Începem viața ca sclavi ai tribului
Înainte de a deveni indivizi cu o personalitate bine definită, alfa, suntem sclavi ai tribului din care provenim.
Familia, anturajul, şcoala, naţiunea, toate aceste grupuri de care aparţinem ne dictează cine suntem, ce e bine să ne dorim, care este definiţia fericirii, iar noi la rândul nostru vom investi tot ce avem în urmărirea acestor himere.
Mai devreme sau mai târziu sfârşim dezamăgiţi şi atunci avem de făcut o mare alegere. Ne asumăm responsabilitatea din punctul acela pentru viaţa noastră şi calitatea ei sau devenim victime neajutorate.
O piatră de moară invizibilă dar grea de tot
La 33 de ani, mă antrenam cu Sorin de mai bine de 2 ani şi aveam un blocaj uriaş. Mâncam greşit de fiecare dată când eram aproape să îmi ating obiectivele propuse.
Când mai aveam 1 kilogram sau 1 centimetru în talie de dat jos după ce dădusem 10, mergeam acasă şi mă sabotam mâncând 2 -3 zile total aiurea.
Acest tipar se repeta din nou şi din nou şi nu ştiam de unde să îl apuc şi care este rădăcina problemei.
Au trecut încă 2 ani de zile şi vedeam același tipar repetându-se până la exasperare. Până într-o zi când am făcut o conexiune pe care nu o mai văzusem până atunci.
O sămânţă plantată la vârsta de 5 ani
Când eram copil, crescând la bunica, aveam ore fixe pentru mese. Ora 8 pentru mic dejun, ora 13 pentru prânz şi ora 18 pentru cină. Între aceste ore nu se mânca, motivul principal fiind că bunica era compulsivă legată de curăţenie şi disciplină şi nu ne abăteam de la tradiţie.
Corpului îi prinde foarte bine să aibă ore regulate de mese însă mie îmi era foame tot timpul înainte de cină şi de prânz, cum e şi normal.
În mintea mea a încolţit atunci un gând, o sămânţă care a fost plantată şi uitată.
”Într-o zi, am să mănânc când vreau eu şi cum vreau, cât vreau şi ce vreau, într-o zi, voi fi cu adevărat liber să iau eu deciziile”.
Anii au trecut şi acest gând a fost uitat, cel puţin de mintea conştientă însă în mintea incoștientă el a rămas şi a aşteptat momentul propice să acţioneze.
În jurul vârstei de 22 de ani, când am început să câştig primii mei bani, am început procesul meu de revoltă împotriva obiceiurilor bunicii. Mâncam doar junk food, la orice oră. De ce?
Pentru că PUTEAM.
Era strigătul meu de libertate şi de luptă.
”Na, să mai îmi zică acum cineva la ce ore să mânc, cât anume şi ce anume!”.
Acum, eu sunt ALFA, liderul şi stăpânul vieţii mele şi am să mănânc.
Evident, toate astea se întâmplau extrem de puternic însă sub radarul meu conştient. Abia acum pot vedea aceste comportamente şi le-am legat cu Sorin.
Ce făcea Sorin? Mă punea să notez în caiet tot ce mănânc, să mă asigur că am 5 mese pe zi şi că sunt disciplinat.
Eu am mers la Sorin când aveam 90 de kilograme. Îmi doream enorm de mult schimbarea. Am făcut progrese notabile însă pe acest drum al schimbării s-a întâmplat ceva.
Partea din mine care dorea schimbarea s-a ciocnit cu partea din mine care dorea libertate.
Şi a început un conflict interior.
Vreau să slăbesc, să fiu în formă, să arăt bine, să am energie însă în acelaşi timp, vreau să fiu liber, să pot lua decizii pentru mine, să îmi arăt mie că sunt propriul meu stăpân. În mintea şi sufletul meu, a fi în formă fizică bună şi a fi liber, se băteau cap în cap.
Ca să fiu liber trebuie să mănânc ce vreau şi când vreau, iar Sorin vrea să mă ajute, însă îmi ia libertatea (în percepția mea).
