Lucrez cu Ursula la un proiect despre atitudine şi mentalitate şi vorbind, am ajuns la un subiect foarte
interesant.
Egoism sau altruism?
Aştept cu maxim interes părerea ta legată de altruismul mascat despre care vorbeşte Ursula în acest video.
Pera aspera ad astra
Pera Novacovici
Distribuie daca ti-a placut:
„Pe tine cum te-a tinut tati tau in brate cand ai plans?” Asta m-a intrebat Zlata acum cateva seri inainte sa ne culcam. Stateam in pat si ii povesteam drama
Meniul zilei azi – frustrarile lui Pera Novacovici Sunt in ziua 5 din provocarea de 90 de zile pe care o fac cu@Adriana Petre pe scris. Zilnic, minim 2000 de
Sunt psiholog și scriitor, dar expertiza mea cea mai importantă este că am învățat și experimentat tot ce mi s-a părut mai dificil.
Niciun obstacol nu a fost prea mare ca să-l încerc, și nu ar trebui să fie nici pentru tine.
Dezvolta-ti personalitatea pentru a reusi in felul tau.
46 de răspunsuri
Simplu si la obiect. Suntem dresati sa devenim competitivi inca din scoala primara. a avem note mai mari ca si colegul, sa concuram pentru diplome, sa luptam pentru existenta, intr-un individualism exacerbat, tipic societatilor cu greutati materiale. In acelasi timp, educatia de tip COLECTIVIST din anii trecuti ne obliga sa purtam masca unui altruism de fatada, sa ne temem de gura lumii, sa ne fie rusine de propria individualitate si responsabilitate. Difuzarea responsabilitatii, aruncatul pisicii in curtea altuia, si dorinta de a muri capra vecinului sunt expresii ale individualismului exacerbat, care poate fi mascat doar partial de falsul altruism, impus de sistemul egalitarist din care inca ne zbatem sa scapam, fara prea mare succes. Rezulta o lipsa DE AUTENTICITATE, o fragmentare a personalitatii, o LUPTA INTERIOARA dintre subconstient (ce sunt) si mintea rationala, constienta (ce imi impune societatea ca ar trebui sa fiu). O natiune DIZARMONICA…
Si da, e o provocare sa il iei pe fiecare individ, si sa il IMPACI CU SINE INSUSI. Pare o munca titanica, insa oamenii ca Pera & col fac minuni. Dand exemplu si altora, si mobilizandu-i sa ACTIONEZE. Dupa pilda pasarii Colibri, singura care, in mijlocul incendiului din jungla, ia apa din lac, cu ciocul, si o arunca asupra flacarilor.
Mi s-a facut pielea de gaina cand am citit exemplul cu pasarea Colibri…..nu stiam asta…iti multumesc
:))))))))))
Chestia asta cu lupta interioara e ca in povestea cu depresu’ ce se intilneste cu negru: „Ba aveti si voi prin Africa asa cite o depresie?” si negru se gandeste: „Depresia e boala occidentala.Noi avem foamete. in zilele in care mancam sintem cei mai fericiti oameni”
Problema romanilor este lipsa educatiei autentice! Noi traversam acum rezultatele educatiei false la care am fost supusi…cand ne vom intoarce la valorile adevarate si ne vom educa pruncii conform lor, atunci lucrurile se vor schimba in bine. Poate putem face asta oarecum accelerat, daca fiecare ne-am autoeduca informal, conform principiului educatiei permanente…oricine este alfabetizat poate citi, nu? Cartile tale ar fi un bun inceput!
Super!!!
Total adevărat!
Sper sa găsim împreuna soluții ca sa fim cati mai mulți pasarea Colibri
Soluțiile sunt adevarata provocare!
