Lasă-mă să-ți zic ce așteptări secrete ai de la iubire (și cum să le satisfaci)

Trec anii, experientele, relatiile, oamenii si tu descoperi subtilitati si adevaruri la care nici nu visai ca sunt posibile.

Privindu-mi propria viata, in adolescenta si tinerete, cand am spus ca vreau “ iubire”, gandul meu a fost o fata frumoasa, desteapta si care sa ma accepte total si neconditionat, ideea de a pleca de langa mine sa fie o uriasa absurditate, sa-mi gateasca, sa spele, sa calce, sa faca dragoste cu mine, totul atat de armonios si natural ca si respiratul.

Asta era imaginea mea ideala a “ iubirii”, acel “ ceva” ce inseamna un mare succes in viata unui om.

Nivelul 1 – NESTIINTA

Spre suprinderea mea, atunci cand ochii mei picau pe potentiale fete pe care le puteam vedea ocupand acest rol in viata mea, realitatea din teren contrazicea grav imaginatia mea.

Fetele si femeile erau niste fiinte care refuzau cu indarjire sa imi ofere chiar si cea mai mica concesie.

Culmea, puteam observa ca unele fete ofera unor baieti ceea ce eu numeam “iubire”. Li se ofereau cu totul si puteam doar sa banuiesc ca atunci cand sunt acasa, in intimitatea lor, este exact cum imi imaginam eu ca este iubirea.

Dar eu eram atat de departe de asta.

Ma intriga ca baietii astia ce primeau ce eu doar visam, nu erau foarte diferiti de mine.

Dar cumva ei stiau sau faceau ceva ce mie imi scapa total.

M-am luat dupa ce spuneau oamenii din jur, filme si melodii romantice, religia.

Am crezut ca iubirea si gasitul unei partenere sunt sinonime si mai mult, e ceva misterios si magic, e cineva care va fi “ aleasa” si vom stii amandoi cand ne vedem ca am fost meniti unul pentru celalalt si din acel moment totul va fi parfum.

DOAMNEEE, ce bullshit urias si cata suferinta mi-a adus.

Dar acum accept senin ca a trebuit sa ajung la 19 ani fara sa sarut macar o fata, plin de convingeri limitative pe care le denumeam gresit idealuri, cu zero experienta in relatii.

Asta a fost primul meu nivel de constiinta: Nestiinta.

Nu a fost nimeni sa ma invete, nu am stiut unde sa intreb sau caut, pur si simplu nu am stiut si am suferit enorm DAR, toata suferinta asta a explodat si asta m-a facut sa urc o treapta in constiinta.

Am acceptat ca nu stiu, ca majoritatea oamenilor nu stiu si ca imi revine mie ca om responsabil pentru viata mea sa descopar, sa invat si sa aflu.

Iar primul pas a fost sa fac sex.

De vorbit cu fetele vorbeam, in ochii unor fete chiar vedeam o stralucire de interes, dar pur si simplu nu puteam trece de o bariera.

Bariera aia era atingerea fizica. Sarutul. Imbratisarea, Afectiunea. Sexul.  

In jurul meu parca toata lumea facea asta in mod firesc, iar eu purtam in mine o uriasa suferinta neexprimata: cat de defect pot sa fiu?

Cand traiesti in nestiinta, tentatia sa cauti vinovati externi si sa te pozitionezi ca victima este foarte mare.

Ca sa imi apar cat de cat stima de sine, am dat vina pe fete. Ele sunt vinovate ca nu ma plac. Sunt egoiste. Sunt materialiste. Ele nu iubesc si nu-s interesate de iubire ci au motivatii personale pe care nu le cunosc si nu le inteleg dar un lucru e clar: iubirea din imaginatia mea era o mare iluzie.

Aceasta nestiinta o poti limpezii daca ai nevoie cu carticica pe care o relansam acum, "Cum sa il faci pe Cupidon animalul tau de companie"

Astfel, al doilea nivel pentru mine a fost

NIvel 2  – DEZIDELIZAREA IUBIRII

Am stiut ca pana la idelurile si visurile mele despre cum e iubirea, femeia, relatiile, trebuie sa incep cu primul pas.

Atingerea fizica. Sarutul. Sexul si sexualitatea.

Timpul trecea si deja eram in zona rosie pentru un baiat virgin – 19 ani. La varsta asta nu doar ca esti disperat dar nu mai poti sa ceri ajutor sau sa vorbesti despre asta cu alti baieti pentru ca o sa te alegi cu mega umilinte. Sau cel putin asta credeam eu.

Asa ca m-am dus pe internet in anul domnului 2000 si am cautat pe google :” cum sa faci o fata sa te iubeasca”.

Restul e istorie si e scris in cartile mele, aceasta etapa in mod particular in cartea Arta seductiei – cum sa ai succes cu femeile si cu tine insuti.

Am experimentat si invatat tipare, motivatii inconstiente, psihologia femeilor, a sexualitatii, a atractiei.

Si am ajuns la ceea ce unii ar considera perfomante la acest nivel de constiinta: abordari la rece in orice mediu a fetelor, luat date de contact in cateva minute, sex de la prima intalnire cu fete care plecau de acasa la intalnire doar cu gandul sa cunoasca un tip ciudatel.

Odata ce m-am simtit stapan pe acest nivel, am fost cumva si dezamagit destul de profund.

