De ce nu avem încredere în noi
Încrederea în sine şi stima de sine scăzută sunt o falsă percepţie a propriei persoane.
O FALSĂ percepţie.
Adică nu este o problemă reală. Este o alegere pe care o facem atunci când dăm voie gândurilor noastre să spună lucruri greşite despre noi:
– nu sunt destul de bun;
– sunt prost;
– nu am valoare ca şi fiinţă umană;
– sunt o persoană incompetentă;
– învăţ greu;
…şi multe alte gânduri de genul acesta.
Evident, nimic nu ne împiedică să gândim invers şi în favoarea noastră, însă nimeni nu ne-a învăţat cum, şi mai mult, este în avantajul unora din jurul nostru să rămânem cu o încredere slabă în propriile noastre forţe pentru că astfel le servim mai bine interesele.
Dar asta urmează să se schimbe!
Ideea e că, deşi 20 % din oameni au zis că încrederea ar fi o problemă, dacă lucrurile nu arăta în viaţa ta cum ţi-ai dori, nu ar trebui să te agăţi de încredere din două motive:
1. Se întâmplă ceea ce gândeşti, profeţiile care se autoindeplinesc.
Există oameni care cred că pot şi oameni care cred că nu pot. Ambele părţi au dreptate. – Henry Ford
2. Încrederea se dezvoltă acţionând, iar tu nu acţionezi pentru că nu ai încredere. Este foarte important să spargi cercul vicios acţionând, pentru că doar asta îţi va creşte încrederea!
Mulţi oameni se folosesc de lipsa de încredere ca de o scuză. "Eu oricum nu am încredere în mine, aşa că mai bine stau în casă toată ziua".
Aici nu mai vorbim de încredere ci de lene şi puturoşenie, lucruri total diferite.
Cum arată o persoană cu puţină încredere în sine
– este retrasă social şi nu îi face plăcere să cunoască oameni noi;
– are o teamă permanentă de "ceva" necunoscut şi stări emoţionale negative zilnic;
– are probleme cu mâncatul (de obicei se vede şi în aspectul fizic);
– incapacitatea de a spune "mulţumesc" când i se face un compliment;
– pesimism;
– frică de ceea ce cred şi spun oamenii din jur;
– incapacitatea de a susţine şi apăra propria părere;
– aşteptări mici de la viaţă şi de la propria persoană.
Un material consistent despre indicii că nu ai încredere în ţine poţi vedea aici: >>> Indicii ca nu ai incredere in tine <<<
Hai să vedem în continuare ce anume duce la scăderea încrederii în sine, ca să ştim împotriva a ce luptăm.
Abuzurile
Christina Grof este soţia lui Stanislav Grof, unul din întemeietorii psihologiei transpersonale. Şi nu este doar soţia lui, ci şi creatoarea unei munci imense în acest domeniu.
Ea personal s-a luptat cu alcoolismul şi prin terapia transpersonală a reuşit să îl depăşească iar în urma muncii pe care a făcut -o cu ea precum şi cu mulţi alţi oameni, a scris o carte, care se numeşte "Setea de întregire".
Ce spune Christina în această carte este o idee pe care o întâlnesc tot mai des în lucrările moderne de psihologie.
Că adevărata sursă a problemelor noastre vine în urma unei rupturi care s-a produs între om şi lumea lui interioară, spiritul lui de unde izvorăşte de fapt toată puterea uriaşă a fiinţei umane.
Ca efecte secundare, avem toată paleta de probleme, de la încredere scăzută în sine, la dependenţe, depresie şi aşa mai departe.
Una din cauzele majore pe care Christina le-a descoperit, cauze care duc la scăderea drastică a încrederii în sine, sunt ABUZURILE.
Nu ne naştem cu stimă de sine scăzută. Ne naştem ca un lut şi suntem modelaţi de cei din jur şi de mediul în care creştem. Vestea bună e că vine o zi pentru fiecare, când acesta devine meşter şi poate să se pună la roată, învârtind şi modelând chiar materialul din care este el însuşi făcut.
Multora însă nu li se spune că pot deveni proprii lor creatori în această viaţă, aşa cum am zis mai sus.
Abuzurile pot fi de 6 feluri, cel puţin:
– abuzuri fizice (când suntem loviţi fizic);
– abuzuri sexuale (când suntem agresaţi sexual);
– abuzuri verbale (când ni se vorbeşte urât);
– abuzuri emoţionale (când suntem sub teroare);
– abuzuri intelectuale (când nu suntem lăsaţi să ne exprimăm şi să gândim);
– abuzuri spirituale (când ni se impune religia sau orice altă formă spirituală).
În vorbele Christinei Grof
Mulţi dintre noi se nasc în deşert şi sunt împinşi spre o supravieţuire dureroasă. Încă de la apariţia pe lume suntem înconjuraţi de abuzuri fizice, emoţionale, intelectuale, sexuale sau spirituale, de emoţii violente şi de o lume care nu numai că nu ne susţine, ci, în plus, ne spune într-una că suntem răi.
Alte motive pentru care ai o încredere în sine scăzută
Sănătatea: atunci când ne îmbolnăvim, de multe ori tot din cauza deciziilor noastre zilnice, sau când abuzăm noi înşine de corpul nostru cu substanţe, alimente sau cu un stil de viaţă dăunător, stima de sine scade automat. Boala este un mesaj precum şi o reamintire a cât de fragili şi vulnerabili suntem.