Liber şi gras sau sănătos şi sclav?
Aceastea păreau alegerile mele însă aşa cum deja te-ai prins, era doar o asociere pe care mintea mea o făcuse din cauza a ceea ce trăisem în copilărie, cu 30 de ani în urmă.
Până la 29 de ani când a murit bunica, mergeam la ea de 4 ori pe săptămână să mănânc şi de multe ori aş fi făcut foamea fără mesele la bunica, mai ales în perioada studenţiei. Mi-am iubit şi admirat bunica enorm şi nimeni nu ar fi avut cum să prevadă cum orele fixe de mâncare şi acea disciplină puţin extremă m-au afectat ca şi copil.
Totuşi, ca adult mi-a revenit mie sarcina de a-mi descoperi şi rezolva această problemă care acum mă oprea să fiu sănătos şi în formă fizică bună, pentru că la mine libertatea însemna libertatea de a mânca orice şi la orice ore.
Cine e Sorin pentru mine?
Omul ăsta îmi vrea binele dar totuşi pentru a-mi păstra libertatea trebuie să mă lupt cu el pentru că el este duşmanul ce vrea să îmi ia libertatea. Sorin întruchipa autoritatea bunicii cu ore fixe de mâncare și disciplină de fier iar eu trebuia sa dovedesc că nu sunt fraier. Au trecut totuși 30 de ani și era foarte important să îmi arăt că bunica nu mai poate lua decizii pentru mine.
Bunica murise și eu încă mă luptam cu ea.
În faţa lui Sorin stătea Pera care voia din toată inima să aplice tot ce învaţă şi mai era şi un alt Pera care privea ca un retardat, dădea din cap aprobator, apoi pleca de la sală să mănânce un hamburger ca să verifice dacă mai e liber sau nu.
Înţelegi perversitatea interioară cu care aveam de luptat?
Un lucru din copilărie, o traumă, m-a marcat atât de tare încât a trebuit să mă lupt cu forţa a aproape 30 de ani de creștere și dezvoltare a acestei semințe.
Şi ştii care e drama?
Că şi a fi liber, şi a avea un abdomen plat, sunt ambele lucruri bune însă în mintea mea, ele erau în conflict în acest plan pentru că a mânca la ore fixe pentru mine era sclavie şi dovada că sunt înlănţuit.
După ce am realizat această legătură, am început munca de detaşare a mâncatului şi a libertăţii, înţelegând ce legături au existat între ele în mintea mea.
Cu ce te ajută povestea asta pe tine
Atunci când simţi că există o forţă care te opreşte să obţii ce îți doreşti, s-ar putea să existe un astfel de conflict şi în tine.
S-ar putea ca odată, de mult, să îţi fi promis tu ţie că niciodată nu vei mai accepta un lucru, iar azi ai nevoie tocmai de acel lucru şi astfel începe lupta interioară.
De ce nu economisim bani când ştim foarte bine că nu suma contează ci obiceiul? Dacă punem deoparte constant când avem bani puţini, ne vom păstra obiceiul pe măsură ce avem din ce în ce mai mult şi astfel vom deveni prosperi.
Ne uităm la noi şi vedem că nu facem acest lucru simplu, ne dorim, dar o forţă ne opreşte. Ne facem abonament la sală, ne luăm storcătorul de fructe însă se pune praful pe el.
La sală avem abonament însă e uitat pe undeva lângă ghiozdanul şi adidaşii noi şi nefolosiţi.
Avem o relaţie minunată şi nu ştim să ne bucurăm de ea impreună cu partenerul pentru că suntem obsedaţi să ne facem viaţa grea cu orice preț, căutând nod în papură la orice.
E ca şi când încercăm să aducem la viaţă ceva nerostit, să trezim demoni adormiți care ne vor face viața praf. E ca și când avem o piatră de moară la gât invizibilă, însă greutatea ei are efecte foarte vizibile.