Silvana
Sunt o persoana careia ii place sa daruiasca. Nu prea tin la lucrurile materiale si in general, daca stiu ca ceva ii face placere unei persoane dragi si acel ceva sta in puterea mea sa-l daruiesc, o fac fara sa ma gandesc prea mult. Totusi, ma regasesc in niste stari si trairi neconforme cu ceea ce se spune in articol. Adica ma astept din partea celuilalt la un comportament asemanator. Adica astept, prosteste probabil, sa fiu tratata la fel cum eu ii tratez pe ceilati. Si aici nu ma refer la lucruri materiale, nu astept cadouri pentru ca eu am facut un cadou, ci astept aceeasi atentie, gentilete, bunavointa, corectitudine etc. Asta face din mine o persoana rea, falsa, sau egoista? Incep sa ma ingrijorez…
Nu esti o persoana perfect normala si altruista. Numai cand primesti un sut in fund, atunci te enervezi pentru ca unii oameni s-au invatat sa li se dea si sunt de nesaturat…ei sunt egoisti…Unii dintre noi oferim mai putin sau mai mult din inima sau din interes(din altruism sau egoism), problema este ca nu exista respect si apreciere in general atat pentru noi cat si pentru altii, nu stim sa iubim. Tocmai din cauza asta mai apar si reprosuri desi unele sunt clar sa te „agate” de un fel de obligatie, altele sunt doar sa iti atraga atentia asupra lipsei de apreciere si modului necinstit de a actiona asupra unei persoane care iti ofera din inima si asta doare foarte tare. In definitiv se judeca lipsa de cinste din cauza ca nu stim sa iubim pe cine trebuie si ne irosim pe oameni de nimic carora trebuie sa le oferim mai putin, caci terfelesc. Si mai mult aici exista si un paradox, normal e sa dai ceva si sa primesti altceva ca asa e viata fireasca cu toate ca trebuie sa platim diferit in functie de cel ce da sau primeste unii dintre noi intelegand cum pot altii sa ne rasplateasca eforturile si ii facem sa plateasca in „rate” nu le luam deodata pielea de pe ei…facandu-le si reducere subapreciind special pentru ei munca noastra…pentru ca atunci cand iubesti vrei ca cei la care tii sa faca cu mai putine eforturi anumite lucruri ajutandu-i, numai ca unii trebuie sa invete sa transpire mai intai sa aprecieze., numai ca …aici se face confuzia altfel te sacrifici prosteste fara sa mai tii la tine, total aiurea la fel ca si in egoism in care ai o tendinta exagerata de preocupare de propria persoana ignorand sentimentele, dorintele, placerile sau suferintele celorlalti, in definitiv sfidandu-i mai mult sau mai putin constient ajungand sa ii desconsideri si sa te supraapreciezi. Concluzia mea e urmatoarea avem atat altruism cat si egoism deopotriva atat bine cat si rau si ca altruismul nu e o forma mascata de egoism asa cum apare in filmulet, alfel nu am putea sa mai credem in iubire, ceea ce e total gresit. SI mai este o
ironie, se spune ca nici un bine nu ramane nerasplatit, dar in cazul oamenilor egoisti e tocmai
invers ,nici un bine nu ramane nepedepsit.
Superbă imaginea de prezentare şi extraordinar clipul video. Personal, aştept cu nerăbdare rezultatul proiectului vostru, doi oameni foarte frumoşi pe care deşi nu vă cunosc personal, îmi sunteţi foarte dragi. 🙂
“We make a living by what we get. We make a life by what we give.”
― Winston Churchill
Multumim
Va asteptam la noi GRATIS.Cabana Dintre Brazi/ Facebook.com din Vadu Motilor.
unde putem viziona intreg filmul emisiune despre acest egoism? Va multumim!
Urmareste emailurile si vei vedea toate videourile complete in urmatoarele 2 saptamani
Buna,
Da, este foarte interesant ce spune colaboratoarea ta. Si sunt de acord cu „perversitatea” altruismului. Cunosc o persoana care daruieste tot ce are, inclusiv ce primeste, dar nu ma convinge ca o face doar din bunatate.
Culmea e ca si primeste de la multa lume: copii, prieteni etc, dar pe toate le da mai departe. Evident ca gaseste o placere in ceea ce face, si are nevoie de bucuria pe care o produce probabil mai mult decat de lucrul pe care il primeste, pentru ca, (eu interpretez ca) asa isi confirma siesi, ca este o persoana buna, generoasa etc.
Eu cel putin, cand ii daruiesc ceva, ii zic ca o controlez daca mai are acel obiect, pt ca de obicei il da in primele zile. Iar eu sunt egoista :), si nu ma ascund, daca ii dau acelei persoane ceva, este pt ca vreau ca ea sa aiba acel obiect pt ca stiu ca are nevoie de el, nu vreau sa imi cheltui banii pentru toate neamurile si prietenii acelei persoane.
