăi experienţe de viaţă noi, de orice natură ar fi ele şi doar trăind experienţe de viaţă noi putem să ne îmbogăţim sufletul şi putem evolua.
Aşadar, doar trăind cu curaj şi libertate putem evolua.
Iar evoluţia este ceva ce stă în firea noastră. Dacă nu evoluăm, involuăm. Viaţa nu stă pe loc şi nici noi.
Ce înseamnă experienţe de viaţă?
Înseamnă să îndrăzneşti să iubeşti, să o spui, să o arăţi chiar dacă vei suferi o respingere sau un eşec şi apoi să ai din nou curaj să iubeşti din nou, să o spui să o arăţi.
Înseamnă să îndrăzneşti mai mult pe plan profesional, să vrei libertate financiară, maşină, casă, un zgârie nori sau orice altceva te încântă pe tine.
Înseamnă să îţi dai voie să visezi şi în acelaşi timp să munceşti zilnic la visurile tale, să te educi zilnic, să perseverezi.
Înseamnă să îţi mişti curu din scaunul comod din faţa monitorului şi să mergi să trăieşti o experienţă minunată în mijlocul naturii, să faci sport, să ieşi din jungla de beton şi să respiri aerul oxigenat al unei păduri sau briza unei mări.
Înseamnă să te lepezi de blana de oaie şi de regulile impuse social. Să crezi ce ţi se spune, să faci ce ţi se spune, să spui ce ţi-e permis.
Alţi oameni mor şi sunt torturaţi chiar în acest moment pentru curajul de a spune ce gândesc în ţări dictatoriale şi noi, care putem să urcăm pe cea mai înalta clădire şi să spunem orice vrem fără să fim traşi la răspundere nu avem curaj să spunem părinţilor că nu ne place şcoala la care mergem, sau profesorului la oră că felul de a preda ne plictiseşte, sau partenerului de cuplu că e gras sau e grasă ca un porc, sau şefului sau colegului de la lucru că are o atitudine de tot rahatul.
Asta ne face sclavi.
Să nu poţi spune ceea ce simţi din orice motiv te face sclav
Pentru a trăi cu inima deschisă, adică a trăi curajos, înseamnă ÎN PRIMUL RÂND, să te exprimi aşa cum eşti şi să spui adevărul.
Dacă nu eşti curajos ghici ce eşti? LAȘ.
Aşadar? Ce alegi azi să fii? În fiecare zi alegem să fim laşi sau curajoşi.
Şi eu am fost laș, când am mers la Politehnică deşi nu o suportam doar ca să îi mulţumesc pe ai mei.
Sau când orgoliul nu m-a lăsat să spun "te iubesc" unei fete de teamă să nu mă respingă.
Sau când îmi era ruşine să le zic celor din anturaj că vreau să fiu cel mai bun psiholog de frică să nu râdă de mine.
Am fost de multe ori laș însă crede-mă că niciodată nu e prea târziu să fii curajos.
Şi când vei da dovadă de curaj, când vei trăi cu inima deschisă vei simţi ce înseamnă cu adevărat libertatea.
Însă nu uita, libertatea ta se termină acolo unde încep libertăţile celorlalţi.
Aşa cum nu vrei să ţi se încalce libertăţile, nu le încălca nici tu pe ale altora.
Pentru o viaţă pe care să o poţi privi fără regrete la bătrâneţe, ai următorii paşi:
1. Curaj. Exprimă-te cu curaj în tot ceea ce înseamnă personalitatea ta. NU lăsa pe nimeni să îţi mutileze personalitatea. Spune ce simţi, fă ce simţi. Trăieşte experienţe, doar ele te vor ajuta să evoluezi.
2. Nonconformism. Nu băga pe gât ca o oaie tot ce ţi se spune sau tot ce eşti învăţat.
Foloseşte-ţi inteligenţa pentru a dezvolta o judecată critică, pentru a lua decizii educate. Eşti un om cu un potenţial extraordinar, nu -ţi bate joc de tine şi de viaţa ta făcând tot ce fac alţii. Ai nevoi personalizate şi doar tu le cunoşti. Nu îţi fie teamă să trăieşti după regulile tale.
3. Asertivitate
Un articol despre asertivitate aici.
Învaţă să comunici asertiv. Să ceri ce vrei chiar dacă vei fi refuzat. E prea multă suferinţă din cauza lipsei de comunicare. Spune ce vrei. Învaţă să întrebi, să ceri şi să fii atent şi la nevoile celor din jurul tău.
Spune-mi ce act de curaj ai de gând să faci azi sau în viitorul apropiat.
