Ne irosim trei sferturi din viaţă străduindu-ne să semănăm cu alţii. Arthur Schopenhauer
Ce ai face daca ai avea o mina de aur si exact doi ani sa o exploatezi? Probabil ai avea muncitori in 3 ture care sa extraga minereu nonstop ca sa valorifici la maxim cei 2 ani. Si acum, intrebarea.
Stiind ca ai o comoara interioara, si viata asta cu final ca sa o exploatezi, ce astepti?
Pentru ca avem o comoara in interiorul nostru, exista hoti care vor sa fure din aceasta comoara. Acesti hoti au multe fete.
Unii din acesti hoti se numesc ”proiectii”.
Proiectiile sunt gandurile si emotiile altor oameni aruncate pe noi. Noi suntem oglinzi pentru cei din jur, un lucru arhicunoscut.
Este mult mai usor sa iti vezi calitatile si defectele in altul decat sa te observi pe tine de unul singur.
De exemplu:
Eu nu fac prea multe cu viata mea. Ma trezesc tarziu, nu prea am chef si motivatie pentru nimic, simt ca viata trece pe langa mine si nu stiu de unde sa incep sa fac ceva.
Apoi, merg in vizita la niste prieteni si vad ca au un fiu obez de 21 de ani, student, care sta la calculator si se joaca, are o sticla de cola si o punga de chipsuri langa el, arata foarte neingrijit si pare ca nu ii pasa de viata. Primul gand e ”ce ratat, nu face nimic cu viata lui. ”
Apoi, daca am puterea observatiei, as putea sa vad ca de fapt sunt dezgustat de propria mea lene si lipsa de orizont.
Daca nu mi-as vedea defectul in acel baiat, as putea sa spun ”Baiatul se relaxeaza un pic jucandu-se pe calculator”, fara sa simt vreo emotie negativa.
Asa cum defectele noastre le vedem mai repede la altii decat la noi, si calitatile le vedem la fel.
Cand admiram o persoana pentru ca are succes, are anumite abilitati, nu vedem decat propriul nostru potential neexplorat.
Ei bine, acum imagineaza-ti ca toti cei din jur proiecteaza ceva pe tine.
– parintii tai, visurile lor neindeplinite, sperantele naruite sau frustrarile ingropate dar pregatite sa isi arate coltii chiar pe cei mai apropiati oameni.
– prietenii tai isi proiecteaza propriile frici, rusini si complexe de inferioritate
– partenerii de cuplu isi proiecteaza pe tine propriile nevoi, aspiratii si gelozii.
Cat de puternic poate fi un om ca sa ramana el insusi in aceasta furtuna de judecati, ganduri si emotii?
A fi tu însuţi, într-o lume care se străduieşte din răsputeri şi fără încetare să te transforme în altcineva, înseamnă să duci cea mai grea luptă pe care o poate duce o fiinţă umană şi să nu încetezi vreodată a lupta. – E. E. Cummings
Oamenii isi proiecteaza propriile lor valori pe altii. Daca eu ma trezesc de dimineata si tu mai tarziu, am sa te consider lenes si putoare. De ce nu ai aceeasi valoare ca si mine? De ce iti place sa calatoresti in loc sa deschizi televizorul si sa vezi lumea de pe canapea? De ce te bucuri de viata in loc sa te temi pentru viitor? Cine stie ce nenorociri te asteapta iar tu nu iei lucrurile in serios!
Pentru toti cei care proiecteaza, inclusiv pentru mine, am urmatorul mesaj:
Decat sa iti impui parerea, gandirea si propria experienta de viata asupra unui om si astfel sa il pui intr-o cutie, nu mai bine il ajuti sa se elibereze din cutie si te lasi scaldat in lumina unui spirit liber?
Avem convingeri, avem sfaturi, avem proiectii, avem judecati si tipam ca sa ne auzim mai tare.
Doar ca in loc sa tipam la noi si sa ne parcurgem frumosul drum al autocunoasterii, tipam la altii fara sa ne dam seama ca toate astea sunt cu dedicatie pentru noi insine.
Cea mai mare frica a noastra nu este faptul ca suntem inadecvati, ci este faptul ca suntem puternici peste masura. Lumina noastra, si nu intunericul din noi ne inspaimanta cel mai tare.
Ne intrebam adesea: cine sunt eu ca sa fiu stralucitor, minunat, talentat, fabulos? Cine esti tu ca sa nu fii? Esti un copil al lui Dumnezeu si faptul ca joci la scara mica nu serveste lumea. Nu este nimic grandios in a te micsora pe tine insuti astfel incat ceilalti sa nu se simta in nesiguranta alaturi de tine. Cu totii suntem meniti sa stralucim.
Ne-am nascut sa manifestam gloria lui Dumnezeu in noi insine. Iar asta nu se afla doar in unii dintre noi, ci in fiecare. Si cand ne lasam propria lumina sa straluceasca, le dam si celorlalti permisiunea sa faca la fel. Cand ne eliberam de propria frica, prezenta noastra ii elibereaza automat pe ceilalti. – Marianne Williamson
Care este concluzia gandurilor de mai sus?
Una din ele este ca a fi tu insuti nu este usor, dar cu siguranta este o conditie necesara pentru a putea spera la implinirea si linistea noastra sufleteasca.
Altfel, suntem doar frunze in vant purtate in voia sortii de trairile celor din jur.
Pe langa aceste proiectii ale celor din jur, avem si proprii sabotori interni.
Convingerile noastre.
Asa cum probabil stii, convingerile sunt puncte de vedere pe care le avem asupra lumii, insa ele nu sunt realitati. Sunt doar punctul nostru de vedere.
Convingerile se schimba.
La inceput pot sa am convingerea ca odata ce imi gasesc jumatatea, raman cu ea pentru intreaga viata. Apoi, dupa divort, am convingerea ca iubirea adevarata nu exista. Apoi, pot sa imi schimb convingerea intelegand ca iubirea este si a fost tot timpul in mine.
