Le-am zis despre găina fără cap și s-au supărat

Citește acest articol în format PDF.

Am vrut să încep un pic altfel imersiunea noastră în lumea Vocaţiei însă socoteala de acasă nu se potriveşte cu cea din târg. Ieri îmi pregăteam ceaiul verde şi vorbeam cu o foarte bună prietenă pe facebook.  Îmi zicea aşa:

”Când ne facem panoul visurilor? Facem în weekend?”

A fost suprinzător pentru mine pentru că exact în acele momente eu eram în Evernote, programul meu de organizare a informaţiei, şi am găsit fişierul cu ”visuri”. Acolo notez orice vis sau obiectiv nou pentru când îmi refac planul, de obicei anual sau chiar la 6 luni dacă e nevoie. Mi-am dat seama că a trecut anul şi am sărit cumva, fără să îmi dau seama, peste acest update şi de aia tot aveam o agitaţie interioară, simţeam că ceva lipseşte din tabloul viziunii mele, iar activităţilor din viaţa de zi cu zi le lipsea un condiment.

O VIZIUNE ACTUALIZATĂ LA PREZENT

I-am răspuns fetei:

”Da, chiar acum sunt în evernote, la visuri şi mă gândeam că trebuie urgent refăcut pentru că de acolo pleacă totul.  Altfel, muncim şi funcţionăm aiurea, fără scop.

E important pentru starea noastră interioară de bine să ştim clar dacă azi am progresat sau nu şi să măsurăm. Să ştim unde ne aflăm pe harta vieţii noastre.

Dar ce să măsurăm dacă nu ştim ce vrem şi încotro ne îndreptăm?”

Şi atunci, m-a lovit revelaţia: prin natura muncii mele interacţionez cu oamenii atunci când ei au în general probleme şi suferinţe, iar eu am ca misiune să merg la cauze şi să încerc împreună cu oamenii să eliminăm cauzele, nu să tratăm doar efecte. Fiecare problemă bine definită e o comoară pentru că ştim clar ce căutăm să rezolvăm.

În acelaşi timp, cauza NUMĂRUL UNU a majorităţii problemelor este că PEŞTELE de la cap se-mpute.

Adică viaţa noastră ar trebui să fie guvernată de scopurile noastre cele mai înalte, de idealurile noastre, de valorile şi foarte important, de vocaţia noastră, misiunea noastră personală pe acest Pământ. De acolo, coborâm. Facem planuri, descoperim care sunt paşii de acţiune şi ne dezvoltăm obiceiurile care să ne susţină în atingerea planurilor stabilite.

Însă nimic nu are relevanţă dacă sus treaba nu e clară. Iar ca să fie treaba clară, e musai să răspundem la întrebarea: ”Ce vreau eu să fac? Ce vreau să obţin? Ce vreau să devin? Cum vreau să mă simt?”

Ei bine, majoritatea oamenilor, uneori chiar şi eu, uităm să actualizăm răspunsurile la aceste întrebări. Şi atunci, o muşcăm. Ne trezim exact ca nişte găini cu capul tăiat (sunt foarte mândru de comparaţia asta).

Ştii că uneori găina mai poate să alerge cu capul tăiat? Evident că nu are direcţie şi scop. Exact ca oamenii fără vocaţie.

Miracolul Mike

Cum poate o găină fără cap să alerge?

Explicaţia ştiinţifică este că atunci când este decapitată o găină, creierul este separat de cord însă circuitele coloanei vertebrale încă primesc oxigen. Fără semnal de la creier, circuitele funcţionează haotic, spontan şi fac găina fără cap să se mai mişte şi chiar să umble pe picioarele ei minute bune însă nu şi în cazul lui MIKE.

Mike, este găina fără cap care a trăit 18 luni. Da, ai citit bine. Aşa cum mulţi oameni trăiesc o viaţă întreagă fără să îşi asume o misiune, un scop şi o direcţie pe care şi-o aleg în viaţă, şi Mike a trăit fără cap 18 luni. Mike a fost hrănit cu pipeta direct în esofag şi mucusul care se forma în gâtul lui era curăţat cu o seringă. Mike a devenit o vedetă, fiind dus în turneu prin ţară şi expus curioşilor care plăteau să vadă minunea (sau monstruozitatea) depinde de sensibilităţi.