Nu prea era nimic diferit in viata mea si am descoperit ca setea, foamea mea nu era doar de sex, afectiune si priviri feminine uimite si admirative.

Era o chemare mai profunda, dintr-un loc adanc din mine.

Pe langa Arta seductiei de care ti-am zis mai sus, cartea cu Cupidon explica mai pe larg mecanismele indragostirii si te ajuta sa intelegi care e diferenta intre atractie si iubire. Confuzia asta aduce jale in relatii. 

Etapa 3 – RELATIA DE CUPLU inconstienta

Aveam 27 de ani si mi-am zis: “pentru asta ai muncit sa inveti despre femei si relatii”. Aveam o iubita care ma atragea cu totul spre ea.

Sexul era grozav insa era pentru prima oara cand ma apropiasem de idealul meu din copilarie. Femeia perfecta. Jumatatea mea.

Dupa sex vorbeam despre interesele noastre comune, radeam, mancam impreuna, dormeam impreuna. Nu ne mai puteam dezlipi unul de altul.

Eram INDRAGOSTIT.

Lulea.

SI o fata era indragostita de mine.

Era ca un fel de premiu dupa toti anii astia de experimente si munca.

In sfarsit sunt si eu un om serios. Am relatie stabila. Pot sa spun stop cautarilor si sa ma dedic altor domenii din viata mea, neglijate. Ca banii de exemplu.

Indragostirea reciproca era ceva superb.

Ofeream totul si primeam totul. Era de poveste.

Ce nu stiam eu in naivitatea mea era ca distractia cu treptele de constiinta de abia incepe. Eu credeam ca se cam termina si ca am ajuns la capat 🙂

Asta e smecheria cu nivelurile astea de evolutie, constiinta, progres, invatare, cum vrei tu sa le zici.

Cand urci pe o treapta noua esti incepator. Ai cu tine tot ce ai dobandit in precedentele etape, si te ajuta, insa totul e atat de nou la urmatorul nivel incat realizezi, desi nu-ti place, ca nu prea stii nimic si o iei cumva de la inceput.

Dupa 2 ani de relatie si indragostire, hormonii care fac un om sa fie indragostit incep sa revina la cote normale.

Asta nu inseamna ca pasiunea si sexul mor in cuplu ci ca nu mai e destul sa lasi lucrurile de la sine pentru ca pasiunea si erotismul sa continue la cote inalte. Ti se cere sa evoluezi alaturi de partaneri. Daca nu o faci, cauti pe altcineva si vreo 2 ani poti sa retraiesti din nou inceputul de relatie. 

Si asa cum exista dezidealizarea iubirii, exista dezidealizarea relatiei.

In aceasta prima relatie de lunga durata, ne-am pus unul in carca altuia toate asteptarile noastre. Am crezut ca odata ce ne-am gasit, pentru ca indragostirea ne dadea puteri inzecite, vom putea sa fim totul unul pentru altul.

Vom putea sa ne citim gandurile si nevoie, vom putea sa muncim in timp ce sarim oricand sa-l servim pe celalalt cand are nevoie, ca putem sa fim psihologi unul pentru altul, amanti, prieteni, saci de box, parteneri de afaceri si toate restul.

Era senzatia ca nu mai avem nevoie de nimeni in lumea asta, prietenii erau dati uitarii, ne izolasem in turnul nostru de fildes fericiti ca nevoile de baza ne sunt satisfacute, insa nu stiam ca sufletul fiecarui om cere de la toti ceva ce nu poate fi ignorat.

Dupa 2 ani de zile de dragoste ( hormoni, atractie, proiectie, dorinta, idealizarea partenerului) si probabil mici momente de iubire ( a-l pune pe celalalt mai presus de nevoile tale, sa il sustii in ce vrea sa faca si sa devina neconditionat, a darui fara a astepta echivalentul a ce ai dat inapoi ) ne-am trezit ca intr-un fel de pacaleala de 1 aprilie.

Eu nu eram omul idealizat in imaginatia ei si ea nu era femeia idealizata de mine in imaginatia mea.

Valorile noastre erau diferite la varf. Ea isi dorea mult familie, casatorie si copil, eu ardeam in focurile vocatiei si doream bani, succes si glorie.

Nu eram compatibili pe termen lung, cel putin nu acum.

Multe din lucrurile pe care le-am facut unul pentru altul erau defapt tranzactii de nevoi. Eu iti ofer A si B, tu in schimb C si D.

Alte lucruri erau facute sub eticheta iubirii dar defapt erau daruri ca si calul Troian. Daca asteptarea secreta din spatele darului nu era implinita, exploda in cearta, reprosuri si invinovatiri.

Privind in urma la cata iubire ( daruire neconditionata) a fost si cat a fost schimb de nevoi, dezamagirea a fost mare.

Ne-am despartit inainte sa implinim 3 ani din motivul ca nu ne puteam oferi unul altuia ce dorea fiecare pentru sine.

Cele mai multe capitole din cartea "Cum sa il faci pe Cupidon animalul tau e companie" sunt dedicate relatiilor de cuplu, in speranta ca cel putin unele suferinte si crize pot fi evitate daca stii despre ele. 

NIvelul 4 – relatii deschise, multiple si paralele

Desi nu facusem un copil si nu intemeiasem o familie, nu aveam nevoie sa distrug mai multe vieti ca sa imi invat lectia.