Pierderea: pierderea cuiva drag, o despărţire de persoana iubită ne poate scădea încrederea pe care o avem în noi, mai ales dacă nu putem explica de ce anume am fost părăsiţi.
Eşecurile: deşi nu ar trebui, eşecurile sunt o altă cauză a stimei de sine scăzute. Cauza principală este sistemul educaţional care pedepseşte greşeala în loc să o vadă aşa cum este în realitate, singura cale de a progresa şi de a învăţa rapid.
Social: oamenii din jur pot să atace şi să distrugă stima de sine a unui om dacă omul este vulnerabil.
Deşi motivele pentru o încredere în sine scăzută sunt multe, încrederea pe care o avem în noi este responsabilitatea noastră.
Spune-mi într-un comentariu mai jos cum stai cu încrederea în tine şi ce alte semne ale unei încrederi scăzute cunoşti!
Indiferent cine eşti, ce trecut ai avut, ce cred alţii despre tine, în personalitatea ta stă un potenţial care poate fi materializat în lucruri fantastice.
Pentru a te ajuta să-ți crești gradul de încredere în sine am pentru tine cartea Impulsul pentru vocația ta. Folosind această carte, vei putea să treci peste obstacolele care îți stau în calea descoperirii vocației, și apoi vei învăța să îți descoperi talentele, să le dezvolți și să le valorifici. Iar la sfârșit vei înțelege că viața pe care tu o trăiești și vocația ta sunt de fapt unul și același lucru.
Per aspera ad astra
Pera Novacovici
61 de răspunsuri
La capitolul „incredere in sine” stau cum nu se poate mai prost. eu nu cred in mine, nu cred ca am sa reusesc ceea ce mi-am propus. Stiu ce vreau sa fac,stiu care e vocatia mea, stiu cine vreau sa fiu, dar nu cred ca am sa reusesc.
si de ce nu ai reusi? care este problema? ce te tine pe loc? nu ai abilitatile necesare? sau de ce?
nu ti se pare cam tarziu pentru un raspuns ?
desi de’a lungul vietii am avut si rezultate bune, o schimbare radicala tocmai s’a incheiat, totusi, increderea in mine este foarte scazuta! cred ca nu merit ceva mai bun. reusesc sa ma mobilizez cand trebuie sa ajut si sa incurajez pe altii, insa cand este vorba despre mine….iau o pauza interminabila
Stiu ce vreau,stiu ca pot dar imi e foarte greu sa ies din cercul vicios cateodata si nu fac nimic in directia visurilor mele, acum trec printr-o despartire urata care se vindeca incet dar sigur. 🙂
Asa sunt eu ,imi cunosc propriile forte dar numai am incredere sunt cu moralul scazut ,simt ca lupt pt altii
Eu sunt constienta ca stiu,ca vreau si ca pot,uneori eu ma speriu ce potential am si cu toate astea merg din rau in mai rau .Stiu ca toate abuzurile m-au afectat si,desi am iertat sunt momente cand ma intorc in timp si scormonesc prin cenusa fara cleste.Exista mereu frica,acel sentiment de slabiciune in care ma complac gandindu-ma sa nu pierd,ceea ce se intampla defapt,si se va repeta pana o sa invat sa nu-mi mai fie frica,sa ma detasez si sa ma comport ca si cum nu as avea nimic de pierdut sau as fi facut-o deja,altfel voi atrage singura contrariul.Ce amuzant sa fi constient ca esti propriul tau dusman si totusi sa perseverezi in prostia ta.Nici macar nu ma pot cataloga.Pace,lumina si dragoste va doresc.
Salut Pera! Nu pot spune ca am incredere totala in mine! Ca toata lumea, am avut multe esecuri si dezamagiri in viata si am reusit sa trec peste ele destul de greu. Am suferit abuzuri de toate tipurile. Aceste abuzuri au lasat rani adanci. M-am luptat sa ies la liman. Sunt foarte periculoase abuzurile astea pentru ca ne afecteaza negativ personalitatea. Toate astea m-au facut sa am un complex de inferioritate.Si nu este deloc bine! Cred ca totul depinde in primul rand de mine. Si apoi depinde de prietenii mei ADEVARATI care vor sa ma ajute. Alt motiv care duce la lipsa increderii in tine este societatea, regimul si vremurile in care traim dea lungul vietii. Eu stiu ce vreau, sunt constienta si imi doresc sa am totala incredre in propriile mele forte!
Salut Pera! La mine problemele cu increderea isi au originea din scoala generala, unde, ca mai toti elevii purtatori de ochelari si cu o statura fizica mai putin dezvoltata am fost o prada usoara pentru golanii omniprezenti. Acum la multi ani de atunci, efectele se rasfrang cel mai mult in contextul social. Chiar daca prietenii apropiati din diverse cercuri imi spun ca as fi o persoana foarte sociala, cand vine vorba de interactiunea cu persoane noi mintea mi se blocheaza si manifest comportamente similare introvertitilor.
Constient imi place si vreau sa imi petrec timpul in compania altora, insa subconstient consider astfel de activitati obositoare si consumatoare de energie, astfel tind uneori sa imi petrec timpul singur facand nimic productiv. Ca multi altii am descoperit arta dezvoltarii personale acum mai multi ani, dar o mare parte din noi suntem „reading junkie”, nu „practice junkie”, si in acelasi timp foarte confuzi din cauza asta, constient vrand ceva, dar subconstient prea lenesi sa si facem ceva. Si asta e o problema pentru care nu exista nici o pastila minune.
subscriu comentariului lui Alex cuvant cu cuvant :))
Cum ajunge la personalitate alfa (FIE ADULTUL,FIE COPILUL) in conditiile in care exista tulburari de concentrare,deficit de atentie(addh)?