Adevarul meu interior se schimba, la fel si convingerile, pe masura ce trec prin viata si dobandesc experienta.
De aceea, e foarte important sa fiu atent la ce imi spun. Ceea ce cred cu tarie, apare in viata mea cel mai des.
Daca am un copil si intru in mall, vad cel mai mult magazine specifice pentru copii. Scutece, jucarii, materiale educative. Creierul meu este facut sa vada ceea ce este important si prioritar pentru el.
De aceea, daca tin in brate o convingere de-a mea limitativa, creierul meu ma va ajuta sa vad doar confirmari ale acestei convingeri.
Daca cred ca toti bogatii fura, cand voi vedea la televizor un corupt, voi spune ” AHA, stiam eu ca am dreptate si cunosc adevarul”. Iar asta te opreste sa vezi ceilalti 100 de oameni de afaceri de la care iti cumperi painea, chilotii si gresia care sunt perfect cinstiti.
Convingerile se inradacineaza in doua mari feluri:
– prin repetare multa
– printr-un soc emotional puternic
Ce iti spune lucrul asta despre cum ai putea sa iti schimbi convingerile limitative?
http://www.personalitatealfa.com/blog/3-trucuri-psihologice-pentru-a-scapa-de-orice-limite/
Al treilea hot al comorii tale interioare este victimizarea si invinovatirea
E adevarat, sa lupti pentru comoara ta interioara necesita efort si noua oamenilor nu ne place sa facem efort prea mult.
Ok, am o comoara interioara, dar se poate sa mi-o scoti tu la suprafata si sa o bagi in saci? Lasa apoi sacii aici la usa si ma uit eu in ei cand ma trezesc.
Cam asta e atitudinea multor oameni.
Din pacate pentru acesti oameni,
“Pe drumul spre succes nu vei gasi oameni care se vaita”! – Jack Ma
Am si eu o metoda prin care poti sa te asiguri ca iti descoperi comoara interioara si o protejezi de hoti.
Insa inainte de a-ti da metoda mea in articolul viitor, ma intereseaza prin ce metode te protejezi tu de proiectiile celor din jur, de judecatile si barfele lor, cum te protejezi de convingerile limitative si victimizare?
Si daca nu o faci inca, cum ti-ai dori sa o faci?
Astept ideile tale mai jos.
Per aspera ad astra
Pera Novacovici
83 de răspunsuri
ma intreb „le-am cerut cumva parerea ?”
Foarte bine…multumesc
Uneori aleg ca solutie fuga de moment cand sunt prea invadata de raufacatori ca sa imi restabilesc echilibrul
Foarte bun articolul, L-am trecut la notite.
Eu incerc sa le ignor ce zic alti despre mine :).
Multumesc Pera,
Noapte buna !
Imi spun ca nu am dreptul sa-i judec, sunt produsele mostenirii lor genetice si experientelor de viata, iar adevarul absolut nu il detin nici eu, nici ei, ci doar Dumnezeu.
Pana nu demult, credeam in sinea mea ca pararea altora nu conteaza. Dar tot timpul aveam o conversatie in minte, ca si cum as fi discutat cu cineva – si nu eu cu mine insumi ci o conversatie cu un scenariu despre ce ar spune persoanele care imi inflluentau direct deciziile. Si nu intelegeam de ce sunt paralizat si nu puteam sa actionez, desi aveam tot ceea ce imi trebuia – stiam cum sa fac, stiam ce sa fac dar nu actionam. Important pentru mine a fost sa-mi stabilesc scopurile, filozofiile(unele dintre ele ramanand deschise pentru modelare ). Acum pot asculta in continuare pareri, dar e trec prin filtrul meu : ma ajuta/nu ma ajuta sa ajung la obiectiv, ma juta/nu ma ajuta in relatia cu ceilalti. 🙂
Suna foarte bine 🙂
Iubesc si multumesc!
Salut Pera! As dori daca se poate sa adaugi un buton „print” la articole! As dori sa le pot citi si alta data in alte imprejurari, nu numai in fata monitorului! Multumesc!
Felicitari pentru articole!
Am dat mai departe cererea la echipa tehnica 🙂
Are si browserul de internet optiune de print…vezi prin meniu la File ,etc 🙂
Este doar parerea Lor !!!
Am inceput sa ignor tot ce spun ceilalti despre mine, ma simt mult mai bine asa, mai libera.
Şi chiar reuşeşti ? Te întreb pentru că eu nu pot să fac asta, mă simt parcă prins fără voia mea într-o reţea din care nu pot ieşi.
Uneori imi iese, alteori nu. In general, insa, incerc sa ma simt comfortabil cu tot ceea ce fac si caut acel sentiment de fericire in orice. Dar avem si exceptia de la regula : momentul in care proiectiile celor din jurul tau compatibilizeaza cu tine si iti pui intrebarea „Oare de ce nu m-am gandit la asta pana acum ?” .Cred ca de fapt este foarte important sa filtram lucrurile din jurul nostru.
Eu imi protejez comoara prin mai multe moduri:
– ii las sa vorbeasca, ii aprob, dar fac tot cum ma taie pe mine capul
– ma gandesc ca orice feedback este binevenit dar trebuie mai intai procesat
– in ceea ce priveste victimizarea (ceea ce mie imi sta in sange) o vad ca o lupta intre munca si comoditate, iar eu cand simt ca o iau pe acesta cale ma gandesc ca din acesta nu a iesti niciodata nimica bun ci din potriva e contraproductiv.
Foarte interesanta prima liniutza. Care sunt beneficiile de a aproba ce spune celalalt?
eviti o cearta?