Vrem să vedem o profeţie veche că se va îndeplini şi nu ştim să îi dăm glas.
Avem totul la dispoziţie pentru a reuşi şi totuşi, ne este frică de schimbare, chiar dacă schimbarea este mult în bine.
Acum, cu cât simţi că există forţe mai mari care te opresc să obţii ceea ce vrei, cu atât s-ar putea să ţi se tragă din traumele copilăriei. Vreau să facem rapid un test cu 10 întrebări, la care răspunzi cu Da sau Nu şi la sfârşit îţi faci punctajul adunând toate răspunsurile cu Da.
Test pentru evaluarea traumelor din copilărie
Răspunde cu DA sau NU
Până la vârsta de 18 ani:
1. S-a întâmplat ca un părinte sau adult din casă să te înjure, să te insulte, să te batjocorească, să te umilească? S-a comportat cineva în aşa fel încât să îţi fie teamă că vei fi rănit fizic?
2. S-a întâmplat ca un părinte sau adult din casă să te împingă, lovească, apuce sau să arunce cu ceva în tine în aşa fel încât ţi-au rămas urme?
3. S-a întâmplat ca un părinte sau adult din casă cu cel puţin 5 ani mai mare decât tine să îţi atingă corpul în vreun fel sexual sau chiar să abuzeze sexual de tine?
4. S-a întâmplat să simţi că nimeni din familia ta nu te iubeşte şi nu te face să te simţi special şi iubit? Ai simţit că cei din familie nu îşi poartă de grijă unii la alţii şi nu se simt apropiaţi unii faţă de alţii?
5. Ai simţit des sau foarte des că nu aveţi destulă mâncare, haine şi că nu e nimeni care să aibă grijă de tine sau că părinţii erau sub influenţa substanţelor şi astfel te neglijau?
6. Ți-ai pierdut cel puţin un părinte biologic prin divorţ, abandon sau alte motive?
7. S-a întâmplat des ca mama ta să fie lovită, bruscată, împinsă sau abuzată în orice fel şi ameninţată?
8. Ai avut în familie pe cineva alcoolic sau dependent de substanţe?
9. Ai avut în familie pe cineva cu depresie sau boală psihică, cineva care a vrut să se sinucidă?
10. Ai avut vreun membru al familiei la puşcărie?
Adună toate răspunsurile la care ai răspuns DA şi vei obţine scorul. Cu cât e mai aproape de 10, cu atât ai avut o copilărie mai grea.
Ca să te ajut să te simţi mai bine în caz că ai avut traume în copilărie, scorul meu este 8. Adică ENORM. Până să-mi fac acest test nici eu nu am realizat că am avut o copilărie atât de traumatizantă, însă cred cu tărie că tot ce mi s-a întâmplat a fost spre binele meu.
Ca şi în poezia lui Radu Gyr:
”Şi dacă singur rana nu-ţi legai/Cu mâna ta n-ai unge răni străine.”
Ce contează în atingerea visurilor şi a obiectivelor?
Da, obiceiurile contează, însă de multe ori nu reuşim să facem un comportament de suficient de multe ori încât să devină un obicei.
Da, motivaţia contează însă de multe ori rămânem fără ea la foarte scurt timp după ce începem o activitate.
Da, voinţa contează însă de multe ori simţim că nu mai avem nici măcar o picătură.
Există forţe care se opun oricărei încercări de a face o schimbare şi doar în momentul în care le conştientizăm dobândim cu adevărat putere sau mai bine zis, ne-o luăm înapoi.
Încă o poveste
În copilărie, un băiat a văzut că părinţii lui se certau pentru bani. La sfârşit de lună când nu mai erau bani, certurile erau permanente iar când intrau banii la început de lună, erau câteva zile de prosperitate şi fericire.
Astfel, la un moment dat, băiatul a asociat cele două lucruri şi nume că banii sunt cei mai importanţi şi oamenii vor da cu piciorul familiei, relaţiilor și fericirii pentru bani.