Întreg articolul cu explicaţii ştiinţifice îl poţi vedea aici: Povestea lui Mike

Hai acum să revenim la găinile noastre (HA!)

Am decis să fac o campanie de conştientizare a importanţei vocaţiei dar şi a consecinţelor neasumării ei (pentru că toţi o avem deja, doar să ne-o recunoaştem şi să-i dăm curs).

Sub impulsul şi entuziasmul  momentului, energizat de gândul la propriile visuri şi obiective pentru care pun câte o cărămidă zilnic, am făcut o postare pe facebook, care sună aşa:

„Îmi pregătesc ceaiul verde şi vorbesc cu o foarte bună prietenă. Ne-am dat seama că fără panou de visuri, eşti un om mort. Fără visuri şi obiective clare şi concrete, eşti pielea p..ii cum ar spune altă dragă prietenă.

Ca să fii fericit, productiv şi sănătos, trebuie să te trezeşti de dimineaţă, să ştii clar ce ai de făcut, să faci şi apoi să măsori ce ai făcut ca să vezi care ţi-e progresul.

Dar dacă nu ai obiective şi visuri, întreaga ta zi e o plutire în derivă, alergi ca o găină cu capul tăiat fără să ştii pe ce lume trăieşti.

Întrebarea e ce să măsori?

Cum poţi să spui dacă ai avut o zi bună sau nu, cum poţi să îţi îmbunătăţeşti performanţa şi abilităţile când nu ştii încotro te îndrepţi şi ce vrei?

Deci, de acum încolo, „găină fără cap” este logo-ul omului fără visuri şi obiective.

GĂINĂ FĂRĂ CAP – logo-ul oamenilor fără visuri şi obiective clare, concrete, specific.”

Recunosc, a fost o postare pusă sub impulsul momentului care dacă ar fi fost lucrată un pic mai mult, ieşea un mini discurs care ar fi explicat mai bine ce am vrut să spun. Cititorii însă, fiind foarte inteligenţi, au venit cu nişte contra opinii atât de bune încât mi-au dat şansa să explic exact ce vreau să spun pentru că nu am reuşit în doar câteva paragafe.

Au fost mesaje de genul:

„Şi opusul care e? Omul care trăieşte în viitor, urmărind rigid obiective bătute în cuie în trecut şi uitând că viaţa e pe zile aici şi acum….”găină cu capete setate pe pilot automat”? Calea de mijloc…”

„Altădată tu spui că oamenii au stadii de dezvoltare diferite. Poate că cei pe care îi numeşti, ,găini fără cap,, sunt la început…fiecare poate că am fost aşa cândva. De ce să aruncăm cu pietre?”

„Ai dreptate Pera, dar doar în ceea ce vă priveşte pe tine şi pe prietena ta cu care aţi tras concluzia asta. Şi cu siguranţă că mai sunt şi alţi oameni care funcţionează aşa. Asta pentru că „Uncertainty can and should be eliminated from existence” este un motto al oamenilor care cred că au controlul şi vor să-l impună tuturor. E păcat însă să generalizăm că toţi oamenii ar trebui să funcţioneze ca tine. Cunosc oameni fericiţi care iau lucrurile cum vin şi care nu măsoară cu nimic succesul lor. Când te apuci să măsori cât de fericit eşti, intri în starea de observator iar emoţia dispare, nu?”

Le mulţumesc pe această cale pentru că am putut să observ câteva ”găuri” în scurtul meu mesaj care e clar acum că nu putea cuprinde în întregime ceea ce îmi doream să transmit. Aşadar, cu completările celor care mi-au scris, am reuşit să descopăr cele mai arzătoare probleme ridicate, cinci la număr:

• Dilema arzătoare 1: Dacă ne propunem obiective şi scopuri permanent după care să alergăm, nu ne mai relaxăm, nu mai trăim starea de prezenţă şi nu suntem cu adevărat spirituali.
• Dilema arzătoare 2: Nu e o treabă spirituală să te agiţi, totul trebuie să curgă frumos şi natural şi e mai bine să stăm pe curul nostru în poziţia lotusului.
• Dilema arzătoare 3: Acţiunea în lumea exterioară nu prea e utilă, ceea ce contează e doar să fii bine în sufletul tău.
• Dilema arzătoare 4: Dacă le spui oamenilor că nu-i ok să plutească în derivă te plasezi pe o poziţie de superioritate şi încerci să îţi impui viziunea în mod tiranic şi îi judeci.
• Dilema arzătoare 5: Nu toată lumea trebuie să fie la fel.