Beneficii nu prea sunt, din pacate acest reflex l-am dezvoltat deoarece am o personalitate mai moale si intodeauna mi-a fost greu sa imi sustin ideile.
tocmai aseara refaceam un exercitiu de identificare a fricilor si la sfarsit dupa liste de frici si fricutze identificate in ultimul timp si peste zi, uitandu-ma atenta la toate am descoperit ca toate se rezumau la frica de a fi judecata, respinsa si/sau batjocorita. si ducand ex mai departe am descoperit ca imi afecteaza comportamentul fata de alti oameni : fie distorsionez felul in care sunt/ma simt (arunc autenticitatea la gunoi ca sa nu stie nimeni ce e in sufletul meu), sau ma izolez in lucru, sau devin anxioasa si nervoasa in prezenta celorlalti de parca sunt constant sub amenintarea unui atac. viziunea e sa imi recapat puterea interioara si autenticitatea, acum ca incep sa constientizez fricile si comportamentele. – articolul tau vine la fix 😀
Buna la toti!
Matusa mea mi-a zis odata:” zi ca ei si fa ca tine”!
Principalul motto si cale dupa care ma ghidez in viata.
Oamenii au ceea ce eu cred ca este cea mai puternica si greu de necontrolat arma: INVIDIA ( ma includ).
De aceea incerc sa imi apar personalitatea si mintea ( este cel mai greu lucru pt mine) ; blochand efectiv mintea sa primeasca 100% informatia din exterior.
Ai spus ca avem in noi puterea, darul dat de Dumnezeu gratis, de a stii ce e bine si rau, de a avea intuitia care este aliniata cu dorintele noastre.
Atunci…la de ce ma stresez eu cu oamenii in starea lor cea mai penibila??
Ii ascult cand sunt in starea asta, dar iau numai ce vreau eu din discutie.
Pt ca eu simt cand o persoana imi vb constructiv sau destructiv. Eu decid pe cine sa ascult si ce si cum fac…restul sunt parerile lor ( care dupa un timp ii vor pune tot pe ei la perete)
Multumesc pt articol si pt ca esti accesibil in exemple ( asta conteaza cel mai mult)
Pai, meditatie, afirmatii repetate si eliminating beliefs. Are Morty Leftkoe o metoda foarte buna pt. asta din urma…
The Silva Method e cam cea mai efectiva tehnica pentru a renunta constient la toate limitarile 😉 din cele pe care le cunosc eu personal 🙂
Eu pe cat posibil, incerc sa ma inconjor cat mai mult cu oameni axati pe dezvoltare personala. (grup mastermind, cluburi toastmasters, colegi de la cursul de NLP…)
Si evident ca si ascult zeci de materiale audio (nlp, time management, motivationale, etc.), ma uit la materiale video, si citesc zeci de kg de carti ! 😀
nu-mi dau seama cum se editeaza postul, asa ca dau reply, si corectez efectivul cu eficient* si limitarile cu limitele 😀
eu ascult , dupa care ma intreb , ce aleg din asta?, si mai am obiceiul sa atrag atentia ca am nevoie de ajutor doar atunci cand il cer.
incerc sa uit si sa iert repede,uneori imi iese alteori nu
Respect lumea celuilalt si valorile lui, apoi caut defavoarea si beneiciul din tot ceea ce ma inconjoara!
Incerc sa ignor si sa imi vad de drum. Mintea mea insa imi joaca feste. Revin la ce ma barfeste lumea si ma gandesc daca nu cumva au dreptate. Cred ca imi pasa prea mult de ceilalti si stiu ca gresesc, dar foarte greu reusesc sa ma descotorosec de obiceiul asta. reusesc o perioada dupa care revin la acelasi comportament.
De convingeri limitative ma feresc facandu-mi in minte o imagine de ansamblu a lucrurilor si imi dau seama ca am o conceptie limitata
Eu am multi hoti. 1. emotiile. 2. fricile. 3. neincrederea. 4. neputinta. Nu am dreptul sa judec pe nimeni dar se cere … in tacere judec. Tacerea e ca mierea dar e inteleasa drept prostie. Cu toate astea, tac, judec, aplic, ignor ori izbucnesc ca un vulcan apoi regandesc. Bucurie imensa se revarsa in mine daca am procedat bine, m-a laud eu pe mine. Daca am gresit regret, m-a chinui, m-a critic, m-a infurii pe mine si pe neputinta mea de a face fata la barfe , socuri de tot felul. Sunt orgolioasa, incapatanata, lupt . Stiu ca am multe defecte si calitati, inot printre ele si pana la urma stiu ca reusesc dar din comoara mea au reusit sa fure (mai ales cei dragi) si nu mai sunt la fel de bogata in rezistenta ca odinioara.
Multumesc Pera – slefuiesc, modelez, lupt pentru comorile mele in continuare
Trebuie sa citesc de 3 ori….sa „digerez”….teoria este usoara…o stiu….o inteleg…dar imi este atat de greu sa o pun in practica…de ce opun atata rezistenta nu stiu…
Buna,
Cred ca „parerea celorlalti nu conteaza!” nu se poate aplica in orice moment sau de catre oricine. E adevarat ca toti trebuie sa ne traim propria viata si sa facem propriile greseli, ca sa putem invata din ele (daca ne ajuta cel de sus sa tragem vreo lectie dintr-un insucces). Dar putem aplica acest principiu oare in orice moment al vietii?
In viata mea au fost momente in care parerea unor persoane pe care le apreciez pentru valorile lor, m-au facut sa ma gandesc la aspecte pe care nu le luam in considerare inainte de a ma angrena intr-o actiune. Asta mai mult cand eram foarte tanara si lipsita de experienta vietii. Astfel, am fost capabila sa trag concluzii luand in calcul mai multe informatii, fapt ce mi-a folosit, si poate chiar faceam o boacana mare fara ca cineva sa imi spune: „stop, la asta te-ai gandit?”.
Mi se pare ca trebuie sa avem noi insine niste valori clare si sanatoase, suficienta maturitate si sa fim gata sa ne asumam rezultatele deciziilor, inainte de a ignora sau bloca din prima parerea celorlati. Daca cineva iti spune „stilul tau de viata este nesanatos, uite ai 20 kg in plus sau te imbeti in fiecare seara” il ignori ca iti e mai confortabil? Sigur, pentru ca asa cum spunea cineva de mai jos „ii aprob si fac asa cum ma taie capul”….Hmmm…eu nu sunt total de acord.