Suntem oameni, avem nevoie ce se cer satisfacute, suntem datori sa ni le satisfacem sau vom plati aceasta neglijare cu boala, suferinta lunga si chiar moartea.

Esti dator sa faci tot ce iti sta in puteri sa iti satisfaci nevoile si poti cere si altora sa iti ofere din ce au de dat, e in regula sa oferi inapoi din ce ai tu de dat dar un lucru este clar:

Sa pui pe umerii unui singur om responsabilitatea neimplinirilor tale, a nevoilor tale, a traumelor tale nerezolvate, a frustrarilor tale, este un gest criminal.

Nu exista om care sa se nasca dator fata de tine si orice strategii vei folosi, chiar daca prostesti oamenii o vreme, sufletul lor nu poate fi nici manipulat, nici santajat, nici legat in lanturi sau conditionari.

Sa ai asteptari mari de la altii si mici de la tine e strategie pierzatoare si am decis sa revin la metoda care mi-a adus cele mai multe castiguri: dezvoltarea personala si evolutia mea continua.

Legat de relatii, adevarul pentru mine era acum la mijloc.

Avem nevoie unii de altii. Iubirea exista dar cumva ca si societate, ca si oameni, suntem intr-o etapa cand suntm bolnavi, flamanzi, plini de nevoi si sa primesti iubire de la alt om e mare lucru, si nu poti pretinde asta ci poti doar aprecia cand ti se ofera.

Asadar, am decis sa fiu complet deschis si sincer pentru ca nu mai doream minciuna de sine.

Spun cine sunt, ce vreau, ce am de dat si ce nu am de dat si cine e in regula cu asta, poate sa aiba un rol in viata mea si eu in a lui.  

Am inceput la 30 de ani pentru prima oara in viata sa fac sport cu antrenor la modul profesionist. Am slabit 25 de kilograme. Citeam, munceam, cresteam afacerea.

La capitolul relatii foloseam tot ce am invatat si integrat in precedentele niveluri. Imi era tot mai usor sa cunosc fete si femei, sa creez interes si atractie, sa fac sex si sa ofer inapoi ceea ce ele isi doresc astfel incat sa fie o afacere buna.

Eram brutal de sincer si spre suprinderea mea, aceasta “ libertate” asumata a mea, faptul ca de la prima intalnire povesteam despre dezamagirea mea din ultima relatie si ca nu pot sa intru acum intr-o relatie clasica ma facea foarte atragator si dorit.

Vinerea seara aveam 3-4 optiuni. Daca una din fete nu putea sa iasa, o sunam pe urmatoarea. Alegerea era in functie de cum ma simt, ce am chef, cu cine e mai potrivit sa fac o anumita activitate.

De obicei era cina sau film, povesti si conexiune, apoi sex.

Si apoi fiecare la treburile sale.

Dupa o prima etapa in care eram surprins de bogatia acestui nou stil de viata si acestui fel de a relationa, observam lucruri foarte noi si interesante.

De exemplu ca nu simt gelozie, desi eram un gelos profesionist datorita traumelor de abandon si respingere din copilarie. Fetele cu care ieseam imi povesteau si ele deschis despre barbatii care le curteaza, despre excursiile in care sunt invitate si povesti si drame relationale iar eu ma bucuram pentru bucuria lor.

De unde veneau aceste noi senzatii?

Din mentalitatea de abundenta.

Nu mai era o singura fiinta umana pe planeta care TREBUIA sa aiba grija de toate nevoile si viata mea, sa ma completeze perfect.

Si daca eram sincer cu mine, majoritatea nevoilor mele nu necesitau o relatie clasica. Sexul, afectiunea si conexiunea erau diverse si ma implineau in nuante diferite.

Pentru afaceri aveam partenerii de afaceri si pe cei super interesati de asta.

Pentru distractie si conexiune profunda aveam prietenii.

Lumea intreaga se deschidea la picioarele mele si eu eram slim fit, faceam bani tot mai multi, locuiam singur, eram burlac, aveam vocatie.

Totusi, ceva a inceput sa scartaie.

Daca pentru mine era trai si viata, dupa 1-2 luni de relatie, fetele cu care continuam sa ma vad incepeau sa puna o presiune pe mine pe care nu am stiut atunci sa o identific, fiind incepator in acest nou nivel de constiinta.

Fetele si femeile din viata mea isi doreau mai mult.

Ma chemau sa aleaga impreuna cu mine noul apartament in care se muta in chirie, imi transmiteau ca alti barbati insista sa duca relatia cu ele la un nivel mai profund si “ serios”, incepeau sa foloseasca sexul ca si arma de control.

Cand incepeau reprosurile directe stiam ca viata buna e gata si ori intru intr-o poveste ca alea in care am mai fost, ori ies elegant.

Nu mi-a iesit tot timpul elegant si mi-am dat seama ca desi sunt sincer, desi spun clar ce vreau si ce nu, ce am de dat si ce nu, desi mi se spune ca am fost inteles perfect, nu e deloc asa.

Fara sa am nici cea mai mica intentie ranesc suflete.

In momentul asta eram putin confuz.

Sinceritate totala pe care o cer cei mai multi, e o povara prea mare de cele mai multe ori.

Minciuna nu mai e deloc o optiune pentru mine.

