În spatele cortinei – ep.1

În spatele cortinei – ep.1

Anul 2015 a fost un an de cotitură într-un mod cu totul neaşteptat. Dacă ar fi să spun un motto după care mă ghidez în ultimii ani, acesta ar fi ”altius, citius, fortius”.

Mai sus, mai repede, mai puternic.

Permanent în căutarea unei puteri secrete, în căutarea sfântului Graal al evoluţiei, ca în filme. Evoluţia este drogul meu. Nu mai mă pot opri. E ca şi când am gustat din fructul interzis şi am descoperit că am putere. Nu mai pot să mă întorc niciodată din drumul evoluţiei şi nu mai pot fi la fel.

Tot în 2015 am descoperit că pe măsură ce îţi doreşti să evoluezi mai mult, drumul corect nu este deloc în afară, spre lumea realizărilor exterioare, aşa cum şi eu şi foarte mulţi alţi oameni credeam.

Pe măsură ce evoluezi, drumul are sens invers, înspre interiorul tău.

Rezultatele exterioare, ceea ce se vede cu ochiul liber nu îşi pierd din importanță, însă nu mai sunt punctul în care îţi focalizezi atenţia.

De ce?

Pentru că exteriorul este oglinda.

Dacă mă uit la relaţia mea de cuplu, la relaţiile mele de prietenie sau afaceri, dacă mă uit la câţi bani am generat sau la starea sănătăţii mele, nu văd decât oglinda a ceea ce am reuşit să realizez în interiorul meu.

Nu voi obţine nimic în exterior concentrându-mi atenţia în afară.

Dacă vreau o relaţie mai bună cum o pot obţine concentrându-mă în exterior?

Să îmi iau haine mai bune pe mine? Să par mai interesant? Să umblu în locuri în care pot alege mai uşor din mai multe opţiuni?

Şi când reuşesc prin aceste metode să mă trezesc zi de zi lângă un partener care aparent e pe placul meu şi îmi dau seama că partenerul acesta nu face ce vreau eu, când vreau eu, în doza în care vreau eu şi că în inima mea partenerul nu mă face fericit ….atunci ce mă fac?

Cum gestionez situaţia?

Caut alt partener? Rezultatul va fi acelaşi.

Dacă am mintea deschisă şi voi căuta neobosit răspunsuri, într-o zi voi constata că fericirea în relaţia de cuplu nu are atât de mult de-a face cu ce, cum şi când face partenerul ci mai mult cu atitudinea mea, gradul meu de fericire personală şi capacitatea mea de a iubi.

Şi toate astea ţin de lumea mea interioară.

Şi astfel, realizezi că poţi obţine din ce în ce mai multe în exterior, lucrând mai mult în interior.

Ţine de bun simț. Nu e vreo filozofie secretă.

Întoarcerea atenţiei mele spre tot ce conţin eu în interior este primul mare pas spre o nouă viaţă, poate pentru prima oară bogată şi prosperă pe toate planurile.

Şi asta face Personalitate alfa încă de la prima apariţie în care te invită să îţi descoperi comoara ta interioară.

Timpul limitat

Sunt perfect conştient de timpul meu limitat pe pământ. Timpul nu mai este de mult un factor de luat în considerare. Timpul este scurt. Timpul este puţin. Şi cu siguranţă nu ajunge pentru niciunul din obiectivele măreţe pe care fiinţa umană le-ar putea realiza. Timpul nu ajunge nici pentru a iubi destul, nici pentru a munci destul, nici pentru a lenevi destul, nici pentru a construi destul.

Tot ce poate spera omul este că e în puterea lui să  înceapă. De terminat, nicio garanţie.

În plus, sunt perfect conştient de fragilitatea fiinţei umane. Boala, accidentele, mii de feluri în care trupul, mintea sau sufletul pot fi afectate într-o secundă şi nimic nu mai e cum a fost, totul poate fi pierdut.

Şi cum poţi atunci să îţi păstrezi optimismul, entuziasmul, puterea de a te ridica la luptă din nou şi din nou, cum poţi dezvolta capacitatea de a iubi când ştii că şi tu şi cei pe care îi iubeşti pot să nu mai fie într-o secundă? Cum poţi să te comporţi ca un zeu nemuritor, să te simţi ca unul, prins într-un trup de muritor, plin de slăbiciuni?

Cum poţi să trăieşti prezentul când viitorul are atâtea promisiuni, cum poţi să ignori trecutul când ţi-a atârnat atâtea pietre de moară la gât?

La toate aceste întrebări, am găsit răspunsul în 2015.

Şi rândurile ce urmează, împărțite în 4 episoade, sunt un jurnal al călătoriei ce a dus la aceste răspunsuri, o călătorie ce m-a dus mai aproape de sensul vieţii, de Dumnezeu, de bogăţie materială şi spirituală decât am fost vreodată.

Vei învăţa din aceste rânduri mult. Acesta este scopul lor. Să transmită mai departe bogăţia pe care am descoperit-o.

Cei 10 ani

În cei 10 ani de zile care au trecut de când mi-am descoperit vocaţia, am îmbinat viaţa mea personală cu cea profesională astfel încât aproape că au devenit acelaşi lucru.

Viaţa mea a devenit un experiment şi o demonstraţie.