Concluzia mea este ca, asa cum spunea Pera in articolele sale despre grupul de sustinere si mentori, si faptul ca trebuie sa ai in mod constant oameni langa tine de la care ai ce invata, unele pareri iti pot schimba destinul in mai bine.
Si hai sa fim seriosi, cati dintre noi putem afirma cu tarie „e ok, imi asum orice, ca eu sunt capabil sa gestionez orice rezultat iar eu am invatat din orice experienta negativa”. Daca avem noroc. putem invata „asa nu”. Insa, cati dintre noi ne facem autoanaliza unui esec si vedem ce principii eronate am aplicat, care au fost elementele pe care le puteam imbunatati, ce nu era in puterea noastra sa schimbam…etc, iar apoi pasul doi, chiar lucram cu elementele negative si le corectam…..
A trece prin propriul filtru e una, a ignora total e alta! Nu sunt de acord cu impunerea propriilor conceptii asupra nimanui, insa incurajez oricand o dezbatere cu argumente logice intre oameni. Eu asa am fost crescuta. Taica-miu, un om cu o personalitate puternica, avea suficienta deschidere sa iti dea dreptate atunci cand ii prezentai procesul gandirii si ii aduceai argumente logice pentru orice decizie sau actiune. Si este un om simplu, muncitor, nu are 100 de scoli inalte.
FF
Multumesc pentru interventie. Foarte valida
Prin incredere in sine si nelasand visele sa moara,chiar daca ele sunt cateodata adormite
Felicitari
am inteles ca trebuie sa imi pese doar de mine,eu sint cea mai importanta,cum vad eu lucrurile ,nu altii,,sa fac ce ma face sa stau bine si sa caut sa traiesc cit timp mai am de trait,am 53 de ani cum cred eu,cum vreu eu ,pt ca mult timp am trebuit sa traiesc cum au vrut parintii,,acum nu mai rezist sa traiesc divers de cum imi zice vocea interioara ca ma simt rau,,am trait pina nu demult in stress,plina de emotii negative,fiind dependenta emotional,acum stiu fenomenele care mi se intimpla si incerc sa tin totul sub control si cind ma simt goala ,te citesc pe tine si ma energizez,,avem aceleasi valori si acelasi tip de caracter,,pacat ca nu te-am descoperit citiva ani inainte ,doar de aproape un an,,dar acum am luat de la capat impulsul pt vocatia ta sa o citesc si sa fac exercitiile sugerate de tine ca o eleva silitoare,,tu oferi libertatea,tu oferi energie oferi un foc mistuitor in a urma pasiunea si vocazia,,,o parte m-am descoperit,o parte acum dupa cartea ta,,dar voiam sa te intreb Pera,care e tehnica ta de citit carti ,sa citesti cit mai mult si sa retii cit mai bine ce studiezi,,,
Imi iau carti fizice si subliniez in ele si apoi scriu si eu in caietele mele. Scriusul ideilor ma ajuta la retentia lor.
aleg ca principala metoda ignorarea totala a celor care vor sa se ia de mine.
Eu cand aud persoane care au pareri diferite de ale mele sau care imi spun ce sa fac, care ma judeca incerca sa intru in pielea lor, sa-i inteleg, sa inteleg de ce gandesc asa cum gandesc si aleg din ceea ce ei spun ceea ce mi se potriveste mie.
Pera esti bravo, de-o placere sa citesc postarile tale.
foarte frumos ,trebuie sa ne concentram sa gandim pozitiv in orice situatie .
Darurile care nu sunt primite raman celui care le da.
A fost o perioada , ani multi , nenumarati cand sufeream pentru vorbele rostite si nerostite la adresa mea . Aceasta suferinta nu m-a lasat sa evoluez si sa ma maturizez emotional si da, ma victimizam.
Acum, draga Pera si TU stii asta pentru ca ai contribuit si tu mult, ma protejez prin increderea ce trebuie sa o am in mine.Vulnerabila sunt si voi fi cred multi ani inainte sau toata viata.Increderea in gandirea mea corecta, in binele pe care il fac, atitudinea si comportamentul meu , incercarea de a nu judeca si a intelege pe cel de langa mine , sunt cai catre drumul meu .
Asta nu am invatat singura , ci am fost invatata . Sa cred in mine, sa nu-mi consum energia plangand si sa fiu activa, tinandu-mi mintea treaza sau uneori muncind pana la epuizare .
Sa nu-mi pese de rautati ,invidii si falsi binefacatori , da mi-am repetat asta de multe ori si asa zi de zi merg mai departe , chiar daca uneori lacrimile vin.
Şi ,,introiectia,, este un hoţ ascuns…
Eu rezolv destul de simplu: La urma urmei astia habar nu au cine sunt eu si ce am facut pana acum si ce am in cap..de ce sa ma intereseze orice lucru care nu e conform scopului meu?
genial !!!
Nu stiu cum as putea sa scap de gândurile negative.. Mi ar
Plăcea sa visez sa nu mai fiu atat de realista… As vrea sa am incredere in proprile forte.. Teoria este teorie, practica e mai grea…
Am incredere in mine astfel incat proiectiile lor nu ma ating , am intuitia ca ei sunt influientati de situatii atunci cand proiecteaza pe mine ceva cu care nu ma simt confortabil.
Imi place articolul. L-am citit astazi de dimineata in zguduiturile tramvaiului si aveam in plan sa scriu un articol de raspuns foarte clar si mergand pe structura acestuia, seara, in calmul camerei mele. De azi dimineata pana acum… am obosit, asa ca o sa pictez cateva ganduri si daca pictura va iesi abstracta, asta e :))
In primul rand am de facut o remarca. Am aruncat un ochi fugitiv prin comentariile de mai jos. Observ ca majoritatea se axeaza pe cum anume altii ne fura comoara interioara, nu cum ne-o furam noi insine. Bine, adevarul e ca intr-acolo merge mai mult si intrebarea adresata.