Poate asta mi-e destinul dar mi-am invatat lectiile.

Impacat cu gandul ca o sa mor singur dar fara sa ma tradez pe mine, dupa doar 9 luni in care uitasem de iubire si relatii pe termen lung ca si optiuni in viata mea, s-a intamplat ceva ce nu am ales ci mi-a fost dat.

Un nou nivel de constiinta.

Nivelul 5 – relatie de cuplu pentru evolutie, nu iubire

Ma uitam la Oxana la doar 3 zile dupa ce ne intalnisem fizic, in viata reala si dupa cateva luni de tatonari online. Era clienta la cartea Personalitate alfa si schimbam impresii. Imi placea de ea online, era amuzanta, energica si frumusica din poze.

Cantase la pian ca si mine in copilarie, lucra mult si avea visuri si ambitii, ca si mine, avea grija de corpul ei prin alimentatie si sport, un drum pe care si eu pornisem nu foarte demult.

Dupa 3 zile impreuna din cele 10 pe care ni le-am rezervat pentru a ne cunoaste, pentru a trai experiente impreuna, pentru a ne conecta si a face dragoste, o forta si o intuitie uriasa a pus stapanire pe mine.

Dupa suferinta din ultima relatie, datorita suferintei uriase am ajuns adanc in sufletul meu si acum era o conexiune cu intuitia pe care o recunosteam instant, si luam decizii bune de fiecare data.

Practic, puteam si stiam sa imi ascult inima, care nu greseste niciodata.

Si ca niciodata, inima mea URLA: EA ESTE CHEIA.

Cheia la ce?

Habar n-am.

Stiam toata teoria, stiam ca sunt indragostit, in pat eram compatibili intr-un fel pe care eu nu il mai simtisem pana atunci, era desteapta foc, frumoasa foc, ambitioasa foc, ma placea la randul ei de numa, dar era mult mai mult de atat. Nu stiam intrebarea dar stiam clar raspunsul:

Fata asta de 23 de ani trebuie cu orice pret sa-si mute curul in Timisoara de la Chisinau, la 1000 de km distanta.

Nu am multe sa-i ofer decat entuziasm, povesti si poate un barbat ce poate sa faca tot posibilul sa fie sincer, sa isi tina promisiunile si sa nu se tradeze pe sine si cu toate astea trebuia sa ii cer cam totul.

Pe ea, visurile ei, sufletul ei, obiectivele ei. Intreaga ei viata.

Stiam cum simte si gandeste o femeie. Daca vine, vine pentru mine, oricum o invartim. Dar ne stim de doar 3 zile.

Cu toata experienta mea, cu toate suferintele, esecurile, lectiile, de unde forta asta turbata si de neoprit?

OXANA IN TIMISOARA IN CASA CU TINE.

Asta era mesajul si habar nu aveam de unde vine.  

Era ciudat.  

Asa ca dator pana la moarte sa imi ascult inima pentru a nu ma trada pe mine, i-am spus ce vreau.

Povestea pe larg o gasesti in cartea Alfa- batalia cu demonii interiori si nu insist prea mult asupra ei.

Ceea ce am sa subliniez aici e ce s-a intamplat la acest nou nivel de constiinta.

Oricat de mare era atractia si indragostirea, am putut sa o identific in ganduri, emotii si corp si sa o pun deoparte. Stiam ca hormonii astia se potolesc si nu pot sa pun tot viitorul meu si al ei la mila lui Cupidon.

Apoi, admiratia, prietenia, potentialul de a face lucruri impreuna, le-am identificat si pe astea si le-am pus deoparte.

Am luat tot ce stiam despre iubire, suflete pereche, destin, Dumnezeu, psihologie, am identificat si am pus si asta deoparte.

Si a ramas un 95% pe care scria :” Rolul Oxanei in viata ta” . Stiam ca e acolo, ca e ceva urias, stiam ca nu mai gasesc asa ceva prea curand si stiam ca e ceva aproape sfant, o misiune de a o aduce pe Oxana in viata mea, zi de zi.

Ea saraca a venit sa ma cunoasca, sa ne distram, si sa ne luam ramas bun.

Dupa ce a plecat, am dat tot ce aveam mai bun si dupa 4 luni de negocieri, insistente, declaratii de iubire, dragoste si batai cu pumnii in piept, multe, Oxana a zis "DA. Vin la tine. Ma mut cu 2 geamantane si 5 ghivece cu flori pe care nu le las in urma."

Si astfel a inceput o relatie despre care nu am citit niciunde.

In primul rand, a trebuit sa imi inving o mare frica foarte fireasca.

Dupa cateva saptamani, luni sau ani, sfarsim cum e normal, despartiti.

Daca pierd timp, energie si efort investind intr-o relatie care se incheie ca si precedenta, cu tone de suferinta? Daca o sa fiu mai batran si nu mai pot sa alerg dupa fuste noi si tinere? Daca ma face moldoveanca varza si carpa de sters pe jos?

Si inima a vorbit:” Curaj. Toate fricile tale se pot intampla. Si ce? Traieste si simte, risca, da-i totul. Poate dureaza o luna, poate sase, poate 5 ani, poate si o viata. Nu ai de unde sa stii. Dar sa ratezi experienta din care sigur vei invata multe, la fel ca si din toate experientele precedente, pentru frici imaginate? Ce fel de om esti? Esti fatalau sau barbat curajos ce risca si face ce vrea el, stiind ca poate esua dar stiind ca a dat tot ce avea?”

