Junk food
Dulciuri
Cola sau Pepsi
Jocuri pe calculator ( world of warcraft)
Pariuri online
Masturbare
Munca
Alcool
Droguri
Din 9 vicii, pe 6 le-am rulat si eu in viata mea.
Se spune ca suma viciilor ramane constanta.
Eu as mai adauga ca suma viciilor este direct proportionala cu gaura din suflet ce trebuie umpluta.
Cu cat e mai mare suferinta interioara, stresul si agitatia, cu atat suma viciilor e mai mare.
De fapt, scuze.
De ce spun vicii?
Ele de fapt sunt medicamente si noi cei care le consumam stim foarte bine asta.
Viciile noastre care devin apoi dependente, sunt niste medicamente pentru uitare si alinare.
Paharul ala de tarie care iti face mintea sa mai taca odata din gura si te relaxeaza.
E atat de simplu. Torni din sticla in pahar si esti relaxat ca Dalai Lama.
Sau cand te joci.
Ah, ce bine e in alta lume. In oricare lume in afara de asta.
Cand joci la pacanele, pariuri sau ruleta, stiind ca ai mai scos si altadata, visand la rezolvarea problemelor tale cu o singura alegere de inspiratie divina.
Sau cand mananci, si iti satisfaci pofta din gura si pentru zece minute esti in rai, cu toate simturile alerte si cu gandul la mancare sau absent in timp ce inghiti bucati intregi ca un crocodil.
Altii au droguri, altii pornografie, altii munca.
Fiecare cu medicamentul lui iar unii le ruleaza pe toate cand unul devine mai greu de sustinut sau poate chiar obositor sau plictisitor.
Insa roata nu se opreste niciodata.
Stresul, nelinistea si agitatia trebuiesc potolite cumva si ce ne-am face fara medicamentul nostru pentru uitare?
Insa dupa fiecare clipa de bine, uitare si fericire suprema, vine trezirea.
Caderea.
Realitatea GRI.
Realitatea in care vedem reversul medaliei.
Problemele noastre nu au disparut, ba sunt chiar mai mari si amenintatoare pentru ca nu a venit nicio zana din povesti sa se ocupe de problemele noastre in locul nostru.
Suferinta din iubire e tot acolo.
Sentimentul de rusine de devalorizare e la locul lui.
Lipsa banilor, e si ea in emailuri, pe telefon, in posta, in facturi.
Lipsa de sens si scop, job-ul ala nenorocit de care atarna iluzia noastra de supravietuire, sunt aceleasi, necondimentate si fara niciun gust.
Insa tot acolo este si medicamentul.
Tot ce trebuie sa faci e sa faci ce ai facut intodeauna.
Mai toarna un pahar.
Mai joaca un joc.
Mai un film porno.
Mai o ora pe facebook.
Mai 4 ore cu proiectul important de la munca.
Mai un Mc sau KFC.
Inca o doza.
Si inca una.
Si inca una.
Si cand credeai ca ai ajuns la fundul prapastiei, supriza!
Mai e mult pana jos.
Daca as avea cu cine sa vorbesc, as putea sa usurez povara ce o port singur.
Daca ar fi cineva cu care as putea sa vorbesc despre asta, ce bine ar fi.
Cineva care doar sa ma asculte si ca bonus, poate sa ma si inteleaga.
Cineva care sa nu judece, acuze sau arunce cu reprosuri.
Cineva care nu are vreun interes ascuns.
Un alt suflet, ca si mine, ca sa nu ma mai simt singur.
E tot ce am avea nevoie pentru a reechilibra lupta grea cu demonii interiori.
Daca ar fi cineva cu care as putea sa vorbesc ar fi extraordinar.
Dar cu cine?
Daca as recunoaste ca am o dependenta, un viciu care imi face rau si asupra caruia nu am control, cum m-ar privi lumea?
Cum ar mai avea incredere in mine?
Cum m-ar mai putea respecta?
Cum m-ar mai putea iubi?
Cineva care m-ar putea intelege si asculta cu adevarat ar avea nevoie de cateva calitati:
- Sa stie sa asculte
- Sa nu ma judece
- Sa fie detasat emotional oricat de grave par problemele mele
- Sa poata sa observe ca un arbitru de tenis
Daca m-ar asculta un asemenea om, m-as simti mai bine, mai relaxat, mai eliberat.
Dar exista astfel de oameni?
Cei mai multi oameni judeca, cearta, acuza, te invinovatesc si te fac sa te simti de 3 ori mai rau decat daca taceai.
Si ce inseamna sa te simti de 3 ori mai rau?
Iti trebuie doza dubla acum din ”medicamentul” tau.
Misiunea mea – sufletul. Munca interioara.
Tocmai am gasit o linie dreapta de la cele mai mari suferinte ale noastre spre esenta noastra.
