Acum ceva timp am jucat un joc, pe care îl poți vedea aici : Povestea lui Abigail
Concluzia și rezolvarea jocului:
Nu există adevăr absolut
Pentru o persoană religioasă să faci avort este un păcat uriaş.
Pentru o femeie victimă a unui viol, în cazul în care a rămas însărcinată, avortul poate fi singura soluţie.
Şi totuşi, sunt uimit în fiecare zi cât de mulţi oameni sunt în stare să ignore şi nege orice altă variantă decât propriul adevăr.
Suntem limitaţi, ăsta e primul lucru pe care e important să îl acceptăm.
Ca şi fiinţă umană, oricât de multă inteligenţă, memorie sau energie ai avea, ai doar 24 de ore într-o zi ca orice altă fiinţă umană.
Oricât de multe experienţe ai trăit şi vei trăi tot nu înseamnă foarte mult la scară globală.
Concluziile la care ai ajuns, lecţiile de viaţă, experienţele emoţionale ce le-ai trăit, sunt restrânse şi se numesc propria ta realitate.
Realitatea TA nu este şi realitatea MEA
Dacă vrei să te respect, să te ascult şi să te înţeleg, atunci primul pas este să mă respecţi, asculţi şi înţelegi.
Dacă intri în contact cu realitatea mea, singurul lucru pe care îl poţi face este să o accepţi sau să mă faci inamicul tău.
Dacă încerci să îmi impui realitatea ta mă voi lupta cu tine oricât e nevoie pentru că ceea ce încerci tu să îmi impui mie nu are nicio valoare.
Tu trăieşti viaţa ta, eu pe a mea. Experienţele noastre sunt diferite.
Mă uit la toate religiile şi văd cum toate cred că deţin adevărul absolut şi toţi ceilalţi greşesc.
Ce glumă bună.
Mă uit la ştirile din mass media şi la siguranţa cu care crainicii citesc adevăruri absolute de pe foaie.
Altă glumă, ceva mai proastă.
Văd oameni judecând alţi oameni pentru culoarea pielii, orientare sexuală, obiceiuri, comportament, dorinţe şi alte o mie de lucruri mărunte.
Asta e deja o glumă foarte proastă.
Singurul lucru pe care îl poţi face este să accepţi, tolerezi şi înţelegi. Dacă nu poţi face lucrul acesta pentru oamenii de lângă tine, vezi-ţi de treaba ta, de viaţa ta şi de adevărul tău.
Respectă părerea, opinia, valorile şi experienţele de viaţă ale oamenilor din jur. Aşa cum tu le ai pe ale tale şi ei le au pe ale lor.
Fiecare îşi imaginează că problemele LUI sunt cele mai mari, că viaţa LUI e cea mai grea şi că experienţele SALE de viaţă sunt cele mai pline de sens şi lecţii de viaţă.
E doar o iluzie.
Nu eşti mai valoros cu nimic faţă de cel de lângă tine. Până când nu vei învăţa să te regăseşti în fiecare fiinţă umană din lumea asta, nu vei înţelege ce cauţi aici.
Dacă ai fi mai bun decât oamenii din jur nu te-ai fi născut la fel ca ei, nu ai fi pe aceeaşi planetă cu ei, luptând cu aceleaşi probleme, trăind la fel şi murind la fel.
Nu în diferenţele noastre vom găsi răspunsurile ce le căutăm, ci în asemănările dintre noi.
Când oamenii se adună la un loc şi lucrează şi luptă împreună pentru acelaşi scop comun, având aceleaşi valori, atunci se întâmplă cele mai mari minuni şi realizări ale fiinţei umane.
Aşa că data viitoare, înainte să judeci pe cineva, umblă un pic în papucii lor şi trăieşte experienţele lor.
Apoi da-ţi cu părerea.
O educaţie completă despre ritmul firesc al evoluţiei, despre domeniile cărora trebuie să le acorzi atenţie de-a lungul întregii vieţi, găseşti în cărţile mele, aici: http://personalitatealfa.com/carti/
Per aspera ad astra
Pera Novacovici
90 de răspunsuri
uauu.. epic a fost asta 🙂 sincer la inceput chiar ma gandeam ca fiecare e constrans de circumstantele sale 🙂 multumesc pera novacovici .
o saptamana minunata :D!!!
Adevarul este atat de intunecat in aceste timpuri si minciuna atat de fixata incat n am fi in stare sa cunoastem Adevarul daca nu l-am Iubi !
Corect!!
Da,adevarat.
Mama lui Abigail – trebuia s-o sfătuiască şi să o oprescă cumva
Abigail – până la urmă a fost decizia ei, dar şi aici ăn mod indirect , tot mama ei este vinovată
Peter – avea dreptul să comenteze şi în funcţie de asta să decidă dacă, continuă sau nu relaţia cu ea, dar în nici un caz să nu o lovească
Ivan – a profitat de ocazie, fata era majoră, dacă merge bine dacă nu , tot bine
Claude – Peter a meritat cea ce a primit
Impresionanta lectie. Multumim, Pera.
O zi frumoasa!
Mda! Adevaruri general valabile, extrem de simple, pe care, este adevarat, nu le constientizam…Pana nu ne sunt aruncate in fata! Merci, Pera, aveam nevoie de „o palma”! Stiam aceste lucruri, desi nu stiam ca le stiu!
Unitate in diversitate.
Asa e, fiecare gandim DIFERIT, si avem PROPRIA HARTA. Pe care incercam sa o impunem altora, luptandu-ne cu ei.
Toleranta se invata.
Multumim, Pera, pentru ceea ce faci pentru noi.
Corect!
O perfecta ilustrare a vietii. M-am abtinut sa scriu vreun comentariu ieri pentru ca, asa cum am facut si prima oara cand am intalnit acest joc, m-am pus in postura fiecarui personaj… si n-am mai putut sa dau dreptate nici unuia dintre ei, si nici n-am putut gasi vreun vinovat. Si totusi…dupa fiecare mment in care revad jocul imi ramane o nedumerire: marile succese ale lumii asteia, tot ce a dainuit a fost facut de segregationisti, de cei care, contrar jocului au facut reguli (uneori draconic de stricte), au alocat vinovatii sau au absolvit pe baza unor perceptii mai mult sau mai putin impuse… Europa, America…lumea in sine s-a construit asa…de ce?
Povestea poate avea multiple interpretari: adevarul este relativ, realitatea se raporteaza de fiecare data la circumstante. Nu cred ca este vorba de a judeca pe cineva ci de a te raporta la lumea in care traiesti. Traim dupa propriile reguli dar ne raportam la intotdeauna la cutumele sociale.Experientele noastre se nasc din ceea ce ne defineste! As cauta mai profund in ceea ce ascunde psihicul decat in ceea ce exprima generalul. 🙂 Multumesc!
Eu cred că dacă Ivan iesea nevinovat …autorul nostru nu mai era așa de imparțial…dintr-odată i se confirma teoria că sexul scuză orice și că alte metehne precum naivitea via prostie , indiferenșa crasă, violenta sunt cu mult mai rele… eu cred că daca autorul nostru va avea o fată sigur nu va primi nici un sfat în caz de necesitate…pentru va crede că fica sa e deșteaptă la fel ca tatăl ei . Adică va prefera să facă sex ca sa-și întălnească scopul, decât să facă alte munci , precum să iși întărească răbdarea sau să facă niște bani să poată cumpăra pofta unuia, pentru că am constatat că cei obsedati de bani sunt cei obsedati de multe ori și de sex.