Avand atatea respingeri si traume, multe pe care desi nu le stiam inca actionau asupra mea si a deciziilor mele de zi cu zi, ma gandeam ca poate Oxana vine in Timisoara si pleaca in 3 saptamani.

Ca sa ii arat ca am sa ii dau tot ce am dar in acelasi timp stiu cum e cu relatiile si dragostea, i-am spus sa dea un an sansa unei relatii cu mine in casa. Daca EA decide ca nu a ales bine, o sprijin sa isi caute loc in care sa se mute, ii caut si barbat daca e nevoie.

O iubeam pentru ca aveam inima plina, bateriile pline si eram un om implinit. Ii doream binele cu sau fara mine, dar simteam ca suntem datori fata de noi sa dam o sansa. Intuitia mea era brici si URLA ca asta e calea iar miza e uriasa. Dar sa fiu sincer, eram si indragostit si barbatii indragostiti spun orice.

Si astfel, au urmat 7 ani de zile de relatie in care am descoperit amandoi ce era acel 95% din semnificatia relatiei noastre, dincolo de indragostire, sex, nevoi satisfacute, iubire si prietenie.

ERA EVOLUTIE, INVATARII, AUTOCUNOASTERII.

La inceput, ca sa dam o sansa maxima relatiei, i-am spus ce am descoperit si invatat pana atunci.

Daca nu avem grija constient de pasiunea, erotismul si sexualitatea dintre noi, ea va deveni monotonie. Am decis sa avem unele seri in care dormim separat pentru ca distanta pentru erotism si pasiune este ca si oxigenul pentru foc.

I-am spus ca minciuna ne va dinamita insasi fundatia relatiei si prefer sa ne despartim in 6 luni intelegand ca nu suntem compatibili, ca ne-am indragostit de altcineva sau ca pur si simplu nu suntem compatibili si sa pastram o relatie de respect, admiratie reciproca si prietenie pentru curajul nebun pe care l-am avut si pentru ca am riscat amandoi sa pasim de mana intr-un mare necunoscut.

Ne-am propus sa nu ne culcam suparati oricat de grele vor fi certurile sau crizele relationale pentru ca stiu ca putem detensiona orice situatie, daca amandoi vrem.

I-am spus ca stiu cum functioneaza atractia, barbatii si femeile si ca sunt pregatit sa deschidem subiectul altor atractii oricand si sa lucram cu ce iese la suprafata.

Am promis ca parintii mei nu vor avea niciun cuvant de spus in relatia si casa noastra, ca relatia noastra va fi una ce nu respecta traditii si reguli si ca ne vom construi din mers propriile reguli  dar ca asa avem o sansa sa reusim sa descoperim adevarurile noastre cele mai profunde.

Si asa a inceput nebunia.

In 6 luni ma uitam la o femeie pe care nu o recunosteam.

Stresata, cu laptopul in brate toata ziua, ambitioasa si cu vocatie cum mi-am dorit, insa care percepea ca pierdere de timp 15 minute de imbratisare.

Sexul era foarte bun, doar ca aveam nevoie de alcool ca sa ne potolim stresul si mintile super agitate.

Eu nu ma simteam iubit, incercam sa-i spun dar de cele mai multe ori erau reprosuri. Ea se straduia, eu la fel, dar cu toate cartile, experientele si bunavointa mea, eram blocat, frustrat, furios.

Intr-o zi am privit-o prin usa camerei in care lucra, o vedeam tastand ca nebuna si mi-am zis:” Cum o sa traiesc o viata cu femeia asta?”

Certurile dintre noi eram mai dese, reprosurile ca niste sageti loveau frici, nesigurante, complexe de inferioritate, traume din copilarie.

Fara sa avem habar ce facem regresam la copiii raniti ce aveau comportamente automate.

Eu la nervi voiam sa ma imbrac sa plec de acasa, ca si tata.

Ea la nervi, dorea sa fie singura sa isi ventileze furia.

Eu nu o lasam singura si doream rezolvarea tensiunii acolo pe loc pentru ca nu puteam gestiona tensiunile si emotiile puternice.

Si tot asa.

Casa noastra devenise un teren de lupta pentru putere, mai departe ca niciodata de o relatie armonioasa.

Iubire? De unde. “Da-mi, fa-mi “ era mantra noastra.

Si in momentul cel mai greu dintre noi, dupa cele 6 luni de chinuiala reciproca, am decis sa fac ce depinde de mine in situatia asta. Oxana avea 7 ani mai putin, era la inceputul carierei iar eu imi facusem un pic de spatiu in viata pentru o relatie. Ea era ca si mine cu 7 ani in urma.

Reprosurile pe care i le faceam eu azi erau copy paste cu cele care mi s-au facut in ultima relatie:” Muncesti in continuu si nu iti faci timp de o plimbare impreuna sambata.”

Asa era.

Nu eram curios de plimbari, ma tragea foamea de succes inainte ca pe un dement.

Asa ca am revenit la salvarea vietii mele.

Carti, educatie, mentori.

Prima revelatie, Garry Chapman – cele 5 limbaje ale iubirii. Eu afectiune, Oxana servicii. Pai normal ca nu ne simtim iubiti cand fiecare trage cu iubirea pe langa celalalt.