Imagineaza-ti o linie dreapta iar pe aceasta linie, insira urmatoarele puncte:
- Sufletul tau
- Traume si suferinte ale sufletului
- Lipsa de ajutor, sprijin si acceptare
- Stres si neliniste interioara permanenta
- Alinarea nelinistii si a stresului cu un medicament ( drog, alcoool, mancare, munca, jocuri)
- Dependenta
- Boli cronice si ale sistemului imunitar
Privind aceasta linie dreapta cu punctele de pe ea si facand inginerie inversa, putem ajunge inapoi la suflet pornind de la dependentele si bolile noastre si cred ca aceasta este binecuvantarea bolii si a dependentei.
Ne arata calea demult uitata inapoi spre casa.
Reconectarea cu esenta noastra este urgenta si importanta pentru ca intr-o lume care s-a deconectat de propriul suflet, soarta lumii este aceeasi ca a dependentului ce nu s-a putut salva de sine insusi: autodistrugerea si distrugerea tuturor celor care se incapataneaza sa-l iubeasca si sa ramana langa el pana la sfarsit.
“Lucrul fundamental si cel mai mare dezastru nu este ca nu gasim sprijin si iubire in lume. Primul si cel mai mare dezastru, care le-a cauzat pe toate celalalte este ti-ai pierdut conexiunea cu esenta ta. Asta e mult mai important decat daca te-a iubit sau nu mama ta. ” – Almaas
De aceea, cel mai important proiect al meu este Scoala Alfa.
Odata, pentru ca formeaza oameni care au exact aceste calitati:
- Ascultare
- Non-judecata
- Acceptare
- Detasare emotionala
- Observare
Apoi, pentru ca se creeaza un cerc al increderii in care iti dai seama ca nu ai un singur om care te poate asculta si intelege fara judecata si invinovatire, dar ai 20!!
Cu fiecare om care te accepta, intelege si sustine, te vindeci mai mult si mai bine.
Demonii tai interiori iubesc tacerea ta – se hranesc cu ea
Stii ca demonilor nu le place lumina.
Lumina constiintei, a luciditatii, a observatorului impartial.
Le plac mlastinile si pesterile intunecoase, unde e plin de trairi si emotii joase: frica, furie, invidie, gelozie, ura, judecata, vinovatie, rusine.
Reechilibrarea luptei
Cat timp suferim singuri si in tacere, batalia e in defavoarea noastra.
De ce nu vorbim?
Pentru ca ne e rusine.
Ne e rusine ca avem slabiciuni, vicii si dependente.
Le ascundem si nu ni le recunoastem nici noua.
( Iti voi da un test cu 9 intrebari pentru a descoperi daca esti dependent si cat de grav e). Citeste pana la sfarsit sa afli cum sa primesti testul.
A vorbi despre asta – incredere, rusine, drept.
Nu ai dreptul sa ii iei viciul unui dependent decat daca ii aduci linistea sufleteasca in schimb.
El sufera. Il doare. Si are un medicament.
Tu vrei sa iei medicamentul si sa lasi doar durerea.
Nu ai cum 🙂
Vorbitul ca eliberare
Cola zero – fericire, relaxare, sfarsitul muncii, stare de flux, creativitate
Lectia tatalui meu
Cum ti se par conceptele ca: suflet, pace interioara?
Plictisitor nu?
Ei bine, dependentele, autodistrugerea si boala iti plac mai mult?
Pentru ca intre astea doua oscilam.
Cand esti pe fundul prapastiei, dorindu-ti ca viata ta sa se incheie, sa stii ca tot timpul a fost vorba despre alegeri.
Pace si liniste interioara sau agitatie interioara si stres?
Ce alegi?
De fiecare data cand alegi medicamentul, viciul, este o tratare a simptomului, dar niciodata a cauzei.
Si de fiecare data efectul trece.
Si de fiecare data trebuie crescuta doza.
Si cu fiecare doza esti mai rau, mai suferind, mai bolnav.
Sa nu uiti ca ai fost tot timpul la un singur pas, la o singura alegere, de rai.
Dar ai ales iadul, alegand calea batatorita.
E mai usor sa torni dintr-o sticla intr-un pahar de cat sa te asezi, sa inchizi ochii si sa meditezi.
Agitatia interioara nu te lasa sa stai locului.
Mai bea un pahar.
Tatal meu a fost alcoolic pentru intreaga lui viata.
La un moment dat, il dureau ficatul, inima si spatele.
Ficatul de la baut, inima de la tensiune si spatele dintotdeuna doar ca varsta agrava suferinta.
Doctorii i-au spus ca e gata, e pe moarte, indiferent daca se trateaza sau nu.
Tatal meu a refuzat internarea si s-a dus la birt sa mai bea un pahar.
A mai trait 12 ani.
Intr-o zi frumoasa, amandoi veseli, la o terasa, l-am intrebat:
”Acum 10 ani, erai ca si mort. Acum esti mai bine ca atunci. Te mai doare doar spatele. Cum ai reusit?”