Căt să fi echidistant cu violența e tot așa o mare prostie . Probabil obrazul lui nu a încasat incă un pumn care să mute oase, să vadă cum este recuperarea dupa operatia de reformare a oaslor și să ramâi cu sechele pe viața- în cel mai bun caz.
Indiferența ca și imparțialitatea poate fi doar o metodă de ați ascunde propiile slăbiciuni , lipsa de adevărate valori morale si o minte în derivă permanentă.
Buna Petra
nu am raspuns la testul initial, asta nu inseamna ca nu m-am grabit sa am o parere, o lista a celor vinovati in ordinea importantei date de mine. asteptam sa vad raspusnul azi…am fost extrem de placut surprinsa de cum ai vazut lucrurile. cu toate ca in ultima vreme citesc destul de mult despre astfel de lucruri se pare ca nu am ajuns inca acolo…si anume in a nu ii mai judeca pe altii, iar asta sa o faci intuitiv, fara constrangeri sau pentru ca ai citit undeva. Cred insa ca ai declansat un click undeva in sufletul meu pentru ca am simtit pentru prima data impusul de a-ti raspunde. Iti mulumesc si iti doresc o zi minunata.
Salut, Pera ma asteptam la un deznodamant neasteptat…parca este scris in ADN-ul uman a judeca si a arata cu degetul…dar educatia are un impact major…asa am fost educati sa gandim…ca e un lucru rau sa fii violent sau profitor…poate cu scopul de a ne feri de oameni violenti sau profitori…ma intereseaza cum ti-ai educa copilul sa fie tolerant, dar sa se respecte pe sine…un copil e o pagina nescrisa…ce ai scrie in ea?
banuiam eu ca e o intrebare capcana =))
Mie nu mi-a placut intorsatura cu exercitiul tau!Este normal ca sa am o perere nu crezi???tu nu ai avut o parere?un punct de vedere?????asa ca faptul ca ne-ai certat atata in articolul asta,ma face sa inregistrez energia nervoasa transmisa deodata cu articolul!vezi sa nu iti pierzi oameni daca mai lansezi exercitii asa inselatoare!!!cu respect,Silviana
:))
Imi plac enorm articolele astea scurte avand in vedere ca tu Pera cand scrii, scrii cat pentru un capitol de roman.
Articolul este foarte motivational si avem de tras o concluzie importanta din el.
Parerea mea este ca desi suntem cu totii la fel, ne diferentiaza ceea ce facem 🙂
Întreb: adevarul că nu există adevăr absolut, este absolut?
„Stiu ca nu stiu nimic si nici macar asta nu stiu.” Socrate… Am fost aproape de …raspuns?? (ahhhh, orgoliul….bata-l vina – sunt om si imi stiu sau ar trebui sa-mi stiu limitele… 🙂 ) Frumos si elaborat raspuns Pera ! Permanent avem de invatat…ceva 😛 Citesc „rezolvarea” ta si imi dau seama ca progresezi din baiatul unori cinic, in omul cu suflet in care intrebarile existentiale filozofice/psihologice te „rod” pe dinauntru… 🙂
Imi pare rau, dar insist sa spun ca nu exista decat un singur adevar. Restu e doar manifestarea libertatii noastre, a liberului nostru arbitru. Incotro dorim sa ne indreptam. „Singurul lucru pe care il poti face este sa accepti, tolerezi si intelegi.” Pe bune? Nu e mai corect sa il iubesti in adevar, si nu intr-un fel subiectiv, si sa-i lasi totusi libertatea de a alege, avertizandu-i totusi ca fiecare actiune are si o anumita consecinta?
Ca nu exista nici o actiune fara o consecinta, si uneori s-ar putea sa nu mai putem repara daca am gresit? Asa ca ar fi de preferat sa alegem bine din prima.
Acuma, am spus care este pararea mea desigur, dar evident ca si eu mai am de lucrat la perfectionarea mea personala, in sensul celor spuse de mine. As zice, ca sa imi fac si o autocritica, ca sunt mai prieceput la cuvinte (in scris), decat la fapte vrednice de adevarul la care zic eu ca ma raportez, si evident pe care il consider, unicul adevar.
Intr-adevar, fiecare are dreptul la o parere, si experienta de viata a cuiva trebuie respectata.
Pera, ceea ce ne ceri noua, trebuia sa-i ceri si lui Abigail: sa rationeze ca adevarul ei nu e si adevarul lui Peter, ca sexul ei cu Ivan, justificat in ochii ei, nu va fi justificat in ochii lui Peter.
adevarul este numai unul, chiar daca exista si diversitate ( orientare sexuala, religie etc -lucruri de care nu trebuie sa ne legam- ).
si atunci cand 2 realitati se lovesc ramane in picioare doar cea care e mai apropiata de adevar sau cea care are argumente mai bune 😀
bafta !
Realitatea fiecaruia trebuie respectata, total de acord, insa : in anumite domenii de activitate, dincolo de alegerile morale, nu toata lumea are dreptate.
Propun eu un exercitiu:
Sunteti pe plaja in Haiti in anul 2010 si v-ati facut 2 prieteni. In stanga il aveti pe un expert in seismologie si in dreapta un american din sudul SUA. E uite ca vine cutremurul si vine ditamai tsunami-ul. Apa se retrage sute de metrii si apar 2 reactii : 1) Seismologul zice : a fost cutremur in larg, trebuie sa ajungem intr-un puct inalt 2 ) Americanul… ooo uite ce fenomen interesant… fiind obisnuit cu tornade si alte nebunii nu avea de unde sa stie. Pe care l-ati alege ?Pe unul care a studiat fenmenul numai din carti fiindca pana in 2010 tsunami-ul era un fenomen oarecum strain sau pe un om ce iti spune ca vezi ceva rar si merita sa stai pe loc ? Desigur, tu nu stii ca unu e expert in seismologie si viseaza fenomenele pamantului iar altul e expert prin experienta in evitarea tornadelor.
In concluzie, fiecare are dreptul sa i se respecte opiniile dar nu toata lumea merita sa i se dea dreptate.
Acum n-am sa ma simt prost ca am judecat fiindca in prealabil mi s-a cerut asta. In plus, viata e plina de alegeri, judecati, reactii inconstiente, nu pot opri asta si nici nu vreau. Pot educa modul prin care vad realitatea prin acumularea de informatii si experienta. Sarcina mea ca om e sa folosesc ratiunea dupa ce pericolul va trece sau sa ma abtin de la o decizie pana ma gandesc.
Sincer, cred ca e imposibil sa te pui in piela altcuiva fiindca n-ai experienta lor completa. De ex: Nu te poti pune in pielea unei femei ce a ramas cu traume psihologice de la violul ce la avut la 10 ani. Nu intelege nici ea de ce e asa, probabil nici nu isi aminteste, cum as putea eu ?