Cred ca la abuzurile verbale in mod deosebit si cele emotionale am probleme. Cind ridica cineva vocea , intru in carapace si dispar, o teama extraordinara de simt ca-mi ingheata singele si toti muschii sunt incordati si simt nevoia acuta a unui scut de protectie, lacrimile stau la pinda doar sa se reverse la urmatorul cuvint, mai ales atunci cind sunt nedreptatita , chiar daca am argumente solide creierul imi este blocat si nu pot reactiona.
La capitolul incredere …oscilez mult..locuiesc de multi ani in Italia si chiar am devenit un sclav mediocru…rasismul multor colegi ma face sa accept lipsa mea de incredere…oricum vreau sa ies din stilul acesta de viata chiar daca am ajuns la jumatatea vietii.e drept ca nu stim cate zile mai avem dar vreau sa incerc si alfel sa-mi fie si mie bine.
Multumesc ptr lectii.mie personal imi plac mult si sper sa devin disciplinata cu incredere ca pot face multe lucruri bune.
Grazie Pera.
Pe curand.
Simt ca mi-a scazut increderea in mine dupa moartea mamei mele! De asemenea mi-a scazut si pofta de viata, entuziasmul si bucuria! Acestea sunt semnele scaderii increderii in sine! Ce remedii sa folosesc impotriva ei?
Cu increderea in mine stau destul de prost! Cel mai mult imi este frica sa incep sa fac ceva de frica esecului si de frica ca as putea fi privita urat de cei din jur…banuiesc ca increderea in mine a scazut foarte mult inca din copilarie cand am avut in jurul meu cateva persoane care se alimentau ,probabil, cu nesiguranta mea si care nu pierdeau nici o ocazie sa ma „umileasca”.
Increderea in mine o am scazuta desi pot spune ca „am toate atuurile” necesare sa nu fie asa. Consider ca o parte a lipsei mele de incredere se datoreaza tatalui meu care, atunci cand eram mic si ma certa, indifernet ce argument aduceam el mi-l zdrobea astfel ca am ajuns sa-l las mereu sa spuna ce are de spus si sa plec fara a replica la randul meu. Plus ca de mic am fost timid iar acum am momente cand ma uimesc cat de tupeist pot fi (in sensul bun).
exact ce imi trebuia
Si eu stau prost la capitolul incredere in mine!!!! Si consider ca este o problema foarte mare!!! ma afecteza cam in tot ceea ce fac! Foarte buna aceasra lectie!
Ma enerveaza ca uneori nu imi sustin propria parere , daca cineva zice k e bine asa , uneori fac prostia sa il sustin pe celalalt , decat sa sustin parerea mea ! Cand aveti timp domnule Pera , Spune-timi cateva cuvinte care sa ma conduca spre rezolvarea problemei , sa am o tinta clara , ca dupa aceea ma descurc , Multumesc
Am o mare problema cu increderea in sine, si din cate am citit aici, de vina sunt esecurile pe care le am suferit.
atat timp cat ai sa consideri lucrurile rele intamplate in viata ta „esecuri” nu ai sa reusesti sa iesi din cercul vicios in care te afli, nu numi intamplarile rele securi, ci doar experinete, lectii din care ai ce invata , eu una nu consider ca ar trebui in vocabularul nostru sa existe cuvantul „esec: ,l as redenumi …. o experinta mai putin placuta cu multe semne de intrebare , semne la care numai tu insuti , insati, iti poti raspunde
Cu increderea de sine am stat prost de cand ma stiu, am mai reusit pe parcurs sa ma autoeduc dar nu mi-ar strica un pic de ajutor in acest sens.
subscriu la mesajul lui Ana says…
Pierderea, esecurile, criticile mi-au scazut increderea in mine. Insa, gata, sunt hotarata sa las trecutul, si sa-mi recastig incredrea in mine. Pentru ca eu nu mai sunt cea de atunci, cea care a pierdut si a fost doborata, ci sunt cea care a reusit sa se ridice din nou.
Cu increderea in mine stau bine …cel mai mult am incredere in mine cand dansez si cand sunt pe scena…totusi am si momente de „scapari” cand imi pierd increderea in mine dupa o recapat iara . chiar mi-as dori daca as putea sa le elimin acele scapari !
Cand o sa am copiii mei o sa stiu sigur cum sa procedez avand in vedere „esecurile”pe care le’am avut,,,asta’i claar.Incerc sa ma „pazesc”ca e nuper nasol!!
cred ca in ultima perioada stau cu increderea sub nivel, cred ca este din lene si lenea sa o traduc e frica de a lua atitudine, de a pierde pe cineva de ex daca un prieten te ´fute´ acceptarea kktului. Cand stau deoparte vad lukrurile dar cand sunt la fata locului e total skimbat, parca e o hipnoza…
http://www.yogalatineacasa.com/ROTILE_DE_ENERGIE_CARE_NE_CONDUC_VIATA.php
…niciodata nu am avut o incredere deplina in mine…asta mi a lipsit ..am inteles datorita tie care au fost factorii care mi au dstrus o ..si sunt hotarata s o recastig…
Buna,s-a intamplat ca de foarte multe din aceste greseli ce mi-au schimbat viata sa-mi dau seama lovindu-ma de tot felul de probleme atunci cand e vorba de educatia, comportamentul si sentimentele copilului meu, practic pot spune ca copilul meu este profesorul meu.