”Mi-am eliberat mintea de grija zilei de maine, de stresul zilnic si de supararile trecutului”
Totusi, raul facut corpului fizic, abuzurile si chinurile la care a fost supus din cauza viciilor, nu a mai putut fi reparat.
Tata nu a murit nici de ficat si nici de inima. A facut o comotie celebrala, dovada ca putem sa rezolvam multe in viata asta, dar pretul pentru bataia de joc la care ne supunem trupul, nu poate fi compensat de nimic.
Arata lumii ca nimeni nu e singur.
Lasa-mi un comentariu in care imi spui o poveste a unei dependente, fie ca este a ta sau a cuiva cunoscut. Spune-mi doua lucruri:
- Cum afecteaza o dependenta viata
- Daca stii povesti de vindecare concrete
Arata lumii ca nu e nimeni singur in lupta asta cu demonii interiori.
Toti cei care raspund cu o poveste, fie ca e a lor sau a cuiva cunoscut, le voi da personal printr-un email un test prin care sa descopere daca sunt dependenti de ceva si cat de grav e.
In episodul urmator, iti voi scrie despre cele mai mari 4 cauze ale stresului si agitatiei noastre interioare.
41 de răspunsuri
Dependenta nu e ușoară, cunosc persoane care sunt dependente de alte persoane. Această dependență este cea mai grea și cea mai urâtă dintre toate pentru că nu știi niciodată cand persoana aceea poate pleca și tu trăiești mereu cu frica de singurătate.
Am fost dependent de tigari timp de 4 ani. Acum 5 saptamani, m-am oprit, pur si simplu incepusera sa imi provoace scarba de mult timp acest viciu si mici probleme de sanatate, dupa mai multe incercari de a ma lasa, acum 5 saptamani am reusit, dorinta mea de a scapa de tuse, mirosul urat si capacitatea pulmonara redusa a fost mai puternica de aceea de a pune o deconectare de 5 minute de la tot pe seama unei tigari. Sunt curios de acel test poate descopar noi dependente. Multumim pentru articol, Pera.
Am un prieten care este dependent de aprobarea cellor din jur. Este un om extraordinar cand totul îi merge bine si familia il lauda,dar cand incepe o linie neagra, familia da vina pe el, il face sa se simta responsabil 100% pentru tot ceea ce se intampla si atunci incepe calvarul. Se imbata pina incepe a merge in genunchi, intra in conflicte sangeroase pina ajunge la spital sau la politie. Iar acum este in puscarie. I-am dus cateva carti de psihologie si sper acesta sa fie inceputul eliberarii.
Astept testul sa descoper si dependentele mele care sunt atit de ascunse, incat imi este aproape imposibil sa le recunosc.
Am fost dependent de jocurile pe calculator. De la plăcere la dependența nu e decât un pas. Important a fost ca am realizat ca preferam lumea virtuală in locul realității si atunci am zis stop. Acum ma mai joc doar după ce termin tot ce am de făcut si doar ca forma de relaxare.
Salut Pera, viciul care pe care l-am avut si s-a transformat in dependenta a fost sah-online, joc pe calculator. Pierdeam timpul efectiv. Ziceam ca intru pentru 1,2 partide si ma fura total, intram in transa. Treceau cateva ore bune pana sa ma opresc. Am incercat sa imi impun sa joc maximum o jumatate de ora pe zi, dar periodic o faceam lata, ma prindea jocul si treceau trei ore…Solutia a fost radicala : am dezinstalat acest joc.
Sunt dependenta de informatie. Intotdeauna caut sa stiu mai mult in loc sa folosesc ce stiu deja. Informatia ma ajuta sa fug de fricile mele.. in cunoastere. In falsa cunoastere daca stau sa fiu sincera cu mine pentru ca cunoasterea care nu e confruntata/filtrata prin experienta proprie… nu e cunoastere reala.
Sunt dependentă de nicotină de peste 30 de ani. Nu am rezistat mai mult de 3 zile fără țigară. Toate problemele care le am sunt din cauza acestei dependențe. Vreau o rețetă concretă. Poate aici e locul in care voi găsi soluția. Mulțumesc tuturor!
vointa, vointa, vointa….atat ai nevoie sa scapi de acest viciu! Succes!
Salut Pera,
Mi-a placut tare mult articolul tau, deoarece ma regasesc in el. Am sa ma axez pe o singura dependenta pe care ai mentionat-o. Dependenta de jocuri cele pe calculator.
Mi-au placut dintotdeauna jocurile, cel mai mult cele de strategie, unde exemple pot da multe. Pentru mine ani la rand jocurile pe calculator au reprezentat o scapare sau o amortire cum spui tu, pana la un moment dat cand am realizat ca ma aflam intr-un simulator, deoarece „plansa” sau harta era mereu aceiasi, doar jucatorii altii si am luat o hotarare ferma de a nu mai irosi timpul in acel joc. M-a ajutat oarecum si un contor incorporat in platforma ce mi-a zis cu exactitate cat timp am jucat acel joc, am divizat la 24 de ore si am vazut exact zilele pe care le-am pierdut. Astazi consider ca sunt lecuit de aceasta dependenta deoarece nu mai este prezenta in viata mea.
