Poti asculta varianta audio direct pe site, aici:
Sau poti sa dai download cu click dreapta si sa asculti mp3-ul unde vrei tu: De ce e important sa renunti la slujba si cum sa o faci
De multă vreme în articolele mele încerc să subliniez ideea că din punctul meu de vedere un angajat, un om care lucrează pentru şef este un soi de sclav modern. Şi de multe ori îmi sar în cap mulţi oameni care lucrează şi care mă acuză de lipsă de respect sau că nu ştiu ce vorbesc sau că văd lucrurile doar din punctul meu de vedere.
Ei bine, vreau să te asigur că nu spun că un angajat este un sclav modern din lipsă de respect.
Am mult respect pentru oamenii care lucrează. Şi eu am lucrat ani de zile, părinţii mei lucrează şi acuma, mulţi dintre prietenii mei la fel şi ironia sorţii face ca în vremurile mele de început cu psihologia, când eram la facultatea de psihologie, nu aveam bani deloc şi prietenii mei care lucrau la patron mă ajutau cu bani în timp ce eu mă băteam cu pumnii-n piept că nu o să mai lucrez în viaţa mea pentru nimeni.
Am să-ţi explic în continuare ce s-a întâmplat atunci şi ce lecţii sunt de învăţat. Bun.
Acum vreau să-ţi explic exact de ce consider eu că să fii angajat e cel mai urât lucru posibil. Nici varianta mea nu e cea mai bună, în care zic: renunţă la slujbă acuma şi fă-ţi afacerea ta.
Nu!
Eu zic să-ţi creezi cateva scenarii si sa te gandesti care e cea mai buna varianta pentru tine.
Vreau doar să spun că în momentul în care te angajezi e foarte important să priveşti munca ta, lucratul tău pentru cineva ca o perioadă de ucenicie. Slujba şi locul de muncă la care mergi nu este un loc în care intri şi ieşi la fel la 60 de ani.
Asa era înainte pe vremea bunicilor sau chiar a părinţilor noştri. Mă angajez şi aştept să ies la pensie de acolo şi am pensie şi mor. Lucrurile pe care eu le promovez şi pe care noi le promovăm în comunitatea noastră ţin de dezvoltarea potenţialului. De a fi maxim din ceea ce poţi tu să fii. Şi că destinul niciunui om de pe lumea asta, sunt convins, nu este să fie un angajat toată viaţa lui.
Te limitezi foarte mult daca nu tintesti mai sus de statutul de angajat. Sunt foarte multe dorinţe şi vise pe care nu le îndeplineşti dacă rămâi doar un angajat. E ok să fii angajat, repet şi eu am fost, însă priveşte perioada ta de muncă ca pe o ucenicie.
Perioadă în care mergi la lucru, primeşti nişte bani ca să trăieşti însă îţi dezvolţi abilităţi. In fiecare zi mergi la munca pentru ca să fii un om mai bun, să înveţi mai multe lucruri pe care să le poţi folosi în viitor când va trebui să renunţi la lucru.
Din păcate foarte mulţi oameni merg la lucru şi rămân în zona de confort, primesc un salariu, îşi vând timpul, îşi vând cele 8 ore pe zi sau câte sunt, pentru nişte bani, şi ar fi ok şi chestia asta dacă ar avea în minte un plan de ieşire. Însă oamenii nu-şi mai fac un plan de ieşire, sunt mulţumiţi cu acea mediocritate, cu acei bănuţi pe care-i primesc, mai trece-o lună, mai trece un an şi rămân acolo, nu-şi dezvoltă abilităţi, fac ceva ce nu le place oricum şi rămân în zona aceea de confort.
Raman in zona de confort până când vor fi obligaţi să iasă din acea zonă de confort pentru că ori vor fi daţi afară, ori vor avea probleme şi banii ce-i vor avea nu le vor permite să le rezolve, vor avea o familie, vor avea copii şi nu vor putea să întreţină acea familie şi atunci ies din zona de confort, încep să aibă probleme, se panichează şi ajung să se educe financiar dar asta doar târziu când le ajunge cuţitul la os.
Ok. Bun, deci am stabilit că este ok să mergi la lucru cât timp îţi dezvolţi abilităţi. Nu e ok să-ţi vinzi doar timpul. Merg 8 ore, stau încep să trag mâţa de coadă şi primesc salariu, pentru că va trece timpul şi viaţa ta până la urmă. Vrei să trăieşti viaţa primind un salariu amărât din care nu-ţi permiţi nimic?
Nu cred că vrei chestia asta.
Ce e şi mai rău e ca unii oameni ajung să fie cu adevărat sclavi ca şi angajaţi. Când ajungi să depinzi aşa tare de acea slujbă, ai o familie pe care trebuie să o întreţii, ai nişte copii de trimis la şcoală, îţi faci un credit pe mai mulţi ani, şi în momentul în care ajungi să fii umilit de şeful tău şi trebuie să înghiţi, atunci eşti un sclav.
Când nu mai ai libertate să iei o decizie.
Când ştii că ar trebui să pleci de acolo sau că nu ar trebui să accepţi umilinţa şi totuşi rămâi, nu faci nimic, atunci ştii sigur că eşti un sclav. Ştiu că sunt agresiv însă vreau să te scot din zona de confort.
Nu poţi să te schimbi dacă nu ieşi din zona de confort, şi eu ştiu foarte bine chestia asta, am trăit-o pe pielea mea de fiecare dată.
Hai să trecem acum la cele trei scenarii, că aşa cum ziceam varianta mea nu e cea mai bună, varianta în care eu propovăduiesc: lasă-te de slujbă şi nu mai munci de mâine.
Şi oamenii care lucrează îmi sar în cap şi spun… oo e criză, cum să renunţ acum la slujbă, cum să renunţ acum la salar?
Vai, Doamne fereşte. Hai să fim cinstiţi şi corecţi şi să gândim toate cele trei scenarii posibile şi aşa cum am zis, varianta mea nu este cea mai bună dintre cele trei scenarii însă varianta în care rămâi la slujbă este cea mai proastă. Şi să vedem acum:
Prima variantă este de departe cea mai bună.
1. Şi anume: lucrezi pentru un patron, pentru un şef şi faci o tranziţie.
De la locul tău de muncă îţi dezvolţi abilităţi suficient de bine ca să-ţi permiţi să fii liber întreprinzător, liber profesionist, cum e un avocat, un doctor, un instalator, un psiholog, orice ar fi. În momentul ăla decizi câţi clienţi poţi să ai şi câţi bani faci. În funcţie de cât eşti de bun atât de mult câştigi, şi deja e un pas mult mai bun decât de a fi un simplu angajat, un angajat care-şi vinde timpul.
Deci, lucrezi o vreme îţi dezvolţi abilităţi, după care faci o tranziţie, acei ani de zile în care lucrezi şi-ţi dezvolţi abilităţi îţi asiguri un salariu, nu faci foame, nu suferi foarte mult, îţi pui nişte bani de-o parte eventual să-ţi începi afacerea, faci frumos o tranziţie şi după câţiva ani în care ai lucrat şi ţi-ai dezvoltat abilităţi îţi începi o afacere.
Totul este minunat până aici.
Problemă: Majoritatea oamenilor pe care-i cunosc şi care lucrează şi au o slujbă cât de cât sigură în care nu se simt ameninţaţi de pe o lună pe alta, nu sunt capabili să iasă din zona de confort şi să facă această tranziţie.
Am prieteni care de ani şi ani de zile îşi spun: ok o sî încep afacerea mea dar acum încă nu.
Mergi la lucru de la 8 la 4 sau de la 9 la 5, vin acasă sunt obosiţi, mai desfac o bere, se mai uită puţin la televizor, simt oboseala, nu mai au chef sa fac nimic pentru că mâine la ora 7 dimineaţă sau la 8 trebuie să merg la slujbă. Şi trece o zi, o luna, mai trec două, n-apucă să facă această tranziţie să lucreze două, trei ore pentru noua afacere şi se mulţumesc cu ceea ce au.
Mai fac un credit, mai fac ceva nou prin casă, îşi mai iau o maşină şi lucrurile par ok. Dar vreau să-ţi spun că deşi această strategie este cea mai bună posibilă, să faci tranziţia de la locul de muncă la afacere, nimeni nu o face.
Eu nu cunosc afaceri de succes în care oamenii să fie angajaţi şi de bună voie să facă trecerea. Nu, ori au fost daţi afară ori n-au mai putut să lucreze în mediul respectiv şi să câştige bani, ori au fost cumva forţaţi şi obligaţi de soartă, nu pentru că ei au avut motivaţia necesară.
Ok.. acum lucrez şi voi renunţa la slujbă. Sunt mulţi care spun asta!
Da, da, da .. o să fac, acum lucrez, mai trec un an, doi după care o să-mi fac afacerea mea.
Ei bine eu nu cunosc pe niciunul care să fi făcut asta de bunăvoie, decât dacă, probabil a fost dat afară.
Oamenii care nu sunt daţi afară din păcate rămân la slujba aia până când ceva se întâmplă şi niciodată nu o să se întâmple ceva bun.
Trăim într-o economie foarte dinamică care se mişcă foarte rapid şi nu mai există slujbe sigure din care să trăim 40 de ani.
Cea mai mare problemă cu acest tip de scenariu este că omul nu poate face acest prim scenariu, zona de confort este prea puternică şi îi ţine acolo. Şi zice: hai că-i bine şi-aşa, hai că de la anul încep, de la anul o să mă gândesc. Dar nimeni nu face nimic!
Şi rămân oamenii la această slujbă şi care vom vedea la punctul 3, cât de rău va fi să rămâi în acelaşi loc mult timp.