Sa te abtii de la o judecata constienta fiindca mai intai vrei sa intelegi situatia, sa intelegi omul, e preferabil. Sa te abti de la judecata de oricefel fiindca nu te intereseaza subiectul, e ok si necesar in ziua de azi. Sa te apuci sa renunti la propria parere ca sa intelegi realitatea din perspectiva lor, e pentru psihologi care invata sa isi faca un scut psihologic, astia normalii s-ar duce dracu.
Nu ma intelegeti gresit, Sustin libertatea de expresie, egalitatea ( ca drepturi) , respect orice persoana pana la proba contrarie si evit sa judec. Dar sa ma pun in galosii fiecaruia, in orice, mi-as lua campii.
Felicitari!
Mi se pare raspunsul tau foarte de bun simt.
Pera a intins prin jocul acesta prefabricat, crede el, o capcana in care o buna parte din cititori au cazut. Lectia se vrea sa fie ca FIECARE TRAIM IN PROPRIA REALITATE SI NU EXISTA ADEVAR ABSOLUT doar mult laudata TOLERANTA.
Problema pe care o am in cazul de fata este una legata de INCOMUNICABILITATE. Daca fiecare traim in mica noastra lume in care suntem singura sursa de autoritate si adevar, intr-o analiza ultima nu poate exista un numitor comun si deci o baza reala pentru o comunicare autentica. Fiecare poate actiona, includ aici si actiunea morala, evitata in raspunsul tau, fara ca altcineva (individ sau societate) sa poata pretinde o resposabilitate. Acest constructivism valoric – pentru ca fiecare ne construim nu-i asa valorile doar din propriile experiente ne lasa fara punct de referinta. Proverbialul punct fix, pe care il solicita odinioara Arhimede din Siracuza, pentru a muta pamantul, ne lipseste.
Toleranta in acest caz nu mai este bazata pe intelegerea celuilalt, pe acceptare autentica ci este doar o capitulare in fata demisiei posibilitati de cunoastere. Cuvintele frumoase si aparent realitatea „mai larga” pe care ne-o descriu nu pot ascunde acest desert.
Ca orice minciuna desteapta si aceasta integreaza parti de adevarul. Dar stiti si voi cum este cu „o jumatate de adevar…”. Cu siguranta fiecare suntem in buna parte suma experienteloare noastre si a strategiilor personale de interpretare a realitati. „Grila” sau „Gramatica” pe care o aplicam realitatii contextuale in care ne aflam. Intrebarea mea este daca asta este tot adevarul????
Jocul ne provoaca sa judecam, pentru ca apoi sa asume binecunoscuta pozitie „si tu ai dreptate, si tu, si tu”…dar niste dreptati mici pentru ca nu exista niciuna mare. Privita in plan strict orizontal, unidimensional problema pare sa fie corect rezolvata in datele ei. Insa poate ca aceasta nu este toata povestea. Poate sunt alte planuri care intersecteaza umanitatea noastra care valideaza un raspuns corect.
Sa nu uitam de asemenea ca noi nu detinem in final toate datele problemei. Situatia este descrisa in tuse groase fara multitudinea de detalii care o compun. Presupunand insa ca exista Cineva sau Ceva (un calculator atotcunoscator, sic!:D) care ar putea lua in calcul absolut toate tangentele aceste situatii…problema nu mai devine atat de imposibila.
Pera, apreciez insa ca jocul propus ne pune sa gandim, ne duce spre periferie si sper eu si spre…centru:).
Eram sigur ca acesta este raspunsul. Fiecare dinpunctul lui de vedere are dreptate. Eu, de exemplu, am considerat-o ca o experienta care ni se intampla zilnic. Cand te duci sa cumperi ceva foarte rar de la un tip care este singurul care-l detine acesta va pune pretul lui si daca tu consideri ca-ti va fi folositor vei plati pretul. Te vei sfatui cu cineva (care se poate sa nu vrea sa se implice si-ti va spune sa iei tu propria decizie), iar dupa ce ai cumparat acel ceva te vei duce in anturaj si il vei arata, anturaj care va fi impartit in doua tabere: una care va fi deacord cu tine si alta care va spune ca ai luat țeapa. Asadar nu exista vinovati ci doar vanzatori, cumparatori si anturaj.
Paul
PS: Si nu-l mai criticati atat pe Pera pentru ca nu v-a dat dreptate pentru ca are dreptate. Nu poti critica pe cineva daca nu ai fost in pielea lui.
Pera, gresesti
viata este facuta din reguli- mai mult sau mai putin benefice; observ ca vrei sa idealizezi; nu exista telefon ca cei doi sa se intalneasca? tu nu faci decat sa creezi un joc(psihologic) dupa regulile tale (adica presupui).
Buna Pera,
Foarte simpatic exercitiul. Mai vrem. Cred ca am citit fiecare comentariu in parte, pentru ca eram curioasa sa vad ce gandesc oamenii.
Era evident ca vor exista toate combinatiile de vinovatie posibile pentru ca toti au raspuns prin prisma experientei lor de viata, cum era si normal. Oricum, pentru tine ca psiholog, toate jocurile astea sunt importante sa vezi nivelul (structura) audientei tale si sa iti adaptezi sau nu discursul.
Dar stii ce vreau eu si la ce ma astept de la tine?(ca te vad un tip f curajos)
Sa iti sochezi audienta.
Trebuie sa fie cineva care sa ne aminteasca in fiecare zi cat de limitati suntem si cat de putin vrem sa fim introdusi in realitatea altora. (Ca a noastra e mai calduta si mai comoda …)
Eu ma distrez teribil sa citesc toate comentariile de la un articol mai controversat (mai ales pe blogul Andreei, mai tranteste cate unul si toate comentariile imi fac ziua..:))
🙂
un raspuns mai mult decat perfect
M-am chinuit jumate de ora sa gasesc vinovati, si acum imi spui ca nu trebuia ca impulsul meu initial a fost corect =)) cu siguranta am invatat o lecte…
Intradevar, asta e concluzia la care am ajuns si eu in urma cu 2-3 ani ani.
Foarte impresionat acest articol ma pune mult pe ganduri…
Daca incerci sa imi impui realitatea ta ma voi lupta cu tine oricat e nevoie pentru ca ceea ce incerci tu sa imi impui mie nu are nicio valoare.
Cel mai bun raspuns la articolele tale si la intreg site-ul tau.
Hm,sincer ma asteptam la ceva mai mult din acest joc….da,e util sa intelegem ca fiecare are dreptate,daca stam sa ascultam si punctul lui de vedere….si totusi,asteptam o analiza mai detaliata a povestii,ceva mai…altfel:))
Dar referitor la ¨umblatul in papucii altuia¨,am auzit o idee tare draguta zilele trecute….cand o idee ti se pare absurda sau cand esti impotriva unei optiuni,sa incerci sa te gandesti la argumentele pe care ti le-ar da celalalt.Asa sigur am fii fortati sa vedem si alta modalitate de intelegere a situatiei:)
se pare ca „rezolvarea” mea a coincis cu a ta 🙂
cine nu judeca pe altul sa dea primul cu piatra.
Pentru cei care am raspuns corect ?