Din cartea Alfa- Dezvoltă-ți Personalitatea Pentru A Reuși În Felul Tău poți învăța cum să fii autentic, cum să te eliberezi de rănile trecutului și cum să-ți urmezi visurile.
Cele două volume ale Cărții ALFA au ca scop să îți vindece rănile trecutului și să te ajute să câștigi bătălia cu demonii interiori. Apoi, eliberat de pierderile de energie și vechile tipare, vindecat și cu inima ușoară, să poți investi în metodele potrivite pentru tine, care îți vor aduce rezultate dorite în bani, iubire, sănătate și tot ceea ce îți dorești în lumea exterioară.
Cartea ALFA este o carte completă în care ai parte în primul volum de un roman psihologic interactiv, în care vei vedea în cel mai intim și profund mod cum anume se petrece în realitate dezvoltarea personală: chinurile interioare, bătăliile, disperarea, depresia, suferința și nu doar rezultatele, succesul și victoriile. Vei vedea nu doar latura frumoasă și luminoasă, ci și pe cea întunecată. Vei înțelege că demonii interiori pe care fiecare dintre noi îi are joacă un rol activ și permanent în fiecare clipă a existenței noastre, iar bătălia cu ei este inevitabilă mai devreme sau mai târziu.
Per aspera ad astra
Pera Novacovici
71 de răspunsuri
Pot sa spun 3?
Sa-mi termin site-ul de limbi straine. Sa merg luni in Londra. Si sa devin interpret de conferinta inainte sa-mi iau licenta, adica mai devreme de iulie anul viitor.
Cum suna?
suna foarte bine 😀 trebuie sa fac si eu ceva mai la nord, in Manchester
Urmeaza sa bat 4 tipi! Wish me Luck !
Deodata?
:))) Asta da curaj
Imi caut de munca si ii clar ca nu o sa accept sa mi se bage salarii de 200 de euro pe gat…ii trimit la plimbare.
Incep faculta de management desi is varza la matematica si am terminat filo insa nu ma intereseaza.E ceva ce ma atrage sa fac.
Momentan cam atat pe partea nebuna… restul va urma :))
nu prea ai zis de ce e bine sa fii nebun…. adica titlul sugera si altceva, asa pare ca titlul potrivit ar fi fost de ce e bine sa fii curajos.
sau trebuie sa fii un pic nebun ca sa fii curajos in ziua de azi?:)
in fine, fain articol oricum.
Am invatat sa traiesc si sa fiu un OM curajos acum vreo 20 de ani. De multe ori mi se spune ca sunt nebuna fiindca spun ce gandesc si ce simt. Îmi asum faptele si vorbele. De multe ori am avut de pierdut dar am castigat tot ce mi-am dorit. Azi am intrebat-o pe sefa de unde vine cuvantul „ma”, de la ”mamaliga” sau de la ”maiastra”. I-am spus ca de azi ii voi spune ”FA” de la ”faptura minunata”. Dar, azi stau in dubiu daca divortez sau nu, fiindca fiica mea de 6 ani vrea ”sa se duca tata la femei dar sa vina seara acasa si sa fie ca inainte”. Eu l-as da afara pe geam deoarece l-am prins cu una ( face parte din barbatii prosti, care sunt prinsi) , dar ma gandesc la traumele pe care le va”duce” copilul meu in viata. Vreau fericirea copilului meu. Care drum este cel pentru curajosi?
copilul tau nu va fi fericit cu 2 parinti nefericiti dar impreuna. Divortati si probabil mai fericiti e varianta pe care as fi ales-o oricand pentru parintii mei ! Mama a ales "in favoarea" copiilor sa ramana alaturi de tata, greseala pt care platesc zi de zi si motivul pentru care caut raspunsuri pe site-ul lui Pera. A facut pasul abia recent si acum regreta ca n-a trait asa cum ar fi putut. Ai ocazia sa-ti traiesti viata astfel incat cnd vei avea 50 ani, varsta mamei mele sa poti privi in urma spunand: "Am trait asa cum am vrut, am obtinut tot ce mi-am dorit de la viata si chiar mai mult, nu am absolut niciun regret ! " Decizia iti apartine !
Pera, articolul tau ma trimite inapoi la mine ! Iti multumesc !
Salut, senamold! Cred ca stii deja, dar daca tot ai intrebat, iti spun ce consider eu curajos: e curajos sa vorbesti cu tine, sa te asculti pe tine si sa realizezi care dintre cele doua situatii te-ar multumi, te-ar face sa fii impacata, atat pentru tine, cat si pentru fetita, cu alegerea ta. Sa nu uiti ca un copil de sase ani nu rationeaza ca un adult. Si ca, daca tu nu esti ok cu situatia in care te afli, deci nu esti linistita sufleteste, iar voi nu mai functionati ca un cuplu, copilul nu va primi ceea ce isi doreste sa fie de fapt „ca dinainte”. Fara sa-si dea seama, atunci cand un cuplu nu mai functioneaza, copilul se agata de o pseudo fericire din dorinta de a-i avea pe amandoi, fiindu-i teama sa nu fie parasit de vreunul.