2. A doua variantă este varianta mea pe care o propovăduiesc eu. Nu e cea mai bună, dar e locul doi. Asta înseamnă să renunţi pur şi simplu într-o zi şi te-arunci cu capul înainte, sa spui că de mâine nu mai lucrezi pentru nimeni şi-ai să faci tot posibilul să faci bani din ceea ce-ti place şi în domeniul în care esti pasionat şi vei avea afacerea mea. Vei fi ori liber profesionist ori vei avea afacerea ta.
Aşa am făcut eu. Eu lucram, puteam să continui să lucrez în domeniul în care lucram. În momentul în care am decis să plec de la Politehnică am renunţat şi la slujba mea şi-am zis: Acum trăiesc o nouă viaţă, trăiesc o altă viaţă. Ori reuşesc să-mi câştig existenţa din ceea ce-mi place adică psihologie, ori crăp.
N-am crăpat, sunt aici şi foarte mulţi oameni care fac ceea ce am făcut eu reuşesc în viaţă. Pentru că esti pus în faţa alegerii între luptă şi moarte, n-ai ce face. Şi deobicei oamenii puşi în asemenea situaţii, am spus şi în ultimul meu articol, daca arzi corăbiile nu te mai poţi întoarce la viaţa ce o aveai înainte.
Şi vei vedea că vei reuşi, nu vei păţi nimic rău. Ei bine, eu în momentul în care m-am dus la facultatea de Psihologie, nu vreau să te mint, a durat cam doi ani jumătate-trei, să încep să fac bani.
Psihologia nu e un domeniu în care pur şi simplu te-apuci să faci bani. Eram un student… habar n-aveam nimic, nu puteam să ajut pe nimeni, nu puteam să cer bani pentru ceea ce fac eu ca psiholog.
După vreo doi ani jumătate am început să fac excursii cu copii, ajutat de prietenul meu Pepe şi astfel aşa am început să fac primii mei bani. Până atunci, crede-mă că a fost suferinţă. Trăiam întreţinut de maică-mea, trăiam întreţinut de prietenii mei care lucrau pentru patron ( ironia sortii).
Eram atât de determinat să nu mă mai duc să lucrez pentru alţii să nu mai fac ce făceam înainte încât eram dispus sa sacrific orice.
Am făcut şi foame, n-aveam bani să-mi iau haine, n-a fost deloc uşor, dar puterea visului şi a viziunii m-au ajutat să trec în fiecare zi cu optimism şi bucurie peste fiecare greutate şi eram convins că voi reuşi.
Ştiam că prin multă muncă şi perseverenţă voi ieşi la capat. Şi-am ieşit. Mergeam să mănânc la bunica mea, de trei patru ori pe săptămână luam prânzul acolo.
Maică-mea îmi plătea tot, internetul, întreţinerea, ţipa la mine ca sunt un vagabond şi n-a fost deloc uşor şi plăcut, a fost chiar groaznic.
Acum sunt prieten super bun cu maică-mea, ultima oară i-am dat eu nişte bani ei să plece într-o excursie( dar inca sunt departe sa imi platesc datoriile fata de ea J ) şi chiar mă gândeam că a fost o luptă grea şi aş fi putut să cedez oricând pentru că presiunile erau foarte mari din partea tuturor: du-te să lucrezi şi dup-aia mai vezi tu.
Şi-am zis: „Băi, nu ma angajez orice-ar fi.”
O să sufăr până când reuşesc să găsesc o soluţie.
După vreo 3 ani de zile mi-am scris şi prima carte, am început s-o vând pe internet am început să fac puţin mai mulţi bani dar tot erau insuficienţi şi a durat 6 ani, până anul trecut, din momentul în care am mers la Facultatea de Psihologie până când să mă pot întreţine, să locuiesc în apartamentul meu împreună cu prietena mea şi să am un stil de viaţă care să-mi permită chiar să trăiesc bine, fără să mai depind financiar de nimeni. Şi-au fost 6 ani de zile din care primii trei au fost groaznici.
Dar ăsta este preţul pe care-l plăteşti. Psihologia este un domeniu în care nu poţi peste noapte să faci schimbarea, dar există domenii în care poţi deja peste 6 luni sau un an să începi să faci bani din ceea ce-ţi place.
Sunt foarte multe domenii. Psihologia este chiar un domeniu greu şi totuşi am greuşit. Într-un alt domeniu poate să fie şi mai uşor.
Ok.
3. Acum varianta trei. Cea mai proastă variantă.
Cea mai proastă variantă este să rămâi la slujba ta clasică. La locul de muncă la care mergi în fiecare zi gândindu-te că de luni o să fac o schimbare şi o să mă gândesc la afacerea mea. În primul rând când mergi la o slujbă nimic nu depinde de tine.
Dacă mâine i se scoală şefului să te dea afară, te va da afară şi tu nu ai ce să faci. Dacă mâine vine o pilă în locul tău, tu pleci şi nu ai ce să faci.
Dacă nu te simpatizează soţia sau sora nu-ştiu-cui din conducere, pleci.
Deci nu depinde de tine, n-ai nicio putere, n-ai un cuvânt de spus. Asta e, eşti angajat şi ţi-ai asumat rolul ăsta.
Ok. Apoi faptul că eşti angajat te ţine în zona de confort. În zona de confort nu evoluezi deloc. Şi poate să treacă un an, doi, trei, cinci şi să fii în acelaşi loc sau chiar mai rău, când ai îmbătrânit cu un an, doi, trei, cinci şi să fii într-un loc chiar mai rău decât erai la început. Singurul beneficiu în urma faptului că mergi la lucru de dimineaţa până seara e că ai un salariu.
Nu-ţi dezvolţi abilităţi deloc. Mergând la lucru şi fiind în zona de confort, faci o rutină zilnică, încerci să tragi mâţa de coadă şi nu-ţi dezvolţi abilităţi.
Nu poţi timp de 10 ani să-ţi dezvolţi abilităţi rămânând în acelaşi loc de muncă. Mulţi spun că ok, doar temporar lucrez aici şi o să schimb cu prma ocazie.
Nu! N-o să schimbi decat forţat de împrejurări, nu pentru că tu decizi, pentru că aşa e omul, aşa funcţionează el.
Partea distractivă ţi-o spun acum, singurul, cel mai mare beneficiu al unui loc de muncă e că ai un salariu fix şi te poţi baza pe… hai să facem un mic calcul acum din minte.
Să zicem că ai un salariu de 30 de milioane, şi sunt sigur că foarte mulţi care ascultă acest mp3 sau citesc articolul nu au 30 de milioane salariu. Dar e ok, presupunem că ai 3000 de lei pe lună. Să presupunem că din toţi cei 3000 de ron tu nu cheltui niciun leu, ceea ce e imposibil. Să presupunem că tu stai cu părinţii şi îţi plătesc ei tot şi tu nu ai grija zilei de maine. Vei strânge într-un an cam 360 de milioane, 12 ori 3000, 360 de milioane, sunt aproape hai să zicem 9000 de euro, rotunjim în sus. Deci tu câştigi banii astia si nu cheltui niciun ban şi-ţi pui de-oparte 9000 de euro pe an. În condiţiile în care nu cheltui niciun ban din cei 30 de milioane, deci iei salariu şi l-ai pus deoparte la bancă, nu calculăm dobânda.
Tu ai 9000 de euro pe an. Îţi trebuie 10 ani să faci 90 de mii de euro cu dobânda faci poate 100 de mii în 10 ani, poate un pic mai mult.
Ce faci cu 100 de mii de euro după 10 ani de muncă în care n-ai avut viaţă, n-ai cheltuit niciun leu şi-ai strâns toţi banii? După 10 ani îţi permiţi să-ţi iei un apartament fain mobilat cu 2 sau 3 camere la 40 sau 50 de mii de euro, şi-o maşină faină, nou-nouţă de 30-40 de mii. Foarte tare, lumea o să te admire pe stradă ce maşină faină ai tu.
Deci după 10 ani de muncă în care n-ai cheltuit niciun leu şi-ai un salariu de 30 de milioane apuci să-îţi iei un apartament şi o maşină. Atât, şi-au trecut 10 ani din viaţa ta şi tu n-ai avut o viaţă.
Partea interesantă e că nu se merită, adică nu ştiu dacă se merită 10 ani din viaţa ta pentru un apartament şi o maşină, 10 ani din viaţa ta. În timp ce alţii care nu lucrează, nu sunt angajaţi, pot să-şi facă într-un an, doi, trei aceeaşi chestie şi să aibă şi-o viaţă să se şi distreze, să şi trăiască, să-şi facă o familie, şi să aibă apartament sau casa si masina ca efect secundar a ceea ce fac cu pasiune.
Ce te faci când nu mai e nevoie de tine?
Scenariul acesta ideal pe care ţi l-am spus e că tu lucrezi 10 ani şi sigur primeşti 30 de milioane în fiecare lună şi nu cheltui niciun ban.
Dar stai puţin….
Ce se întâmplă când nu mai e nevoie de tine? Dacă te îmbolnăveşti, Doamne fereşte, dacă apare cineva mai tânăr şi mai competent decât tine, dacă ai responsabilităţi – copii şi familie şi trebuie să cheltui cu ei, ce se întâmplă după aceşti 10 ani, nu rămâni nici măcar cu apartamentul şi cu maşina aia de care în mod ideal vorbeam ?
Nu cred că cineva poate să se regăsească în acest scenariu în care 10 ani de zile primeşti 30 de milioane pe care-i pui de-oparte.
