Era o vreme când eram fericit.
Mă uit la cele 28 de taburi deschise în Chrome-ul de pe laptop. Mă uit la cele 60 de cărți comandate în ultimul an pe care nu am apucat nici măcar să le deschid.
Aș vrea să fac singurul lucru care mă bagă aproape instantaneu în stare de flux și mă eliberează de iadul ăsta: să scriu.
Dar la ce?
Am 3 cărți noi începute: una despre dependențe, una despre relații și una despre vindecarea sufletului nostru îngenuchiat.
În 3 programe diferite: Google Drive, Scrivener si Evernote.
Plus tone de notițe în Notes-ul de pe telefon. Plus taskuri în Trello. Și Asana.
Pe email mă așteaptă mesajele oamenilor pe care îi iubesc. I-am invitat să îmi scrie și singura problemă e că dacă îmi iau două zile în care călătoresc sau merg într-o excursie, se adună sute.
Plus mesajele de pe Facebook personal.
Plus cele de pe Facebook pagina de fani.
Plus grupul, minunatul grup de Facebook care este ca un forum și pe care oamenii răspund aproape instantaneu.
Iubesc grupul ăsta de Facebook: Comunitatea Alfa
Și acum vine tare Instagram.
Lumea migrează acolo iar datoria de a fi acolo unde sunt oamenii mă trage și pe mine să îmi fac profilul atrăgător și plin de valoare: @Pera Novacovici
Azi e ziua de dat newsletter.
Sau e mâine? Azi cred că e ziua de postat articol pe blog.
Live. Parcă eram dator oamenilor cu un live. Pe ce pagină?
În ultima vreme diminețile mele de lucru arată așa:
Aș vrea să le fac pe toate și nu mai fac nimic consistent.
Și știu că nu sunt singur.
Mă uit în jur și mi-e clar!
Am devenit prizonieri ai alegerilor noastre. Sclavii opțiunilor.
„Multitaskingul este arta de a-ți bate joc de mai multe lucruri în același timp.”
Eu sunt creatorul realității mele și energia mea se duce acolo unde îmi îndrept atenția.
Și nu e evident că dacă imi duc atenția în 10 locuri diferite, îmi fragmentez energia și astfel mă trezesc rupt de oboseală la sfârșitul zilei fără să fi făcut nimic?
Am căzut și eu pradă iluziei, mirajului.
Într-o lume de posibilități infinite, am ajuns să nu mai facem nimic.
Și care este prețul?
Sănătatea noastră mentală și sufletească. Și apoi fizică.
E RĂZBOI
Pentru că nu am ajuns aici întâmplător.
Există oameni foarte inteligenți care știu că realitatea este hrănită cu atenția și energia tuturor.
Și astfel, în modalități nu tot timpul corecte, a început bătălia pentru atenția oamenilor. În fiecare dimineață, la Facebook, 200 de ingineri dintre cei mai capabili se întâlnesc și discută cum pot să facă aplicația mai bună la a reține atenția noastră.
Și aplicația lor accesează cele mai adânci și vechi părți ale creierului nostru, vechi de sute de mii de ani și apasă acolo butoanele atenției noastre, butoanele slăbiciunilor, fricilor și dorințelor noastre.
Și devenim sclavi, dependenți de tehnologie fără voia noastră. Pentru că niște oameni ca mine și ca tine, care merg la job, au ajuns să facă o muncă ne-etică.
Se folosesc de slăbiciunile noastre pentru a ne face sclavi.
Asta nu e ceva nou în istoria noastră.
Și de asemenea, actul de REVOLTĂ împotriva programării sociale și acum tehnologice nu este ceva nou.
Îmi vine să dau cu mâna peste masă și să dau totul jos. Să fac curat, să nu mai rămână nimic decât un SINGUR LUCRU.
Vreau doar să scriu.
Ăsta e lucrul pe care îl fac cel mai bine, cu cea mai mare plăcere.
Cred că dacă scriu, dacă scriu bine, pentru mine și pentru oameni, restul lucrurilor se vor aranja de la sine.
În ultimii 2 ani nu am mai avut constanța asta în scris.
Desigur, pentru un observator din exterior acest lucru poate nu este atât de evident.
Nu m-am oprit niciodată din creat conținut nou, și pe email, blog, social media, youtube, tot timpul a apărut câte ceva.
Dar sufletul meu știe.
Eram în vacanță și Oxana îmi citește dintr-o carte. Cartea este „The Entrepreneur’s guide to getting your shit together”.
Îmi spune așa:
Am descoperit ceva care cred că te va ajuta enorm. Știi cum tot te consideri tu un om vulnerabil la dependență. Uite, John Carlton spune aici despre anxietatea scriitorilor și a creatorilor. Dacă nu scrii zilnic, devii anxios și apoi ai nevoie să alini cumva anxietatea asta. De aia mulți scriitori și artiști au sfârșit alcoolici sau dependenți și au murit de tineri.