Un cuplu nefunctional, care nu mai poate arata in mod natural si firesc unui copil toata gama de sentimente necesara bunei dezvoltari pe plan emotional (afectiune, tandrete, incredere, multumire, stima s.a.m.d.), ba dimpotriva, ii serveste exact contrariul, creste, de cele mai multe ori fara sa realizeze sau din temeri variate personale, un copil slab dezvoltat emotional. Copilul respectiv, ajuns adult, va avea mult de tras pentru a reduce dezechilibrul respectiv si asta daca va constientiza cauzele, cautand la origini dupa ele pentru a le intelege si a le accepta ca facand parte din el.
Iti vorbesc din experiente: una de copil traumatizat de un cuplu de parinti nefunctional. La 6 si chiar la 12 ani nici eu nu doream ca parintii mei sa se desparta, desi tot ce primeam de la ei ca bagaj emotional era jalnic.; iar cealalta, din postura unui adult prins intr-un cuplu nefunctional, care a ales sa iasa dintr-un joc fals pentru a simti gustul jocului real al vietii, in esenta ei.
Iti doresc mult succes,
A
Situatia in care te afli iti va aduce doar nefericire tie si ficei tale. Daca continui casnicia te minti pentru ca de fapt nu mai sunteti o familie. Supararile te vor inbatrini si inbolnavi in curand si vei deveni irascibila si nervoasa chiar cu scumpa ta fica. Crezi ca nu va mai avea alte femei pe langa tine? Sau astepti sa iti aduca SIDA in viata ta……….Daca nu este fericire intre voi nu e si gata, doar daca divortezi ai sansa de a iesi din minciuna si de a cunoaste un barbat de calitate, de a fi fericita tu si fica ta.
Buna…
Sunt si eu in situatia de a divorta si am 2 copii si eu am doar 34 ani si consider ca o pot lua de la capat alaturi de cei doi copii. Ma bucur ca gasesc astfel de ,,povete”. Uneori ma simt vinovata fata de cei doi copilasi dar am rezistat deja 3 ani si cred ca ar fi fost ok sa o fac mai demult. I-am mai dat o sansa dar naravul nu are lecuire. Imi doresc cu totul altceva de la viata si primordiala e iubirea, ceea ce eu alaturi de el nu o mai gasesc de foarte mult timp. Ma mint singura si totusi e atat de scurta viata asta si eu mai am atatea de facut. Din acelasi motiv am intrat si eu pe aceste site-uri si uite ca am reusit sa ma ,,educ” cu ajutorul vostru. Nu ma mai satur citindu-va. Sunt o persoana optimista dar situatia m-a adus in situatia sa nu mai zambesc si undeva ma pierdusem… Datorita voua m-am regasit… Multumesc!
Sa am mai multa incredere in cei de langa mine. Sa am mai multa deschidere.
In viitorul apropiat as vrea sa cant. E singurul lucru pe care nu l+am realizat inca. Am incercat sa ma afirm cat mai mult pe plan profesional si am lasat balta toate visurile mele de altadata.
Sper sa ma tin de cuvant si sa nu dau inapoi din nou.
In viitorul apropiat as vrea sa cant. E singurul lucru pe care nu l+am realizat inca. Am incercat sa ma afirm cat mai mult pe plan profesional si am lasat balta toate visurile mele de altadata.
Azi, i-as bate pe toti de pe lista mea neagra, ca sa raman cu mintea intreaga (Cheloo)
"Curajul este placerea de a trai periculos.
Ca sa fii nefericit nu e nevoie de nimic. Orice las poate sa fie nefericit, orice prost poate sa fie nefericit. Oricine e in stare sa fie nefericit, dar pentru a fi fericit e nevoie de mult curaj- e o sarcina anevoioasa." Osho
Toata viata mea am invatat cum sa renunt la propriile bucurii pentru fericirea celorlalti si rareori am spus sus si tare ce aveam de spus, iar cand am facut-o am pierdut afectiunea celorlalti. De acum incep o viata noua intr-un oras nou si am de gand sa capat incredere in mine, sa ma autodepasesc, sa urc de la coada listei cu studentii admisi la facultatea de psihologie in capul acesteia.
voi pleca din tara pentru ca am sansa sa obtin tot ceea ce am visat!nu ma bucur de sustinere din partea familiei deloc,ci doar din partea cartorva prieteni!dar sunt hotarata sa fac ceea ce imi doresc si sa nu las pe nimeni sa-mi stea in cale!multumesc pentru ca scrii aceste minunate articole,care de altfel ma ajuta foarte mult!e extraordinar ceea ce faci!