As vrea sa mentionez si faptul ca unele jocuri pe calculator sunt create in special pentru a crea dependenta, exemplul dat de tine World of Warcraft care a fost dezvoltat cu ajutorul unor psihologi, dar unele jocuri au si unele calitati. Pe mine m-au ajutat in viata, nu prin faptul ca erau subiect de discutie ci unele jocuri mi-au dezvoltat aptitudini ce poate nu ajungeam sa le invat.
Sunt curios de testul pe care doresti sa il impartasesti cu noi.
Mersi pentru articol.
Buna Pera , am fost dependent de jocurile pe calculator si alcool , jocurile pe cand eram la facultate si imi pierdeam noptile jucandu-ma , am fost la un pas sa renunt la facultate din cauza restantelor si pentru ca dormeam ziua si nu mergeam la cursuri . Alcoolul mi-a afectat relatiile …. am reusit sa scap de aceste 2 dependente in timp , acum mai am una de care sper sa scap anul acesta . Foarta interesanta tema este aceasta cu dependentele . O zii buna
Intr adevar.Sa fii mereu „agatat” (dependent) de alte persoane consider ca este printre cele mai grele dependente.Sa faci compromisuri,sa renunti la tine putin cate putin,sa te amagesti si sa te minti singur e cel mai rau.Sa crezi ca iubesti pe cineva sau sa nu stii daca iubesti sau esti dependent de acea persoana.
Dependența poate capăta multe forme, pe toate chiar. Dependența este reflexia slăbiciunilor noastre, ne arată ce ne ne lipsește sau ce avem in noi, dar am uitat. Este căutarea in exterior a rezolvării unor probleme, când de fapt cheia este in interior.
De asemenea, are mai multe etape. Este seducătoare, te atrage in mrejele ei și te înfășoară intr-o alta lume, pana când realizezi ca este doar o iluzie in care ai rămas agățat si nu mai știi sa scapi. Si atunci te cufunzi. Mai adânc, tot mai adânc.
Dependentă e vicleana: te amăgește ca scapi de probleme, când, de fapt, ea le amplifica; pare ca este calea mai ușoară, când, de fapt, e cea mai încercată. Și nu știu câți reușesc sa o învingă, căci o văd in jurul meu la tot pasul. Unii o mențin sub control, alții au pierdut de mult frâiele, lăsându-se purtați de ea.
Îți afectează atat corpul, cât și mintea, însă problema ei cea mai mare este ca o face in așa fel încât nu o poți realiza. Pune stăpânire pe tine fără sa îți dai seama și nu poți vedea raportul dintre cauza și efect.
Dependența e o lupta cu noi înșine. Fugim de ea, dar confruntarea e inevitabila. Noi hotărâm cine câștiga.
Buna ziua!
Sotul meu a fost fumator timp de 25 de ani. La un moment dat, cand lipsa banilor era acuta si starea sanatatii i se inrautatea, a renuntat pur si simplu la tigari! Dintr-o data!!! Desigur, banii nu s-au inmultit, insa treptat, nu i-a mai fost rau si reusea, dupa cateva luni, sa nu mai simta nevoia de a mai fuma! Si, sincer va spun, au trecut ceva ani de atunci… nu mai miroase a fum de tigara in casa, iar prietenii nostri fumatori evita sa o faca in casa noastra…
Interesant articolul! Multumesc!
Tatal meu a fost dependent de alcool si tigari iar acest lucru i-a afectat viata pentru totdeauna ! De la o nevasta, doi copii, casa, loc de munca a ajuns sa nu mai aiba nimic caci nu l-am lasat sa ne traga dupa el si l-am parasit definitiv acum multi ani!
Salut Pera,
Vreau sa vorbesc despre o alta dependenta, la fel de nociva ca cele listate de tine.
Dependenta de cumparaturi impulsive. Cu cat stresul, nelinistea interioara si golul din suflet sunt mai mari, cu atat cumparaturile devin mai impulsive. Doar doar sa ma simt un pic mai bine, chelui impulsiv pe distractii, haine, mancaruri, mici obiecte lipsite de valoare etc. Cumparaturile devin un drog, parca cu cat dai banii din mana mai mult cu atat iti trece zbuciumul interior. Este doar o iluzie insa. De indata ce se termina maratonul de cumparaturi, zbuciumul interior revine.
O variatie a dependentei de cumparaturi este dependenta de validare sociala prin obiectele pe care le detii (masina, ceas, telefon, haine etc.). Adica, cu cat am o parare mai proasta despre mine, cu cat ma simt mai devalorizat de familia mea, de seful meu, de prietenii mei cu atat simt nevoia sa primesc validare in compensatie de la cei care ma vad in noul meu BMW, imi admira ultimul Iphone sau hainele mele noi.