Da ,chiar ca a fost un joc psihologic.Trebuia sa-mi dau seama inca de la cerinta exercitiului:cine este vinovat?Raspunsul era:Nu judeca ca sa nu fii judecat.Multumim Pera.
Ia sa ne imaginam mai departe putin: In urma pumnului primit Peter cade si se loveste grav (poate moare…) Se va cauta un vinovat, fiindca societatea functioneaza dupa niste reguli bine stabilite. In acest caz, trebuie musai gasit un vinovat. Celor care il cauta, ce le vom raspunde?
nu se specifica asa ceva in poveste, ni se cere sa judecam cele intamplate nu ce s-ar fi putut intampla.
dar punctul tau de vedere e bun, poate ar trebui sa judecam vinovatia dupa consecintele pe care le-a avut greseala fiecaruia.
care au fost consecintele?
– abigail si-a pierdut iubitul din propria naivitate
– peter si-a lovit si insultat iubita
– claude si-a lovit cu multa forta prietenul si in cazul acesta consecintele puteau fi foarte grave
– mama ar fi putut schimba hotararea fetei cu un sfat, fara sa impuna.
– ivan s-a ales cu o partida de sex ca urmare a escrocherie lui
Datorita naivitatii fetei si poftelor lui Ivan s-a ajuns la o reactie in lant, greselile celorlaltisunt o reactie in lant dar nu pot fi scuzate ca fiind determinate de primii doi. Nu i-a oprit nimeni nici pe Peter si nici pe Claude sa dea dovada de maturitate si de calm, Peter a actionat asa datorita orgoliului sau si firii sale violente iar Claude datorita unei impulsivitati de moment pe care nu si-a putut-o stapani.
abigail este vinovata de infidelitate, peter de violenta fizica si verbala, claude de violenta fizica ce putea pune viata lui Peter in pericol, mama de o lectie gresit invatata – da libertate de decizie copiilor ca parinte dar asigura-le suportul prin sfaturi chiar si atunci cand au atins varsta maturitatii, ivan este vinovat de escrocherie. povestea este de asa natura ticluita incat ne obliga sa gandim: ce trebie condamnat cel mai mult: infidelitatea fetei, violenta lui Claude si Peter, escrocheria lui Ivan sau nepriceperea partiala a mamei in a fi un bun parinte? aici e intrebarea si de-abia de acum putem incepe sa judecam lucrurile.
Aș fi ipocrit să spun că știam acest lucru. Acum am acumulat această lecție, care mi-a venit în minte imediat după ce am postat comentariu cu ordinea vinovățiilor.
Pur și simplu, după ce am terminat de aruncat vina pe cei 5, am realizat faptul că eu defapt nu sunt așa(cum spunea și Dl. Novacovici, suntem limitați) și am vrut să-l șterg(comentariul de la poveste).
Oricum, foarte multe lucruri de învățat(și aplicat) dintr-o simplă pilulă.
super tare raspunsul… dupa ce m-ama chinuit sa gasesc vinovati… m-am pus in pielea fiecaruia, dar in prisma a ce as face eu daca as fi pusa in fiecare din situatii si daca m-as simti vinovata au ba … apoi gradul de vinovatie pe care l-as resimiti daca as fi actionat intr-un fel sau altul corespunzator protagonistilor povestii..
ce inseamna si felul in care intelegi ceea ce citesti 🙂 practic am rastalmacit… caci atunci cand e vorba de altcineva ceea ce ai spus e purul adevar… adica nimeni nu se poate erija in atoatestiutor sau cunoscator al adevarului universal (o fi existand asa ceva oare!?)
Mahatma Gandhi din romania este Pera.
Concluzia adevarului:
nu exista vinovat!Trebuie sa acceptam toate trairile ,fie bune ,fie rele si sa invatam din ele.
Da! Am observat de ceva vreme, de cand mi-am mai dezvoltat acest simt al observatiei ca in aceasta tara, spre deosebire de altele, adultii incearca sa striveasca noua generatie, o judeca, ii impune sa traiasca si sa pretuiasca alte valori, si sa sublinieze ca ei au fost mai buni, ca ei stiu mai bine, ca ei detin adevarul. Cei tineri in opinia lor sunt doar niste rasfatati, lenesi, buni de nimic, care trateaza totul cu superficialitate.
Ma uitam pe Disney channel, si am observat o chestie interesanta, strainii isi promoveaza tinerii, ii asculta, le ofera credibilitatea lor, si ii pretuiesc pentru ceea ce sunt, incercand nu sa ii doboare, sa ii faca de rusine si sa-i mustre.
Cred cateodata ca nu sunt indejuns cuvintele ca sa fiu inteleasa, si da ai dreptate, este important sa ne punem in pielea altcuiva, macar pentru a incerca sa intelegem mesajul sau, trebuie pt o clipa sa incetam sa ne punem pe noi in mijlocul universului, si sa ne arogam prin diversele mijloace superioritatea, si sa incetam sa ne satisfacem eul. Pentru o clipa sa facem ceva pentru altul, sa il ascultam si sa fim acolo, sa aratam ca ne pasa.
Chiar cred ca incet, incet o sa fim mai buni si o sa se schimbe modul in care traim, deja regasesc atatia oameni minunati aici pe site-ul tau, si ma bucur cand vad dorinta de implicare, de schimbare.
Daca nu exista adevar absolut:
– de ce dorim sa fim mai intelepti?
– de ce ne raportam la faptele din jurul nostru ca „bune” si „rele”?
– de ce un copil cand minte este pedepsit de parinti?
– de ce alegem sa ne trateze un medic competent?
si apoi… cum Il facem pe Isus Cristos sa fie de acord cu noi? El a afirmat: „Eu sunt Calea, ADEVARUL, si Viata”. Din cate stiu inca nimeni nu a reusit sa traiasca mai mult de 200, 300, 400 ani aratand ca se insala.
Dar despre El spunem: Cristos a Inviat! Adevarat a Inviat!
Doamne ajuta sa nu fim asa naivi, crezand ca suntem mai destepti!
Desigur ca este usor sa-i judecam pe altii,inainte de a „ne uita in oglinda”…dar de multe ori aceasta „judecata” poate ajuta,aceasta depinde de modul in care vezi lucrurule.In momentulin care o persoana are o buna conduita termenul folosit nu mai este „judecata”,ci acela de „merit”.In acesta situatie,cred e bine sa ne punem „in pielea” ,si desigur sa incercam sa devanim constructivi.
De aceea,consider ca nu ar trebui sa trecem cu vederea anumite situatii,chiar si negative,ci sa fim atenti,incercand sa tinem cont de gravitatea faptelor,incercand sa deosebim binele de rau,si in primul rand sa vedem daca putem face ceva pentru cei care au nevoie(ex:Abigail).in opinea mea indiferenta este si mai distructiva.
Domnule Pera, cunostintele dvs. in domeniul gramaticii lasa mult de dorit. Sunt profund dezamagit si ma intreb daca defapt in spatele mastii de psiholog competent nu se afla decat un semidoct ce doreste a se imbogati de pe urma celor necunoscatori. Exprimarea „Conlcuzia la povestea lui Abigail” e pur si simplu inadmisibila.