Deci gândeşte-te cât timp ţi-ar lua cu 30 de milioane pe lună să fii milionar în euro. Există la ora asta în lume foarte mulţi oameni, tineri, bătrâni, nu contează, există bătrâni la 60 de ani care au afaceri pe internet, afaceri sănătoase, şi care sunt milionari Afaceri incepute la 55 de ani. Să nu mai vorbesc de cei tineri, există români tineri care au afaceri sănătoase, legale pe internet şi fac peste un milion de dolari anual.
Vânzând cărţi electronice, materiale electronice, nu contează, dezbatem asta intr-un alt articol.
Ce vreau să reţii şi să înţelegi e că este cea mai proastă variantă dintre toate să rămâi la slujbă.
Şi de aceea eu spun, cu toate că varianta 2, pe care o propun eu nu e cea mai bună, să renunţi la slujbă şi să începi acum ceva pentru ca e mai bună decât cea de-a treia variantă în care rămâi la slujbă spunându-ţi „Lasă că într-o zi o să fac o schimbare.”
Pentru că nu o să faci!
Ideal ar fi să faci o tranziţie, să munceşti şi să spui că în 2 ani de zile o să-mi strâng atâţia bani, fac trecerea şi o să am afacerea mea care îmi generează venit, apoi renunt la slujba şi dupa aia sunt şi liber să am ce stil de viaţă vreau eu.
Dar nu o să se întâmple pentru că văd cu ochii mei, nu de un an, doi, trei, văd de 10 ani ce se întâmplă, ii vad pe oamenii din jurul meu.
Şi-ţi spun că nu vei face schimbarea dacă rămâi în zona de confort, lucrând la o slujba rutiniera. Bun!
Scopul acestui articol a fost să-ţi trezesc un pic nivelul conştiinţei. Vreau să te rog frumos ca pe cel mai bună prieten sau cea mai bună prietenă a mea, să te gândeşti foarte serios la treaba asta.
Sursa tuturor suferinţelor tale vor proveni de aici. Din faptul că rămâi în zona de confort căutând cu disperare o slujbă care îţi conferă un confort minim. Se merită să ai o suferinţă mai scurtă de 6 luni, un an, doi ani în care să te zbaţi, să fii cu cuţitul la os, să faci chiar şi foamea, dupa aceea să descoperi pasiunea ta în viaţă, să înveţi să faci bani din afacerea ta, să fii măcar un liber profesionist care alege să facă bani din abilităţile lui.
Dacă rămâi vânzându-ţi timpul la un loc de muncă la care mergi 8 ore doar să faci prezenţa şi să primeşti un salariu şi nu-ţi dezvolţi abilităţi se vor întâmpla lucruri care nu depind de tine, şi nu sunt în puterea ta.
Şi nu vei avea ce să faci.
Este criză, lumea e dată afară de la slujbă. Ce poate face lumea, decât să sufere? Au trecut şi ani de zile în care nu şi-au dezvoltat abilităţi.
Nu ştiu cum să facă bani altfel, decât muncind pentru alţii.
De-asta spun că în momentul în care eşti un angajat şi ai o mentalitate de angajat şi nu vrei să renunţi la asta eşti un sclav.
Vrei nu vrei, asta e. Te rog să faci un exerciţiu de conştiinţă şi să te gândeşti foarte serios care sunt paşii de acţiune pe care vrei să-i urmezi.
Dacă ai o slujbă acum gândeşte-te cum poţi să faci să faci o tranziţie, să începi să faci bani şi altcumva. Să dobândeşti o anumită libertate financiară.
Te rog să te gândeşti la lucrul acesta foarte serios, dacă nu ai o slujbă gândeşte-te cum poţi să faci să faci bani, făcându-ţi o afacere a ta, fără să fie nevoie să te angajezi.
Deci cel mai important lucru pe care trebuie să-l reţii este că ai nevoie de abilităţi, să fii bun în ceva ca să poţi să faci bani, să oferi ceva de valoare lumii.
Fie că sunt servicii, poţi să fii şi un instalator, dacă eşti foarte bun poţi să faci foarte mulţi bani. Poţi să fii programator, poţi să fii psiholog, avocat, nu contează. Dar dezvoltă-ţi abilităţi şi fii bun, şi fii cu pasiune în ceea ce faci, în domeniul tău de activitate.
Apoi învaţă marketing, e foarte important, să înveţi să te vinzi pe tine sau serviciile tale.
Pentru că există mulţi instalatori şi mulţi programatori şi mulţi avocaţi sau psihologi. Tu trebuie să înveţi să comunici că tu chiar eşti bun, nu trebuie să-i minţi sau să-i păcăleşti pe oameni, tu chiar trebuie să fii bun şi să înveţi să spui lumii că eşti bun, pentru că lumea nu o să te găsească pe tine că eşti mai cu moţ. E responsabilitatea ta sa ajuti lumea sa stie de tine.
E datoria ta să te promovezi pe tine sau serviciile tale. Învaţă marketing, spune-i lumii că eşti bun în ceea ce faci.
Apoi nu mai ignora deloc mediul online. Fă-ţi un blog, cel mai bun mijloc de marketing şi e aproape gratuit.
Fă-ţi cont pe facebook, lumea te va cunoaşte, va ştii că tu eşti bun în ceva, într-un anumit domeniu.
Învaţă să fii afiliat. Cel mai simplu lucru e să-ţi faci o afacere online. Există alţi oameni care au alte afaceri online şi care vând anumite produse, şi-au făcut toată munca pentru tine.
Tot ce trebuie să faci e să promovezi acele produse şi să le vinzi. Munca ta e aproape de zero, ca şi productivitate şi doar trebuie să înveţi marketing, să înveţi să promovezi, să spui că produsul altui om e bun. Asa faci bani şi sunt oameni care dau 50-70% procent afiliaţilor, celor care le vând produsele lor. Poţi să faci o groază de bani doar fiind afiliat.
Cea mai tare afacere e să ai tu afacerea proprie online. Pentru asta e nevoie de educatie care din fericire exista si este din ce in ce mai accesibila.
Aşadar cam astea sunt căile de evadare şi îmi doresc foarte, foarte mult să ştiu părerea ta, să aud într-un comentariu şi să ne provocăm la o discuţie.
Vreau să ştiu care e părerea ta, care e punctul tău de vedere, cum vezi tu viitorul şi care crezii că sunt alternativele la ceea ce am spus. Te rog, împărtăşeşte-le cu noi. Din toate aceste discuţii sper să iasă ceva bun şi să putem cu toţii să avem o viaţă mai bună. Îţi mulţumesc, ne auzim în următorul articol!
Cartea a Personalitate alfa – descopera comoara ascunsa din tine este un manual pentru dezvoltarea personalitatii. Cu teste de evaluare, cu pasi de actiune, exercitii si multa psihologie intr-un limbaj usor de inteles, acesta carte este cel mai bun material despre dezvoltarea personalitatii si a potentialului tau pe care ai sa il gasesti in acest moment in Romania.
Mai mult, poti sa obtii cartea tiparita Personalitate alfa plus 6 bonusuri
3 carti audio:
1. Personalitate alfa si seductia pentru barbati
2. Femeia alfa, atractia sexuala si iubirea
3. Ritualul de imperechere la oameni – psihologie
evolutionista
si 3 materiale pdf:
1. Moartea motivaţiei tale şi renaşterea ei
2. Cum să fii lider în haita ta
3. Cum să trezeşti războinicul sau amazoana din tine
Doar aceste bonusurile valoreaza 150 de ron iar cartea tiparita 55 . Tu poti avea cartea tiparita plus toate 6 bonusuri, materiale in valoare de 205 de ron la 105 ron ( cu toate taxele incluse)
Afla mai multe si comanda aici: http://www.personalitatealfa.com/blog/comanda-cartea-personalitate-alfa/
63 de răspunsuri
Ai dreptate in ceea ce priveste zona de confort. Insa daca e sa o luam asa Pera nu toata lumea poate avea o afacere. Trebuie sa existe si angajati pe lumea asta, daca eu imi fac companie (depinde de natura ei) o sa am nevoie de angajati, nu? Eu am prieteni care nu vor sa aiba o afacere, fac suficienti bani ca angajati sa mearga si sa fac cam tot ce vor ei si nu au povara responsabilitatii unei companii. Eu inteleg punctul tau de vedere (partial), dar imi da impresia ca e o abordare foarte generala.
@ Andra
Salut
Deci scuza ta asta este? Ramai angajata pentru ca daca iti faci afacerea ta ai nevoie de angajati?
vestea buna e ca intram intr-o era care se cheama " Knowledge work" adica munca cu informatia iar economia viitorului este data de oameni cu abilitati care se asociaza intre ei. Adica tu ai afacerea ta si in loc sa angajezi un contabil colaborezi cu o alta firma de contabilitate si tot asa pentru toate nevoile firmei tale. Practic vor fi " oameni firma" deci nu va mai fi nevoie de angajati.
Tocmai ,ai dreptate Pera in Italia deja la locul meu de munca se face asa …
Pera are dreptate aici. Si eu am fost un simplu angajat pana cand am fost concediat. Acum am revenit la o veche pasiune, timp in care am inceput sa imi dezvolt abilitatile de jucator de poker. Pot spune cu mana pe inima ca acea concediere a fost cel mai bun lucru care mi se putea intampla. Am avut timp cateva luni bune sa ma gandesc foarte bine la ce vreau sa fac si ce vreau de la viata, in general si sa imi dezvolt abilitatile pe care le doresc. Sunt doctorand (astfel am cunoscut multi oameni de calitate, cu mult peste ce intalnisem la joburile mele) si, in timpul liber imi fac banii mei si ma dezvolt in relatiile cu sexul opus. Si da, este greu.
hahahha, pai daca trimit fete la produs in 10 ani cumpar Dinamo Bucuresti :))
Buna. Eu sunt de acord cu varianta ta ca fiind cea mai de viitor. Mai stiu si ca ceea ce vreau sa fac eu este bine. Dar am nevoie de acel ochi care sa vada in sarcofag.. Am nevoie de relatii. De oameni care sa gandeasca atat de evoluat incat sa inteleaga ca trebuie sa ma ajute pe mine sa reusesc sa fac bani din ce vreau pentru ca astfel vor face si ei. Intelegi?