Atat cumparaturile impulsive cat si cumparaturile pentru validare sociala ne tin in „cursa sobolanului”, facand compromisuri grave prin care ne calcam in picioare sufletul prin relatiile disfunctionale pe care le mentinem, jobul nesatisfacator si atasamentul fata de statutul pe care il afisam.
Toate acestea creeaza un dezechilibru si mai mare, dezechilibru pe care il anesteziem prin… mai multe cumparaturi impulsive si pentru validare sociala..si tot asa.
Buna Pera,
Si eu am fost dependenta de munca. Munceam de la 9 la 18, apoi ma duceam acasa, ma asezam la calculator si ma mai ridicam la 1-2 noaptea cind ma taram ca un zombi in pat. Voiam, si chiar eram cumva constienta de asta, sa nu am timp sa ma gindesc, sa constientizez relatiile nasoale in care eram cu toata lumea din jurul meu. S-a rezolvat intre timp, dar greu, greu, tot imi aluneca piciorul si recadeam din nou in dependenta. Cred ca in total a durat vreo 3 ani sa scap. Si nici satisfactie 100% nu aveam la munca, ca daca lucrurile nu se legau cum voiam eu, ma suparam tare.
Multumesc
Buna Pera, din punctul meu de vedere, dependentă emoțională și dependenta financiara sunt doua surse de combustibil de calitate in ceea ce privește alimentarea demonilor interiori ….. neliniște continua, stres , teama , devalorizare personală și care te duce pe drumul pierderii de sine si a conexiuni cu propria esența.
Nu poți sa STI cine ESTI dacă nu poți sa alegi ci doar sa reacționezi prin compensare continua!!!
Suferința e o binecuvântare! Chiar daca la toti ne este teama de ea!
Te face sa înțelegi ca ești un otrăvit și ca doar plecând de la curățenia din viața ta poți sa începi sa respiri aer curat care duc la limpezirea gandurilor și la acțiuni de calitate care încep sa te facă sa întrezărești o mică lumina la capătul unui lung tunel!!!
Bulimia.
Dupa o zi monotona la serviciu, vrei sa simti ca putinul timp din zi care ti-a mai ramas iti apartine si poti sa ti-l petreci cum vrei tu. Mergi la teatru, la film, te inscrii la tot felul de cursuri pana intr-o zi cand nici aceste activitati nu mai pot compensa orele pierdute la serviciu. Si vrei sa umpli golul, sa simti bucuria. Te uiti in telefon, simti nevoia sa-ti descarci oful. Dai o fuga lenta prin agenda, mai jos, mai jos-ajungi la M-e mama si parca ai un seniment de caldura, apelezi, dar inchizi repede. Iti amintesti ca te-a parasit pentru a-si implini visele, iti amintesti ca datorita suferintei pe care ti-a provocat-o cand a plecat nu ai putut avea niciodata o relatie normala nici cu un barbat nici cu fete-finndu-ti teama sa nu fii parasita din nou. Iti amintesti ca din cauza ei tot optimismul tau, zambetul si cheful de a escalada viata ca pe cel mai aventuros munte s-au transformat in dorinta de a se termina totul-sa poti respira linistit.
Esti la trecerea de pietoni, in drum spre casa, cei din jurul tau sunt incruntati, nervosi si obositi, soferii in trafic agitati. Vezi o patiserie calduroasa, culori vesele. Intri in ea cu gandul sa iti cumperi o prajitura. Stii ca o sa iti produca placere, si te gandesti sa iei doua prajituri dar pana la urma iesi cu geanta plina de produse . Abia astepti sa ajungi acasa. 15 minute te simti implinita. Ca un pansament pe rana iti cad prajiturile, fara macar sa le simti gustul. Le-ai terminat si devii constienta ca nu o sa aiba cel mai pozitiv efect.
Bulimia, demonul negru, e prietenul meu acum.
Salut Pera,
Ca de obicei inca un articol foarte bun, felicitari. Acesta e putin diferit pentru mine pentru ca ma regasesc total in el. Sunt dependent de jocuri de noroc, cu perioade mai intense si unele mai putin in ultimii 10 ani. De 2 ani am inceput sa citesc dezvoltare personala si m-a ajutat mult, dar cu siguranta nu sunt vindecat inca. Am avut perioade lungi in care am crezut ca sunt dar mereu m-am intors la vechiile obiceiuri. Acum stiu ca sunt pe calea cea buna, sunt constient de problema si incerc sa o controlez, nu neaparat sa o rezolv pentru ca nu stiu sigur cum. M-as bucura sa primesc indrumarea ta. Multumesc
Salut Ioan. Si eu sunt depedent de jocuri de noroc. Personal, iti recomand Centrul Equitas de pe langa Constanta. Sunt aici de ceva timp si sunt multumit de rezultatele mele.