Să le luăm pe rând.

Dilema arzătoare 1: Dacă ne propunem obiective şi scopuri permanent după care să alergăm, nu ne mai relaxăm, nu mai trăim starea de prezenţă şi nu suntem cu adevărat spirituali.

Răspuns: A avea linişte sufletească şi a-ţi urma cele mai mari visuri nu se exclud una pe alta. Scopul ăsta şi este – bucuria prezentului şi starea de linişte şi împlinire sufletească  în timp ce urmăreşti cele mai mari obiective. De ce nu ai face-o?

Să ai vise şi obiective nu exclude trăirea completă a prezentului şi relaxarea. Asta e calea de mijloc, să îmbrăţişezi paradoxul prezent/viitor, nu să n-ai direcţie. Priviţi natura, o să vedeţi evoluţie. Priviţi Universul, o să vedeţi expansiunea. Dacă vă imaginaţi că stând pe cur sunteţi aliniaţi, spirituali, relaxaţi şi iluminaţi, mai gândiţi odată.  Paradoxul prezent/viitor e de îmbrăţişat nu de separat.

Faptul că unii oameni asociază obiectivele şi visurile, precum şi munca necesară cu boala, stresul şi agitaţia nesănătoasă, nu este vina mea şi nici a visurilor şi a obiectivelor. E vorba de strategia pe care fiecare şi-o alege şi de convingerile despre viaţă pe care le deţinem.

Şi ca să aduc argumentul final, am să spun tuturor oamenilor care se consideră spirituali pentru că nu au direcţie, obiective şi visuri, că ACŢIUNEA este pe buzele tuturor înţelepţilor din această lume. ACŢIUNEA, adică faptele. Adică a face, a fi productiv, disciplinat şi harnic. Şi mai ales, de a avea un scop final al acţiunii, adică obiective şi visuri.

Dilema arzătoare 2: Nu e o treabă spirituală să te agiţi, totul trebuie să curgă frumos şi natural şi e mai bine să stăm pe curul nostru în poziţia lotusului.

Răspuns: Cu alte cuvinte, pasivitatea este spirituală, acţiunea este pentru cei cu vibrație energetică joasă. Păi hai să investigăm un pic:

Eu am un nume pentru oamenii ce se consideră spirituali şi în acelaşi timp desconsideră această lume, suferinţele ei şi care se refugiază din munca şi vocaţia lor în tot felul de activităţi pe care ei le consideră spirituale. Eu îi numesc „dezertori spirituali”.

Oameni care cred că le-a crescut aripi de îngeri când nu e cazul. Oameni care vor să scape din lumea asta pe scara de incendiu, pentru că lumea e rea şi naşpa. Păi de asta ai venit mă pe Pământ, ca să găseşti un iad pe care să îl transformi în Rai. Să faci lumea un loc mai bun. Crezi că nefăcându-ţi partea eşti spiritual?

Cine te crezi? Dacă erai un sfânt, crede-mă că nu erai aici alături de noi în aceeaşi troacă. Lumea este făcută un loc mai bun prin muncă şi acţiune, nu intenţii bune sau filosofii sterile.

Există o vreme pentru rugăciuni, ridicarea vibraţiei energetice şi a conspiraţiei împreună cu Universul. Da la fel există şi o vreme a mânecilor suflecate, a efortului, a perseverenţei în faţa eşecurilor repetate, a curajului şi a ACŢIUNII. Să mă bată zeii dacă nu mult prea mulţi oameni uită în mod foarte convenabil de partea a două, aia cu muncă şi materializarea. Dacă vrei spiritualitate adevărată şi aplicată, vocaţia este numitorul comun pentru că îmbină spiritul şi sufletul fiinţei umane cu materializarea fizică, cu acţiunea şi cu rezultatele.