Pe de alta parte, in timp ce scriu aceste randuri, ma gandesc la ce zicea Pera mai demult depre felul in care oamenii isi manifesta iubirea si afectiunea: unii cu gesturi fizice fata de ceilalti: atingeri, mangaieli, imbratisari, sarutari , altii prin „servicii” pe care le fac celor dragi, le gatesc, le rezolva chestii administrative, iar altii prin partea materiala, dauiesc obiecte. Asadar suntem foarte diferiti si la acest capitol.
Totusi, sunt convinsa ca fiecare dintre noi avem momente de altruism pur, neintinat. Cum identificam acele momente si cum le replicam, cum le extrapolam la toate planurile vietii?
Sau cum ne dam seama care sunt aspectele unde ne e usor sa dam neconditionat si cum le reglam pe celelalte?
Ms.
FireFox
Asa cum spune si Ursula, altruismul adevarat este cand dai fara speranta de rasplata. Nu conteaza cum e primit ceea ce dai si daca exista reciprocitate. Exista doar bucuria daruirii
Se poate ca altruismul din vorbe si egoismul din fapte sa vina din invidie si din dorinta de al vedea pe celalalt ca esueaza fara sa ne expunem adevaratele intentii? Sau e ceva mult mai complex?
Da, poate fi unul din motive
Pai o parere foarte buna, chiar pare foarte promitator si e un punct de vedere foarte interesant, oarecum imi confirma ce gandeam de multa vreme.. 🙂
Este foarte adevarat ce spune Ursula. Dupa parerea mea cheia este sa gasim un echilibru sanatos.
Sa explic: am crescut intr-o familie, unde altruismul a fost una dintre cele mai incurajate calitati, poate chiar cea mai de valoare. Bunicul meu a fost preot, care si-a trait viata conform invataturilor sale. Impreuna cu bunica mea, au urmarit tot timpul sa faca bine pentru toata lumea sau cel putin sa nu deranjeze pe nimeni cu existenta lor. Asa si-au crescut si cele trei fete. Au fost o familie foarte unita, incluzind si neamurile mai indepartate. Oricine oricand avea nevoie de orice fel de ajutor, au facut tot posibilul sa ofere tot suportul cr le statea in putinta, punand nevoile altora asupra nevoilor proprii. Au trait intr-o „bula de iubire”, dupa cum spune matusa mea, una dintre cele trei fiice.
La fel am fost crescuta si eu si a fost un mare soc cand am descoperit ca „viata reala” nu este asa, ca nu toata lumea isi iubeste aproapele neconditionat. Am invatat intre timp, ca exista un egoism sanatos, care este necesar, cum spune si Ursula, este normal sa avem grija de nevoile noastre prima data, dar inca mi se pare extrem de greu sa gasesc acel echilibru intre egoismul sanatos si altruism, in adevaratul sens al cuvantului.
Cred, ca oamenii in general, asta ar trebui sa invete: le poti avea pe toate chiar daca si cel de langa tine le are pe toate! Iar cand tu ti-ai atins echilibrul dorit, ii poti ajuta pe ceilalti intr-un mod mult mai eficient sa isi atinga si ei acea buna-stare care mulota li se pare un vis, daca nu chiar o poveste doar, care de fapt nu exista.
Doamne cat de adevărat!!!!! Super materialul, astept cu nerăbdare următoarele!!!! Toate bune!
Este foarte interesant subiectul, m-am gandit mult la asta.
Pot fi sincer altruista sa-i spun barbatului pe care il iubesc de zeci de ani sa plece linistit de acasa, ca eu sunt bine, cand eu stiu ca daca fac asta o fac numai pentru el?
Sa ignor fericirea amantei lui si sa ma gandesc doar la binele lui?
Astept cu interes finalul interviului.
Este foarte greu sa fii cu adevarat altruist.
Trebuie sa poti fi aproape un sfant, daca esti sincer cu tine mai intai si cu cei din jur pe urma si daca deciziile iti aduc liniste si nu suferinta.
draga ana, cred ca altruismul nu are nimic de-a face cu situatia ta
mai degraba e vorba de cat de profunda si adevarata e relatia ta…cu sau fara amanta :)))))
desi nu este exemplul cel mai potrivit, daca unu’ti baga mana in buzunar la portofel, il lasi sa-ti ia paralele doar ca sa fii altruista sau ce??? :)))))
desigur, partenerul/a nu sunt proprietatile noastre, desi multi considera asa, dar, e vorba ca e timpul sa invatam ca relatiile sunt facute pentru bucurie, armonie si a scoate ce e mai bun din noi, nu viciversa 🙂
nu pentru martiriu, suferinta damboulea si altele de genul
oricum, altruismul mi se pare un termen perimat si ipocrit pana la dumnezeu
mi se pare ca e o pretindere exterioara, care mentine asa zisul egoism intr-un con de umbra – dualitate cultivata pentru manipulare si conformism
dupa cum e vorba aia, nici dracul nu-i asa de negru
dar nici ingerii asa de albi
:)))))))))))))
cand omul are ce da, da oricum, de la sine, asa simte el si asa face, exact cum evidentia si pera
tu poti sta langa un barbat care se gandeste la alta si mai poti fi si fericita?