Voi reuşi să aplic în propria mea viaţă ceea ce vreau să îi învăţ pe alţii să facă? Pot eu să ofer puterea exemplului celor din jur?

”Norocul” meu e că am fost sărac, cu abilităţi sociale şi relaţionale aproape de zero, cu un scor de 8 din 10 pe scara traumelor psihologice suferite până la vârsta de 18 ani.

Am fost obez la 90 de kilograme, părăsit de iubită în cel mai greu moment al vieţii mele, mi-am îngrijit bunica îmbolnăvită de cancer, mi-am întreţinut şi îngrijit tatăl alcoolic, mi-am îngropat pe rând întreaga familie şi am rămas doar cu mama.

Mă consider un bun studiu de caz.

Dacă eu reuşesc să îmi vindec traumele, să îmi fac un business sănătos, să am o relaţie ce mă împlineşte, dacă reuşesc să leg şi să întreţin relaţii de afaceri, prietenie care să îmi îmbogăţească viaţa, dacă îmi fac corpul sănătos şi puternic prin nutriţie, sport şi odihnă şi dacă mai presus din toate, simt în inima mea pacea şi liniştea sufletească, iubirea şi împlinirea în faţa oricăror evenimente exterioare, atunci pot spune că am reuşit.

Şi în cei peste 10 ani, pe drumul pe care am mers, am reuşit toate aceste lucruri. Mi-am depăşit condiţia de ratat pe care o aveam etichetată pe frunte la 20 de ani.

Şi toată călătoria aceasta este documentată într-un blog cu peste 400 de articole, în 8 cărţi, în 6 cursuri online şi în minţile şi inimile celor care m-au cunoscut mai îndeaproape.

Toată educaţia asta se numeşte Personalitate alfa.

După 10 ani de activitate, începuţi în 2005 cu cumpărarea domeniului personalitatealfa.com (pentru că nu aveam bani de .ro), în anul 2015 m-am trezit că trebuie să organizez o petrecere ca pentru o zi de naştere.

Personalitate alfa a împlinit 10 ani.

Iar personalitate alfa nu ar fi existat fără cititorii ei, care au citit şi au aplicat învăţăturile pe care le-am descoperit, care au obţinut rezultate, care mi-au scris înapoi, care au vorbit prietenilor şi familei precum şi colegilor despre Personalitate alfa deşi sunt sigur că nu de puţine ori au fost luaţi la mişto.

Aşa că la aniversarea a 10 ani, mi-am dorit să pot să ofer ceva tribului, familiei Alfa.

În luna octombrie a anului 2015 am renunţat la orice altă activitate, inclusiv sportul, pe care îl fac de mai bine de  4 ani fără încetare pentru a mă dedica unui singur unic scop.

Până la sfârşitul anului 2015 să termin cartea ALFA şi să fac un eveniment live, un seminar în care să ofer nu doar o retrospectivă a ce am învăţat în aceşti 10 ani dar mai mult, să pregătim viitorul.

Un viitor strălucit pentru cei care au discernământul şi curajul să treacă la acţiune.

Nu aveam să ştiu că aceste 3 luni de zile de muncă intensă aveau să fie mai bogate în lecţii pentru mine şi comunitate decât ani întregi şi de aceea, în următoarele 3 materiale îţi voi detalia nişte lecţii extraordinare, nişte salturi în evoluţie pe care le vei putea lua cu tine în noul an 2016.

Vor urma câteva episoade în care vei descoperi:

• pe măsură ce evoluezi, ce se întâmplă cu oamenii noi care de abia intră în acest proces?
• cum să scrii un besteller
• când eşti în competiţie turbată, cum să învingi cu o diferenţă uriaşă între tine şi toţi ceilalţi
• cum să îţi duci productivitatea şi plăcerea în munca potrivită la nivele ce nu le credeai posibile
• de ce relaţionarea este o abilitate mai puternică şi mai importantă ca orice altceva şi cum să o faci ca un profesionist
• care este esenţa lucrurilor şi pe ce să îţi concentrezi atenţia

Am enumerat doar câteva lucruri însă vei învăţa mult mai multe în următoarele 3 episoade.

Şi toate acestea au început la o cafenea, în care gândindu-mă cum să termin cât mai bine anul şi aniversarea de 10 ani, mi s-a spus:

”Am impresia că tu nu crezi destul în cei 10 ani. E ca şi când nu eşti conştient că au trecut 10 ani şi ai uitat tot ce s-a întâmplat, toate lecţiile, toate eşecurile şi victoriile. Şi pentru că tu ai uitat, nici oamenii nu îşi mai aduc aminte.

Fă-i să îşi aducă aminte.”

Şi aşa era.

Prins în rutina zilnică, nu mai eram capabil să ridic capul din amănuntele zilnice şi să fac cel mai important lucru pentru familia mea ALFA.

Să am viziunea.

Continuarea în episodul următor.

Pera Novacovici

P.S.

La mulţi ani! Îţi doresc linişte sau distracţie, la alegerea ta, în trecerea în noul an.

Va fi un an foarte intens pentru noi, ca şi comunitate ALFA. Suntem acum o familie mare şi unită, cu valori comune. Oricine ai fi, oricât de departe, nu eşti singur. Vei simţi asta pe pielea ta în fiecare zi.

Per aspera ad astra