In primul rand, comoara asta interioara de care vorbiti trebuie s-o definesc, nu? Sa spun ce inseamna pentru mine. Bun… eu o percep ca fiind totalitatea posibilitatilor care zac in mine , potentialul meu, realul „eu” – sincer, in modalitatea lui cea mai pura. Si asta… fie ca ma refer la dorintele mele, ambitiile mele, gandurile mele, inventivitatea mea… etc. cam tot ce ma defineste. Comoara interioara sunt eu in totala mea vulnerabilitate, fara nicio masca. Cu un strat subtire protectiv, transparent , dar puternic.
Eu ma protejez de limitarile mele asupra mea prin atitudine, spunandu-mi ca n-am chef sa ajung o frustrata cu regrete si ca nu exista , in fond, bine si rau absolut. Exista doar un grad de acceptabilitate, pe care am pus mana si l-am cunoscut, experimentand, evident. Si daca am vreodata dubii ma bazez pe ce simt… Ah, deviez de la subiect. Ok, cu totii avem voci interioare, voci care spun „bai esti prost” sau „iar ai dat-o-n bara” sau voci care ne spun „ah, mai dormi putin in dimineata asta” sau ” nu poti sa lucrezi si maine?” sau „mai stii relatia aia? a fost vina ei/a lui”, „e normal sa fii un ratat, ca doar uite cate ti s-au intamplat in viata asta lunga… bietul de tine… bu hu” si asa mai departe.
De fapt, am invatat sa imi asum raspunderea pentru prostiile pe care le fac, pentru alegerile mele, pentru toate momentele de penibilitate, pentru eventualele lipse, pentru neintelegerile cu care ma confrunt… DAR lucru FOARTE important, am invatat si ca nu pot sa imi asum intreaga vina. Obisnuiam sa fac asta, purtand pe umeri greutati care nu erau ale mele. Asta m-a facut sa accept sa fiu intr-o relatie manipulatoare destul de mult timp, in timp ce eram calcata in picioare sub pretexte … bine intentionate.
Cum imi valorific comoara interioara? Facand tot ce consider necesar pentru a-mi atinge scopurile. Pentru a fi fericita. Cand simt ca nu mai pot … si vreau doar sa zac si sa nu fac nimic, ma ridic si ma pun pe treaba. Caci pofta incepe mancand. Adica eu daca incep, termin. Si am invatat ca nu planific inceputul, doar ma arunc. Si vad de-acolo. Incerc sa ma informez cat mai mult, sa citesc cat mai mult. Sa observ cat mai mult. Doamne, in fiecare zi vad atatia oamenii si atatia oamenii… vad fetele alea ingrijorate, dar vad si oameni care au un zambet tamp. Observ detalii in viata de zi cu zi si asta ma face pe mine fericita. Deci cultiv observatiile de genul… Fiind mai atenta, pot sa impartasesc comoara mea interioara cu altii… prin acest mod.
Cum o protejez de critici? Pai acum cativa ani eu imi eram cel mai mare critic si ma descurajam singura, am invatat sa fiu de partea mea… sa fiu o persoana care incurajeaza, sa ii incurajez pe cei din jur si pe mine evident, caci criciti si barfitori sunt peste tot. Barfele sincer nu ma dor, ca mi-am auzit si in familie si intre „prieteni” si cam peste tot. Criticile…depinde, uneori pot fi constructive si le pot asculta. Asta nu inseamna ca sunt si de acord cu ele :)) Toate trec prin filtrul gandirii mele… dar sunt receptiva…na, nu putem sa le stim pe toate si daca ne inchidem in propria cutiuta putem sa merge pe acelasi drum gresit fara sa ne dam seama. Mai bine ascultam si analizam, ca cine stie cand ne inspira vreo critica din asta aiurea.
Ma inconjor (asa se conjuga verbu asta? ce ciudat arata) de oameni care au incredere in mine, care ma sustin. Si nu neaparat. De fapt, nu trebuie sa ma sustina…ca n-am nevoie de sustinere, trebuie doar sa ma accepte. In general cei din jurul meu stiu ca sunt o ciudata si le place asta.
Stiti cum sta treaba, mi-a luat destui ani sa ajung eu sa ma accept pe mine asa cum sunt. N-am de gand sa-i las pe altii sa imi distruga respectul meu de sine sau increderea in fortele mele. Daca nu le place cum sunt, sa plece. Eu sunt multumita de mine si nu o sa schimb esenta a ceea ce sunt eu pentru altii. Bineinteles, pot sa umblu la detalii nesemnificative… dar cine nu ma accepta in esenta… nu face parte din lista mea de prieteni. A, ca putem vorbi, sigur, suntem oameni. Dar n-o sa pun pret prea mare pe judecatile lor de valoare in ceea ce ma priveste.
Daca nu ar fi fost toti criticii astia… care m-au facut sa ma indoiesc de mine pana in maduva oaselor, nu cred ca as fi ajuns sa am increderea pe care o am acuma. Si inca mai am de invatat… Dar vreau sa zic, a fost nevoie sa se stearga cu mine pe jos ca sa pot sa ma ridic si sa zic : suficient, merit mai mult de atat.
Stiu ca nimeni nu ma cunoaste mai bine decat ma cunosc eu si nimeni nu imi stie adevarata valoare mai bine decat mine. Asa ca daca cineva are de gand sa-mi spuna ca nu pot sa fac ceva sau ca nu merit ceva …. vorbeste singur. Poate are dreptate, poate nu. Poate ma doare pe moment… dar tot singura ma ridic si-mi argumentez de ce acea persoana nu are dreptate. Pun totul in balanta… Si cam asta e .