foarte interesant acest subiect pentru simplul motiv ,ca este de actualitate si asa va fi pentru cat timp va exista omenirea . pentru cei mai lucizi la minte , unele aspecte o sa se schimbe odata cu decizia lor de a face schimbarea din interior , probabil ca , pentru foarte multi aceasta schimbare o sa aiva un grad mare de dificultate , insa cum a existat , exista si va exista oameni care nu au nimic de a face cu asemenea aspecte (realitati ale vieti ) , in cel mai fericit caz , acestia vor afla doar pe patul de moarte de existenta lor , intrucat sunt de la sine intelese regretele , pe care acestia le au , trairile manifestate sau nu in momentele acelea . Desigur ca exista mai multe motive pentru care acest subiect este interesant , unul dintre ele find adevarul greu de contestat de catre mediocritatea din care facem parte , pentru ca aceasta este directia logici acesteia . indraznesc totusi ,sa il numesc un adevar incontestabil , aceasta find o parere personala .un alt motiv pentru care , consider acest subiect interesant , este revelatia de care am avut parte in urma vizionari acestui video de 5 minute, care imi confirma prin logica , ceea ce intuitia mea stia deja .Felicitari pentru munca voastra si asa cum am mai spus (prin scris ce este drept ) in nenumarate randuri ,, cu asa personalitati , tara noastra mai are o sansa si implicit omenirea ,,
Nicolae Steinhardt spune „”să dai din ce nu ai” sau „dăruind vei dobândi”.
„Nu din prisosul, nu din putinul tau, ci din neavutul tau, din ceea ce iti lipseste. Daruind altuia ce nu ai – credinta, lumina, incredere, nadejde – le vei dobandi si tu.
“Trebuie sa-l ajuti cu ceea ce nu ai.” “Dand ce nu ai, dobandesti si tu, cel gol, cel pustiit, cele ce-ti lipsesc.”
este o gandire filosafica, psihologic nu se poate sa dai ceva ce nu ai… poate fi cel mult o iluzie, iar ceea ce sadesti in celalalt nu are nici o greutate, poate fi schimbat cu mare usurinta.
Great team!
Super articol.Astept cu nerabdare urmatoarele materiale 😀
Părerea celor din jur chiar nu contează dacă nu suntem in campanie electorală si când dăruim ceva cuiva dorim ca Dumnezeu să ne vadă nu oamenii, si nu suntem egoisti dar dorim ca Dumnezeu să ne răsplătească dacă ajutăm pe aproapele nostru măcar cu sănătate dacă nu cu altceva!
Foarte tare. Ati expus problemele reale ale societatii romanesti.
asta e problema societati romanesti,din pacate falsul altruism se invata in scoli ,in familii in viata de fiecare zi,greu,foarte greu sa ne revenim dar nu imposibil, poate ar trebui sa faceti o campanie mai agresiva voi cei care aveti atatea cunostite in arta cunoasterii sufletelor,poate un clopotel strident ar trebui sa ne sunati in urechea fiecarui doar ne-om trezi ca viata asta e atat de frumoasa doar sa ne stim bucura de ea si sa ii lasam si pe ceilalti sa se bucure nu sa le purtam grija cu ghilimele de rigoare. cinste voua celor care aveti curajul de a spune lucrurilor pe nume si multumesc ca existati si mai pot fura cate putin din ce ne trasmiteti
Parintele Arsenie Boca a spus ca la inceput dam din ce avem apoi dam din ceea ce suntem.mult timp n-am inteles mesajul.Doar cei ce cunosc legile ce guverneaza acest minunat Univers pot darui din pur altruism ceva sau o parte din sufletul lor fara a astepta ceva in schimb.Experienta e valabila pt. un intelectual care a fost invatat,apoi a fost autodidact dar si pt.taranul autentic care te primeste in casa si-ti ofera cu drag tot ce are mai bun;fara sa cunoasca legile Universului,doar sa le simta la nivel profund,intuitiv.,,Egoistii altruisti” vor da doar din ce au pt. varii motive.Dar nu vor da niciodata din ceea ce sunt…
Sunt incantata si astept cu interes deosebit materialele propuse pentru dezbatere.