Lasa gramatica nene care-ti zici Profesor! Si tu gresesti acolo unde acuzi pe altii! Fa si tu bani dintr-o idee de a ta si fa-te bogat! Cum ai vrea sa faci genitivul de la Abigail desteptule? Urmareste ce te intereseaza si fii barbat! Ce, tie nu-ti plac femeile? E moca educatia! Daca vrei platesti, daca nu, nu-ti ia nimeni pielea!
Cred ca intr-o astfel de forma de comunicare,este mai bine sa urmarim ideile in sine si nu corectitudinea gramaticala, e-adevarat ca putem avea pretentii din punctul acesta de vedere de la Pera daca luam in calcul studiile sale dar de aici si pana la enunta o astfel de speculatie mi se pare totusi cam mult, aveti prea putine informatii ca sa judecati lucrurile la modul asta, chiar si pe un site de pe net o astfel de abordare si astfel de injurii (impostor) fara sa aveti dovezi mi se par a fi greseli mult mai grave decat toate greselile gramaticale de pe fata pamantului.
E prea mult domnule profesor.
Cu respect.
Gogule, „defapt” se scrie dezlegat, „de fapt”, iar dupa el se foloseste virgula, semidoctule, suplinitor cu titlul de „profesor” care esti!
Draga Pera! Asa cum banuiam ca va fi, raspunsul tau nu-mi satisface absolut deloc asteptarile pe care le-am avut. Dupa tine, nimeni nu e vinovat, fiecare face ce vrea, iar ceilalti nu au dreptul sa judece. Ei bine, permite-mi sa nu fiu de acord cu tine. Principiul tau e anarhia, ori asta nu merge intr-o societate in care exista si oameni fara discernamant. Pentru o buna functionare a unei comunitati, sunt necesare anumite limite. Morale, de conduita, si chiar de gandire. Nu poti pune egal intre o mama care refuza ajutorul ficei sale cand e vorba sa ia o hotarare(pe care este obligat sa i-o ofere, dpdv moral), si un tip care reactioneaza violent cand prietenul lui isi loveste prietena. Tu ce i-ai spune fiicei tale, daca ea ar veni cu aceeasi problema la tine? In concluzie, raspunsul tau este frunza verde taiata la caini. Il puteai lega de alt context, mult mai reusit. Eu am fost dezamagit. E mult prea lipsit de principii, mult prea lipsit de opinie, si in concluzie, nu e raspunsul unui lider, asa cum vrei sa fii. E un raspuns comercial, ambiguu, pe placul tuturor. Oricum, declaratia mea nu va schimba nimic, ramane doar o opinie.
Salut!
Eu credeam ca rezolvarea testului se refera la ceea ce sunt eu, credeam ca va spune ceva despre mine, asteptam un raspuns legat de personalitatea mea.
M-am asezat in centrul testului, judecand totul dupa realitatea mea. Pot spune ca e doar o perspectiva egoista.
Esenta testului este (asa cum o vad acum) de a schimba centrul realitatii de la o persoana la alta, de a empatiza cu fiecare caz in parte si de a ma feri de a gasi vinovati.
Primul vinovat sunt eu.
Sunt de acord ca fiecare dintre protagonisti a raspuns conform propriei harti. La fel cum sunt de acord si cu faptul ca neimplicarea este egala cu nepasarea.
Ma refer la rolul mamei aici – care la fel de bine putea sa fie un prieten, sora, etc. NU sunt adepta sfaturilor, dar consider ca a fi prieten (si mai ales parinte) implica responsabilitatea de a-l ajuta pe celalalt sa evalueze cat mai complet situatia si consecintele ce pot aparea in urma unor decizii. Aceasta este imaginea mea despre un prieten/sfatuitor/parinte caruia ii pasa.
Sunt de acord cu concluziile lui Pera dar numai pana la o limita.
Se pare ca a uitat ca ni s-a cerut SA JUDECAM o situatie. Sa o privim prin prisma propriilor noastre convingeri si experiente.
In viata esti pus, adesea impotriva vointei tale, in situatia sa judeci si ceea ce fac (sau ce-ti fac) altii; asta nu inseamna ca trebuie sa dai verdicte care-i desfiinteaza pe cei judecati.
Sigur ca, de regula asta presupune sa te straduiesti „sa umbli in papucii lor”, sa intelegi contextul exterior si sa te transpui in gandirea lor atat cat e posibil sa te substitui altcuiva).
Dar daca esti pus in situatia sa faci judecati de valoare si sa concluzionezi asupra unei situatii, atunci trebuie s-o faci.
Ba, uneori, rebuie sa te implici fara ca sa ti-o ceara cineva in mod expres, ci fiindca prin neimplicare, prin inactiune, vei favoriza, CU CERTITUDINE, producerea unui rau.
Atitudinea de a nu te implica, de a nu judeca (si, la nevoie, de a nu incerca sa previi sau sa inlaturi un rau IMINENT) ceea ce se intampla in jurul tau, de a trece nepasator peste fapte si intamplari, este o atitudine care poate trece de la posibilitatea de a fi considerat egoist (faptul cel mai putin grav) la posibilitatea de a te face partas, indirect, la producerea unor tragedii (asta e, deja, grav!).
Am sa iau niste exemple extreme: inchipuie-ti ca vezi un copil de 5-6 ani jucandu-se cu focul langa sura de paie sau ca langa tine, un scelerat violeaza o fetita sau ameninta cu moartea pe altcineva.
Ce vei face atunci? Astepti sa vezi consecintele si treci mai departe? Analizezi care dintre partile in conflict are dreptate in acel moment? incerci sa intri in papucii fiecaruia ca sa stii ce ar fi mai bine sa faci IN URMATOARELE CATEVA CLIPE?
Daca stai sa analizezi daca problemele TALE, viata TA e sau nu mai grea sau mai valoroasa decat a celor implicati in intamplare de sub ochii tai atunci ai „sansa” sa devii spectatorul unui dezastru.
Tocmai faptul ca nu esti mai valoros cu nimic fata de cei de langa tine (desi asta e posibil; nu toti oamenii sunt la fel de valorosi pentru specia lor sau pentru planeta Pamant) dar poti fi, in acea clipa, mai lucid ca ei (si asta nu e, de obicei, O ILUZIE ci o REALITATE certificata de viata) trebuie sa te indemne SA JUDECI, SA CONCLUZIONEZI cum trebuie sa procedezi ATUNCI, neavand timpul necesar „sa intri in papucii celor in cauza”, si sa ACTIONEZI.
Espectativa nu e, cu necesitate, dovada unui comportament social normal. Ba, as zice, dimpotriva!
Ideea ca „daca ai fi mai bun decat oamenii din jur nu te-ai fi nascut la fel ca ei, nu ai fi pe aceeasi planeta cu ei, luptand cu aceleasi probleme, traind la fel si murind la fel” este falsa: nici modul in care ne-am nascut, nici locul in care ne-am nascut si nici locul si felul cum murim nu sunt identice cu ale celorlalti. Cu atat mai putin problemele de viata si conditiile de trai nu sunt identice.