In ceea ce priveste convingerile noastre… Ah, v-am spus deja ca eu sunt flexibila. Am principii destul de clare, stiu care e gradul meu de acceptabilitate, ce pot accepta si ce nu, cu ce pot trai pe constiinta si ce nu… dar stiu ca eu de acum o sa se piarda cu timpul. In fond, ma uit in urma si vad cat de mult m-am schimbat. E normal, cu totii evoluam… Cu experienta, cu trairi, cu tot …
Dar am un „eu” de referinta, o identitate care nu se agata in oameni, care nu se agata in obiecte … o identitate de sine statatoare pe care o stiu in mine, o energie … si stiu ca totul se poate schimba, ca eu ma pot modela… dar ca acea energie si acel potential, pe care de dragul articolului il putem numi „comoara interioara” va ramane acelasi/aceeasi.
Sfarsit…. aberez, aberez in comentarii…. sunt curioasa daca ati citit tot :)) Ar fi o enorma rabdare… Ma culc 🙂 Si am in minte… un raspuns mult mai clar, dar il voi scrie cand voi avea chef si disponibilitate mentala in acest sens
cu un zambet 🙂 si fac ce vreau, chiar daca uneori pare a fi greu
E greu sa scoti aurul din mina cand mina e imbatranita si tu nu ai unelte moderne sa lucrezi, e posibil sa sfarseasca parasita! In fond, pana la urma toti imbatranim si murim! Succes celor tineri, ei au curajul sa curete si sape adanc mina de aur!
parintii! ei sunt primii care proiecteaza asupra noastra si proiecteaza cel mai puternic! e greu sa lupti cu ideile lor… de cele mai multe ori nici nu ne dam seama ca ne-am insusit ideile lor ca pe un adevar incontestabil care ne blocheaza la un nivel anume….
Pera, nu stiu cat de bine ma protejez, dar cand m-am dus la o vecina bolnava, de care m-am atasat, vorbind de boala, suferinta ei mi s-a transmis si imediat m-a apucat durerea de ceafa. Atunci m-am vizualizat pe mine intr-un fel de sfera de lumina aurie, unde poate intra doar lumina si iubirea.Pe urma mi-a trecut. Sora mea mi-a zis un lucru pe care l-a aflat la un curs: spunand cuiva care e nervos, sau care se poarta urat cu tine- „iubire si recunostinta infinita”, acea persoana se schimba.Si am pus si eu in practica. Iubirea schimba totul. Iti multumesc pt articolul asta care mi-a placut mult.
PARERILE CELORLALTI ESTE GREU SA LE IGNOR. POATE FI UTIL SA II ASCULT. IMPORTANT ESTE SA FIU UN BUN OBSERVATOR AL TAU SI SA STIUSA DECANTEZ CU CLARITATE CEEA CE MI SE SPUNE. DAR PENTRU ASTA AM NEVOIE DE ACCEPTARE; ORI ASTA NU INSEAMNA SA INGHIT PE NEMESTECATE, DAR NICI SA RESPING. ADEVARURILE DOR SAU MA REVOLTA, DAR SI NEADEVARURILE POT AVEA ACELASI EFECT. CU CAT INVAT SA MA CUNOSC MAI BINE CU ATAT GESTIONEZ IN FOLOSUL EVOLUTIEI MELE CEEA CE VINE DE LA CEILALTI.
corectez: observator AL MEU
eu ma protejez de barfe in felul urmator; nu raspund la ele ,le dau ignor
buna, nu ti.am mai scris de mult, sunt de acord cu ce spui.As rezuma totul la aceste cuvinte : incredere in sine! si nu vad ca ar trebui sa lupt cu altii ca sa îi conving ca eu nu sunt asa cum spun ei, nu mai lupt de 3 ani…pote sa spuna ce vor nu ma las provocata. În acelasi timp la fel ma comport cu cei din jurul meu sunt liberi din partea mea sa fie cum vor. Nu mai schimb pe nimeni nu pot, m.am convins de asta. Singura lupta se da cu mine in interior atunci cand nu inteleg de atrag anumite situatii, si in final constientizez si fac schimbarea la mine din proprie initiativa. A fost un soc pt mama mea sa vada ca nu ma las condusa de principiile si indicatiile ei. Si in ziua de azi este ofticata. Este „problema” ei, am dreptul sa gandesc si sa.mi fac viata care o vreau. La fel imi educ acum fetita de 10 ani si sunt incantata cate pricepe si mandra este de felul cum dicutam. Am ajuns sa apreciez si sa ma atraga oamenii care nu poarta masti atat in societate cat si in particular. Multa dragoste va doresc
Pera stalpul inrederii in sine! Ca raspuns la intrebarea ta , de obicei dau „ignore” Cateodata functioneaza si cateodata nu….sa zicem ca ma uit cine-mi vorbeste…
ARTICOLE SOCANTE , OFERITE DE CEL MAI BUN PSIHOLOG ROMAN ! UITE AICI CE CE INSEAMNA SA GANDESTI FOARTE LIMITAT SAU DUPA ASTEPTARILE ALTORA , CRED CA ACEST LUCRU DAUNEAZA GRAV LIBERTATI DE A TRAI , LIBER
Foarte tare! Nu reusesc sa ma apar asa cum as vrea, mai ales de mine insumi 🙂 Dar ma educ.
Foarte interesant.
Eu sunt genu de persoana care cand cineva din jur ii spune esti nebun nu vei reusi ,ma ambitionez si in mintea mea ok fraiere las ca iti arat eu si fac tot posibilul sa-i demonstrez.
Interesant! Chiar daca ne influenteaza mediul, cei din jur, dupa cum zici tu Pera, e bine sa trec totul prin mine. Din pacate am intalnit numai oameni care se vaita, care barfesc…..Putini sunt oameni de succes! Iar puterea gandului e foarte mare si are mare influenta asupra mea dtpdv. Nu am stiut cat sunt de importante convingerile si proiectele mele asupra mea! Voi tine cont de acum inainte! Multumesc Pera! Sa fii binecuvantat!