Bine scris Pera…sunt de acord cu tine si eu imi doresc fff mult afacerea mea – o mica casa de moda- cu creatii proprii -o s-o am cat de curand…ce vroiam eu sa-ti zic ..de fapt sa-mi raspunzi la o intrebare …nu toti oamenii sunt egali , unii se nasc sclavi iar altii lideri..imi poti spune De ce?..si ce ne-am face daca toti am fi lideri..parerea mea e ca nu am mai trai pe Pamant ci intr-o lume mai buna , mai evoluata
am fost sclav la stat şi privaţi. am făcut aproape orice ce ţinea de meseria mea. am fost profesor, unde m-am simţit şi util. apoi am renunţat la tot. nu mulţi au avut curajul să-mi spună că sunt nebun. acum sculptez. scriu. mă relaxez. prestez servicii în domeniul meu şi asta mă ajută să supravieţuiesc onorabil şi să-mi urmez visul. am un vis capacitatea şi voinţa de al atinge. e bine sunht împăcat cu mine.
Avem -impreuna cu sotia- o mica afacere si o impartasim si altora. Investitia initiala e mica si cu toate acestea cei din jur o refuza. Scuze-mia a devenit boala nationala si majoritatea asteapta de la guvern-sa-mi dea ca de asta este stat. Cel mai greu este sa ne schimbam mentalitatea de angajat- e treaba sefului sa-mi dea de treaba, nu-mi da, nu fac. Iar cand te da afara e tot vina lui – nu-i mai ajunge.
Buna ,,negue”…mai functioneaza acum afacerea ta? Astept un raspuns de la tine. Mersi
"Cravata" angajatului din imaginea articolului scris de Pera este dureros de adevarata.Numai cei care recunosc acest fapt ,pot face alt pas.Personal am lucrat la stat si nu-mi ajungeau bani munciti intr-o luna decit sa traiesc jumatate din ea.M-am privatizat,am devenit patroana si a inceput lupta cu sistemul:controale ,fiscalitate,concurenta neloaiala,invidie, prostie.Umilita de propria afacere am lucrat afara pentru bani si aici am cunoscut lumea angajatorilor si a posturilor oferite:dezastru credeti-ma !Am terminat psihologia si cineva imi dzvolta ideia:in posturile cele mai bune sint intodeauna inconpetentii,si eu care credeam altfel…Pentru ca simt mai mult decit altii si pentru ca am ceva abilitati vreu sa razbat in psihologie,trebuie doar sa deschid o usa!
Cu acelasi respect!
salut Pera,
articolul acesta m-a incarcat de energie, de fapt modul tau de gandire este senzational, ce-ar fi daca cat mai multa lume ar gandi asa?
ma numar printre cei care au spus din toata inima STOP unei vieti de sclav, desi eram intr-o pozitie foarte buna la job, insa care imi fura libertatea la care eu tin foarte mult. cu riscul de a fi cu 0 lei in buzunar, mi-am dat demisia si in ziua aia am sarbatorit. multi plang, se victimizeaza, aoleu ce ma fac, insa eu mi-am castigat dreptul de a fi LIBERA. n-as fi gandit asa, daca n-as fi avut norocul sa fiu partener intr-o afacere de network marketing, un gigant in lumea asta. chiar daca la momentul respectiv ca si acum de altfel , castigurile financiare nu sunt uimitoare, eu sunt o luptatoare, in sensul ca acesta afacere online imi da posibilitatea nu doar la venituri imediate ci si la cele continue.
pt. o viata de vis va invit pe site sau sa aflati la 0749 540 533
cu totii meritam sa ne ridicam din mocirla in care vrea sa ne inece societatea. nu sunt un om obisnuit , am dreptul sa fiu extraordinara
va doresc la toti sa fiti deschisi in gandire, sa aplicati ce zice Pera si sa fiti oameni cu timp si bani
Pera ai dreptate. Eu am observat ca problema oamenilor nu e ca nu pot face ceva, nici macar ca nu ar vrea, insa majoritatea nici nu stiu ce vor cu adevarat. Cunosc oameni care zic : vreau bani, insa nu stiu ce si-ar dori sa faca, in ce domeniu sa lucreze, ce ar face cu pasiune. Si daca au o pasiune sunt convinsi ca nu e buna,caci nu se castiga din aia. Consider ca poti sa faci ORICE atata vreme cat faci cu pasiune si entuziasm si atunci ai si satisfactii morale si materiale.
Eu personal am dus o lupta mai mare descoperindu-ma pe mine, insa a meritat…si au fost intr-adevar zile cand faceam foamea…si in zilele mele bune mancam orez cu sare. Dar au meritat toate caci acum stiu ce vreau.
Oamenii ar trebui sa stie intai ce-si doresc, apoi sa treaca la actiune si fiecare pas care-l fac sa duca la visul lor.
Dar majoritatea amana. Am o prietena buna si tot timpu ma suna cu probleme,cu nemultumiri, nu are bani,nu are un iubit…si i am spus sa-si noteze, sa-si faca caietu ala a viselor, am dat linkul site-ului lui Pera, dar cand am intrebat-o peste o luna daca o scris macar o dorinta,un vis,un plan a zis; n am avut timp, n am avut dispozitia necesare,n-am avut caiet frumos,etc. Si oamenii astia niciodata nu trec la actiune.
E cea mai buna modalitate sa lucrezi pentru tine, insa trebuie sa te cunosti intai. Sa ti stii visele si potentialul
Draga Pera, faci ca totul sa para usor si accesibil. Stiu ca totul depinde de mine, dar intre un sv care-mi asigura cum spui tu locul in zona de confort pentru ca imi permite sa-mi platesc ratele la banca, facturile si sa-mi cresc copii, un sot care ramas fara sv a plecat in Italia si incearca sa-si castige existenta e greu. Astept cu nerabdare articolele tale. Intre timp studiez cu mare atentie cartea ta. Va multumesc tie si colegilor tai pentru ce faceti pentru noi, restul. Numai bine si mult succes in continuare!
Mie mi se pare (acum, in clipa asta, ca poate maine o sa gandesc altfel) ca toate se lega de… inima. Adica de "cu ce inima faci ceea ce faci". Cunosc oameni angajati la altii (stat sau patron), multumiti de ceea ce fac, apreciati de cei cu care lucreaza si care spun ca le place sa stie ca ceea ce iese din mana lor este bun si folositor altora; nu au ganduri de marire si nici de inavutire, mergand senini la serviciu si umplandu-se de energie din relatiile cu prietenii, familia, cartile, timpul liber.
Cunosc, pe de alta parte, oameni care trag "ca prostii" intr-un serviciu umilitor, in care eu n-as rezista nici 2 zile fara sa crap capul cuiva, dar nu se considera exploatati, pentru ca ei stiu ce stiu: anume ca slujba aia e temporara: practic, ei sunt cei car profita, acumuland experienta si luand si bani pentru asta! Intre timp isi cladesc, in particular, propriul vis si mai e putin pana il vor scoate in vazul lumii.
Apoi mai stiu pe unii care si-au facut propria afacere (de la magazin alimentar pana la cabinet medical), care au bani multi deja,tineri fiind, dar pe care nu-i lasa spaima de scadere a profitului sa inchida pravalia si sa uite de toate o luna de zile!
Mai stiu pe cineva care s-a asigurat, prin scoala de asistente pe care a facut-o, ca va gasi de lucru cand va avea nevoie, intre timp ocupandu-se de pasiunea ei care este "stand-up comedy". Deci, din timp in timp, da fuga la stat sau la clinica privata si presteaza servicii pentru altii. E multumita, fericita as putea spune.
In fine, sunt cei "alfa super plus", care fac ce vor, cand vor, cand au chef, cu cine vor, etc. Oare?
Pana la urma, nu suntem toti robi nevoilor noastre? Si intre nevoile astea nu intra nevoia de adapost si hrana si de carti pe care tre sa le cumperi? Banii nu ti-i fabrici singur, tot tre sa muncesti pentru cineva, ca ala sa ti-i dea pe ceva (chiar daca e clientul care-i cumpara tablourile). Vrand-nevrand, suntem intr-un lant si toti depindem unii de altii.
Revin la idee: CU CE INIMA/ATITUDINE LUCREZI! Daca ajungi sa-ti urasti zilele fand ceva (la stat sau privat, angajat sau patron, cu saufar angajati, in tara sau aiurea), E BAI! Poti sa devii rob si tie insuti, nu neaparat altora. Dar e si asta un pas spre intelepciune.
