„Lenea este una dintre cele mai importante calități!”. Nu știu cum sună pentru tine, dar pentru mine acum 10 ani ar fi sunat groaznic și aș fi zis “Cum? E foarte important să fii productiv și harnic. Ce rămâne în urma ta? Pentru ce ești pe acest pământ? Trebuie să contribui, să aduci valoare societății” și da, așa este dar hai să vedem ce înseamnă ‘valoare adusă societății’.
Care sunt oamenii sau lucrurile care au adus cea mai mare valoare societății? Păi, în general, sunt invențiile și inovațiile, ideile extraordinare puse în practică. Dar vreau să te întreb acum – niciunul dintre noi nu a luat vreun premiu Nobel pentru vreo știință, nu suntem inventatori a ceva revoluționar dar fiecare dintre noi are momente de creație: momente în care rezolvăm o problemă, vine o idee buna, etc. Momente în care te gândești să ieși puțin din tipar și să faci lucrurile altfel. Deci te intreb: când crezi că apar aceste lucruri? Când ești prins într-o activitate? Poate în telefon? Poate în munca ta? Nu, ideile bune vin când alergi, înainte să adormi, când te trezești. In momentele de pauză, în excursie când vezi natura și îți vezi viața în perspectivă și te hotărăști să faci o schimbare pentru că îți dai seama că, prins de rutină, stăteai cu nasul în pământ și nu vedeai nimic în jurul tau.
Deci cele mai prețioase lucruri pe planeta pământ, pentru societate și și pentru noi ca oameni, au venit din inovație, idei, creativitate și stări de flow. Și când se întâmplă aceste stări de flow? Când îți dai voie, există un spațiu în care să nu faci nimic. Trebuie să existe un spațiu de negrabă, cum îi mai zic eu.
Acum vreau să te întreb pe tine: simți și crezi că în viața ta de zi cu zi mai există acest spațiu de negrabă constant? Este ceva ce prețuiești și tezaurizezi și valorizezi? Îți spui “Uite, e important să am orele mele în fiecare zi sau zile întregi în care să nu fac nimic, decât să stau și să aștept să vină inspirația. Pentru că vine ea la tine, tot timpul vine, dar trebuie să te găsească pregătit.
Stephen King, unul dintre cei mai prolifici scriitori în viață astăzi, spunea că inspirația vine în fiecare zi numai că trebuie să te găsească într-o stare potrivită ca să o recepteze.
Astăzi totul este în foarte mare viteză, simt asta în toate aspectele vieții mele. Este un vârtej care accelerează tot mai repede și tot mai repede. Văd asta în viața mea și observ că nu am neapărat soluțiile cele mai bune în momentul ăsta.
Totuși, s-a întâmplat ceva interesant, s-a născut în mine ceva nou, o dorința foarte mare, de când e fiica mea care o să împlinească 10 luni. Mi-am dat seama cum vreau să o cresc și mi-ar plăcea ca atunci când ea împlinește vreo trei anișori așa –bineînțeles că și astăzi îmi place să fac asta, dar când împlinește trei anișori vreau s-o scot la plimbare în fiecare zi trei ore pe zi, eu cu mâna mea. Așa cum făcea bunicul meu, care atunci când a ieșit la pensie la șaizeci și ceva de ani mă lua la plimbare în fiecare zi prin Timișoara, îmi arăta statuile și îmi explica ce personaj reprezentau ele, mă ducea în spațiile în care au avut loc evenimente istorice importante. În fiecare zi ne plimbam în alt loc, pe altă stradă, și îmi explica de ce o strada oarecare avea un nume anume, îmi vorbea despre acel personaj, îmi spunea cine a fost și ce a făcut. Bunicul meu m-a învățat și despre planetele din sistemul solar, mi-a explicat ce este echinocțiul și ce este solstițiul. O groază de chestii mișto!
Când se întâlnea cu alți omeni pe stradă și dădea mâna cu ei, îmi povestea și despre fiecare om în parte pe care îl întâlnea. Îmi prezenta o lume întreagă în fiecare zi, era ca un documentar de 3 ore în fiecare zi. Stătea cu mine în fiecare dimineața să cânt la pian și apoi mergeam la bunica acasă unde ne aștepta mancarea.
Îmi doresc să fiu asta pentru fiica mea, foarte mult. Nici pentru mine nu mi-am dorit timpul acesta cât îmi doresc să îl am pentru mine și pentru ea.
Sunt prins în muncă, în activități. Îmi doresc să fac lucrurile mai mult, mai bine, sa clădesc un viitor dar prins în munca de zi cu zi, online, in activități, fiecare zi zboară foarte repede. Nu mai este acel timp, acel spațiu de negrabă, nu mai există. Pentru mine și probabil pentru multi alți oameni.
Vreau sa îl readuc. De asta zic că lenea, așa zisa lene, înainte era cea mai mare rusine că trebuia să fii pus la muncă. Toți trebuia să muncim. Așa era omul în fabrică, omul productiv, omul socialist. Munca fără să pui multe întrebări și fără să gândești era la rang de virtute. Astăzi, în schimb, cred că a fi leneș devine un atribut extrem de important. Pentru că din așa zisa lene, în această stare de negraba, dacă reușești să ți-o creezi acolo vor veni ideile. Nu statul cu nasul prins în activități permanent fără să ai o viziune, fără să ai o idee creativa. Fără să poți să generezi ceva nou.
Sunt convins că se poate, și toți oamenii își pot rezolva problemele de astăzi (oricare ar fi ele), dându-și voie să aibă acest spațiu în care pot să fie creativi. Nu își rezolvă problema pentru că stau de ani de zile prinși în cușca hamsterului.
La această lene este foarte important, în primul rând, să iei stigma de pe ea, să nu te mai consideri un om neproductiv care nu aduce valoare societății dacă îți permiți acest spațiu de negrabă. Este important ca lenea să devină cool din nou! Oamenii nu își oferă acest spațiu de negrabă pentru că se simt vinovați, asta am observat eu.
Spune-mi dacă îți permiți să fii leneș și să nu uităm ce zicea Bill Gates: “Dacă am o treaba de făcut o dau unui leneș, pentru că o va face cel mai rapid ca să scape repede”. Îmi dau seama, deci, că eu sunt un leneș din punctul ăsta de vedere pentru că și mie îmi place să găsesc calea cea mai eficientă de a face lucrurile. De ce să nu fac ceva mai repede și după sa stau? Să trăiesc viața, de fapt, pentru că noi nu suntem doar in a face ci și in a fi.
Vă mulțumesc și ne vedem la următoarea lecție. Ciao ciao!