Buna Pera,
eu cred ca la baza acestor vicii/dependente sta lipsa increderii in sine…faptul ca oamenii nu inteleg cum pot fi iubiti/apreciati de altii daca nu au anumite calitati…si atunci de frica/stress incep sa-si „inece amarul” in diverse .
Oricum cred ca articolul asta mi-a placut cel mai mult. Felicitari!
Intetesant subiect si cunoscut de extrem de multi oameni. Ma pot categorisi la dependenta de oameni (am dus-o de vreo 2 ori si bineînțeles am supraviețuit pierderii acelor oameni) si ce mai grea, dependenta de tutun.
Dependenta de partener a fost o chestie interesanta si posibil venea din sentimentul meu ca nu pot sa fac nimic singura. E adevarat ca am realizat multe in perioadele respective doar ca nu erau telurile mele ci cele învățate de la mama. Chiar am luat modelul ei de familie fara sa realizez ca viziunea mea despre familie era difefita. Ea si-a creat o imagine ireala a familiei ri si eu voiam una clara. Mumtumesc lui Dumnezeu ca pana la urma mi-a adus in cale omul care a vazut in mine mai mult decât am văzut eu si m-a ajutat sa aflu unde era golul din mine.
Despre fumat insa… M-am lasat o data pentru 2 an si intr-un moment de suparare mare am fumat o tigara. Aia a fost suficienta ca sa încep din nou. M-am mai lasat o data vreo saptamana iar acum chiar nu imi mai permit sa fumez si habar nu am cum sa ma las. Parca ma agat de tigara aia de zici ca viata depinde de ea. Plus la orice emoție mai puternica (inclusiv emoții pozitive) observ ca fumez mai mult.
Stiu in sufletul meu cs momentul lasarii de fumat este foarte aproape, doar inca nu stiu cum o sa reușesc asta.
Ai vreo idee?
Multumesc pentru tot ce faci, chiar functioneaza.
O zi faina
Ana
Salut Pera.
Aceeași problemă am avut și eu cu tatăl meu.Era un alcoolic . Suferea și el de dureri de spate, de ficat. O persoană ce suferă de alcoolism perturbă viața a 5 oameni din jurul ei. Acei oameni care au o dependență foarte rar reușesc să o învingă. Trebuie să își dorească acest lucru. Indiferent dacă sunt susținuți sau nu de cei din jurul lor pentru a putea învinge trebuie să depună un efort mare.
Cum afectează dependenta o viața? Simplu. Devenim niste roboti fără suflet care funcționează pe bază de combustibilul numit viciu dependenta , altfel ne pierdem . Am trăit acum multi ani o dependenta față de o persoană și da s-a rezolvat cu ajutorul oamenilor dragi care sunt și azi lângă mine .
Din nefericire experimentez dependente de ciocolata si de alta persoana .Am constientizat lipsa de armonie interioara si rana sufletului tirziu cind afectiunile fizice ale corpului sunt grave , spate , polinevrita . Vreau sa pun in practica invataturile tale Pera
Salut Pera!
cunosc cazuri concrete cand si.au distrus sanatatea prin fumat , persoana care erau culmea sportive, sau alt caz cand si.a distrus ratiunea prin alcool… provind la acest spectacol ma intrebam de ce ?!! raspunsul e evident … din articolul tau … pt ca nu si.au cercetat interiorul … si totusi multi se ascund dupa deget !
felicitari pt articol !
Sunt dependent de munca, asa cum ai vorbit si duminica, granita dintre bine si rau este foarte subtire.
In afara de 3 vicii enumerate de tine, restul le-am simtit pe pielea mea pana acum.
Sunt constient ca am de lucrat mult cu mine.
Multumesc Pera ca existi.
poate fi somnul un viciu? :)Atunci sunt dependenta! Cand sunt suparata, frustrata sau furioasa, imi vine sa las tot si sa merg la culcare! Nu m-am vindecat…inca!
As mai adauga, pe langa viciile deja „conventionale” de mai sus, dependenta de oameni, nevoia de a fi in atentia celorlalti, de-a fi apreciat, inteles si iubit. Poate ca nevoia acuta de ceilalti si neputinta de-a mentine un echilibru interior si de-a fi impacat cu tine insuti, duce la aceste abuzuri (a se citi vicii). O incercare disperata, recunosc, de a evita suferinta psihica, chiar si pentru scurt timp.
Salut Pera,
Parinti mei sunt dependenti de alcol si tutun de foarte mult timp (peste 30 de ani), au fost dependenti si de jocuri de noroc…
Eu am fost dependent de cola si de junk food, de cca 9 ani nu mai am pb asta in schimb sunt din ce in ce mai irascibil, anxios si mai agresiv in ultima perioada. As vrea sa aflu de ce si ce pot face sa imi gasesc linistea interioara.