Cred că și tu ai anxietatea scriitorului.
Unde dai și unde crapă.
Oxana stă pe plajă și citește despre scris și scriitori și îți dă o revelație pe tavă.
Este oare adevărat?
Când am lansat eu ultimele mele cărți? În 2015 în decembrie.
Suntem în fucking 2019.
În perioada de cea mai mare fericire a mea, de productivitate și continuitate, a fost în 2015-2016.
Atunci, în fiecare zi mă trezeam și scriam 2000 de cuvinte pe zi, ca și prioritate ZERO, indiferent de ce alte lucruri aveam de făcut în ziua aia.
În acea perioadă, Daniel Zărnescu, maestru al productivității, m-a sunat și a zis: „Ești la fel de eficient și productiv cum eram și eu în cea mai bună perioadă a mea. Și asta e mare lucru.”
Atunci am fost fericit.
Atunci știam care este prioritatea mea.
Știam ce mă face fericit și făceam acel lucru zilnic.
Starea mea interioară era super bună.
Eram împlinit, relaxat, entuziast, în flux, concentrat.
Și apoi, apăreau și rezultatele.
Și pe lângă astea, aveam timp și de distracție, și de relație, și de excursii.
Dar ordinea era clară.
Tot ce-i rău în viața ta e suferința pentru că nu-ți urmezi vocația.
Dă-o dracului de iluminare. Măcar puțină liniște sufletească și mentală să primim.
Dă-o dracului de vocație. Măcar să putem să facem un singur lucru o dată pentru 60 de minute.
Când inima ta, vocea interioară, sufletul – îți spun care este calea ta, o cale care de fiecare dată necesită curaj pentru a fi urmată, ego-ul tău vine cu frica și motivele pentru care acea voce a curajului nu ar trebui urmată.
Și astfel se naște un conflict interior.
Zi de zi, lună după lună și an după an, energia ta este consumată pe o luptă interioară care crește în intensitate pe măsură ce trece timpul.
Astfel apar furia, neliniștea, agresivitatea, nemulțumirea, anxietatea, depresia și toate durerile pământului.
Și tu ai nevoie de medicamente ca să le potolești.
Îți alini suferința interioară:
- Cu whiskey
- Cu cola
- Cu chipsuri
- Cu porno
- Cu papa
- Cu sex
- Cu muncă
- Cu ieșit
- Cu chefuri
- Cu Netflix
- Cu shopping
- Cu droguri
- Cu relații
- Cu călătorii
Și NIMIC, dar NIMIC din toate astea nu face decât să prelungească agonia.
Nu e NIMIC care să te salveze de iadul tău interior decât curajul de a-ți urma singura și adevărata chemare: cea a sufletului tău.
Poți să te zvârcolești cât vrei.
Nu ai scăpare.
Nu ai scăpare de „vocea care te cheamă” să pășești pe drumul tău și doar al tău.
O auzi?
Ce zice?
Un război total împotriva mentalului uman.
Unde se duce atenția se duce și energia!
Ce crești tu cu atenția ta?
A pune suflet in ceea ce faci înseamnă a pune energie.
Unde pui tu suflet, atenție și energie?
În scroll pe Facebook? În multitasking? Te mai poți concentra?
Programarea socială nu este o invenție a mea și nici glume.
Ea este REALĂ.
Nimeni nu-mi cere permisiunea să-mi fure energia și totuși exact asta se întâmplă.
Ți se spune că ai libertate de alegere și control.
Nu-i adevărat.
Suntem vulnerabili.
Creierul nostru în miliarde de ani de evoluție a evoluat într-un fel și acum instituții și corporații care au adus alături oameni super inteligenți se specializează pe furat atenția noastră, deci energia și puterea noastră personală.
Și tu ce câștigi de aici?
Ce ți-a dat Facebook înapoi cu adevărat?
Cât i-ai dat tu lui, dacă aduni toate orele și toate zilele din toți anii ăștia?
ȚEAPĂ
Asta ți-a dat.
Multă gălăgie pe Facebook.
Revelația este că valoarea bate gălăgia!
Așa că eu declar război înapoi împotriva celor care se folosesc de trucuri, neuro-psihologie și slăbiciunile mele pentru a crește fără să fie un schimb echitabil.
Declar război.
Îmi voi lua atenția, energia și sufletul înapoi.
Fie ca acesta să fie primul meu act de rebeliune din noua eră.
Ești cu mine?
Zi-mi dacă durerea ta seamănă cu a mea. Zi-mi dacă te irosești. Zi-mi dacă ai obosit. Zi-mi dacă ar fi să faci un singur lucru și doar unul, ce ai alege să faci?
Lasă-mi un comment și spune-mi că nu sunt singurul bolnav.
Pera Novacovici