Eu stau bine cu increderea in mine mai am carente in alegeri personale dar…invat de-aici
Cateodata nu prea bine. Muncesc la ea. La mine cred ca e partea cu sociala si intelectuala. Da si enuntul asta „Daca nu-i educi, suporta.” Si eu unu nu am chef sa suport 🙂
buna Pera, cred cu tarie ca increderea in sine se cultiva si ca devine tot mai puternica pe masura ce te cunosti tu insuti… autocunoasterea = incredere … am de imbunatatit si de lucrat la acest capitol si sunt curioasa ce fel de instrumente imi oferi!
Wow… chiar stateam prost la acest capitol si de 2 saptamani incoace am facut cateva schimbari, dar minori. Multumesc Pera 🙂
acum citiva ani am facut o greseala atunci am zis k nu am sa mi-o iert niciodata,,de atunci mi-am pierdut increderea in mine…am citit la tine(am sa ma imbratisez si iert pentru toate lucrurile pe care le-am făcut greşit şi mi-au afectat negativ viaţa şi am să merg mai departe spre destinul meu măreţ fără povara regretelor din trecut). am repetat asta de multe ori si am inceput sa ma simt un..pic mai bine dar mai am mute de invatat.
De obicei sunt o persoana vesela imi place sa rad , comunicativa,deschisa, optimista,ma binedispune si cand vad pe strada un om care zambeste dar nu am incredere in mine din mai multe motive..Atunci cand ajung acasa imi vin in minte tot felul de lucruri urate, ca nu o sa reusesc in viata, ascult parerea celor din jur ( cred ca mereu au dreptate pentru ca de fiecare data cand mi-au spus ceva s-a intamplat) si asta ma face sa ascult mult parerea celor din jur si ma ghidez dupa sfaturile lor. Nu ies la intalniti cu baietii desi am 21 de ani imi este frica, teama sa ies pentru ca am impresia ca nu o sa le plac si pe urma o sa imi scada si mai rau increderea in mine si prefer sa stau in casa in faza laptop-ului. De cele mai multe ori cer sfaturi daca e bine ceea ce fac, sunt complexata si frustrata. Imi este frica sa imi fac si iubit…cam asta e motivul de ce sunt atat de „salbatica” cu baietii din cauza ca nu am incredere in mine. De multe ori fac lucruri numai ca sa ii multumesc pe cei din jur si sa se simta bine de prea putine ori ma gandesc daca sunt fericita de ceea ce am realizat sa ma satisfac pe mine si nu pe cei din jur. Am impresia ca parerea lor conteaza atat de mult incat eu imi ghidez viata dupa ei. Asa cum am spus si in cazul baietilor la acest subiect stau PRAF.. Mai praf ca mine nu cred ca e nimeni. Imi doresc enorm sa am mai multa incredere in mine si sa imi depasesc temerile .
Multumesc foarte mult! Datorita acestui articol am realizat de ce in ultimele 3 luni am avut un nivel scazut al increderii de sine, si nu spun acest lucru doar pt a arata ceva, ci doar pentru a spune ca ma simt mult mai optimist si mai plin de viata. MULTUMESC DIN SUFLET!
in relatiile cu oamenii si in deciziile care tin de evolutia personala si profesionala a mea, nu am incredere in mine deloc .. de o vreme deja, apar tot mai multe probleme serioase care au drept cauya lipsa mea de incredere. M-am regasit cu usurinta in articolul tau.
Cistesc si incerc sa ma documentez .. chiar vreau sa ma schimb in bine , dar nu reusesc .. nu stiu ce sa fac
Acuma sa iti spun despre increderea in sine ,la mine este o chestiune destul de dificila am inceput sa merg la biserica de mic am ascultat multe predici din care am invatat ceva timpul a trecut si nu am fost in stare sa imi fac o prietena mai bine zis iubita si la fetele care le-am spus ca imi place de ele si ca as vrea sa formez o relatie cu ele mau respins ca pe un nimic fara macar sa imi acorde o sansa sau sa imi explice pe intelesul meu,nu sunt atras de discoteca sau cluburi si nici macar de de fete ,mi-am pierdut increderea in ele si am inceput sa nu imi mai fie simpatice deloc pentru ca uita sa se mai roage lui Dumnezeu seara si dimineata ,se distreaza in post crezand ca este normal ,mint cu neputinta iar daca le zic ca daca nu asculta de cuvantul lui Dumnezeu si vor merge in Iad pentru numaru imens de pacate pe care il fac spun ca sunt dus si imi lipseste o doaga ,deci ce folos mai are sa cred in fetele ortodoxe .Fata pe care mi-am dorit-o era aceasta :sa fie credincioasa ,sa nu insele si sa ma iubeasca ,sa faca mancare si sa ma astepte mereu cu bucurie ,sa aiba grija de bani , de copiii mei ,sai educe cum trebuie ,sa nu cheltuie mai mult decat trebuie astfel de fata mi-am dorit sa am ,acuma mia mai ramas credinta in Dumnezeu si ma rog lui ca sa imi mantuiesc sufletul unde astept sa imi treaca viata sa mor si sa ma duc la El in cer ,eu vreau sa fiu alturi de El si sai slujesc vesnic ,traiesc foarte greu alaturi de pacatosi si restul lumii sai aud mereu zicand vorbe pline de pacat ,intre mine fete si restul lumii este o distanta lunga ca de la cer la pamant ,am 22 de ani iar dorinta mea este daca mas fi nascut in alta lume si intr-un alt timp mai bun ,sunt foarte dezamagit de aceasta lume si asteptarile ei .