Am fost dependet de jocurile pe calculator, pe fiecare zi, cand ma trezeam dimineata sau dupa ce veneam de la scoala, ma puneam direct in fata calculatorului si acolo stateam toata ziua si asteptam sa treaca timpul.. speram ca o data cu timpul va disparea si suferinta mea cea mare.. un parinte alcoolic.. bani putini.. nu eram prea social.. pana cand am inceput de acum vreo 1 an jumatate sa trec la treaba, am inceput sa ma misc, am inceput cu dezvoltarea mea, am renuntat la jocurile pe calculator care imi creeasera o dependenta si am inceput sa lucrez la caracterul meu, in prezent lucrurile s-au imbunatatit, 2 parinti alcoolici, unul doar in timpul liber( nu ma mai afecteaza pentru ca am o relatie destul de buna cu ei si am incercat sa ii conving sa nu mai bea, dar se pare ca nu am reusit, asa ca am trecut peste, ma indrept spre viitor, am realizat ca este problema lor, nu trebuie sa sufar din cauza lor, in trecut am suferit foarte mult, dar acum nu ma mai afecteaza si incerc sa ii ajut), statut social, prieteni, reusite, banuti, toate acestea datorita faptului ca m-am trezit la realitate si mi-am intarit caracterul si vreau mai mult de la mine. De sucuri acidulate si snaks-uri .. mancare oribila, o data cu jocurile am renuntat si la mancarea nesanatoasa si acum am o alimentatie sanatoasa si am avut cateva reusite destul de mari pentru varsta mea, 17 ani, chiar si pentru un om matur, sunt in dezvoltare continua si vreau sa fiu mai bun pe zi ce trece, la momentul actual, nu vad sa am vreun viciu dar sunt curios de acel test, poate, poate am si asa ceva.
Salut, Pera!
Eu sunt dependent de masturbare de cand am descoperit aceasta placere in trupul meu si am trecut printr-o perioada in care am fost foarte fericit, simteam ca am gasit ceea ce cautasem si nu mai aveam nevoie sa o practic. Totusi viata a luat o alta intorsatura si vechile probleme ale lipsei de sens real aliniat cu mine au revenit, de aceea am si apelat iarasi la masturbare. Totusi nu ma simt mai bine facand aceasta practica, dar nici nu ma pot vedea traind fara ea, sau poate da, numai atunci cand simt ca viata mea primeste un alt sens, unul mai inalt decat as fi crezut vreodata, dar cred ca pana atunci mai este.
Efectele secundare ale masturbarii sunt oboseala, lipsa de vlaga, de energie si lipsa poftei de viata.
Am avut ocazia sa aud despre oameni care facand ceva concret in vietile lor, cerand si primind ajutorul oferit au putut sa se vindece de acest viciu. Momentan si eu lucrez dupa cei doisprezece pasi ai AA si cred ca de cand lucrez m-am mai vindecat, dar nu total.
Este cu adevarat este grea aceasta pentru ca eu duc cu mine povara vinovatiei si a rusinii si multe altele…
Dependenta de persoana iubita pt mine e sooper grea
Am o poveste care din pacate simt ca nu s-a incheiat. De cand ma stiu, am fost atras de miscare, de exercitiul fizic. De la 14 ani, am inceput sa fac sport de performanta. Insa de la varsta de 12 ani m-am apucat de fumat, dar nimic serios… mai mult ma prosteam, nu stiam sa trag din tigara. Era anturajul pentru ca atunci nu stiam ce sunt cu adevarat tigarile. A durat putin. Mai tarziu, pe la 16 ani am incercat altfel de tigari dar asta se intampla ocazional si a durat un an, pana in momentul in care am simtit o diferenta intre cel care eram inainte si cel care am devenit si am spus stop pentru totdeauna. Eram convins ca nu voi mai fuma niciun fel de tigara tot restul vietii. M-am dedicat sportului si am renuntat la anturajele proaste. La 23 de ani am renuntat la cariera sportiva din motive care nu sunt importante acum. Realitatea insa, a fost alta. In 2012 m-am angajat pentru prima data, la un bar. O luna de zile nu am avut nicio problema, dar incet incet am observat ca cei care fumau, luau foarte des pauze… aveau un motiv pentru a lua pauza dupa pauza. Eu fiind nefumator, trebuia sa fiu mereu „conectat”. Daca ieseam sa iau o pauza, eram intrebat de conducere dece stau, si eram intors imediat la post. Am inceput sa fumez ghidat de situatie si de anturaj, dar si de stresul acumulat. Am mai stat aproape o luna la acel job si am plecat. M-am angajat in alta parte in acelasi domeniu si usor usor, renuntasem la tigari. Fiind sezonul rece nu era foarte multa activitate si erau putine persoane la noul job care fumau. A fost relativ usor sa renunt. Asta pana a inceput sezonul cald si activitatea de noapte. Acumulandu-se mult stres am inceput din nou sa fumez, desi nu imi doream asta. Parca fiecare tigara ma linistea. Din nou am renuntat la tigari la sfarsitul anului… si mi-am zis ca nu o sa mai fumez. Dar povestea s-a repetat din nou. Anul trecut in luna noiembrie m-am oprit iar, dar nu simt ca sunt „vindecat” de acest viciu si parca ma incearca iar, desi sunt constient de ce se intampla…
Sunt curios de rezultatul testului si rezolvarea problemelor ce tin de dependente.