Ma intreb ce s-ar petrece in lumea asta daca toti ar renunta la slujba pt a-si incepe o afacere online…
Salut Pera,eu sant pe cot propiu de vreo 8 ani de zile,lucrez in amenajari interioare.La inceput am avut firma si sincer sa fiu satisfactiile financiare nu erau cine stie ce datorita pretului manoperelor foarte scazut dar se castiga bine si imi permiteam un trai decent dar nu te gandi k la sf de an numaram teancuri de banii,atat traiam decent.Acum de vreo doi ani lucrez singur si e aceeasi situatie poti trai decent la 250 ron pe luna,uneori mai bine.Eu din bani astia ma intretin si pe perioada ierni pt k in sezonul rece nu se mai poate lucra.Intrebarea este sa zicem k mai pot lucra pana la 50,60 de ani si cu o conditie sa raman sanatos k altfel nu pot lucra,ce fac dupa varsta asta? Solutia ar fi sa pun un ban deoparte nu, sau sa am si alta afacere in care sa investesc profitul,dar cum preturile la manopere au scazut aici in tara e mai greu sa poti strange ceva bani.O alta solutie ar fi sa lucrez in strainatate in ani ce urmeaza acolo poti castiga mult mai bine.Ca incheiere sigur e bine sa-ti castigi singur bani dar trebuie sa te zbati mai mult,decat un angajat care are un salariu de 200 ron poate trai linistit in ziua de azi,asa k parerile sant impartite.Si inca ceva in romania munca nu este platita la valoarea ei si e pacat!
salut pera! e foarte interesant ceea ce ai spus in audio. chiar mi-a dat un ´´pumn in piept´´ cred ca autoeducarea, felul in care te vinzi si serviciul care il oferi sunt baza. AMIN
si eu am afacerea mea on-line, dar parerea mea este ca nu e destul sa fi angajat sau sa ai o afacere online deoarece nu ai siguranta, eu intentionez sa deschid o afacere mai serioasa unde o sa am angajatii mei. Problema multor persoane este lipsa de educatie financiara,in acest caz recomand tuturor cartea "Tata bogat/Tata sarac" de Robert Kyiosaki
abia astept site-ul despre afaceri online 😀
mi-e rusine ca la varsta de 27 ani nu stiu ce vreau,nu mi-am gasit vocatia.
va rog dati-mi niste repere,o bibliografie ca sa ma descoper cu adevarat.
suntem subjugati cu munca,nu mai am timp nici sa gandesc
Felicitari Pera,excelent articol.
Salut Pera.
Ai specificat foarte clar si la obiect care este "calea" si n-am nicio indoiala ca asa este totusi…
…principala mea ocupatie in acest moment este sa ma angajez undeva.
Vreau neaparat sa fac asta.
De ce?
Pentru ca niciodata in viata mea n-am lucrat nicaieri, pentru nimeni si n-am castigat niciodata bani din munca mea.
Nu stiu cum este sa ai o slujba. Nu stiu care sunt pertile buna si nici cele proaste.
De aceea vreau sa am aceasta experienta ca sa vad cum e.
Sunt singur ca ar fi mai usor pentru mine daca as invata din experienta si din greselile altora…insa simt in suflet ca am nevoie de aceasta experienta.
Asadar, eu sunt de parere ca exista si oameni(mai incapatanati) care nu-si pot invata lectiile decat din propria experienta, si eu sunt unul dintre ei.
PS: imi plac f mult articolele inregistrate in varianta audio, le retin mult mai usor. Ms
Salutare tuturor,sunt total de acord cu ceea ce spune Pera, mi-ar place foarte mult sa poti veni si la Bucuresti sa organizezi ceva sa ne putem vedea, sunt sigur ca ar fi un real succes.
Nu pot decat sa te felicit ptr articol.Din pacate nu toata lumea gandeste asa.Acum ce sa zic nici Isus n-a desfiintat clasele sociale.Nu poti obliga un om sa castige sau sa traiasca mai bine daca el nu isi doreste acest lucru.In ceea ce ma priveste personal numai sunt angajat de la 25 de ani dar dezvolt o afacere on-line in telecomunicatii, adica aplic o reteta de succes pe o piata globala.Este usor.Trebuie doar sa vrei.Pentru cei care cauta o oportunitate si vor sa iasa din mediocritate pot sa le ofer mai multe informatii pe mail la [email protected] .
„Principalul motiv pentru care oamenii se luptă cu dificultăţile financiare este acela că au trecut prin şcoală fără să înveţe nimic despre bani. Rezultatul este că învaţă să lucreze pentru bani… dar nu învaţă niciodată să pună banii să acţioneze pentru ei.“ Robert Kiyosaki
Pera multuumesc pentru raspuns. Nu era o scuza, era un punct de vedere. Nu am zis niciunde ca nu o sa-mi deschid o afacere la un moment dat. Sunt mai atrasa de colaborari cum spui tu. Stiu foarte bine despre ce vorbesti pentru ca tocmai am terminat o scoala de business. Mai am inca un an si am licenta in organizare de evenimente. Iar eu nu sunt una dintre persoanele care raman in zona de confort. Am plecat din tara acum 2 ani la 19 ani si sunt pe drumul meu. Cum ai zis si tu, putina foame ici colo, sunt si acum angajata ca sa castig abilitati. In acesti doi ani m-am trezit aproape in fiecare zi la 5 dimineata ca sa ma asigur ca nu trebuie sa ma intorc in tara si sa-mi continui drumul. Organizarea evenimentelor e una din pasiunile mele, dar nu principala. Principala e dansul, insa profesionista e cam tarziu sa devin pentru ca nu am inceput de mica, deci ma reprofilez. Ce am spus in comentariu nu era un atac. Apreciez foarte mult articolele tale si ai dreptate in multe privinte.
De acord cu dezavantajele de a fi salariat precum si cu avantajele de a fi pe cont propriu, foarte frumos si la obiect explicate. Dar cred ca se face o greseala considerand ca evolutie egal situatie financiara (cam asa se intelege din articol). Asa cum bine a observat Valeria, cred ca conteaza ca cea ce faci sa faci din inima, sa faci cu pasiune, sa fie ceea ce iti doresti, ceea ce iti face placere, telul vietii tale. Iar ca exemple imi vin in cap marele nostru Florin Piersic, sau doamna Tamara si atatia altii care fac ceea ce si-au dorit cel mai mult, si o fac cu dragoste si pasiune, contand prea putin pentru ei daca sunt angajatii cuiva sau sunt pe cont propriu. Sincer, imi vine greu sa mi-l inchipui pe Florin Piersic, tanar fiind, facand afaceri din blogging, cand teatrul este pasiunea vietii domniei sale. Einstein, a fost profesor universitar, deci angajatul cuiva, dar a facut ceea ce si-a dorit cel mai mult, si a revolutionat fizica. Nu cred ca si-a pus problema ca ceea ce face este pentru situatia financira, ca asta ar insemna evolutia lui – cati mai multi bani din ceea ce descopera sau nu descopera.
Parerea mea, luand chiar exemplul pe care l-ai dat cu casa si masina, presupunand ca esti liber profesionist, ca ti-ai luat casa pe care o doreai, masina pe care o vroiai, tot in firea omeneasca este si faptul de a isi dori mai mult, si la un moment dat casa de care te-ai bucurat candva, nu iti mai satisface nevoile, vrei una mai mare, mai frumoasa, etc…masina pe care ti-ai luat-o nu te mai face fericit, vrei alta, si tot asa. Nu cred ca asta inseamna evolutie. Faptul ca iti doresti altceva, si altceva, ca ceea ce ai sau ai avut nu te mai face fericit nu cred ca inseamna ca ai evoluiat prea mult (poate doar din pnct de vedere financiar). Inca mai ai mult de mers pina cand fericirea ta sa nu mai depinda de ceea ce este in jurul tau, sa nu mai depinda de ceea ce ai sau ceea ce nu ai. Atunci intr-adevar ai evoulat, esti liber si nu mai depinzi de nimic.
Si apoi, asa cum ai observat si tu in articol, noi avem inca mentalitatea de acum 20-30 de ani: ca intr-un serviciu stai pina iesi la pensie, ceea ce este departe de a fi adevarat in zilele noastre. Zona de confort de care zici, cred ca tocmai din aceasta mentalitate este alimentata, pentru ca in vest, oamenii isi schimba serviciul foarte des. Nu te obliga nimeni sa ramai undeva unde nu iti mai place ceea ce faci sau unde te simti umilit. Poti oricand sa cauti altceva, alt serviciu care sa iti aduca mai multa multumire pe toate planurile, sau chiar o afacere pe cont propriu asa cum spui. Este alegerea ta.
Buna Pera,
Eu imi propun sa imi fac propria afacere de vreo doi ani, insa nu am timp din acuza job-ului-lucrez intre 10-13 ore pe zi. Job-ul actual nu ma mai multumeste, insa am invatat sa organizez evenimente, sa vand si sa lucrez cu oamenii.
Este o zona de oarecare confort din care vreau sa ies. Vreau sa fac acest lucru treptat, pe parcursul unui an, incepand cu astazi. Timp in care doresc sa identific si sa incep o afacere on-line. M a intreb daca poti sa ma ajuti cu niste sfaturi in acest sens? De unde ar trebui sa incep o afacere on-line? Tu, cum ai invatat?
iti multumesc si felicitari pentru felul frumos in acre treci prin viata,
Bettina
Daca ar fi toata lumea de acrod cu tine si si-ar deschide afeceri online, tu ce-ai mai face???
Foaret interesant sa dai sfaturi. Mai bine ai avea grija de tine.
Salut
Am de gand sa am o afacere online in care sa vand carti.
Pasii:
1. Lansat blog – efectuat
2. Castigat din publicitate pe blog – incep, chiar daca sunt inca la "nivelul marii"
3. Scris carte – inceput, dar mai am mult de lucru
4. Mers la facultatea de psihologie – aici trebuie sa "negociez" mult cu parintii
Problema mea, am observat, consta in echilibru.