Nu era vorba despre lipsa iubirii ci despre perceptia ingusta a fiecaruia despre ce e iubirea.

Eu credeam ca iubirea = afectiune si atingere fizica

Oxana credea ca iubirea = cand cineva te ajuta si iti face servicii

Eu habar nu aveam sa fac servicii pentru ca eram prea comod sa fac ceva pentru mine, dar mai pentru altii.

Oxana putin salbatica, nu vedea niciun beneficiu pentru ea in a sta in brate fara sa faci ceva util 🙂

Apoi Adrian Nuta, audiobook-urile Invataturile iubirii. Au iesit doar 2 volume si apoi s-au oprit. Cand ii prind pe cei responsabili cu continuarea ii strang de gat 🙂

Si astfel, au aparut primele mari victorii in relatia mea cu Oxana, care atarna de un fir de paianjen si ar fi avut destinul clasic daca nu as fi luat o singura decizie:

Vreau sa invat despre mine, despre tine, despre relatii si in mod special a noastra.

Cat de departe putem ajunge?

In mai putin de un an eram casatoriti civil. Vara trecuta ne-am cununat si religios.

Cand evolutia noastra singuri si impreuna a devenit valoarea noastra numarul unu, toate celalalte beneficii ale unei relatii au venit natural si firesc.

Au fost crize si certuri, dar ne-am culcat suparati doar de 2 ori.

NIcio situatie nu a stat nerezolvata mai mult de 2 zile.

Cele mai multe neintelegeri nu erau reale ci perceptii diferite ale fiecaruia. Odata discutate motivatiile si intelegerile fiecaruia, situatia era detensionata instant.

Insa marile batalii in cei 7 ani de relatie aveau sa fie cele personale.

Si in bataliile personale sustinerea celuilalt s-a facut simtita cel mai puternic. Repet, povestile cu demoni interiori, traume si conflicte interioare, munca noastra de devenire este in cartile astea: Alfa vol.1 si 2

Relatia noastra a devenit din ce in ce mai simpla si mai frumoasa, comunicarea tot mai buna, sexul mai des si mai bun pe masura ce trecea timpul DAR toate beneficiile pe care noi le vrem in relatii sunt consecinte.

Consecinte a ce?

Consecintele devenirii interioare la care esti supus cand relatia va scoate tot ce-i mai urat din tine.

Concluziile la acest nivel de constiinta au fost ca:

• Singurul loc in care ai sansa la adevarata munca interioara este o relatie in care mastile pica mai devreme si mai tarziu si iese si intunericul, demonii, traumele, ciudateniile sufletului uman. Poti purta masti uneori, in anumite contexte, dar nu poti purta masti tot timpul, in fata tuturor. Iar in relatie iti vei arata adevaratul chip.

• Sa imi asum 100% tot ce gandesc si ce simt si sa nu dau vina pe Oxana, a fost cel mai genial lucru pe care l-am putut face pentru binele meu. Sunt gelos? Imi caut nesigurantele de sine si le rezolv. Nu avem bani economisiti? Ma pun sa fac si sa pun bani deoparte. Nu ma simt iubit? Ma vulnerabilizez si spun ca am niste nevoi si ca am nevoie de ea. Si tot asa. Celalalt e perfect cand iti vezi de munca ta interioara. E si el doar un om pe drumul lui de devenire, la fel ca si al tau. Darul e sa ai pe cineva cu care sa mergi pe drum. Dar nimeni nu poate merge in locul tau.

• Nimeni nu pleaca de langa un om care stie sa fie fericit singur si sa-si poarte de grija. Si eu si Oxana ne putem purta oricand singuri de grija. Si putem sa ne satisfacem orice nevoi fara sa depindem de celalalalt. De aceea, a fi impreuna este o alegere constienta, din inima. Cu cat trece timpul, ne dam seama ca ceea ce fiecare devine, amplifica puterea noastra impreuna.

Si cand relatia noastra a devenit functionala, cand ne-am inteles unul pe altul si acceptat, cand sexul, comunicarea, relatia erau mai bune ca oricand.

A venit viata si a zis:” Na, sunteti pregatiti”

NEXT LEVEL.

Din nou, multe din lectiile ce ne-au salvat si vindecat relatia, in cartea cu Cupidon si in oferta cu 33% reducere ce expira miercuri Pachetul pentru relatii

Nivelul 6 – Starea de prezenta si relatia de cuplu

Habar nu aveam ca mai exista ceva. Nu stiam sa privesc viata in niveluri de constiinta si ca defapt chiar toata viata e scoala si toata experienta umana se intampla pe niveluri de constiinta.

In vara lui 2017 a inceput sa clocoteasca un vulcan in mine.

Nu avea nicio legatura cu relatia dar simteam ca ce urmeaza sa mi se intample, va afecta puternic totul in viata mea.

Sanatate, cariera si afaceri, relatie de cuplu, vocatie.

Cautam un raspuns dar nu stiam intrebarea.

Iar raspunsul l-am gasit dupa 4 luni de framantare interioare extrem de intensa.

Devenisem paranoic.

O certam pe Oxana ca nu ma mai respecta ca om, psiholog si profesionist. Ca nu mai imi citeste articolele. Ca nu mai ma incurajeaza.