Este unul dintre cele mai bune postari ale tale, care, desi mi-a starnit zambetul prin felul deschis in care te-ai exprimat, trebuie sa recunosc faptul ca mi-ai deschis bine de tot ochii. Felicitari, si la cat mai multe astfel de articole!
Domnule Novacovici, aveti dreptate. Sunteti un OM printre ''oameni'' , de ce zic asta?…pentru ca ajutati neconditionat ''omul'' pentru a se descoperi pe el, pentru a prinde curaj. pentru a invata sa se respecte pe el si pe altii. Multi dintre ''oameni'' isi doresc foarte multe, foarte repede, nu 'daruiesc' nimic de la ei spre a-l ajuta pe cel de langa…pai daca nu daruim nimic….tindem sa devenim..''nimic''….Dumneavoastra faceti ceea ce va place, vreti ca noi, mereu sa ne simtim mai bine,,,pe mine m-ati convins, si m-ati ajutat mult, la fel cred ca si pe altii, doar prin simplul fapt ca citesc ceea ce scrieti pe blog sau urmaresc cu mare interes filmele D-voastra!pai numai rupand din tine ca altul sa ''arate mai bine'' te poti mentine OM….PARCA CEVA IN TINE SE REGENEREAZA. E MARE LUCRU CEEA CE FACETI !!!VA SALUT SI VA DORESC NUMAI IMPLINIRI!!!DOAMNE AJUTA!
Ai perfecta dreptate
Traiesc pe langa oameni care adora diplomatia…aia dusa la extreme.Considera ca a fi diplomat inseamna sa ai mult bun simt, insa din punctul meu de vedere diplomatia asta a atins o limita…cea care te determina sa minti frumos, sa-ti opresti revolta si curajul de a spune ce simti. Din pacate am cazut in plasa asta…nu intinsa de cineva, nici vorba…m-am aruncat singura. Constat ca odata cu trecerea timpului si cu exersarea tehnicilor de "om la locul lui"…dap locul din turma probabil, am acumulat o gramada de frustari. Sunt mai atenta la ceea ce se astepta oamenii sa fac decat la ceea ce simt eu c-ar trebui sa fac. Multumesc Pera pentru articol ! Mi-ai intarit convingerea…
Spor in toate !
curajul impune intr-adevar o doza de nebunie , dar in acelasi timp ar trebuie sa creioneze si o doza de precautie caci , orice fapta urmeaza sa alegi, sa o savarsesti are niste consecinte previzibile si imprevizibile, care iti impune responsabilitatea de a fi pregatit pentru ce se va intampla chiar si atunci cand tu, ca persoana nu o poti controla in clipa imediat urmatoare .Deci, Curajul are doua fete, sau dupa un proverb chinezesc , daca nu ma insel, doi lupi: una care rade si una care plange, un lup bun si un lup rau, depinde pe care dorim sa il hranim , sa il dominam , insa impreuna formand ansamblul nostru : NEBUNIA de a face din hazardul vietii o ORDINE intrinseca si extrinseca, ce doar ea poate duce spre evolutie.
E foarte important sa ai curaj sa spui cea ce simti pentru ca numai asa poti sa reusesti sa iti implinesti visele/
My recent post O metoda de a-ti imbunatati viata sociala
Pera , de cate ori sunt tra la la , vii cu un articol cheie ce ma zguduie si-mi da povata , ma sustine si ma-vata .Succes tie ca o sa am si eu .Toate cele bune!
My recent post Amintiri la malul mării
Articolul asta a venit exact cand ma gandeam sa renunt la job-ul intr-o corporatie, unde lucrez de un an si sa-mi iau un job ca PR in domeniul modei, fara sa am pic de experienta si pentru mai putini bani. Imi sare inima din piept cand ma gandesc la schimbarea asta, dar tocmai asta ma face sa merg inainte. Nu mai vreau sa ma trezesc dimineata si sa ma duc in sila la munca…sa fac aceleasi lucruri in fiecare zi, ca un robot. Iar banii…oricum se duc..indiferent de cat de multi castigi. Important este ca in acele 11 ore pe zi pe care le petreci la munca sa nu simti ca trece viata pe langa tine ci, dimpotriva…sa traiesti cu pasiune!
Iar articolul asta m-a facut sa simt extraordinar!
Multumesc Pera!
Sa-mi depasesc limitele,mediocritatea in care ma scald -job ,relatiile cu cei din jur .Ptr asta am nevoie de curaj pentru ca de potential si putere de munca nu duc lipsa.