Sunt perioade in care muncesc foarte mult si devin foarte obosit si stresat, si am randamentul foarte slab.
Apoi ma intreb, oare sa nu fie asta vocatia mea? Dar de fapt eu sunt super obosit si sunt satul de stat in casa singur si concentrat, mai ales ca sunt si extrovertit.
Dar foarte bine ca de aici invat o lectie si o sa ma straduiesc sa mentin un echilibru ca sa fiu in forma mai mult timp.
Planul meu e cam asa:
1. imi educ abilitatile la pasiunea mea (care din fericire stiu deja care este) timp de 2-4 ore pe zi, in fiecare zi,
2. pe langa asta: citesc si ma educ cat mai mult timp de 2 ani de zile (cel putin 4 carti pe luna), investitii, finante, marketing online, time management, etc.
3. imi platesc datoriile (rate, credite, etc)
-> 30% din salar, in fiecare luna -> si ar trebui sa platesc tot in 10-11 luni.
4. pun bani de o parte
-> 30% din salar; (50% ramane pentru nevoile de baza, si 20% pentru distractii) -> in 1 an de zile ar trebui sa am pusi de o parte un pic peste 3 salarii…
5. si apoi nu mai stiu..
"You don't have to see the whole staircase, just take the first step." – Martin Luther King, Jr.
Mersi,
Lucian
Am cheltuit pe web-designeri peste 1000euro pt. un .co.uk si degeaba.Niste handicapati si oligofreni, nici in piata de capital nu prea am investit.Cum sa-mi fac o afacere on-line cand nu gasesc un webdesigner sanatos la cap?Daca stie unul priceput de prin zona baraganului va rog sa ma informati si pe mine [email protected]!
Salut Pera, am dat din intamplare peste articolul tau incercand sa gasesc raspuns la o dilema rezolvata de fapt in ceea ce scrii. De vreo 2 ani am simtit ca nu sunt facut sa lucrez pentru altcineva, de aceea de un an de zile am deschis un magazin online. In momentul de fata am ajuns dupa 1 an de zile pe profit dupa investitii si timp dedicat (asta in paralel cu job-ul actual). Am ajuns in momentul in care castig din afacere cat castig la job-ul actual si ma gandesc daca sa las naibii job-ul care a devenit o rutina si incep sa-l urasc sau sa astept sa ma dea afara. Sunt sigur ca daca m-as dedica afacerii 100% ar mai creste fata de nivelul actual. Citind articolul mi se pare foarte clar ce am de facut. Mult succes altora pentru ca eu mi-am realizat "visul".
Sint sigura ca mai exista o variant pentru indeplinirea viselor,numita M L M.Este afacerea sec.21,nu inteleg de ce nu ati amintit de ea. Sinteti super. Succes.
Imi face o deosebita placere cand iti citesc articolele si intodeaua cand apare ceva nou las totul la o parte si il citesc.
Parintii mei sunt amandoi angajati si practic asa imi vedeam si eu viitorul…M-a pus pe ganduri articolul. Mama e o persoana foarte submisiva, practic ce-i zici, se chinuie sa faca, cred ca ii si place sa fie condusa de altii. Lucreaza la aceeasi firma de nush cati ani si nu are salariu prea mare, deci nu poate nici macar sa viseze la bogatii. In schimb, un coleg de-al ei care sau a fost dat afara, sau a renuntat (nu mai stiu) a inceput o afacere proprie, mica la inceput, dar acum isi construieste vila de 5 etaje…si mi-a zis mie mama "ehh, uite ca pe unii ii duce mintea si au si noroc!"
Ce pot spune…cand te invata parintii de mic ca trebuie sa mergi la scoala, sa iei note bune si in final sa te angajezi, nici prin gand nu are cum sa-ti treaca sau sa visezi macar sa ai o afacere. Iar eu mai gandesc asa: sa-ti faci afacere costa mult, si daca nu ai succes, pierzi o gramada de bani…e suficient de riscant ca sa-i faca pe unii sa ramana in zona de comfort.
NU E SUFICIENT ,SA NE DORIM SA INCEPEM O AFACERE, PUR SI SIMPLU UNII OAMENI NU SUNT FACUTI PT. AFACERI!!
NU AU APTITUDINILE NECESARE!
NU STII DE UNDE SA INCEPI, LA CE TREBUIE SA TE GANDESTI PT. A INCEPE O AFACERE, A O ADMINISTRA, NU STII SA TE VINZI.
SUNT OAMENI CARE PT. A FACE CEVA TREBUIE SA LI SE SPUNA CE SA FACA!
NU TOTI PUTEM FI INTREPRINZATORI, NU AVEM CALITATILE NECESARE!
IN PLUS , O AFACERE SE FACE CU CAP (IDEI), MUNCA MULTA, SPIRIT INTREPRINZATOR ,SACRIFICII SI BANI.
FARA ACESTE ELEMENTE NU SE LEAGA NIMIC.
NU TOTI OAMENII AU ACESTE CALITATI.
DECI ,NU TOTI PUTEM INCEPE O AFACERE !!
IAR IN CEA CE PRIVESTE EXPLOATAREA PERSONALA, A TE VINDE SINGUR, SAU A FII INDEPENDENT CA MESERIE LIBERALA, SI AICI TREBUIE SA FII INTREPRINZATOR SI SA AI CURAJ SE TE DEZLIPESTI DE SISTEM, DACA NU POTI, TE ASOCIEZI CU O PERSOANA CARE SA TE COMPLECTEZE SAU DACA AI NOROC , ACEASTA PERSOANA POATE FII CHIAR SOTIA.
SUCCES IN CONTINUARE!!
SFATURILE TALE SUNT POTRIVITE PT. INCEPATORII PT. A LE TREZII COONSTIINTA !!!
RECOMAND CU CALDURA !!!!!
E O INITIATIVA DE DEZVOLTARE PERSONALA INITIATA DE UN AUTOR ROMAN !!
Exista oare motivatie mai puternica decat a-ti dori ceva ce stii ca esti capabil sa ai si inca nu ai reusit sa ajungi la acel ceva?? Saracia si lipsurile care consideri ca nu ti se cuvin motiveaza foarte mult…eu sunt perfect de acord cu ce zici tu Pera…sa ai curajul sa "mori de foame" pentru a gasi o solutie sa ajungi acolo unde ti-ai propus este una dintre cele mai indraznete actiuni in vremurile noastre…la fel de motivant mi se par si oamenii care stiu ei capabilitatea mea…si unde sunt limitarile.. nu cred ca exista cineva pe lumea asta care sa imi poata spuna care sunt limitele mele, exceptandu-ma pe mine…
"Jobul" patronului este de a-ti spune ca nu esti suficient de bun! Si stii de ce? Pentru ca altfel ai fi tu in locul lui 😉 Asadar…draga sefule, pregateste-te pentru ziua in care iti voi lua locul si voi fi propriul meu sef! 🙂
de cativa ani incerc sa-mi caut rostul,am 43 de ani,si am dat peste multe carti.Nu spui nimic nemaiauzit,nemaiscris,nu consider ca ai avea drept de autor asupra unei idei,doar ca persoanele care ti-au scris nu au fost prea documentate.Nu te poti arunca cu capul inainte,asta o spune o persoana pe care multi o considera deosebit de curajoasa,iti poti fringe bine gatul si adio tot.IMI SPUN ZILNIC CA E TOTUL F.F.BINE SI ASTA NU MI-A ADUS UN TRAI CONFORTABIL.Am o afacere proprie mica,aprope falimentarasi ma rogsa supravietuiesc.SA VINZI ILUZII MISE PARE PROFUND IMORAL.
Vei afisa ce am sris sau e doar ce iti convine?Te provoc baiete,mi se pare ca iest veri soft,neancorat in realitate sau doar excroc marunt!
Un articol de exceptie! apreciem si mai asteptam astfel de articole, ca numai asa se va „trezi” romanul!!!!
BAFTA MULTA!
Imi place foarte mult cum ganditi d-stra. De asemenea consider ca aveti mare dreptate in toate afirmatiile de mai sus. Si precizez ca DA este intr-adevar foarte greu sa renunti la ceea ce ai, la confortul tau, pentru ceva cenu sti cum va fi. Cred ca frica pana la urma si teama de schimbare sunt bolile tuturor oamenilor din prezent. Vorbind doar la persoana mea, e adevarat ca si eu ma gandesc de ceva timp sa trec la altceva…ceva ce m-ar implini. Problema se pune ca nu m-am hotorat inca ce drum sa apuc. Sunt mai multe lucruri care imi surad si nu stiu ce anume mi s-ar potrivi mai bine. Stiu insa ca meseria pe care o fac acum daca as face-o in sistem liber-profesionist nu ar schimba cu foarte mult situatia intrucat nu imi place foarte mult ceea ce fac. Asa ca nu exeista decat varianta sa aleg sa fac ceva care imi place foarte mult si facand din placere sa reusesc sa am satisfactia pe care cred ca fiecare dintre noi ar trebui sa o aibe la in domeniul in care activeaza.
Oricum stimate domn, mi-ati trezit profund apetitul sa ma gandesc serios la toate acestea chiar azi. Voi reveni cu un post sa va anunt ce am facut. Cred ca o listuta o sa ma ajute sa imi dau seama ce sa caut.
Succes tuturor si numai bine.