Ea saraca nu avea nicio vina.

Fara legatura cu relatia, in viata lui Pera se cerea trecerea pe plan profesional. Dupa deschiderea blogului Personalitate alfa in 2005, am atins rezultate foarte bune. Carti scrise, cursuri online, parteneriate, brand personal, afaceri care cresteau, casnicie grozava, pana mea, pot sa continui.

Am reusit in viata, ce dracu sa zic.

Si totusi, pe mine ma luau toti dracii.

Ce se intampla cu mine?

Tot ce stiam ca e bine se indeparta de mine, intr-un colt din stanga sus si devenea gri. Toate experientele si lectiile, toate cartile si dezvoltarea mea palea zi de zi si isi facea loc ceva foarte puternic, necunoscut si intunecat.

Nu mai putea sa scriu, nu mai puteam sa pornesc proiecte, amanam aproape orice, am limitat la maxim intalnirile cu echipa Alfa, si m-am izolat in casa pe timpul verii si inceputul de toamna.

Eram aproape bipolar in emotii. Si Oxana platea din greu pretul clocotului meu interior.

Intr-o zi eram fericit ca descoperisem ceva extraordinar si ii tineam un seminar intreg de care ea nu era curioasa, iar in alta zi turbam ca simteam ca imi lipseste conexiunea, ca sunt cu bateriile golite si ii ceream ei sa faca ceva pentru mine.

Cumva regresasem la un Pera plin de nevoi. Plin de nesigurante. Nemultumit de sine.

Normal ca eram cu bateriile golite pentru ca pentru a-ti incarca bateriile ai nevoie de conexiune. Conexiune cu tine, cu oamenii, cu natura si Dumnezeu cum il intelege fiecare.

Iar nu mai aveam niciuna, eram izolat si imi urlam durerea la Oxana.

Astea-s momentele in care o relatie nu poate fi inlocuita.

Odata dai tu mana partenerei sa urce sus, apoi iti da ea tie. Si asa e intre toti oamenii.

Disperarea mea era ca deja treceau luni de zile si eu eram mai rau. Vedeam in ochii Oxanei in loc de admiratia ce era odata, compasiune si intelegere, aproape mila. Ma dispera asta.

O certam ca nu imi ofera conexiune si eu mor stand 10 ore pe zi in casa citind toata psihologia planetei cautand raspunsul la o intrebare pe care nu o pot formula.

Nu vedeam iesirea. Incepuse sa imi fie teama ca voi fi parasit. Eram varza. Fucked up grav. Nu credeam ca mai am asemenea nesiguranta de sine in mine dupa toate victoriile, luptele si experienta dobandita. Aveam 37 de ani aproape, in plm.

Intr-o zi, Cand tot ii comentam Oxanei despre cum ar trebui sa aiba grija mai bine de mine ca sunt ranit, mi-a spus in zbor

“Esti NEEDY. “

Needy? NEEDY?

Eu sunt Needy? Stii cand am auzit ultima oara cuvantul asta? Cu 15 ani in urma cand in Arta Seductiei despre scrisesem o carte de 500 de pagini, prima regula pentru a fi un barbat atragator e sa nu fi NEEDY.

Cum am ajuns eu dupa toata calatoria asta sa-mi zica propria sotie ca sunt NEEDY? ( ceea ce era evident un adevar)

Asta a fost capacul.

Stiam ca e grav.

Unul din autorii pe care ii citeam mult  povestea in continuu despre ce tari sunt samanii. Si despre cum samanii sunt o categorie foarte speciala de oameni care spre deosebire de toti ceilalti, traiesc totul pe pielea lor.  

Samanii citesc si carti, asculta si alte pareri dar in fata lor nimeni nu detine adevarul suprem ci toti au perspective asupra unei experiente.

Fiecare insa este dator sa traiasca experienta si apoi sa caute si explicatii sau teoria.

Samanii vindeca, sunt conectati cu natura, calatoresc in niveluri mai inalte de constiinta si se intorc in lume pentru a transmite asta.

Sunt multe de spus, insa intrebarea pe care nu o stiam era:” Ce rol trebuie sa isi asume Pera pentru ca sa isi duca misiunea, vocatia mai departe?”

Asta era drama. NU mai puteam sa scriu, sa creez, sa ofer valoarea pe care o pot da pentru ca nu mai aveam unelte in tolba de psiholog.

Vedeam suferinta in oameni si uneltele pe care le aveam nu mai erau suficiente. Stiam ca pot mai mult, mai bine, mai eficient, dar nu stiam cum.

In 10 decembrie 2017 m-am trezit linistit pentru prima oara in 4 luni de zile.

“Sunt cel mai prost shaman din lume, dar shaman.”

Toata munca mea pe plan profesional a izvorat din experienta personala. Traume din copilarie, sanatate, relatii, vocatie, bani si afaceri. Nu am vorbit niciodata despre ce nu am trait.

Pe langa asta iubesc natura, ma simt conectat cu ea, cu oamenii si intregul univers.

Nu mi-a dat nimeni vreo diploma si nici u am facut vreun curs, dar am stiut ca s-a incheiat cautarea mea cel putin o perioada.

Iar marea schimbare pe plan profesional este ca de acum, treaba mea nu este atat sa insist cu teoria ci sa facilitez oamenilor experienta si apoi sa vorbim si despre teorie.