Sunt in clasa a XI-a si sunt o eleva olimpica la psihologie si istorie, dar am foarte putina incredere in mine. Intotdeauna parintii m-au comparat cu alti copii si mereu mi-au aratat cat de inferioara sunt altora, ceea ce astazi se resimte. La scoala socializez destul de bine, dar nu am reusit niciodata sa-mi fac o preitena adevarat pentru ca nu pot avea incredere in oameni si nici un iubit. Ma simt mereu inferioara si inutila. In plus, am cu vreo 6-7 kg mai mult decat ar trebui. De vreo 3 ani am incercat sa slabesc, darnu am reusit decat sa-mi distrug metabolismul,fapt care m-a facut si mai neincrezatoare. Sunt atat de multe lucruri pe care vreau sa le schimb la mine ca nu stiu cu ce sa incep. Daca cineva are vreun sfat il astept cu drag. Multumesc domnului Pera Novacovici ca mi-a dat un gram de speranta!
Buna Pera! Am inceput azi sa iti citesc cartea „Personalitatea Alfa” si am ajuns la capitolul „Increderea in sine” care m-a facut fara sa vreau sa ma gandesc la copilaria mea, la faptul ca mama ma compara intotdeauna cu celelalte 2 surori pe care le am. Imi suna si acum in minte cuvintele pe care mi le spunea de multe ori cand eram copil: „esti proasta”, „nu esti ca ele”, „parca nu te-am facut eu”, etc. Niciodata nu am reusit sa inteleg ce anume o facea sa spuna aceste cuvinte deoarece nu i-am creat vreodata neplaceri sau probleme, am fost un copil cuminte si foarte bun la invatatura. Acum am 29 ani si o incredere in sine medie care oscileaza, mama nu mai face acum comparatii atat de evidente, desi mai foloseste cuvinte care ma afecteaza insa eu am ramas cu ideea ca sunt asa cum imi spunea ea ca sunt…incapabila sau proasta sau altfel. E posibil ca trairile din copilarie sa ma afecteze inca sau e doar in imaginatia mea? Sunt o persoana foarte timida, nu pot vorbi in public, in fata unei audiente (cand ma certa, mama imi spunea mereu sa tac si pentru ca insistam si vroiam sa ii spun si punctul meu de vedere luam bataie pentru faptul ca indrazneam sa comentez, sa am ceva de spus in fata ei), am foarte putin prieteni si imi impart timpul intre serviciu si casa, nimic mai mult. As vrea sa schimb toate aceste „obiceiuri” si cred ca usor, usor voi reusi. Iti multumesc pentru toata munca pe care o faci pentru noi!
Buna Mia, ma numesc Andrei, am postat un comentariu care este ceva similar mai mult sau putin, eu te inteleg ce vrei sa spui si sincer te-a afectat, pe mine m-a afectat mult si practic ma simt distrus nu vreau sa te descurajez dar daca te ve-i gasi si in postarea mea.. Este greu sa te schimbi, nu vreau sa te descurajez dar am observat ca in viata sunt persoane tari si slabe.. Bine si rau…. Gras… Slab destept.. Mai putin destept.. Salutari
Cred ca increderea in propria persoana si siguranta de sine am inceput sa o am cand l-am cunoscut pe sotul meu, pentru ca ma face sa ma identific cu mine sa spun orice am pe suflet fara nici o ezitare. Mai am mult de lucru la aceasta incredere deoarece nu pot sa fiu impunatoare in a luat alte decizii cand este vorba de locul de munca. As vrea sa concretizez niste lucruri legate de vocatia mea insa este greu.
o incredere foarte scazuta se cunoste si in vocea omului. Un om cu incredere in el va avea un ton mai voios, mai rasunator, iar celalalt va avea o voce joasa, cu o tonalitate foarte asemanatoare cu plecarea capului in pamant. Iar asta am observat-o la mine.
Increderea in mine,a c am incetat decand s au despartit ai mei, acum 15 ani ma urmareste si acum..aveti grija de familii si copii.
Un semn al încrederii scăzute in sine, pe care nu l-ai mentionat, care vizează mai ales femeile, se referă la stilul (nepotrivit,demodat, chiar mizerabil) de îmbrăcăminte si felul cum (nu) isi îngrijește parul, față, si restul corpului.