Cele mai bune alegeri le-am facut cand „m-am aruncat cu capul inainte”.
Citind acest articol,pare totul atat de simplu…dar daca revenim cu picioarele pe Pamant…Totul pare atat de simplu la tine Pera…Cred ca toti cei ca mine:un pic nebuni,increzatori in viata,cu tupeu,dar cu bun simt,cu vise si cu puterea de a lupta pt a-si indeplini visele,cu credinta si cu asumarea riscurilor,ajungem la un momentdat sa ne intrebam:pana cand?Pana cand sa continuam aceasta viata PLINA ,uneori prea plina,pana cand sa luptam,la un momentdat vom obosi,nu?,pana cand sa mai speram ca undeva,candva cineva ne va aprecia la adevarat valoare???Frumos articolul tau,ca toate celelalte de altfel,dar realitatea e mult mai cruda….din pacate….
Voi dezvalui tuturor celor din jurul meu ca vreau sa devin muzician.
Cei mai mult merg in mormant cu muzica in ei.
Scoate-o afara si cant-o!
>:D<
Curajul extrem este atunci cand te joci cu moartea in fiecare zi si iesi intotdeauna invingator. Odata si oada trebuie sa si pierzi jocul cu ea. Mai conteaza cand se intampla asta?
Pe scurt
1. Bine ca ai scris text , credeam ca iar e video si mie nu-mi merge sonorul si nu am putut sa ascult „paine cu untura”, desi am auzit ca e f bun .
2.despre curaj … da ai zis bine ca ai zis , asa este, trebuie sa ai curaj
3. dar traiesc intr-o societate atat de conventionala extrem de conventionala ( nu in romania ) in care nu poti efectiv sa spui ce gandesti pentru ca nimeni nu face asa si am avut probleme 2 ani de zile din cauza ca eram considerata mereu mereu „gica contra”.
partea 2
Pur si simplu aici nu merge asa, lucrurile nu sunt spuse pe fata, direct, si prin aluzii cat mai fine si, glumite, insinuari. este o societate in care personalitatea individului trebuie sa fie ajustata sa intre in tipare… daca nu , nu te integrezi , esti lasat pe dinafara, infirmatiile nu mai ajung la outsider, este „omis „d epe lista invitatilor undeva, ceilalti nu vor sa te aiba in echipa.
daca vrei sa faci un gst curajos care ar ajuta si pe ceilalti ( sa anunti ca aerul conditonat in cladire este prea puternic ) te trezesti singur , ca nimeni altcineva, desi si ei sufera de frig , nu mai are curaj sa sustina public acelasi lucru ca sa nu l supere pe sef „uite in loc sa -si vada de job se plang de x sau y.”
ceva sfaturi in directia asta ai ?
Sa spun Directorului ca am un alt punct de vedere asupra unei probleme.
Ma imbrac chiar acum si ma duc in parc sa alerg… trebuie sa slabesc 10 kg pentru a ma simti bine in pielea mea! asta este actul de curaj de care voi da dovada astazi… si sper sa-l contiunui.
Altfel , mi-a placut foarte mult articolul despre frica si curaj… am prins ideea principala pe care am de gand sa o aplic: Nu esti liber decat atunci cand ai ce pierde si esti dispus sa pierzi totul.
Eu as prelucra: Nu esti liber decat atunci cand ai ce pierde si esti pregatit sa poti pierde totul se sa o iei de la capat…. caci faptul ca esti dispus presupune ca astepti sa se intimple ceva nasol , ceea ce nu e tocmai asa.Trebuie sa ne asteptam sau sa fim dispusi sa primim de la viata doar lucruri minunate, pe cele urate nu le asteptam , dar daca vin , sa avem curajul sa le intimpinam ” asa cum se cuvine” astfel incat data viitoare sa ne ocoleasca!!!
Iti doresc numai bine , drag prieten virtual si totusi real!
Sa am curajul sa spun nu atunci cand ii vad ,simt ca ce i de langa mine sunt perversi,mincinosi si sa nu-mi fie mie rusine de rusinea lor.Sa am curajul sa traesc ca mine originala asa cum sunt fara sa imit de dragul nimanui,sa lupt si sa traesc asa cum simt,fara masti ce ma incorseteaza,sa fiu libera sa-i dau fufletului meu sa ia avint in dezvoltare interioara,ca doar asa simt ca traesc.Sa fi tu insuti,cuvantul de mai sus nu trebue sa fie in repertoriul nimanui,cred in ce-a ce spun si in ce cred.
La mine cam acte de curaj sunt zilnic atunci cand imi exprim parerea mea "nebuna".
