Arată-mi și numește-mi un psiholog milionar în dolari (român) din România! Acum!
Cu afirmația asta și-a început discursul prietenul meu.
Care să-și fi făcut averea exclusiv prin intermediul psihologiei. Greu, da?
, a continuat el.
Este atipic ca această profesie să genereze milionari. Sunt de acord că psihologul repară suflete, că merită miliarde, nu milioane, dar iată ce ne spune realitatea din teren: psihologia nu este o fabrică de bani.
Pansează suflete, recuperează vieți, dar nu generează milioane de dolari.
La fel, sunt o multitudine de profesii CONDAMNATE la mediocritate financiară.
Ai auzit vreodată de un chimist multimilionar? Dar de un profesor milionar, inginer milionar, diriginte de șantier, preot, pilot, recepționer, ospătar, director de școală, polițist, judecător, jandarm, contabil, translator, secretar, pompier, general, colonel, comandant, amiral, mareșal sau veterinar milionar în dolari?
Cu toate acestea oamenii le aleg. Tu ai ales.
Știi care este șansa de a fi milionar ca PSIHOLOG, Inginer sau Polițist? Exact cum este șansa de a câștiga la loto. Eu nu contest că nu ar exista vreun inginer de care să se îndure vreun șeic și să-i arunce un pachet cu 1 mil $ să-i facă vreun bloc, dar e șansa de la 6 din 49.
Dacă un psiholog vinde produse de 1 mil $ el este antreprenor.
Când ai să îți asumi cu prioritate titulatura de ANTREPRENOR înaintea celei de PSIHOLOG atunci sumele pe care le câștigi vor crește proporțional.
Pentru că psihologul face parte, inevitabil, din categoria ”vinovaților fără vină”. La fel ca cei din multe alte domenii de activitate.
Antreprenorul este ASUMAT.
Fie că este bișnițar, vinde gogoși, semințe în piață, face contrabandă cu bilete pe piața neagră sau are o afacere legitimă, nimeni nu-i garantează că nu se va zbate, dar are viitorul deschis.
Privind în urmă la cei 16 ani care au trecut de la momentul zero al vieții mele, când la 22 de ani am schimbat violent macazul și am decis să renunț la Politehnică ca să trec la Psihologie, am putut să văd că au existat două perioade între care oscilam tot timpul.
→ Perioadele în care eram un bun antreprenor și făceam bani mulți pentru România, perioade în care am creat magazine online, am creat sisteme și echipe, în care invadam internetul cu conținut, produse și evenimente.
→ Perioadele în care eram un bun psiholog și oamenii se simțeau foarte susținuți și ghidați de Pera, cu rezultate foarte bune pentru ei însă petreceam până la 4 ore cu o singură persoană sau zile întregi în workshop-uri cu grupuri restrânse de oameni iar banii pe care îi câștigam nu mai erau la fel. Satisfacția sufletească era însă uriașă.
Dăm timpul pe repede înainte și mă aflu față în față cu un prieten de-al meu.
Un prieten care de vreo 2 ani de zile se bate cu furie, frustrare și mult stres încercând să răzbată în afaceri.
I-am spus:
Propune-ți o intenție. Puterea intenției este extraordinară și am observat de foarte multe ori că a-ți propune o intenție clară este ca și a pune o dorință peștișorului de aur.
Oricât de fantasmagorică e intenția, ai toate șansele să obții ce ai cerut!
După aproximativ o oră de discuții care nu duceau nicăieri, omul spune plecând capul:
Dar na, eu sunt fotograf, nu sunt businessman.
În secunda doi, îmi vine în minte discuția de dinainte, cu asumarea rolurilor și îi spun povestea exact așa cum ți-am spus-o și ție mai sus.
Fotograful face poze. Antreprenorul face bani. E evident de ce nu ai încă banii pe care îi vrei. Oricât de bun fotograf ești și vei deveni, nu vei face mai mulți bani ci doar poze din ce în ce mai artistice și calitative. Vei smulge exclamații de WOW, dar nu vei avea venituri mult mai mari
Știi ce a urmat?