Da, încă dinainte sa citesc articolul simțeam ca e o problema mai adâncă.. mai grea decât strict mâncatul. Când locuiam la ai mei nu mâncăm în exces pentru ca era mereu mama care ma certa sa nu mănânc pentru ca sunt grasă (sa ne înțelegem, aveam 55-60 kg, eram ok!) dar ea avea mereu o părere proasta despre cum arat eu. Mereu pofteam la chipsuri sau snacksuri sau chestii cu gust cat mai puternic /picant. Când m-am mutat de acasă zici ca s-a produs o furtuna emoționala cu mine. Libertate la mâncare, muncit 15 ore pe zi timp de 3 ani (îmi alegeam singura programul asta condusa de CEVA…)..acum am tăiat din muncit…și ma simt oribil în timpul liber! Mi-e greu sa tai și din mâncare pentru ca simt ca as înnebuni… Nu prea știu de unde sa încep…
Tatăl meu a fost alcoolic, a făcut ciroza, de dependenta nu a scăpat, pentru ca mai încerca ocazional sa consume, dar organismul nu ii mai permitea și i se făcea rău. A murit prin hemoragie fudroaianta. Eu, dependenta de tutun. Fumez de la 19 ani, m-am lăsat din 2012 pana în 2015,acum Fumez un pachet pe zi. Vreau sa las, dar asa cum spunea Pera, nu am cu ce umple golul din suflet și timpul pe care îl petrec fumând. Seara este mai complicat, când ajung acasă și nu am nimic de făcut, de citit, nu îmi permite vederea, prieteninu am cu care sa vorbesc, doar serialele vechi și deja plictisitoare și țigările îmi țin companie.
Tatal meu este dependent de jocuri de noroc.Este alt om decat cel pe care il stiam din copilarie,cel care era familist convins,bun, bland, iubitor, corect.Acum s-a indepartat de toata lumea, inclusiv de mine,desi stiam ca sunt cea mai importanta persoana pentru el.Nu am reusit sa il inteleg si sa il ajut si nu stiu cum sa ma apropii de el.Mama a divortat de el, asa ca este singur si probabil …pierdut.Iar eu sunt dependenta de sotul meu si de fiica mea, cu o anxietate foarte mare caruia nu reusesc sa ii dau de cap si cu atacuri de panica.Oare exista vreo cale de vindecare pentru tatal meu si pentru mine?Poate doar o minune de la Dumnezeu.
Salutare Pera, sunt dependent de masturbare, totul a inceput acum 3 ani in urma unei schimbari drastice, iar acest viciu aducea acea alinare. In ultima jumatate de an am luat actiune serios si am incercat sa o rezolv.
Salut pea eu sint dependent de jocuri video , de aprecierea celor din jur si de masturbare , cu ultima am incercat sa ma lupt cel mai mare progres o fost sa nu o fac timp de o luna .
Am avut o relatie, dupa prima despartire prietenul meu s a apucat de drguri, am aflat, ceea ce a inceput sa ma afecteze si ii tot reprosam ca isi rateaza viata si ca tot ce incercam sa construim el calca acum in picioare. Dupa 2-3 luni am decis sa o luam de la 0, ne am mutat inapoi impreuna dar totul era schimbat, eu nu mai existam desi eram acolo. Tot ce facea era sa mearga la munca sa vina acasa sa isi i a portia si sa doarma si tot asa zi de zi pana cand am renuntat sa ma mai chinui sa il aduc pe calea cea buna si am plecat din oras, dupa 4 luni m am intors si a inceput sa ma caute deci au revenit iar certurile ceea ce se schimbase era doar dependenta lui care crescuse si am tot vorbit, am incercat sa ii deschid ochii dar dupa ce am citit acest articol am realizat ca nu am procedat deloc bine si am sa incerc sa schimb total tactica…
Buna Pera, acum am descoperit articolul tau, dar niciodata nu e prea tarziu, nu-i asa? Imi dau seama ca sunt dependenta de mancare si de aprecierea celor din jur. Daca vreau sa slabesc cateva kg, reusesc sa mananc ce trebuie cateva zile, dar apoi ma autosabotez, dau iama in prajituri, slabiciunea mea. In ce priveste dependenta de apreciere, nu suport criticile. Le-am auzit ca si copil de la parinti, profesori, le aud acum si de la sot, care tot sustine ca sunt constructive. Nu imi pasa, eu nu le suport si din nou ma refugiez in dulciuri. Cand ma lauda cineva sau ma apreciaza, ma simt bine si imi recapat increderea in mine.