Vocaţia este cel mai înalt scop pe care ni-l putem alege şi asuma. Faptul că îndemn la acţiune nu contravine şi nu contrazice niciun principiu spiritual.

DIMPOTRIVĂ!

Iar motivaţia supremă pentru toţi spiritualii pasivi care refuză să îşi mai mişte curu la acţiune pentru că „efortul nu e spiritual” vă las cu câţiva dintre mentorii pe care siguri îi respectaţi:

“Dacă omul vorbeşte şi acţionează cu o minte pură, fericirea îl urmează că şi o umbră ce nu se dezlipeşte”- Buddha

„Oricâte cuvinte sfinte citeşti, oricâte cuvinte spui, la ce sunt ele de folos dacă nu acţionezi conform lor?” – Buddha

”Fericirea nu e gata făcută. Ea vine din acţiunile noastre” – Dalai Lama

”Întreabă şi ţi se va răspunde. Caută şi vei găsi. Bate şi ţi se va deschide ” – Iisus

Aşadar, învăţăturile lui Iisus îndeamnă şi ele la acţiune proactivă. Caută, bate la uşi, întreabă. Fă ceva.  Mişcă-ţi curu. Putem să luăm la rând toţi înţelepţii şi iluminaţii al căror fan eşti. Pun pariu că o să vorbească despre acţiune ca una dintre cele mai înalte forme de exprimare a spiritualității, dacă ea există cu adevărat.

Deci, putem să lăsăm deoparte partea cu puturoşenia şi aşteptatul şi să ne suflecăm mânecile?

Avem de lucru. Mult. Mai mult, inacţiunea înseamnă potenţialul neexprimat.

Chiar nu vreau să fac pe deşteptul şi să vorbesc despre cancer pentru că doar gândul la boală asta care răpune atât de mulţi oameni mă face să fiu super umil, însă am citit cartea Anitei Moorjani ”Am murit şi m-am redescoperit pe mine”.

Inclusiv ea spune că acel cancer pe care l-a avut şi care i-a provocat experienţa de moarte clinică a fost potenţialul ei uman neexprimat care s-a întors împotriva ei, iar după vindecare, a ales să se exprime pe sine liber şi autentic, iar boala nu s-a mai lipit niciodată de ea.

Buddha care s-a iluminat şi a dobândit înţelegerea supremă, zice că acţiunea este o parte nenegociabilă dacă ne dorim fericirea. Da, acţiunea!

Nu zice nimic de aripi de înger şi nonacțiune.

Ţine minte că eşti doar un om. Un om minunat, fără îndoială, însă condiţia umană înseamnă acţiune şi evoluţie. Nu îţi fă griji de vremea iluminării, când va veni, va veni pe merit şi fără să o forţezi. Însă până atunci, e atât de multă suferinţă în lume încât niciunul dintre noi nu va scăpa de aici decât când ne unim forţele pentru a alina suferinţa, nu doar a noastră ci şi a celor din jur, după puterile noastre.

Nu vreau să pun presiune, dar fiecare dintre noi poate să facă ceva mai mult decât să îşi poarte doar sieşi de grijă.

Dilema arzătoare 3: Acţiunea în lumea exterioară nu prea e utilă, ceea ce contează e doar să fii bine în sufletul tău.

Răspuns: Alt om deştept, Einstein, a spus aşa:

”Tot ce trebuie să se întâmple pentru ca răul să câştige în această lume este ca oamenii de bine să nu facă nimic”.

Pe cine să credem?

Cam asta e consecinţa nonacțiunii. Şi încă un motiv pentru care vocaţia este scopul cel mai înalt al omului pe Pământ. Pentru că îi face pe oamenii de bine să acţioneze şi să nu stea pasivi în faţa suferinţei, a răului şi a întunericului. Oamenii spirituali au avut tot timpul visuri, obiective şi misiune, adică VOCAŢIE.

Să lucrezi şi să fii bolnav şi epuizat înseamnă să NU ai vocaţie. Oamenii cu vocaţie sunt energizați şi vindecaţi de activitatea lor. Să înţelegi spiritualitatea tocmai asta înseamnă: că ai puterea de a crea realitatea şi odată cu această conştientizare vine şi responsabilitatea de a crea o lume mai bună.