Tocmai mi ati raspuns la o intrebare: de ce de cate ori esi plecat undeva cei apropiati asteapta o atentie de la tine, apoi dupa ce pleci, incep si comenteza pe baza cadoului oferit.
Foarte bine spus….Felicitări sunteți minunați…aștept cu nerăbdare următoarele materiale.
Exista acest egoism individulal foarte bine implementat in fiecare, exprimat obsesiv prin EU ……
Imi place materialul, insa societatea aceea individualista si prospera de care vorbiti este si o societate rece si neprietenoasa in care relatiile umane au de suferit. Iar valorile pe care fiecare popor le aduce se masoara in mai multe decat doar in bani. Ca sa dau un caz extrem, ceea ce intalnesti la brazilieni, desi nu iti aduc practic bani, iti ofera beneficiul „ca simti ca traiesti” alaturi de ei, pe cand in societatile dezvoltate si individualiste si prospere de care vorbiti, aspectul asta lipseste 🙂
Si arunci de ce ai plecat din Romania in Germania? 🙂
Asa cum spui exemplele tale sunt extremele, eu traiesc in Brazilia si imi lipseste societatea prospera, chiar rece si neprietenoasa. Eu cred ca de fapt suntem toti la fel, difera doar modul in care ne aratam cu adevarat in fata celorlalti, iar atata timp cat nici tu nu stii cine esti nu stii ce sa arati…
Merci Pera pentru acest video!
Bun materialul.Cu oameni ca tine,iesim cate putin din mocirla.
Super interesant! Abia astept si restul 🙂
Sunt de acord cu Ursula. Eu zic ca egoismul, respectiv invidia, gelozia, pleaca de la faptul existentei unui nivel de cultura si educatie scazut. Sunt multi care confunda egoismul cu iubirea de sine, ceea ce este total gresit. Daca iubesti oamenii, partenerul, copiii, natura, etc, asta nu inseamna ca trebuie sa renunti la tine, sa te abandonezi. De asemenea sunt persoane care nu se simt bine cand au langa ei oameni care ii depasesc cu mult in ce priveste personalitatea, nivelul de inteligenta, situatia materiala, aspectul fizic. Primeaza si interesele fiecaruia. Eu, decat sa traiaesc linga oameni „prosti”, inculti, needucati, ipocriti, prefer sa stau singura. Societatea romaneasca e plina de astfel de specimene, din pacate. De asemenea sistemul actual urmareste indobitocirea populatiei, distrugerea familiei, a personalitatii, prin dezvoltarea egoismului acerb si multi nu sunt constienti de asta si se lasa dusi de val.
Discutia este de rapitoare.
Franchetea si eleganta voastra ma fac sa imi doresc continuarea acestei discutii.
Va felicit!
In fiecare zi, daca facem fiecare un pas inspre a fi mai buni, vom da exemple si curaj celorlalti.
Mi-a placut exemplu cu pasarea Colibri, dar va rog nu mai loviti in scoala, oamenii fac sistemul, avem nevoie de scoala ca sa ne punem pe picioare, ca intreg. Criticile fara contrapartida se intiparesc ca niste axiome in subconstient, iar intr-o zi cuvantul scoala va deveni o ancora emotionala pentru tot felul de neplaceri. Cine este autodidact se poate corecta.
Oricum faptul in sine ca purtam astfel de discutii este un pas inainte.
nu exista subtirari romanesti?Ca sunt persoana cu deficiente de auz si mi-ar placea sa aflu despre asta..
Perfect adevarat!
Asa si in iubire, ‘infractori sentimentali’
ex:mare parte a barbatilor fac cadouri si complimente femeilor ca sa obtina sex. Dupa ce o cucereste, atentiile si florile incep sa devina din ce in ce mai rare,pana spre deloc, pt. ca barbatul si-a vazut interesul, si partenera i se ofera ‘gratis’; asa iti dai seama daca a fost iubire sau teapa 😛
Amazing! This blog looks just like my old one! It’s on a completely different subject but it has pretty much the same layout and design. Superb choice of colors!