Ca sa imi protejez comoara interioara fac cateva lucruri foarte importante:citesc zilnic, cel putin 45 de minute, nu ma uit deloc la TV, ascult muzica,ma uit la filme care ma inspira, merg la piese de teatru, nu barfesc pe nimeni si nu critic distructiv (incerc doar consttuctiv), ci caut sa ii laud sau sa vorbesc despre punctelele lor forte. Mai fac si sport si incerc sa fiu constient ca fiecare are parerea sa si nu trebuie sa ma iau dupa ce zic sau cred altii fiindca eu am lumina efectiv in mine si in timp se va vedea asta, acea comoara chair va iesi la iveala.
Eu lucrez acum la capitolul „victimizare”. Cred cu tărie că dacă reuşesc să nu mă mai victimizez, ei bine atunci voi avea forţa de a merge mai departe, de a trece peste greutăţi, devenind puternic, devenind alfa.
gandesc ca atat eu cat si ceilalti simtim greul,
unii se opresc,
deci cursa devine mai usoara pe masura ce inaintezi, e un paradox, dar asa mi se pare
Este mai constructiv sa vorbesc cu persoane care au pareri diferite chiar daca ma irita uneori, chiar critica, poate prea critica, ajuta mai mult decat sa dormitez intr-o discutie aprobatoare. Proiectia are partea ei buna, sa vad limita mea si cum s o inteleg si chiar sa trec peste
da, si eu cred ca cel de langa mine are un mesaj important sa-mi spuna si chiar daca ma „jigneste” intre ghilimele deoarece nu mai consider parerile altora jigniri …. , nu ma supar deoarece atentia mea se indreapta asupra mesajului , si merita sa fii atent la ceea ce spune celalalt 🙂 PERA , esti un suflet minunat ,o sa-ti fiu recunoscatoare „forever” pentruca mi-ai deschis o usa spre luminatie!!! <3
Nu poti Sa schimbi oamenii,ci doar sa-i inspiri,si atunci daca au ochi si urechi,am obiectivul meu in viata si am personalitatea mea,asa ca stay cu persoane cu care simt ca pot crea un raport si care au drumul similar cu al meu ,pe ceilalti i neglijez.
Salut, am si eu o intrebare: „pera novacovici” e numele tau real sau „numele de scena”. si daca e real, ce etnie ai, rus, sarb…?
Imi aduc aminte de ce spunea Jim Rohn: Feed your mid with positive words! De aceea am renuntat la negativisti si la cei care simteam ca ma trageau in jos.
Incerc sa imi creez contexte de inevitabilitate pentru a citi cat mai mult, a asculta programe audio si a face cate ceva pentru obiectivele mele.
Am fost respins de oameni pentru ca nu faceam ce doreau ei, dar victoria este la mine pentru ca nu ei erau genul de oameni pe care ii doream langa mine.
Mersi, mentorule! 🙂
P.S.Foarte tare e ca am scris si eu un articol care converge in cateva puncte esentiale cu al tau si l-am postat cu cateva ore inainte sa il citesc. Salutari! 🙂
Din pacate mi se intampla de multe ori sa incerc sa le ignor sau sa le combat ,dar simt ca ma afecteaza foarte mult .Uneori ideile lor si conceptiile limitative sunt conagioase pentru mine ,ma simt lipsit de energie apoi ,fara orizont si incerc pe cat posibil sa evit astfel de oameni ,desi imi este foarte greu sa-i evit .Din pacate mama este o persoana foarte negativista si depun un efort considerabil ca sa-mi mentin atitudinea pozitiva asupra vietii.Si eu mai am obiceiul sa critic excesiv actiunile unor oameni apropiati mie ,consideranda ca eu as face mai bine lucrurile in locul lor ,dar cand sunt pus in fata unor situatii asemanatoare nu stiu ale gestionez
Cel mai usor te protejezi de proiectii prin constentizare, prin detinerea informatiilor despre acest proces.
Pe mine a inceput sa ma amuze sfaturile si caracterizarile celorlalti, facute ptr mine, atunci cand am constentizat ca vorbeau doar despre ei, adica in ce sens? Unii imi zic cum ca sunt puternica, apoi altii ca sunt slaba, unii ca sunt hipersensibila, altii ca sunt rece, calculata, ca sunt inteligenta – ca sunt proasta, ca sunt rea – ca sunt buna, etc. etc. Apoi unii fac niste proiectii fanteziste care nici pe departe nu se apropie de cine esti tu.
Cand ideile se bat in cap intelegi cum fiecare vorbeste mai mult despre ei, despre fricile lor pe care care le proiecteaza pe tine, despre pozitia de victima pe care doresc neaparat sa te aseze si pe tine, despre complexul lor de inferioritate-superioritate – gen„ea e mai mica asa..” adica noi suntem caci ea e de-a noastra, sau „pai el e lup batran” dar el e prietenul lupului batran deci si el e un lup batran sau cel putin face parte din haita-, sau despre automatismele pe care ti le inoculeaza, de incepi sa vb ca maicata cu taicatu atunci cand vb cu iubitul tau.
Cel mai bine te aperi atunci cand stii cine esti, in acel moment cand vre-un binevoitor te umple de sfaturi si catadicseste sa iti spuna cine esti, il asculti atent si realizezi cam ce sfat ar trebui sa urmeze el in propria lui viata caci sfatul pe care ti-l da ii vine din inconstient iar apoi realizezi cine e omul din fata ta.
Spre exemplu, un om iti spune ca esti grasa de fiecare data cand te vede, tu avand o greutate absolut normala si un tonus bun, realizezi ca omul e super complexat de felul in care arata si astfel se exteriorizeaza el, apoi singur a recunoscut ca inca de cand era mic avea probleme cu felul in care arata si si-a dedicat viata ptr a arata super bine. Alt om vede numai tradari, aventuri, inselari ptr ca ceilalti sa nu se comporte exact cum se comporta el, altul a furat toata viata si a fost un vierme opurtunist, el vede lumea plina de hoti, opurtunisti, tradatori.