Acceptand acest mod de a privi lucrurile ar insemna, pe de-o parte sa fim o masa amorfa iar, pe de alta parte, ar insemna sa ignoram realitaea care ne arata ca unii SE NASC „mai egali” ca altii, au acces, inca din pantecele mamei lor la alte resurse si mijloace si, mai ales, se nasc cu un creier sau cu un un trup mai bine „mobilate” decat ale altora.
NU! Nu suntem nici la fel de prosti sau de destepti, nici la fel de rai sau de buni, nici supusi acelorasi intamplari (SOARTA, NOROCUL, nu sunt niste vorbe goale ci sunt termeni populari ce fac parte din categoria filozofica numita „legea necesitatii si a intamplarii”) si nici nu traim singuri in lume, ci intr-un mediu bio-psiho-social, cu reguli naturale (nu iau in calcul regulile formale, inventate de om, car exista si actioneaza si ele!) care face din unii „personalitati ALFA” si din altii „PARIA”.
Si, in mod natural, cei cu personalitate ALFA isi IMPUN, informal sau/si formal, celorlalti, propriile reguli de gandire si propria „dreptate”.
Acesti ALFA judeca si reactioneaza, bine sau rau, in functie si de felul cum percepem fiecare actiunile si judecatile lor, iar ceilalti, chiar daca vor fi in imposibilitate de a se impune, judeca si reactioneaza la acest mod de gandire si actiune al personalitatilor ALFA.
SI acesti „CEILALTI”, nonALFA, CHIAR AU, IN MOD NATURAL, DREPTUL DE A JUDECA SI DE A REACTIONA. SI, NE PLACE SAU NU, CHIAR O FAC! CHIAR DACA NU TRAIESC IN PAPUCII CELORLALTI! SI NICI NU-I POATE IGNORA NIMENI!
Sper, Pera, ca nefiind de acord cu „rezolvarea” data de tine, nu vom deveni dusmani!!!
De fapt, sunt sigur ca nu!
Realitatea mea este ca raspunsul dat este pe langa subiect.
How to be a perfect wannabe – Case study: Pera Novacovici
Subscriu la cele spuse de dumneavoastra.
Ba mai mult consider ca Pera nu este decat un impostor lipsit de originalitate sau substanta. Daca a fi un ALFA inseamna a te deda la plagiere si recurgitare a ideilor altora…fara indoiala atunci este un mare alfa. Ideile pe care le popularizeaza el in Romania sunt furate de pe internet de la adevarati „guru” in arta seductiei (asa numitii Pick-Up Artists) gen Mistery, Style si altii. De asemenea sunt preluate la conserva idei provenite din NLP si alte ramuri ale Personal Development. Absolut nimic original, traduceri resuscitate de pe net si verbozitate care ascunde o doza mare de nesiguranta si complexe de inferioritate prost disimulate.
Sincer sa fiu, nici nu cred ca postarea mea o sa ajunga pe net, pentru ca genul lui de Alfa nu poate face unui conflict deschis:P. Asadar sunt curios daca potrivit doctrinei sale ca “toate parerile sunt egale” o va promova si pe a mea cu privire la el. Exploatarea necunoasteri sau pur si simplu a lenei intelectuale a altora, personal ma dezgusta, iar poza de mare guru (Mahatma Gandi cum zicea cineva :)) ) cu pseudo solutii la problemele reale ale semenilor ma umple de indignare.
Ca o prima dovada ca acesta este adevarul o sa pun in continuare una din variantele (exista mai multe) la povestirea propusa de dumnealui si voi adauga si sursa de provenienta. Povestirea este utilizata in diverse contexte pentru a-i ajuta pe participantii la discutie a-si decanta propriile valori, nu neaparat a le relativiza precum interpretarea (nici aceasta originala) lui Pera o face. Este regretabil ca in loc san e utilizam gandirea critica si sa beneficiem GRATUIT de resursele de pe internet, ajutam la promovarea unui individ Theta (nu Alfa:P).
The Alligator River Story
Adapted from The American Arbitration Association by the Canadian Institute for Conflict Resolution.
THE SITUATION
Once upon a time . . . there was a woman named Abigail who was in love with
a man named Gregory. Gregory lived on the shore of a river. Abigail lived on
the opposite shore of the river. The river which separated the two was teeming
with „man eating” alligators. Abigail wanted to cross the river to be with
Gregory. Unfortunately, the bridge had been washed out.
So, she went to ask Sinbad, a river boat captain, to take her across. He said he
would be glad to, if she would consent to go to bed with him preceding the
voyage. She promptly refused and went to a friend named Vana to explain her
dilemma. Vana did not want to be involved at all in the situation.
Abigail felt her only alternative was to accept Sinbad’s terms. Sinbad fulfilled
his promise to Abigail and delivered her into the arms of Gregory.
When she told Gregory about her journey (in which she engaged so that she
could cross the river), Gregory cast her aside in disdain.
Upon arriving home, heartsick and dejected, Abigail turned to Slug with her
story. Slug, feeling compassion for Abigail, sought out Gregory and beat him
up. As the sun sets on the horizon, we hear Abigail laughing.
THE TASK
The story has five characters: Abigail (the lover), and Gregory (the beloved),
Sinbad (the sailor), Vana (the friend), and Slug (the aptly named).
List (1 through 5) the characters in terms of honor, the most honorable first, the
least honorable last, with a two or three word summary of your reason for
listing them in that order.
http://www.wvsystemofcare.org/Portals/8/R6%20-%20The%20Alligator%20River%20Story.pdf
Lol ce stresat esti. 🙂
Povestea lui abigail o stiu dintr-o tabara, nu stiam sursa si nu am spus ca am inventat-o eu.
Multam pentru sursa.
Cat despre restul comentariului sa presupui din 25 de mii de cititori ca esti singurul care stie engleza, ca a citit autorii mentonati si ca a descoperit ca eben pagan e unul din mentorii mei e o aroganta specifica unui copil imatur.
Eu cred ca esti frustrat de propriile nerealizari si ar trebui mai dehraba sa te ocupi de aspectul asta
Daca te pot ajuta cu ceva te rog sa imi spui
Si iata opinia ta fata de omul din spatele comentariului 🙂 Oare e una corecta? Crezi ca ai putea fi criticat pentru ea? Sunt doar intrebari retorice.
nu, e o reactie indreptatita, taioasa si dura dar i s-au adus acuzatii si jigniri grave si nefondate, unii efectiv bat campii, nu a dat cu pumnul ca Peter sau Claude dar a pus lucrurile la punct direct si transant. Viata e prea dura si intoarcerea celuilalt obraz nu e valabila intr-o astfel de situatie, nici violenta desigur, a ales o cale de mijloc prin care l-a pus la respect. Una dintre marile greseli pe care le facem este ca in viata amestecam lucrurile si sarim dintr-o extrema in alta, fie intelegem toleranta gresit si ne lasam calcati in picioare in numele ei fie gasim scuze pt reactii violente.