P.S. Multumesc mult! E minunat articolul. Va dau nota 10 +
Uite care e treaba: citind articolul tau, incet-incet mi-am dat seama ca, de fapt, te contrazici groaznic, si toata povestea ta este de fapt un fake urat, motivational, de rahat, care te impinge sa „nu fii sclav” doar ca sa ajungi „si mai sclav”. Ma rog, cei fara scoala si pregatire nu sesizeaza nuanta, insa eu am sesizat-o din prima. Este destul de greu, dar am facut-o. Deci, domnule X: ne inveti sa plecam de la serviciu, sa facem x, y, z, in ideea de a nu mai fi sclavi la patron. Buun, pana aici totul e corect. Insa mai departe iti dai cu stangul in dreptul. Tot tu ne inveti „invata sa fii afiliat, sa promovezi produsul altui om ca fiind bun”. Dragul meu, a fi „afiliat” este tot o forma de slavie, chiar mai grea decat a munci la patron, si tu stii asta 1. Si 2, a promova produsele altuia si a spune ca sunt bune doar pt ca persoana respectiva sustine acest lucru, te transforma automat intr-un minunat sclav. Esti jalnic, scuza-ma. Ceea ce spui matale aici e de doi bani. Doar ne dai sfaturi cum sa fim sclavi mai mari plecand de la statutul de sclavi mici.
Si am mai invatat ceva din acest articol foarte, foarte interesant 🙂
Pera, tocmai ma pregatesc sa-mi dau demisia (la zi) de la un job de peste 4 ani in domeniul in care mi-am facut si studiile academice. Si plec de la 1 Noiembrie intr-un stagiu de voluntariat in Africa pe o perioada mai indelungata, un vis de-al meu de multa vreme. Multumesc! Ai avut rolul tau in asta, mi-ai dau putere si curaj.
Eu chiar am inceput sa-mi fac prorpia afacere, am tot ce-mi trebuie,trebuie doar sa le pun cap la cap. Acum sunt la servici in timp ce citesc asta, dar nu pot sa fac ceva productiv , pentru ca sunt intrerupt mereu, iar articolul tau a venit chiar la fix, pentru ca ma gandeam de ceva vreme la asta.
nu ar trebui sa generalizezi in ceea ce priveste munca la patron. Nu toti angajatii castiga un salariu minim. Nu este adevarat. Cunosc multi prieteni care castiga pe luna in jur de 2000 de euro si chiar si mai mult, iar acesti bani le asigura o viata decenta si sunt multumiti caci sunt pasionati de ceea ce fac
Salut Pera,
Eu am facut testul de personalitate trimis de tine si am descoperit ca as vrea sa scriu.
Am inceput timid cu un blog personal pe mai multe categorii, blog pe care as vrea sa il dezvolt la nivel profesionist.
Imi place sa calatoresc si sa scriu despre oameni si locuri,despre momente din viata care ne aduc mai aproape de a afla cine suntem si ce rost avem aici.
As fi recunoscator daca mi-ai da niste sfaturi in aceasta privinta, si daca ai timp, te poti uita pe blogul meu.
Eu acum lucrez dar as vrea ca in cel mult 6 luni sa fac numai asta.
Multumesc!
Buna Monica,
Prietenii tai sunt multumiti, si acesta este un lucru foarte bun. Dar asa cum spune Pera, ar fi posibil ca ei sa fie si mai multumiti daca viziunea lor despre propria lor viata, ar fi mai mare.
Dar sunt de acord cu tine Monica, sfaturile pozitive ale acestui articol, nu pot fi urmate de orisicine.
Dorinta, de a ramine limitat, este o „boala”, care nu are leac.
http://www.thrivemovement.com/home
Cu respect,
Sorin
buna…eu deja ma ocup de o afacere profitabila in care trebuie sa promovez produse si ideea de a promova produsele pe un blog este foare buna…asa ca trebuie sa invat foarte bine sa recomand, sa fac marketing, sa fiu convingator…mi-ai putea recomanda un anumit material? multumesc
dar exista afaceri in care nu ai nevoie de angajati, de sediu si altele…afaceri in care nu ai nevoie decat de parteneri cu care sa lucrezi…aceste tipuri de afaceri se numesc Multi Level Marketing ( M.L.M. )…eu deja excelez in una si este foarte promitatoare 🙂
La aproape 4 ani de cand am citit prima oara acest articol, il mai citesc odata, si ma aflu la categoria 1, sunt angajat si planuiesc sa fac tranzitia, culmea chiar fara sa imi aduc aminte de acest articol. Dar eu consider, desi imi este frica sa accept ca cea mai buna varianta e cea de-a 2, in care iti arzi corabiile si nu mai ai cale de intoarcere. Eu, acum, ma gandesc ca vreau sa fac tranzitia cam peste 5,6 luni, dar in alt domeniu, cel online, care nu are legatura cu ce lucrez acum, dar imi este frica sa fac pasul asta, ma gandesc ca daca nu va merge bine ce ma fac, parca ma simt mai bine stiind ca am acolo asigurat locul de munca in caz ca esuez cu afacerea. Ceea ce este foarte gresit, dar cum fac sa nu mai simt frica asta? Raspunsul il stiu, sa imi ard corabiile. Dar e o diferenta sa spui si alta sa faci.
omule , esti minunat ma bucur ca am ajuns intamplator aici !
Recomand cartile lui Donald Trump si Robert Toru Kiyosaki.
Bogatii nu lucreaza pentru altii sau pentru bani. Ei sunt investitori sau businessmen. Cadranele B sau I.
Angajat sau liber profesionist aici sa afla 80-90% din oameni.
Libertatea financiara inseamna adevarata libertate de facto.
Banii lucreaza pentru tine nu tu pentru ei.
Altii lucreaza pentru tine nu tu pentru ei.
Activele genereaza venituri pasive (dividende,drepturi de autor,venituri din chirii,dobanda, venit sub forma de portofoliu etc )
Capitalismul e un joc si ca in orice joc daca vrei sa castigi trebuie sa cunosti regulile lui sa joci sa castigi nu sa joci sa nu pierzi.
E o mare diferenta.
Astept ziua sa te vad si sa citesc despre tine in top 300 cei mai bogati romani.
Sper sa ai motivatia sa ajungi printre ei, de curand am dat peste website-ul acesta.
Nu imi permit sa las slujba acum cand soția tocmai a nascut,eu pot rezista suferințelor dar nu imi permit ca copilul meu sa sufere…
Imi place modul tau de a ganidii, insa tu cand ai renuntat la slujba ai fost ajutat de mama ta.Daca nu are cine sa te ajute , ce facem?
Pera, articolul asta e pe gustul meu. Momentan sunt angajat, pentru ca vreau sa castig ceva bani, sa pot incepe ceva pe cont propriu…din ce am observat eu, nu stiu cum sa incep un lucru cu investitie 0 lei. De fiecare data cand imi dadeam demisia de la un loc de munca, simteam ca sunt liber, pot face ce vreau. Apoi, cand ma angajam din nou, gaseam scuze sau faceam orice sa nu ma duc la job, chiar cu riscul de a nu avea bani deloc. Tare as vrea sa scap si eu de postura asta de ,,angajat” si sa-i ajut cumva si pe ai mei, ca ma doare cand ii vad cum se chinuie.
Un articol motivational… si cam atat.Tinteste o anumita categorie de oameni. Ca orice text motivational contine mesaje directe de genul „FA ACUM” sau ” ACUM DU-TE” repetate si iar repetate pe parcursul articolului.Si acum intrebarea,,, ce-i trebuie unui roman,angajat pe 500 Euro , cu datorii care spera la o viata „ca in filme”? Bineinteles ca o speranta, o sclipire, o idee de imbogatire, preferabil rapida. Deci… articolul asta are ca tinta cam 90 % din romani si AUTORUL stie foarte bine chestia asta.Astfel se promoveaza rapid,exploatand o zona sensibila a poporului roman.
Si acum cateva puncte personale:
1.Conteaza familia din care te tragi.Adica sa ai un impuls financiar, adica o sustinere financiara si morala. Fix in ordinea asta.
2. Nu trebuie sa te arunci cu capul inainte niciodata mai ales in societatea romaneasca care ,,, crede-ma nu-ti ofera nici pe sfert „drepturile” din Vest.
3. Intr-adevar Romania ofera patronilor posibilitatea de a face… EVAZIUNE , un avantaj major pentru un tanar patron si oricat de corect ar fi nu va suporta tentatiei sa fie corect , ca deh doar viseaza „sa se ajunga” cum s-ar spune. Chestia asta in Vest nu prea merge.. iar sechestul pus de FISC s-ar intinde pe 3 generatii :)).
4. Un roman care se trage dintr-o familie modesta si care renunta la servici , pentru a deveni patron va munci mai mult atat ca volum dar si ca timp de lucru zilnic…si probabil va avea aceeasi bani timp de 5 ani. Dupa aceea va creste se va extinde … va castiga un pic mai bine dar timpul de lucru zilnic va fi la fel adica MARE , plus ca fiind acasa… se va gandi TOT la munca , cum sa faca cum sa dreaga.
5. Un angajat pe 3000 RON + sotia inca 3000 RON dupa cele 8 ore de munca, se duc acasa isi cresc copilul , se uita la TV , ies in oras, adica se relaxeaza si IN NICIUN CAZ nu se gandesc la servici.
Un patron la inceput 5-10 ani nu are parte de timp liber nici cand este acasa
6. Excludem din start demisia unui om , si investirea tuturor economiilor + eventual un credit intr-o afacere la ghici.
Iti multumesc, Pera. Ceea ce am citit pe blogul tau – si al altora, precum Chris Guillebeau si Tim Ferris, asemuirea cu care este intentionata ca compliment – m-a ajutat sa ma decid sa renunt la slujba mea. Luna asta imi iau ultimul salariu si sayonara! Chiar mi-ai adus un mare ajutor pentru cursul vietii mele – iti voi cumpara cu draga inima cartile din o parte din banii din ultimul meu salariu. (este „Personalitatea Alfa” similara cu „The Survivor Personality” a lui Siebert?)