Ideea e ca fiecare are lumea lui si o vede prin ochelarii lui, apoi vb despre tine el isi descrie propria lui lume pe care tot el o creeaza.
Asta cu convingerile pers care ne conduc viata, e foarte interesant sa o urmaresti, inconstientul nu stie de gluma si ce ii zici sa faca pai aia face. Spre exemplu, maicamea mereu zicea ca „banii astia mereu nu ajung”, si asa era, nici ca ii ajungeau, cum platea ceva gasea altceva de platit si facea alte datorii.Taicamiu zicea despre bani ca azi ai, maine nu ii ai, si exact asa facea, daca avea intr-o zi se asigura ca sa nu mai aiba a doua, sau a 3-a. Alte convingeri despre bani: „banii sunt ochiul dracului”- si fug de ei mereu, sau „ma descurc eu”- si asta fac toata viata, abia se descurca, sau „banii nu sunt o prioritate ptr mine” si nici ca au vreodata bani ptr ca ei au dorit sa ii puna in coada listei. etc etc 🙂
Salutari Pera, esti un om exceptional!!
Consider ca pana in prezent nu m-am protejat de proiectiile celor din jurul meu si i-am lasat sa se hraneasca din „comoara mea” interioara, blocandu-mi accesul la marea ei majoritate. Asta a fost in trecut si sunt pregatit sa imi schimb atitudinea.
Ma voi proteja de judecatile celor din jur prin faptul ca ma voi axa pe ceea ce imi propun si nu voi lua in considerare decat ceea ce simt ca ma va ajuta in ducerea scopului meu la bun sfarsit. Voi filtra ceea ce voi vedea si voi auzi, nepermitand perturbarea calitatilor si ideilor mele venite din „comoara interioara”.
Felicitari pentru articol! 😉
Mie astfel de hoti mi au furat comoara mi au distrus viata si m au imbolnavit de am umblat si pe la psihiatri chinuita de nevroze si depresii.De foarte multa invidie am avut parte din cea mai frageda copilarie fiindca am fost un copil supradotat,foarte desteapta si isteata.M au luat de mica cu descurajarea cind eram foarte cruda si fara aparare.In timp dupa suferinte multe si mari m am maturizat si m am echilibrat,dar amintirea traumelor e inca vie in mintea mea.Mam intarit singura prin lectura si experienta de viata.Descurajarea devenise pt mine un mod de viata si de reactie,Oricum au reusit fiindca in prezent nu am slujba, bani si multe din ce imi doresc.
Am nevoie sa stiu ca ideile si convingerile mele sunt mai reale decat ale lor si din start sunt pentru ca sunt ale mele,eu guvernez ceea ce tine de mine restul sunt doar intentii ale celorlalti de a ma manipula in functiie de limitarile lor ,Vreau sa lucrez la incredere in sine si sa imi pot sustine cat mai bine convingerile ,pana la urma eu le dau trecere sau nu.Nu poate sa imi spuna cineva nimic din ce tine de mine,ce pot si ce nu.
Eu, anul trecut ,am trait o experienta a caror intelesuri nici azi nu imi sunt pe deplin clare. In urma ei, la sfaturile familiei, am mers la o domnisoara psiholog care, dupa ce mi-a dat sa bifez niste teste sa ma poata cunoaste mai bine, m-a trimis la un medic psihiatru. In urma discutiei cu acesta, ca o concluzie se pare, mi-a adresat intrebarea :”dar ce ai avut, doamna, sa te bagi?”. Statea in spatele mesei, plictisit ca-i rapesc prea mult timp, desi ii platisem, ca il mai asteptau alti pacienti (pardon, bani), si mi-am dat seama ca avem valori si princpii de viata diferite. Cum poate cineva sa te intrebe „de ce te-ai bagat” cand tu ai facut-o pentru ca ai simtit, intuit ca cineva e in pericol? A trebuit sa iau o decizie, si am luat-o constient, in raport cu principiile mele. Mi-a completat rapid o reteta de rispen si mi-a zis sa revin peste doua saptamani. Citind prospectul, am vazut ca aceste pastile sunt date in cazuri de schizofrenie. Cautand pe net informatii despre aceasta boala, despre simptome si mod de manifestare si comparand cu ceea ce am simtit si trait eu, mi-am dat seama ca nu acesta e raspunsul si am inteles ca nimeni in lume nu te poate cunoaste mai bine decat te cunosti tu insuti, care ai trait cu tine un numar de ani si ca ceea ce spun ei este o parere pe baza a ceea ce am reusit mai mult sau mai putin sa le explic si pe baza cunostintelor ori experientelor lor. Ideea a ceea ce v-am scris nu este aceea de a nu apela la medici sau de a nu accepta un sfat; ideea este ca trebuie sa incercam sa ne cunoastem pe noi insine, ca inainte de a accepta ca adevarat ceea ce iti spune cineva, trebuie sa ai convingerea ca acea persoana este mai competenta in acea problema, de a cauta informatii din mai multe surse, de a discerne si a nu-ti lasa viata in mana altora numai din comoditate sau nesiguranta. Bineinteles ca pastilele nu le-am baut , iar viata mea si-a reluat cursul normal fara ele dupa disparitia efectului de soc pe care l-am trait.
nustiu cum sami apar comoara, cum sa fac ca sa mio descoper mai rapid ,
comoara pina acum mio furato si mo facut sa ma duk in jos , am nevoie sa stiu de ideeile si convingerele melea…
24426 286819Its superb as your other posts : D, regards for posting . 123682
Va rog sa corectati linkul din textul articolului de mai sus ce da eroare 404: http://www.personalitatealfa.com/blog/3-trucuri-psihologice-pentru-a-scapa-de-orice-limite/
E posibil sa fie doar o problema htpps redirection deoarece articolul poate fi gasit aici:
https://www.personalitatealfa.com/blog/3-trucuri-psihologice-pentru-a-scapa-de-orice-limite/