A durat cam trei minute până înspre cinci pentru ca această afirmație să intre din urechi în creier, să fie procesată și apoi din creier să fie trasă cu toată forța gravitațională înspre suflet – unde a explodat ca o bombă atomică.
Au urmat 2 ore în care am văzut cu ochii mei cum apare vocația omului.
A fost ca o naștere.
Prietenul meu a început să vorbească în continuu despre un singur lucru: chemarea lui spre afaceri.
A revăzut cu ochii minții și ai memoriei toate episoadele din viața lui de la 5 la 30 de ani în care căuta tot timpul aspectul de business în fiecare întâmplare, proiect sau zi de lucru.
Era ca și când toate celelalte voci ale minții, ale ego-ului, ale rațiunii amuțiseră și vorbea o singură voce, clar și răspicat:
Vocea inimii, vocea vocației care ne cheamă pe fiecare dintre noi să ne urmam calea unică.
Și vocea asta spunea clar:
- Când erai mic, căutai să faci bani din orice
- Când ai crescut, cautai oportunitatea de a face o afacere din orice
Azi, ești frustrat și furios pentru că încerci să fii bun în 10 domenii diferite, că nu câștigi banii pe care știi că îi poți face, că vrei să avansezi la job și vrei să faci atâtea și atâtea lucruri care NU SUNT ALE TALE
Acum, din acest moment, nu vei mai putea sa închizi ochii în fața acestui adevăr.
Tu te-ai născut să fii un om bun de afaceri.
Ăsta e răspunsul la toate frământările tale.
Pentru mine lucrurile erau clare.
Am văzut de multe ori acest gen de moment transformațional spontan.
Dacă este creat un spațiu în care omul poate să intre în stare de flux, când nu este grăbit și are un martor care îl observă și ascultă cu interes, se poate întâmpla această conectare cu propriul suflet și vocea lui inconfundabilă.
Pentru mine, cel mai important lucru acum că omul din fața mea avea această revelație era să iau ce s-a întâmplat și să văd dacă pot să transform într-un exercițiu și pentru ceilalți.
Esența întâmplării despre care îți zic era că vocea aceasta a inimii era tot timpul acolo.
Tot timpul au fost indicii.
Doar că adevărata voce care conta, vocea inimii, a sufletului, a intuiției, a vocației sau cum vrei tu să-i spui era acoperită de alte 10 voci.
Bănuiesc că erau vocile ego-ului, are fricilor:
- Nu o să ai bani destui niciodată
- O să te îmbolnavești de la stres
- Ești pierdut și rătăcit, mai bine renunță
- Relația ta de cuplu este un obstacol în calea succesului profesional
- Caută să muncești mai mult, să dormi mai puțin
Și tot felul de mizerii din astea.
Dar odată ce s-a creat acel spațiu în care vocea inimii să poată fi auzită, chiar dacă apoi au revenit și celelalte voci, adevărul nu mai putea fi ignorat.
Iar vocea asta spunea:
Fii antreprenor și vei trăi în fiecare zi armonios și fericit, te vei simți bine și chiar dacă nu fiecare zi va fi lipsită de suferință, cel puțin vei avea liniștea că ești pe drumul tău.
Deci, ce putem lua pentru noi din această întâmplare?
Există câteva întrebări la care dacă răspundem, avem toate șansele să ne descoperim vocația și să dobândim liniștea mentală și pacea sufletească pe care o căutăm.
3 întrebări cheie
Vocea ego-urilor este negativistă, aduce frică și îndoială.
Vocea inimii este pozitivă, aduce curaj și îndeamnă la acțiune.
Așadar, caută să răspunzi la următoarele 3 întrebări cautând momentele când emoția asociată lor este pozitivă, curajoasă:
- Despre ce vorbești cel mai des? (pozitiv)
- La ce te gândești cel mai des? (pozitiv)
- Ce îți atrage atenția de fiecare dată când te uiți la filme, citești cărți, răsfoiești reviste, călătorești? (pozitiv)
Mi-ar plăcea la nebunie să îmi lași un comment la acest articol cu răspunsurile tale, chiar și în varianta lor mai scurtă.
Crezi că are sens acest exercițiu și poate funcționa și pentru alții cum a funcționat pentru prietenul meu?
Per aspera ad astra
Pera Novacovici