Să renunţi la acţiune, visuri şi scopuri în numele spiritualităţii e ca şi când faci război pentru pace sau sex pentru virginitate: e o sincopă logică. Fă pace în sufletul tău şi apoi transformă lumea într-un Rai după măsura puterilor tale.

Cât timp există suferinţă nu îşi permite nimeni să stea.

Dilema arzătoare 4: Dacă le spui oamenilor că nu-i ok să plutească în derivă, te plasezi pe o poziţie de superioritate şi încerci să îţi impui viziunea în mod tiranic şi îi judeci.

Răspuns: Nu am spus că eu am toate visurile şi obiectivele în ordine. Nu am pretins că sunt mai bun ca alţii. Dimpotrivă. Mesajul acesta este un strigăt de luptă pentru mine, în primul rând. Misiunea mea este să strig pentru cine aude. Asta fac de 14 ani şi asta voi face pentru tot restul vieţii.

TREZIREA!

Da, am spus de multe ori că e nevoie de compasiune, înţelegere şi iubire pentru noi şi pentru semeni. O voi spune permanent pentru că asta cred. În acelaşi timp, e nevoie şi de o iubire dură, care trezeşte. De un adevăr spus direct, fără menajamente.

Când plângi că nu ai atâtea lucruri pe care ţi le doreşti:

• Bani
• Relaţii
• Sănătate
• Încredere în sine
• Inteligenţă emoţională
• O meserie în care să excelezi
• Oportunităţi
• Un sentiment de scop şi sens în viaţă
• Împlinire sufletească

Atunci îţi voi spune adevărul: nu ţi-ai setat scopuri şi obiective clare, nu ai făcut planuri, nu ai respectat paşii din plan, nu ai acţionat, nu ai măsurat, nu te-ai evaluat, nu ai cerut feedback şi nici ajutor.

Dilema arzătoare 5: Nu toată lumea trebuie să fie la fel, şi nu ai dreptul să judeci alţi oameni.

Răspuns: Am un mesaj pentru cei care citesc şi cei care ar trebui să citească (te rog un share).

DA, Găină fără cap este noul logo al omului fără vocaţie.

Nu te simţi vizat? Te pup şi te îmbrăţişez, sănătate şi numai bine, ţinem legătura.

Te simţi vizat? Atunci revoltă-te. Înjură-mă. Luptă-te împotriva mea. Şi dacă în urma acestei imagini cu găina ai coşmaruri noaptea din cauza cărora nu poţi să dormi, mă bucur! Sper ca MIKE să te bântuie în visurile tale şi să te alerge prin ogradă până când îţi alegi şi asumi responsabilitatea pentru misiunea ta pe Pământ.

Sper să nu mai ai linişte până în clipa când vei spune: ”Îmi ACCEPT misiunea de a face lumea mai bună după puterile şi posibilităţile mele. Mă voi trezi dimineața şi mă voi culca seara cu gândul la munca pe care o am de îndeplinit.

Îmi fac datoria cu plăcere, devin din ce în ce mai bun pentru că mă antrenez zilnic şi văd cum după faptă, vine şi răsplată. Viaţa mea este mai bună şi când lucrez cu gândul că munca mea are un impact pozitiv inclusiv asupra altora, că le face viaţa mai bună, că le alina suferinţa, că îi sprijină, puterile mele sunt mult mai mari decât dacă aş lucra doar cu gândul la binele meu!”.

Când se va întâmpla asta, tu vei fi mai câştigat, eu voi fi şi întreaga lume va fi. Şi atunci, mesajul meu către tine îşi va fi atins scopul.

Ce facem duminică?

Duminică îți voi arăta exact ce poţi să faci tu chiar acum pentru a începe să îţi urmezi vocaţia şi să acţionezi conform ei astfel încât majoritatea problemelor tale, dacă nu toate, să fie rezolvate. Până atunci însă, ce înseamnă vocaţia?

Pentru cei din comunitatea alfa, mai jos ai un infografic.

Ne auzim duminica

Per aspera ad astra

Pera Novacovici

P.S. Spune-mi într-un coment ce înseamnă vocația pentru tine?