Ce dezamagita ma simt citind comentariul tau, Pera….Nu am fost atat de intrigata nici cand am citit „concluzia” ta la aceasta poveste, in care chiar tu ne-ai indemnat sa judecam pe fiecare personaj in parte, repartizandu-i pe o scara morala.Dar acest comentariu m-a determinat sa reactionez….Am cumparat cartea ta, unele chestii mi s-au parut benefice, chiar daca sunt scrise in multe carti psihologice de bun simt, dar privind replica ta, totul mi se pare superficial, fals si comercial. Tind sa cred ca am fost eu prea naiva sa cred in „povestea ta de viata” si in „invatamintele „tale.
ce legatura are povestea lui de viata cu ideiile ce le promoveaza? ca sa le aplici tu trebuie sa le mai fi aplicat neaparat cineva inaintea ta? dar neaparat?si nu invatam oare cu totii de undeva?importante sunt ideiile si valorile ce le promoveaza..eu chiar ii impartasesc parerea si mi se pare cea mai sanatoasa dintre toate..;)
Am citit concluzia pe care o consider oarecum corecta, dar nu in totalitate, deoarece fiecare persoana judeca lucrurile si faptele prin propria realitate care nu e absoluta si prin prisma valorilor pe care le-a dezvoltat de-a lungul vietii lui. Cand oamenii sunt judecati in fata curtii, faptele sunt judecate conform regulei jocului propus de oamenii care cred ca detin adevarul absolut si care cred ca pot face cu cei judecati orice….dupa o lege scrisa tot de aceia. In viata de obicei regulile si le face fiecare, si fiecare se comporta diferit cu fiecare, in functie de judecatile de valoare pe care le face in situatii date. citind mai multe comentarii am dedus ca fiecare persoana si-a dat parerea. Daca era pus sa judece cu adevarat, faptele acestor personaje fictive sau reale, erau muult mai mult cantarite. DECI, nu cred ca am judecat vinovatii sau nevinovatii in aceasta poveste, care poate fi considerata si un episod de viata al cuiva, au fost pareri date la o prima citire a povestii. Ceea ce este regretabil in realitatea pe care o traim, este ca in acest mod sunt tratati si condamnati unii oameneni de catre altii, dupa povesti si nu dupa situatia reala a acestora, fara sa cantareasca lucrurile adanc, si fara sa aiba autoritatea sa judece.
exista oare autoritatea de ajudeca? cine cui i o da?..si faptul ca oamenii si au dat cu parerea la o poveste mai mult sau mai putin reala conteaza mai putin. important e ca si au dat cu parerea si..daca si au dat cu parerea rapid..farqa a analiza prea mult evenimentele, atunci pacat..caci tot asa vor fi judecati la randul lor de ceilalti..in viata ce oferi aia primesti..;)
orice chitarist, pictor, fizician preia mostenirea lasata de la inaintasi ( in cazul nostru elemente de nlp, seductie, dezvoltare personala )
asculta-l de exemplu pe slash si o sa vezi ca regasesti foarte multe elemente din muzica lui hendrix. asta nu inseamna ca slash ( al 8-lea zeu al rockului ) e un prost care „plagiaza”, nu ?
Povestea aceasta nu seamana cu unele filme americane? Cele in care SUA bombardeaza o tara musulmana si un grup de extremisti din acea tara deturneaza un avion american pentru a se razbuna?
Si in povestea ta si in scenariul acestui film, fiecare are intentii bune, aplicate prost.
Cititorii care au profil MBTI de ***P se pare ca accepta lectia mai usor, si invata din ea cu draga inima. iar cei cu ***J, pe de o parte isi dezvolta si echilibreaza personalitatea invatand ce este P .. iar altii isi intaresc pozitia pe J .. si ‘se ataca.’
:-))
Cred ca exista trei feluri de vinovatii:
1. Vinovatie juridica – aici nu este cazul, pentru ca personajele povestirii nu au incalcat vreo lege
2. Vinovatie morala – stabilita dupa normele morale(nescrise)ale unei colectivitati. Aici le vad ca singurele responsabile pe Abigail si pe mama ei, pentru ca lipsa lor de judecata a declasat tragedia; ceilalti numai au reactionat
3. Vinovatie fata de propria contiinta – acesta ESTE SINGURA CARE CONTEAZA LA URMA URMEI
Sunt perfect de acord cu concluzia, asta gandesc si eu si incerc cat de mult pot in viata de zi cu zi sa nu judec, sau macar sa fiu constienta ca o fac.
Am totusi de comentat…pentru ca tema era sa asezam in ordinea vinovatiei asa cum consideram noi….ca apoi sa zici ok nu trebuia sa judeci. pai eu incercam sa ma conformez temei…..eu as formula altfel tema de final, gen: care este parerea voastra. pentru ca mi se pare ca asa suntem prinsi intr-o capcana….
dupa citirea articlolului deja incercam sa enumar in ordine descrescatoare, vinovatii povestioarei. Dar in aceasta dimineata, perceptia mea a fost cu totul si cu totul alta. Si am ajuns la concluzia ca nu exista vinovat! Fiecare a actionat dupa nevoile lui.
Cita bataie de cap pentru o simpla povestioara!
bun exercitiu de gandire 😀
Lucrurile nu stau chiar asa, iar demonstratia e simpla. In functie de fiecare ce raspunde, fiecare se va defini ca persoana si-si va etala modul de gandire, caracterul, tipul de personalitate, gradul de maturitate, etc. Daca Pera zice ca e psiholog, poate sa fie chiar asta o tema pentru el. In functie de astfel de raspunsuri se poate stabili ce probleme are un individ, iar cu cat problemele sunt mai mari, cu atat e individul mai „bolnav”. Daca fiecare ar avea doar adevarul lui, nu numai ca nu ar mai fi diferenta intre criminalul in serie si maica Tereza, dar nici macar nu ne-am mai putea aseza la aceeasi masa.
Erau niste psihologi rusi care aveau exact un astfel de test. O poveste ruseasca, unde in functie de gradele de vinovatie pe care le stabileai personajelor din poveste, iti dezvaluiai si problemele. Iar probleme se cer rezolvate, nu trecute la „asta cred io, asta e adevarul meu si ce jmecher sunt!”.
Dar ma rog, am inteles si unde vrei sa bati.
Mereu am sustinut ca fiecare percepe lumea inconjurataoare prin propria prisma. De aceea e dificil sa categorisesti oamenii, tendinta va fi sa ii pui pe o scala in functie de propriile valori. Valori pe care le-ai dobandit in timp influentat fiind de mediul in care traiesi si de propriile experiente. Asadar, nu consider ca am fost certata pentru opinia mea, dar mi se pare injust faptul ca sunt criticata pentru opinia pe care mi-am format-o la cererea ta. E la fel ca in viata , la fel ca si capacitatea de a face bani. Din punctul meu de vedere banii nu au valoare, dar te transforma rapid in sclavii lor. Cred cu tarie ca e inutil sa te straduiesti sa ai mai mult decat iti trebuie, pentru ca vei sfarsii in a te ocupa doar de asta, fara a mai avea timp sa te si bucuri de bunurile obtinute. Si am pus atat experienta personala in aceasta afirmatie cat si exemple din mediul in care traiesc.