nu am citit toate comentariile precedente, dar am observat o nota generala: datorita abuzurilor de diverse tipuri din anii de viata de pana acum, multa lume se desconsidera total, avand incredere in sine aproape deloc. dragilor, si eu am suferit de abuzuri in tinerete, fiind bataia de joc constanta a colegilor in toti cei 17 ani de scoala, a parintilor si a celor din jur, sub o forma sau alta. ce m-a facut pe mine sa imi schimb 100% optica asupra vietii a fost momentul in care, la doar 18 ani impliniti si cu jumatate de an inainte de bac si admiterea la facultate – a trebuit sa organizez inmormantarea fratelui meu. pt mine a fost primul test de leadership adevarat, unde am coordonat cu brio familia proprie, preot, si colegii parintilor mei – persoane avand minim de 2 ori varsta mea – si care la masa de dupa slujba propriu zisa au venit si m-au felicitat pentru cat de bine m-am descurcat. evident, as fi preferat sa organizez cu totul altceva, insa acela a fost momentul in care am realizat ce conteaza cu adevarat in viata: sa fiu eu insumi si constienta de abilitatile mele si cat sunt de puternica de fapt! iar acum, 13 ani si jumatate mai tarziu, ma pot lauda cu o experienta de viata fantastica, cu prieteni reali care ma sustin si cu faptul ca oameni de succes din tara noastra ma cunosc personal si ma admira, iar asta ma face extraordinar de fericita! munca mea este aceea de consultant, sa ajut oamenii din jurul meu sa aiba viata pe care o merita, caci am venit pe aceasta planeta sa fim abundenti din toate punctele de vedere, nu victime!
dragii mei, aveti fiecare in parte, resursele de care aveti nevoie pentru a duce vieti extraordinare! priviti-va fricile in ochi, radeti-le in nas si incepeti sa faceti lucruri! doar actionand puteti face o schimbare!
cu drag.
ps: sunt pe youtube cu cateva speech-uri. puteti sa le urmariti si pe acelea, poate va inspira.
Ma numesc Giulia si vreau sa te felicit pentru munca pe care o faci si pentru performanta pe care ai atinso !! Mi-asi dori extrem de mult ca la un moment dat sa pot sa am si eu astfel de performante intr-un domeniu ..am 17 sunt din mediul rural imi plece foarte mult sa iti citesc blogurile ,momentan nu imi permit sa imi achizitionez cartile tale si ma multumesc doar cu ceea ce gasesc aici dar sunt materiale foarte bune care m-au ajutat mult, felicitari !! Ei bine legat de increderea in sine ce pot sa spun e ca nu prea o am ..nu prea am incredere in mine mereu imi este rusine de parerile celor din jur …mama imi spuna cate o data nu fa aia te vad oamenii .. sau nu ti-a fost rusine sa stai pana la ora aia in casa oamenilor sau tot felul de lucruri de genul si intr-un final am ascultat-o pe mama imi e rusine sa socializez .. imi e rusine sa imi spun parerea si tot restul ce urmeaza …nu dau vina pe ea dar imi amintesc perfect mereu imi imi zicea nu ti-e rusine ….am nu stiu cum sa scap de lucrul asta …
Buna ziua, ma numesc Andrei si am 27de ani si vreau sa va impartasesc un lucru din viata mea care se intampla si acum cu privire la increderea in sine si personalitatea mea care din ce am citit pe net simptomele sunt adevarate, adica ce vreau sa spun.. Cred.. Nu sunt 100%sigur dar ma simt diferit de toata lumea adica ma simt inferior fata de toata lumea, sentimentele acestea au aparut in sufletul meu si le simt si acum, adica vreau sa spun ca ma simt gol pe interior si foarte emotionat si sunt de parere ca este ceva rau cu mine, tin sa mentionez ca tatal meu a fost o persoana toxica (cred) nu m-a batut niciodata dar era foarte rau.. Sunt de parere ca mama mea mi-a urmarit comportamentul de copil mic cand ma lasa la joaca afara dar pentru orice problema tin minte ca ma batea foarte tare(faceam si traznai gen de copii) dar acum la 27de ani sunt o leguma adica – nu am priteteni, toata lumea isi bat joc de mine, gandesc cu inima numai cu inima, toata lumea simt ca ma evita, nu fac multe lucruri deosebite, sunt trist mereu, deprimat, evitat, sunt mai multe dar general ma simt jumatate, si acum tin minte unele batai dar tin minte ca eram mai multi copii dar eu sufeream cel mai mult si sunt de parere ca mama mea nu a vrut sa o iau pe urmele tatalui dar correctia care am avut-o cred ca m-a prostit /terminat/dobitoc…. Ma simt ultimul om…. Chear daca am reusit sa am realizari, cat de cat diferite de alti oameni dar simt ca nu sunt eu. Am ganduri negre, sunt trist mereu, deprimat, fara pofta de viata, fara energie, fara prieteni, nu pot vorbi cu fete si cheaar daca incerc la un moment ma evita, din lipsa la ce am spus mai sus si sunt mai multe…. Am cazut in patima jocurilor, alcool, tutun, singuratate si tin sa mentionez ca toate aceste vicii am dobandit dupa stariile mele, intelegeti ce vreau sa spun…. Gandesc logic am minte… Dar simt ca lipseste ceva… Adica parca nu este corpul meu si nu ma recunosc, imi lipseste ceva…. Si vrrau sa mai spunca sunt o persoana calda si buna la suflet, nu doresc raul nimanui chear daca aceea persoama mi-a facut rau, ma enervez pe moment si plec, lucrez si vin acasa nu gandesc nimik altceva, dar o parte din mine spune sa fac… Dar nu… O parte este mai puternica, ma simt slab, dat la o parte desi gandesc logic nu inteleg multe lucruri de care mi-am dat seama ca o persoana de 22de ani stia de mult de acel lucru… Sunt destept dar parca stau pe loc… Si tin sa mentionez ca chiar daca am facut lucruri mai diferite in munca, totul s-a dus pe jocuri de noroc.. Din lipsa de toate. Din tot ce am spus mai sus totul s-a intamplat din cauza la ce simt eu golul din mine, si simt si acum ca ceva este gresit cu mine… Simt ca nu am ceva simt ca sunt diferit de toata lumea. Vreau sa va spun in final ca eu acumcateva zile am aflat despre personalitate, despre manipulare, despre a poseda pe cineva, increderea in sine si multe lucruri despre care nu stiam, sunt o epava sunt distrus sunt terminat asa ma simt! DAR CEA MAI MARE PROBLEMA ESTE CA NU MA POT SCHIMBA! VA MULTUMESC! Sper ca am fost destul de explicit.