Dar cel mai mare act de curaj este sa-mi schimb in totalitate stilul de viata, modul de gandire si aspectul fizic 🙂
My recent post Vreau să te ajut!
voi face exact ce am de facut! there's no way back! multumesc
Viata este mult mai complicata decat pare, iar nuante de gri sunt multe.
Curaj si lasitate sunt doar extreme, alb si negru.
Draga Pera, crezi ca Galileo Galilei a fost las cand a cedat in fata inchizitiei? Sau ca Octavian Paler a fost las ca nu a murit pentru convingerile sale, urlandu-le in gura mare in fata regimului comunist?
Nu intotdeauna daca spui ce simti si ce vrei faci bine, pt ca s-ar putea sa-i jignesti sau sa-i ucizi pe cei care-ti sunt dragi. Nu contezi numai tu in lumea asta iar un om puternic, alfa, tine mereu cont de binele aproapelui sau al unei intregi comunitati, chiar daca se sacrifica pe sine pentru asta.
Cine zbiara in gura mare ce simte si/sau ce crede, fara sa tina cont ca traieste intr-o comunitate si ca prin actiunile sale poata sa faca rau, este doar un nesabuit si nicidecum un om cu peronalitatate alfa.
Buna Pera
Mie îmi place foarte mult articolul.
Ce act de curaj o să fac eu în viitor?
Mă lupt cu mama mea pentru o problemă.
Eu nu sunt căsătorită cu acte, sunt împreună cu sotul meu de 21 de ani, avem şi un copil de 12 ani. Nu suntem căsătoriţi legal pentru că a este decizia noastră la început şi după aceea întotdeauna priorităţile au fost altele, nu zic nici că nu o vom face niciodată această nuntă mult aşteptată de mama….dar nu e încă momentul şi poate nici nu va fi vreo dată.
Mama este foarte religioasă, are 73 de ani şi din punctul ei de vedere eu trăiesc "în păcat"…dar nu este şi punctul meu de vedere.
Continuarea mesajului.
Şi mai are o grijă mama aceea: dacă moare înainte ca eu să mă cunun la popă, eu nu am cum să-i fac "pomenile"…adică am cum să i le fac, dar ea zice că nu sunt "primite" eu nefiind măritată.
Unde este actul meu de curaj, mama a fost foarte depresivă şi acum cred că mai este tot timpul ca să nu o supăr mi-a fost teamă să fiu deschisă cu ea să-i spun anumite puncte de vedere ale mele,să nu o rănesc. Pentru ea religia (din cauza depresiei)este un refugiu, eu văd altfel religia,şi trebuie totuşi să îi spun punctul meu de vedere cu riscul de a mă urâ.
Numai bine.
Imi place , suna foarte interesant articolul si inveti lumea sa traiasca asa cum ar trebui,cum ar fi normal , fara frici fara temeri ….infruntand viata si luandu-se de gat cu ea zi de zi …..Ca sa iti raspund ce voi face eu zilele astea : imi iau 2 examene (maine si poimaine) dau drumul la un blog legat de spiritualitate (cam in 2 saptamani) si sar cu parapanta (in maxim 4-5 saptamani ) ……
Salut, bafta cu blogul despre spiritualitate. Sa inteleg ca ai aprofundat domeniul?
As vrea sa vad despre ce e vorba. Cum aflu de el? 😉
uau …
asta e ceva ce vreau sa citesc in fiecare zi …
motivant si impresionant …
cred ca am facut multe lucruri nebunesti si curajoase in viata mea, nu-mi aduc aminte sa fi regretat vreun act de curaj …
acum locuiesc intr-o tara dictatoriala, si ai dreptate… sunt niste limitari, exista o strictete… dar de multe ori e foarte buna aceasta rigozitate si control al maselor … nu mai stiu cine spunea << da oamenilor posibilitatea de alegere si se vor distruge>> sau ceva de genul asta ….
azi nu stiu ce o sa fac curajos, dar nu o sa ratez nici o situatie in care pot sa ajut, realizez ceva, evoluez, creez, sa fiu liber… fara sa afectez libertatile celorlalti ….
o zi buna
am sa ii spun prietenei mele ca o iubesc si e singura persoana care pana acuma a reusit sa ma faca sa ma gandesc la ea , si tot timpu mi-a aratat afectiunea ei .
Nu am de gand sa fac niciun act de curaj nici azi nici in viitorul apropiat. E bine?
Foarte bun materialul ! Multumesc!
Ii spun unei fete necunoscute ca e draguta ! 🙂
am facut un mare act de curaj. mi-am parasit locul de munca si imi caut calea. e adevarat ca o caut de 6 luni si inca nu am gasit-o, insa nu regret ca am decis sa o caut. sunt convinsa ca va veni si ROADA curand. o roada mica pe care sa o cresc.