Personal imi place sa deleg responsabilitatea.De ce sa imi doresc sa fiu sef cand pot sa fiu angajat, cand pot sa negociez atat de bine incat sa imi acopar necesitatile si in acelasi timp sa ma bucur de libertatea mea, sa nu traiesc cu nevoia de a pune ban pe ban, ca de asa e la moda? Dar…revenind, fiecare face ce vrea, traiste cum vrea, cum a fost educat sau in functie de ce experienta a dabandit, eu doar spun ca sunt alte valori mai importante decat banii: onestitatea, modestia, darnicia, bunatatea si mai presus de toate dragostea fata de semeni. Va doresc doar bine.
Haios.
Personal cred ca este un adevar absolut care ne ofera niste limite de a devia. Nu putem aplica aceeasi formula in toate cazurile. Imi aminteste de un dialog prin care sunt date multe exemple cu referire la faptul ca cel care greseste in mod voit este mai bun si superior celui care greseste fara voia lui (toate fiind logice si adevarate, exemplu: un arcas este mai bine sa fie inzestrat astfel incat sa poata gresi tinta in mod voit, iar cel care este inzestrat astfel incat, gresind, o face neintentionat este inferior celui care greseste intentionat, in privinta medicinei la fel si lista continua), pana cand ajunge sa adauge o intrebare care logic ar avea ca raspuns aceeasi forma ca la celelalte, dar nefiind si adevarata. „Socrate: Daca ne gandim acum la sufletul nostru, n-am vrea ca el sa fie cat mai bun cu putinta?
Hippias: Ba da.
Socrate: Or, mai bun va fi sufletul care face rau si greseste in mod voit si nu cel care o face fara voia sa.
Hippias: Dar bine, Socrate, ar fi cumplit daca cei care comit nedreptati in mod voit ar fi mai buni decat cei care le comit fara voia lor.
Socrate: Si totusi, din discutia noastra asta pare sa decurga.
Hippias: Nu si pt mine.” (Liiceanu – Despre minciuna, Humanitas, B., 2006, p.93)
Nu te superi pe mine, sper,dar nu am raspuns la joc pentru ca mi-am inchipuit raspunsul si semana foarte tare cu al tau.Eu gandesc asa de mai multi ani.Am o problema ca si tine,incerc sa schimb mentalitatea celor din jur dar……. recunosc ca nu ma implic,macar la genul cum o faci tu.Te urmaresc si imi place stilul tau de gandire.
ai perfecta dreptate dar totusi pe noi toti ceilalti ne interesa si parerea ta fiind o parere importanta deoarece ar fi fost rezultatul unei analize si sinteze venite din partea unei persoane mult mai avizate.
nu ne-ar fi deranjat daca parerea ta ar fi fost partial sau total diferita de parerile noastre.
poate inveti ceva din asta si data viitoare….
nu o spun cu rautate.
cred ca deja divagam foarte mult pe aceasta tema.
povestea cu pricina ne cere sa JUDECAM, sa detectam care este doza de vinovatie a fiecarei persoane in parte si sa stabilim o scara ierarhica din acest punct de vedere.
era de asteptat ca parerile vor fi foarte diferite in functie de discernamantul fiecaruia.
este corecta partial si remarca lui Pera ca nu exista un adevar absolut si ca trebie sa ne punem in papucii fiecaruia. faptul ca ne punem in papucii fiecaruia ne ajuta sa fim empatici si acordam CIRCUMSTANTE ATENUANTE dar tu Pera ne-ai cerut aici sa fim JUDECATORI, sa stabilim doza de culpabilitate a fiecaruia.
cred ca prin aceasta poveste ne sunt testate alte abilitati, nu toleranta si empatia.
ca sa putem sa judecam mai intai trebuie sa ne raportam la o scara de valori, o scara de valori care este necesar sa fie foarte bine definita.
foarte adevarat Pera(desi nu i corect spus)..in articolul asta ai cuprins esentialul pentru o relatie (de orice gen) armonioasa si echilibrata…perfect articolul , la subiect si deosebit de profund! doar sa avem urechi sa ascultam si vointa ca sa actionam! 🙂
Salut, o sa zic pe scurt, articolul este super, mi-a placut foate mult si intr-addevar daca majoritatea oamenilor ar accepta ca fiecare persoana e diferita si are realitatea si lumea sa atunci atunci ar fi schimbari majore in societatea noastra
„Nu exista adevar absolut.
Pentru o persoana religioasa sa faci avort este un pacat urias.
Pentru o femeie victima a unui viol, in cazul in care a ramas insarcinata, avortul poate fi singura solutie.”
O persoana care este cu adevarat religioasa intelege de ce trebuie sa faca femeia respectiva avort(sa fim seriosi,daca cineva e atat idiot incat nu intelege situatia nu cred ca putem sa-l mai numim om cu credinta…..credinta implica dragoste,toleranta+ ca nu avem dreptul sa judecam pe nimeni).Ai un mod extraordinar de a „pacali” intr-un fel cititorii,urasc acest stil mizerabil care poate fi cu greu descris in cuvinte,efectiv minti poporul cu ……cu site-ul asta,dar intr-un mod indirect,faci lumea sa creada anumite lucruri care nu sunt asa cum zici tu ca sunt…sau le faci sa para asa prin cele scrise de tine.Daca nu ai inteles ce am vrut sa spun e clar ce fel de om esti.
Ma amuzi 🙂
Mi se pare cat se poate de corect ceea cespui aici. Totusi mai erau cateva chestii de adaugat, dar poate le-ai spus in alta parte.
Bafta!
pacat ca scoala nu ne invata asta.Si e cam greu(nu imposibil) sa schimbi mentalitatea unei persoane dupa ce a fost crescuta intr-un anumit fel
este adevarat. si cand cineva vrea sa-ti faca un bine sau rau fara sa vrea si rezultatul actiunilor te ranesc pentru ca nu stii ADEVARUL DE CE A FACUT SAU CONSIDERAT ASA – TREBUIE SA DAI CIRCUMSTANTE SI SA si IERTI – da trebuie sa invatam mai multi chestia asta cu mine in frunte.
– Peter – guilty ! Vinovat de a fi cazut prada propriului orgoliu ( cel mai greu dintre pacate)
– The fuckin’ Mother – very guilty! Vinovata pentru ca s-a eschivat, si-a declinat responsabilitatea de MAMA!O mama se presupune a fi cel mai bun sfatuitor, prieten, consilier al copilului caruia i-a dat viata, pana cand inchide ochii; de fapt, daca ma gandesc, e chiar mai vinovata decat fuckin’ stupid Peter
– Abigail – guilty of being fuckin’ naiv
Restul nu sunt vinovati, Ivan este un oportunist si nu poate nimeni sa-l condamne pentru asta. Este dreptul fiecarui individ de a specula o imprejurare, pentru a obtine niste beneficii din ea.
Claude este ecoul oprobiului public; ar fi de condamnat daca nu ar manifesta nici o atitudine.
Frumos spus!ar trebui sa citească cat mai multe persoane …doar ca ar fi ideal sa si înțeleagă ce citesc!
Un articol… Rupt de tot… Daca ar putea fiecare fiinta umana sa respecte si sa se comporte asa cum scrii tu Pera…lumea ar fi un Paradis! Nu ar mai fi razboaie, nu sar mai certa nimeni si multe multe altele… Dar din pacate multi inteleg poate…putini… Respecta…
You made some decent points there. I looked on the internet for the concern and found most individuals will go along with together with your website.