Am citit pe un site – Mama puiului de elefant este ucisa de braconieri si puiul l-au vandut la circ, cei de la circ l-au legat de un pom iar puiul de elefant incerca cu toata puterea sa rupa sfoara, incerca si tot incerca.. Dupa mult timp elefantul era mascul puternic si cel mai mare, dar nu mai incerca sa rupa sfoara pentru ca stia ca nu se v-a rupe!!!
Buna, numele meu este Delia si consider ca am probleme cu increderea de sine si in urmatoarele randuri o sa spun de ce cred asta. In primul rand, inca din clasele primare aveam teama de a nu promova clasele, mama mea inca imi aminteste despre acele momente in care ma plangeam ca nu o sa ajung pe clasa a doua, a treia si asa mai departe, evident le-am promovat pe toate, inca si cu premiul intai, dar diploma aceea nu ma facea sa ma simt cu nimic mai presus decat cei nepremianti. Ma rog, asa am tinut-o pana pe clasa a 12 a cand la fel mi-a fost teama ca nu stiu nimic si ca o sa-mi pic bac-ul, din nou contrariul, am intrat la Robotica unde nu pot spune deloc ca imi place, ba chiar nu ma vad niciodata un inginer, nici macar materiile nu imi plac, nu inteleg de ce m-am inscris la facultatea asta… As incerca la tehnica dentara, dar nu ma pot decide ce sa fac pentru ca mereu ma gandesc ce o sa zica parintii mei, rudele mele.. sau daca nici acolo nu o sa-mi placa sau nu o sa fac fata.. Va rog din suflet sa ma ajutati pentru ca e asa de ciudat sa nu fii sigur pe tine si sa faci ceea ce crezi ca iti place fara sa ti cont de alte pareri. Va multumesc anticipat! 🙂
Vreau si eu un sfat..am ramas fara job si in relatia mea stau foarte prost..iau totul prea personal si ma consum de la o simpla prostie de a iubitului meu.. nu stam iimpreuna inca, el sta cu ai lui dar nu am incredere in mine si nici in el..mereu caut cearta cu el..el e o fire mai retrasa iar eu nu pot intelege asta..din cauza relatiei ma consum muuult si mereu imi vine sa plang..nu mai stiu ce sa fac sa ies din situatia asta
Si eu stau lafel dse prost la capitolulu increderea in sine.Cred ca nu sunt destul de bun,destul de frumos,destul de curajos…si tot ass mai departe.Eu vreau sa fac cateva lucruri de care tot ma tin de ceva timp si as vrea sa cunosc si alta lume,oameni noi dar imi e frica de „noutate”imi e frica sa incerc ceva nou de teama de a nu se intampla ceva cu mine si ma refer intr un mod rau…as vrea sa scap asa de mult de chestia asta dar instinctul imi zice ‘nu,te intorci la acele lucruri vechi care deja sti cum functioneaza si sti ca nu te vor rani.Ce pot sa zic…as vrea sa fiu „tratat”
Si imi este frica ca lumea ma va judeca si ma v a lua in ras daca imi fac curaj si fac acele lucruri.stiu ca lumea te judeca si te ia in ras oricum si oricand dar tot am nevoie de ajutor sa trec peste depresia asta care cred ca imi va manca tineretea.
Buna,eu mi-am pierdut total increderea in mine ca urmare a unei despartiri.Am avut o relatie daunatoare pentru mine si de teama de a ramane singur am continuat sa raman in aceea relatie desi nu imi aducea nimic bun.
Buna ziua!