Acum, sa revenim la relatie 🙂

Toata nebunia asta din sufletul meu, se numeste trecerea la un alt nivel de constiinta. Iti voi detalia in articole viitoare toata povestea cu lux de amanunte.

Stiam ca schimbarea va avea impact major asupra intregii realitati pe care am construit-o.

Prima victima, dar de data asta beneficiar mare, Oxana.

Intelegand ce se intampla, i-am spus:” Vezi ca te iau pe sus si mergem amandoi la urmatorul nivel de constiinta. Daca nu vii cu mine, probabil ma vei parasii pentru ca am sa te DISPER. “

Ghici ce stie shamanul Pera si psihologul Pera nu a mirosit?

Noi doi aveam impresia ca in astia 7 ani ne-am facut relatia superba si asa a fost, eram fericiti la nivelul ala de constiinta ca nu stiam mai mult.

Dar acum eu vad si simt clar.

Din cauza mintii noastre agitate, care permanent fuge spre noi obiective si proiecte, din cauza traumelor nerezolvate din copilarie, din cauza ca nu practicam meditatia, respiratia constienta si multe alte tehnici, noi doi ne-am intalnit cu adevarat cam rar in astia 7 ani.

Evident parea o aberatie pana cand pentru prima oara si eu si Oxana am intrat in stare de prezenta 100% timp de 4-5 ore.

Prima oara experienta, apoi teoria 🙂

In acel spatiu de 4-5 ore, granita realitatii si a timpului s-a indepartat si am ramas doar noi doi, atenti unul la altul.

Am dansat, ne-am sarutat, ne-am cerut iertare pentru suferintele provocate fara sa stim ce facem pentru ca eram adormiti, inconstienti. Am simtit pentru prima oara cum am gasit ceea ce amandoi cautam ca disperatii – starea de implinire, in care nu mai ai nevoie de nimic altceva.

Am descoperit cum am stat zi de zi langa atatea comori care erau langa noi, inclusiv unul langa altul, fara sa ne oprim o clipa din agitatia mentala, fuga gandurilor, stresul cotidian.

Fugeam dupa implinire si abundenta cu ele langa noi clipa de clipa.

Cand ne-am conectat unul cu celalalt cu adevarat, pe toate nivelurile fiintei noastre, nu doar mental sau sexual, am simtit o conexiune pe care nu credeam ca o pot avea cu ajutorul altui om.

S-au intamplat instant miracole. 

– viciile mele si dependentele care mi-au mancat viata inclusiv in casnicie s-au estompat. Daca mai beau alcool, sau joc un joc, e comportament absolut normal si nu compulsiv. 

– a face dragoste a capatat cu totul alt sens. Daca inainte faceam sex pentru detensionare si deconectare, acum in starea de prezenta niciunul nu mai vrea sa se termine experienta

– pentru prima oara eu si Oxana in 7 ani am inceput sa colaboram pe plan profesional. NIciunul nu se baga in business-ul celuilalt si ingerii nostri pazitori au stiut ce fac. Daca nu lucram la fundatia relatiei, orice construiam se darama repede si furios la prima adiere mai puternica de vant

Sunt multe, multe e spus aici si le voi spune pentru ca acum, cu acest articol, sunt inapoi cu adevarat pentru tine, cel care ma citesti poate de mult timp, poate de mai putin.

Procesul meu interior este incheiat pentru o vreme la acest nivel si probabil cand imi fac temele voi fi din nou incepator la urmatorul nivel 🙂 Sper sa ai grija de batranul Pera si sa-i dai un pahar cu apa daca -l vezi la pamant tarandu-se ca un vierme.

Sa ai rabdare cu el, si el va avea rabdare cu tine.

Cand ne este cel mai greu si suferim cel mai mult, nu se intampla decat ca omida se pregateste sa devina fluture.

In episoadele 2, 3 si 4, iti voi detalia tot ce stiu azi despre cum e cu relatiile.

Sunt dator cu tone de explicatii. Stiu ca am deschis multe fire ce se cer inchise. Articolul asta re 17 pagini de word si e scris intr-o stare de flux de la ora 16 la 20. 

Puteam mai mult dar vreau sa iti dau si pe bucati cat de cat digerabile. 

In episoadele ce vin, dezvolt si aduc lamuriri pe aspectele cheie expuse mai sus. Lumea e un vulcan de schimbare si e nevoie sa ne pregatim pentru ea pentru a suferi cat mai putin. 

Impreuna ne putem face viata mai usoara, mai buna si mai frumoasa. Doar ca pentru asta e nevoie de o trezire. 

In comunitatea Alfa, azi incepe. 

E fain de tot cand esti constient si stii ce faci. Devine nasol cand creezi inconstient situatii si experiente care provoaca suferinta.

“Somnul constiintei naste monstrii” – Goya

Nu pot sa inchei fara sa iti multumesc daca ai citit pana aici.

Acest material este primul din noua mea viata 🙂 Deci pentru mine e important. E dovada ca pot sa scriu despre ce am trait si asta inseamna ca in mine acum e pace, claritate si coerenta. 

"Procesul este incheiat" cum ar spune specialistii 🙂

Bucuria mea majora e ca pot din nou sa iti dau, 100% constient ca e tot ce am mai bun.

Calatorim impreuna si mai departe?

Cu un pic de emotie

Pera Novacovici