Acte de curaj: sa ma las de fumat, sa slabesc 10kg, sa strang 1440 euro cel tarziu pana la anul pe vremea asta ca sa ma inscriu la un curs de design, sa-ti atrag atentia ca lipseste un 't' la rextul explicativ de sub campul 'Nume' aici cand vrei sa adaugi un comentariu si ca nu inteleg rostul checkbox-ului de sub campul 'Site URL'. 😀
eu sunt sincera si le spun oamenilor ce nu imi place, ce vreau de la ei si nu stiu de ce nimeni nu ma suporta, adica in fata nu imi spune nimeni nimic, dar mai nou am aflat ca toti colegii mei ma considera nesuferita si prefacuta chiar daca eu sunt sincera. probabil comunic deficitar, dar nu am de gand sa ma schimb ca sa ma placa ei. prefer sa fiu urata pentru ceea ce sunt decat placuta pentru ceea ce nu sunt.
imi i au viatza de la zero , adik las tot ce am castigat muncind in romania si incep sa ma ridic aici in spania putin cate putin.va multumesc pentru sprijinul oferit(psihic) inseamna mult pentru mine ,mai ales dupa accidentul pe care l am avut acum 2 ani. va puuuuuuuuuuup
azi m-am urcat la volan pentru prima oara. am inceput scoala de soferi, mi-am jurat ca trebuie sa scap de acest complex, a nu sti sa conduc, chiar daca nu am masina. m-am urcat la volan si am mers cu 50 km/h. Apoi, am avut curaj sa imi ascult inima, iar ea mi-a spus ca imi iubesc prietena foarte mult, in ciuda faptului ca face lucruri care ma deranjeaza, fara insa sa ma afecteze. ii spun mereu ce ma deranjeaza si incerc sa o atrag pe drumul dezvoltarii, pe care am inceput si eu
actul de curaj pe care il fac astazi este acela ca perseverez in munca pentru visul meu, chiar daca nimeni nu a mai facut pana acum ce vreau eu sa fac, iar atitudinea celor din jurul meu ma descurajeaza.
Continui sa colectez materiale reciclabile si sa ma educ astfel incat sa pun pe picioare o firma, care sa ofere posibilitatea oamenilor sa-si plateasca factura de gunoi, de exemplu, din chiar gunoiul pe care il produc, prin predarea contra cost a tuturor materialelor reciclabile pe care acum le irosesc.
Ma fascineaza ideea asta si de 3 saptamani lucrez trup si suflet pentru visul meu.
Continui cu multa libertate si curaj, si daca e sa o dau in bara, o voi face ca texanii, adica de pomina 🙂
Multumesc pentru articol,
il dedic tuturor nebunilor, inadaptatilor, formelor rotunde din gaurile patrate…Ii poti cita, ridiculiza, barfi, admira…un singur lucru nu poti sa faci: sa ii ignori. Asta e un citat care imi place, de pe Caietul visurilor.
cred ca e o idee foarte buna.
Cam asa faceam eu,dar aveam ceva retineri.Insa acest articol ma indemnat sa fiu si mai curajos…..De fapt eu am observat in ce consta succesul concentrinduma la ce se petrece in jurul meu.Sunt o persoana kare imi duk la indeplinire tot ce vreau…..Dar vreau sa invat la microelectronika,deoarece ma diskurc si akum fara studii, si sa ajung inteligent cel mai important,….In fine este un mare ajutor acest articol,sukces la toti…..
Ce nebunii sa faci la 29 ani ca sa atragi atentia fetelor? si mai ales daca esti singur, iar cei din anturaj nu vor sa mai iasa la agatat cu tine…ca a trecut vremea asta 🙂 o zi buna
Buna,vremea asta nu trece niciodata atata timp cat esti singur, incearca sa iesi cu vecini, rude de varsta ta +/- cativa ani intre tine si ei, fii sigur ca sunt si fete singure cam de o varsta cu tine si probabil ca si ele viseaza sa iasa cu cineva asa cum visezi si tu. Nu avea idei preconcepute (iti spun din exeperienta :), iesi cat de mult poti daca stai in casa e mai greu sa dea o domnisoara draguta peste tine.
Probabil ai mai auzit asta: fiecare are pe cineva undeva, asta asa este doar ca trebuie sa ai rabdare si sa speri ca intr-o buna zii din viata ta o vei intalni.
Bafta la agatat!
Iesi afara singur si agata tot ce vrei simplu
Este ok articolul, insa nu sunt de acord in totalitate.
Adica daca prietena mea pe care o iubesc, mai pune cateva kg in plus, eu trebuie sa-i spun ca s-a facut cat o vaca, doar ca sa fiu eu liber si s-arat cat de curajos sunt? Asta ma face pe mine un magar superficial.