Eu stau foarte prost cu increderea in mine. Mi-am pierdut total increderea in mine ca urmare a unui esec sau intamplare nefericita/eveniment neplacut. Am un loc de munca la stat, ca functionar public. In urma unor actiuni ale DNA-ului , am fost trimis in judecata pentru o fapta penala pe care nu am facut-o eu, ci mi s-a inscenat totul. Nu sunt vinovat de savarsirea acesteia, stiu si cred acest lucru cu tarie, sunt o persoana onesta si cinstita si voi demonstra ca sunt nevinovat. Tot timpul mi-am vazut de treaba si am incercat sa nu intru in conflicte cu nimeni, le-am aplanat pe cat am putut . O alta problema care a intervenit dupa aceasta intamplare este faptul ca am fost suspendat din functie pe durata judecatii si sunt nevoit sa imi caut un nou loc de munca. Am participat la cateva interviuri, dar nu au decurs exact asa cum m-as fi asteptat si nu am mai fost contactat . Sunt si o fire mai emotiva, cred ca am intrat in depresie, cred ca nu mai stiu sa fac nimic si ma simt inutil. Un alt punct in minus pe care il am si l-am avut aproape intotdeaua este lipsa rabdarii, de exemplu in acest moment fiind fara un loc de munca, vreau sa ma angajez cat mai repede si poate si lucrul asta ma face sa nu reusesc sa trec de interviuri. Sunt disperat, nu stiu ce sa mai fac sa trec de momentul asta negru, nu vreau sa ajung un ratat. Am sustinerea mamei si a rudelor, a prietenilor, dar cu toate astea eu ma simt fara nici o putere , istovit, imi este greu sa ma trezesc diminetile. Nu pot sa stau aiurea fara un loc de munca, vreau sa ma angajez si nu reusesc. Nu sunt o persoana rea, nu am facut rau nimanui in viata asta, daca am putut sa ajut, am ajutat cu placere. In facultate am fost un student bun, mi-am dat toata silinta sa invat ceva pentru a reusi in viata. Nu inteleg de ce mi se intampla toate nenorocirile astea mie. Simt ca timpul trece foarte rapid, am 27 de ani si cu toate astea ma consider cam batran si ratat, in ciuda faptului ca sunt necasatorit , nu am copii, simt ca nu am realizat nimic in viata. Am cunostiinte care la varsta asta sunt insurati, au si copii si nu mai locuiesc cu parintii. Am mai suferit mult in viata acum 3 ani si 4 luni, cand tatal meu a decedat in urma unui accident vascular cerebral la varsta de 53 de ani. Am fost foarte devastat atunci, am multe nopti nedormite, tocmai ce absolvisem facultatea in acel an , nu aveam un loc de munca. Am reusit usor, usor sa ma ridic din depresia in care cazusem si am reusit sa ma regasesc. Dar acum, cu acest moment, simt ca nu mai pot si ca ma voi distruge mai repede decat e cazul. Nu stiu ce sa mai fac, sunt disperat, sunt cu capul in 2 locuri, unul la proces, si altul la gasirea unui loc de munca cat mai rapid. Nu stiu cum sa trec peste , vreau sa ma bucur de viata , vreau sa am o data o viata fericita, ca am suferit si sufar destul si probabil voi mai suferi, cu toate astea sunt disperat si nu stiu in ce directie sa ma indrept. Increderea mea in mine nu mai exista, simt ca ma duc la fund.
Buna tuturor…am citit cateva
Postari aici…si,sunt incantat sa va scriu si eu:) Am o mama buna si un tata bun,chiar daca tata bea de cand ma stiu…si a facut multe necazuri familiei…suna a drama nu?ei lasa,fiti increzatori si tari!mama,m-a inzestrat cu darul vorbirii frumoase si invataturi bune,de la tata am luat obiceiuri urate si rele,gen fumatul,scaparea de injuraturi,si in copilarie,am trecut prin multe momente proaste,nici acum nu pot vorbii cu tatal meu ,ca de la tata la fiu,este inchis…il el,asta e.Si cu relatiile,am trecut si aici prin incercari,am un baiat de 5 ani,neimpliniti si e la mine,pentru ca…nu a fost sa fie,mai ales daca nu ai cu cine…Si dupa asta,o alta relatie cu o femeie,minunata dar s-a terminat brusc…drama?nu…pe mine,toate astea simt ca m-au intarit si m-au pregatit pentru viata!si viata nu e roz pentru nimeni,insa am avut momente cand simte-am ca nu mai pot,era prea greu…si atunci am luat viata la tranta,nu mi-a convenit,am ripostat,verbal sau fizic,uneori e necesar.Insa mai am si eu de lucrat…pentru ca viata e mai frumoasa daca nu te lasi terfelt,nu credeti?Poate sufar de optimism,incercati si voi:)
What’s Happening i am new to this, I stumbled upon this I’ve found It positively useful and it has aided me out loads. I hope to contribute & assist other users like its helped me. Good job.
Sunteti foarte multi care spuneti ca nu aveti incredere in voi, ca nu o sa reusiti.Totusi ati avuta destula incredere de sine sa spuneti ce problema aveti aici, chiar daca problema voastra nu exista.
Increderea de sine este o stare. Schimbati-o. E simplu.
Fiecare persoana are momente si momente, dar atunci cadn e momentul sa actionati trebuie sa o faceti. Cand se ivesc oprtunitati luati-le. Simplu…
Ma numesc adi si ma regasesc in fiecare dintre voi ar trebui sa ne intalnim toti cei care au probleme si sa nu ne mai scriem virtual asta e I mare prostie si sa gasim o solutie unul pt toti ai toti pt unul
Mi-am pierdut încrederea în sine pentru un motiv foarte rar
Să explic simplu mă descurcasem bine prea bine pentru un copil în rând cu oameni mulți prieteni multe conexiuni de-a lungul timpului totuși aveam un mod de a sări peste lucruri sau cuvinte rele spuse de așa zis familie/prieteni/etc..
Până într-un moment când m-am trezit de dimineață foarte de dimineață pe la 4 și ziua aceea nu am scos un cuvânt zi de zi ce trece nu pot dormi noaptea tăcerea mea mi-a arătat diferența oamenilor când nu le mai spui da orice ți-ar cere
Cine îi pasă cât de puțin de tn nu doar de harnicia ta sau de orice au ei nevoie
Și într-o săptămână am realizat că niciunul dintre oameni întâlniți toată viața nu au dat dovadă că îmi sunt cu adevărat ceea ce ei se denunță a fii
Nu știu dacă gândesc bine
dacă ai ajuns până aici spune-mi are rost să mă schimb Înapoi cum obișnuiam să fi
u