Rationarea ta imi pare atat de evidenta incat imi dau pumni, pumni imi dau ca mi-am irosit ani de zile pe o educatie si slujba care nu mi-au dat nimic si nu m-au lasat sa dau nimic – ca asta ma doare cel mai mult. Abilitatile pe care le-as putea dezvolta in timpul in care altfel as savarsi o munca de rutina care nu ma dezvolta in niciun fel mi-ar asigura o mult mai mare siguranta pe piata schimbatoare de astazi. Invatand sa invat, sa ma adaptez la noi cerinte, sa dobandesc noi abilitati pe masura ce cererea de piata se schimba, imi pot lua viitorul financiar in propriile maini, in loc sa depind de o slujba in care sa fiu la cheremul altora. Ce fel de „siguranta” falsa mai e si asta, sa fii bun doar pe o slujba anume, la un patron anume, iar daca i se scoala lui, sa te dea afara? Cum m-a convins mama de tarasenia asta atata vreme, cat de idiot am fost sa ascult asa ca oaia de sfaturi valabile acu’ cincizeci de ani?! Cata neincredere in mine am avut de-am procedat asa, de parca as fi un handicapat; dupa toata educatia mea, ma trezesc ca nu stiu sa fac nimic, doar sa memorez cuvinte si sa le recit cu intonatie dupa cincisprezece ani de scoala non-stop!
Mi se pare mult mai natural sa depind de abilitatile mele, iar nu de bunul plac al altora. La o slujba, nu conteaza cat de bun sunt, cat de repede invat, cat de mult ma straduiesc…ba chiar unora nu le convine, n-ai voie sa inovezi, n-ai voie sa zici ca s-ar putea face mai bine, nici cand esti incepator ca nu te-asculta nimeni, nici cand ti se pare ca esti in varf ca te darama cainii babani, cu enteresul. Ce motivatie sa mai faci ceva, cand vezi ca celor care se straduiesc li se da in cap, ce motivatie sa-ti mai ajuti colegii, cand nu intereseaza pe nimeni nimic omenesc, cand vezi ca n-au nicio curiozitate intelectuala, niciun impuls de dezvoltare, barfe si politica de birou doar? Cu tine insuti, rasplata e proportionala cu efortul, progresezi depinzand de cat de bun esti, ai control, ai competenta de viata autentica, ca in vremurile stramosilor nostri nomazi – cand vezi ca pui carnea pe masa cand alergi mai sprinten, atunci ai motivatie sa te antrenezi! Cand sti ca daca devii mai bun, poti creste alaturi de oameni mai buni, ca o ai o comunitate careia ii pasa de tine, de cresterea ta, care nu te-njunghie pe la spate, care nu sunt nerecunoscatori cand ii ajuti, atunci ai motivatie sa vorbesti, sa formezi o legatura cu cineva! De-asta ne lasa pe unii reci „spiritu’ de echipa”!
Chiar in noaptea asta, la slujba mea a cazut ultima picatura. De luni de zile – si eu sunt norocos ca doar de-atatea – stau si fac munca de inlocuitor de robot (transfer de date). Cred ca de cand sunt acolo, as fi putut invata sa programez si sa creez un program de automatizare pentru sarcinile mele de rutina, care s-ar fi vandut cu mai bine de salariu’ meu de pana acu’. Am invatat pentru un examen de definitivare pe un post care presupune munca intelectuala pentru care m-am calificat, pentru care am facut facultatea, pentru care m-am angajat acolo in speranta s-o fac. Am invatat pentru meseria asta de mi-au sarit capacele si pentru examen mi-am sacrificat si vacanta de la serviciu de 9 zile generoase pe an si ma consider perfect calificat daca m-ar lasa odata s-o profesez in loc sa fac munca de „tehnician”. Sa nu mai vorbim ca „examinatoarele” au uitat subiectele din tematica cand au facut examenul, in ultimul moment din dimineata testului bineinteles – si mi-au dat la doua subiecte din trei din altceva decat din bibliografie…si tot am luat 9,50. De entuziasm, mi-am cam bagat picioarele in transcrierea de date de cand l-am luat, asteptand sa ma treaca odata la noul post – greseala mea, da’ nu ma asteptam la monstrul de barfa si injunghiere pe la spate si peste tot care a decurs.
Ce sa vezi? A venit seful la mine, un burtos chel, un ratat ordinar care sta si se uita cum joaca altii sah toata ziua, sa-si faca ritualul de dominanta: cu pachetul de insulte cu tot, ca sunt un mucos, un incompetent, sa tac, sa tin ochii in pamant, sa, sa, de parca as fi sclavul lui personal! In schimb pe sefii lui stie sa-i linga in cur! Eu stiu sa ma bat, stiu sa argumentez, am fost campion la karate si la sah (ironia!), primul in scoala mea la note, am luat premii la nustiucate concursuri nationale si internationale, am mers la cel mai bun liceu din tara, as fi putut sa-l strivesc ca pe un gandac daca era o lupta cinstita, barbat-la-barbat, nu sef-la-subaltern!!
M-am gandit: „de ce muncesc eu pe un euro jumate’ pe ora sa indur umilirea de niste neoameni ca asta? de ce ia el un salariu de trei ori cat al meu ca are vechime in…frecat menta? De ce astept eu de luni de zile pe un post pe care sunt pregatit sa-l fac de cand m-am angajat? Sa stau alti nustiucati ani sa fiu promovat la o functie pe care as putea sa o am deja dupa cateva saptamani pe postul nou? Sa-mi iau masteru’ si doctoru’ si sa-mi pierd timpul si cu asta ca sa aterizez tot intr-o slujba 9-5, dar in straniatate, cu mai multi bani? De ce vin aici in fiecare zi, cu transportul in comun, canicula si ger, cand as putea face tot ce fac aici de pe Internet daca n-ar fi astia batuti in cap sa ne ceara prezenta fizica sa ne poata monitoriza mai bine? Pentru ceva bani in plus peste salariul minim pe economie – la noi, ca un spalator de vase sau curatator de cartofi din strainatate castiga 1000 de lire?! Nu as putea eu sa dau lumii asteia de o suta de ori mai multa valoare decat atat?! Si sa fiu platit pe potriva?!”
Atunci m-am hotarat: nu-mi pasa daca trebuie sa reciclez sticle de pe strada ca sa am paine de mancat, sau sa ma duc o luna pe an cativa ani sa curat cartofi in Germania, macar sunt sclav „cu norma intreaga”, nu cu pacaleala ca-s fi vreun distins intelectual; n-am copiii, n-am rate la casa, n-am vreo boala, n-am datorii, n-am nicio scuza sa-mi bat joc de ce mi-a dat Dumnezeu, de mine insumi si sa rapesc si lumii binele pe care l-as putea face. De ce? Din lasitate?! Din comoditate?! Sa sacrific eu visele mele, viata sufletului meu pe care-l simt ca moare-n mine de cand m-a plesnit prima invatatoare la gradinita ca am indraznit sa spun ca pe copii nu-i aduce barza…pentru 5 milioane in plus pe luna fata de cat as putea face cantand la colt de strada cu un paharel in mana o zi pe saptamana?! Ca sa am ce sa risipesc pe telefoane mobile cum face toata facultatea mea si sa umplu buzunarele altora?!
Asadar, iti multumesc pentru ajutorul tau! Iarta-ma ca am scris un pic cam acid, dar era mult de revarsat, se pare ca inghiontirea articolului tau si-a lovit tinta!
O sugestie as dori sa fac: daca promovezi astfel afacerile online, ai putea oferi cititorilor blogului tau o solutie de venituri alternativa tot online prin care sa-si suplineasca veniturile in timp ce isi dezvolta abilitatile? Macar suficient cat sa aiba ce manca, prin site-uri de survey-uri, de testare web („User Testing”), de tutor-ing, de freelancing incepator… ca sa nu trebuiasca sa cerseasca de la altii intre timp. (Desi, totusi, chiar daca cersesc o vreme, la un moment dat vor putea plati datoria cu varf si indesat, odata ce au succes!) Totusi, ce site-uri online ai putea recomanda, pe care pot face bani si romanii (ca multe sunt practic limitate la tarile din lumea intai, doar de acolo vor invatatori de engleza, survey-urile sunt centrate pe aia cu putere de cumparare mai mare etc.)?
Din nou, iti multumesc din suflet pentru ajutorul tau!
iti multumsesc foarte mult pentru articol..este excelent..exact de ce aveam nevoie..
Aveți nevoie de un împrumut autentic pentru a vă achita facturile, a începe o afacere sau orice alt tip de împrumut, contactați-l pe dl Christian Christian pe { [email protected] }
Ador oamenii care lucreaza la scopul lor. Ador oamenii care fac bine in jurul lor. Si e ușor să filosofezi, asta e ușor de zis. „Hai sa facem bine! Hai sa ne ajutam semenii!” Dar in realitate,UNII zic ca fac si fac exact ce nu fac.
Însă ceea ce mi se pare mie foarte interesant, e cee ce simți când esti langa un om si-i asculți cuvintele si convingerile pe care le are. Daca face ce „propovaduieste” Pera si toți liderii spirituali, etc, simți automat o atracție fata de el. Nu mai este nevoie de laude, aprecieri si toata familia lor. E ca un magnet. Ai senzația ca-i simți spiritul din el care zice tot ce scrie Pera in articole si in cartile lui, iar pe „samsari” îi simți instant.
Frumos articol! Mulțumesc Pera!