E bine sa fii curajos si sa ai libertate, dar nu sa calci pe cadavre ca sa-ti fie tie bine.
Vreau sa i spun sefului ca nu ma apreciaza deloc pentru munca care o depun
Si ma critica tot timpu degeaba …. Vreau sa i spun ca ar fi mai bine sa punem punct
Acestei colaborari ….desi imi e destul de greu ca am pus mult suflet
In firma asta dar degeaba el nu apreciaza am muncit si pana la 3 dimineata si tot critici…
viata ta incepe cand esti pus abia la limita confortului tau…
Foarte bun articol si foarte bine punctat totul! Cred ca libertatea si curajul sunt unele din cele mai de pret atribute ale unui om. Fara ele esti, asa cum s-a precizat si in articol, un sclav…
http://personalitatealfa.com/beta/de-ce-e-bine-sa-fii-un-pic-nebun/
Daca spui sa nu facem aproape tot ce ni se spune? de ce am face ce ne spui tu aici? :))))
„….in viata ai nevoie de putina nebunie , ca sa poti rupe lantul si sa te simti liber”..e un citat din filmul Zorba Grecul
Buna seara!
Imi doresc sa renunt la munca pe care o fac de 23 de ani.Vreau sa fiu libera .Imi trebuie ceva curaj pentru asta.
Vreau sa zbor cu parasuta
chiar esti cel mai bun psiholog pe care il stiu, Pera; si asta e unul dintre cele mai puternice articole pe care l-am citit. Succint si complet, bine structurat, nici un cuvant in plus si nimic lasat nelamurit. Se vede faptul ca experimentezi tot ce scrii.
Eu cred ca un bun psiholog este in primul rand cel care atinge vietile a cat mai multi oameni.
Si asta face Pera Novacovici, in fiecare articol, de cand il citesc; intra in casa sufletelor noastre cu politete, ne arata cu pragmatism mizeria in care traim, ne insufla dorinta de a ne pune ordine in viata, dupa care isi sufleca manecile si ne arata cum se face prin puterea exemplului. Un nebun pentru unii, un om adevarat pentru altii, numai cei care au trecut in viata prin momente teribile si pe care indemnul lui i-a salvat ii inteleg persistenta cu care mereu si mereu ne trage/ne impinge/ne mangaie/ne cearta, pentru a scoate ce e mai bun din noi.
Mult curaj pe mai departe Pera, si Craciun fericit !
Am fost pentru 6 luni inspector HSE intrr-un proect fabulos nu pot da nume absdolut nimic decat ce se intelege …aici am fost instruit de catre proprietarul de drept al site-lui ca absolut toate persoanele dar si miloacele fixe si mobile cad sub incidenta regulilor de aur erau vre-o 10 dar si a unui regulament intern extrem de protectiv dtpdv HSE …o data pe sapt trebuia inaintat un raport de NCR cu evenimerntele surprinse de mine in site cu actiunile reparatorii sau fara atunci cand nu se putea remedia respectivul eveniment trebuia oprit lucrul pur si simplu…asta a fost la inceput(raportarile mele nui au ocolit pe absolut nimeni)…apoi s-a dezlantuit cosmarul ptr ca rapoartele mele ajungeau direct la un project manager de la Viena sii tavalugul a facut sa scuture din temelii pe absolut toate persoanele din vf piramidei pana la ultimul raspunzator, activitatea sa refacut dupa un nou instructaj ce cuprinndea chiar persopane imposibil de miscat…drept urmare persoana mea a devenit un virus care nu facea altceva deacat sa incetineasca productia in intreg site-ul drept urmare am fost retrogradat undeva Iintr-o baza de aprovizionare intr-un post obscur.Am satisfactia ca pe timpul serviciului meu care a insumat zilele lucratoare aferente celor 6 luni cat am fost in acel locnu s-a inregistrat absolut nici un eveniment -incident nu mai spun de raniri ,lovituri sau incapacitate temporara de lucru…eu am fost singurul care m-am dat intr-un boschet cu masina in drumul dintre doua site-ri atat, dar nu au existat decat pagube minore ale masinii ceva la bara de protectie….! Asta curaj no?…dupa ce am plecat deja au trecut doua luni iar musamatizarea multiplelor accidente produse in respectivul site deja pe mine personal ma ingrozesc ptr ca masurile protective si supravegherea site-lui este aproximativ nula dar asta nu maI este problema mea deja!… succes va doresc!
Sa invat turca, chiar dacã celor de la mine din clasã li se pare ciudat,sau cine ştie ce.Mie îmi place.Nu le convine?Problema lor