Şi atunci, pentru că băiatul îşi dorea iubire, a început să caute partenere de cuplu care îi vor dovedi că el este mai important decât banii.
Prima dovadă de iubire – era important ca el să nu aibă niciun ban şi să fie iubit pentru ceea ce e pentru că doar fiind fără bani putea să testeze cu adevărat motivele pentru care o persoană își dorea compania lui.
A doua dovadă de iubire – era nu doar că femeia îl iubeşte fără bani dar mai mult, îi dă banii pe care ea îi câştigă în semn de dovadă a iubirii supreme.
Imaginează-ţi că a găsit nu doar o femeie ci mai multe exact după acest tipar, care îl iubeau pentru ceea ce e și îi dădeau și bani.
Băiatul avea potenţial foarte mare însă de fiecare dată când începea să câştige bani, acest demon venea şi îi şoptea la ureche “scapă repede de toţi banii ca să poţi testa din nou dacă eşti iubit cu adevărat”.
Aşadar, omul nostru se sabota şi rămânea sărac pentru că asta era strategia lui de a se simţi iubit. Imediat ce avea niște bani munciți din greu, îi risipea pentru a fi iar falit dar iubit.
Şi totul pornea de la 5 ani, când mama şi tata se certau pentru bani.
Exercițiu
Aş vrea să îmi spui în comentariile de mai jos dacă există astfel de legături în viaţa ta.
Dacă nu le poţi vedea, vreau să facem puţină muncă de detectiv.
Spune-mi care sunt lucrurile pe care ţi le doreşti foarte mult însă nu le poţi obţine deşi ai încercat?
Acesta este primul semn că undeva în noi există un conflict interior şi pornind de la el, putem ajunge să ne trezim, să conştientizăm adevărata cauză a problemei şi să o rezolvăm pentru totdeauna.
Păşeşti alături de mine pe acest drum?
Dacă da, data viitoare vorbim despre sabotorul din noi, victima din noi, trădătorul din noi, copilul din noi.
Ce zici?
Pentru a te asigura că eşti înarmat corespunzător în această luptă interioară, am pentru tine cartea Personalitate alfa – descoperă comoară ascunsă din tine.
Aştept cu interes părerea ta despre materialul de azi.
Pera aspera ad astra
Pera Novacovici
96 de răspunsuri
Bun exercitiu!
10 la test
Le-ai avut chiar pe toate? 🙂 Ma gandeam ca e greu sa le ai chiar pe toate
Nota chiar e fara importanta! Toate se pot depasi, si important e daca faci ceva, ca adult, pentru a rescrie destinul tau. Indiferent cum ai fost dresat de societate, la varsta adulta poti rescrie intreaga experienta. Da, costa ceva bani, ceva timp si un minimum de efort. E gresit sa crezi ca vei invata din greseli, si tiparele tale mentale se vor schimba de la sine. http://invingestresulcom.ipage.com/1/post/2015/04/nu-poi-s-nvei-nimic-din-greeli.html
Și eu pățesc la fel când încerc să slăbesc doar că ajung la o anumită greutate și începe din nou să fac ce făceam înainte să slăbesc că doar deh ce naiba am slăbit, nu?
Elimina-ti blocajele, care te tin pe loc! http://invingestresulcom.ipage.com/1/post/2015/01/scap-de-blocajele-minii.html
scor 9/10….:( ce-mi doresc cel mai mult?…sa trec peste tot,sa inving si sa merg mai departe…..unde nu reusesc?….stiu ca nu reusesc sa intru intr-o noua relatie….la un momenta dat mi s-a pus intrebarea de catre o prietena : ,,dar cu ce ii sperii?”……..chiar asa,cu ce ii sperii?!!!!…..am reusit sa-mi dau seama ca am o mare frica,dar de unde vine?….nu stiu 🙁
Cu tiparele tale subcinstiente, care se cer schimbate! Tu decizi daca greseti de 10 ori pe acelasi model, sau schimbi TIPARUL. http://invingestresulcom.ipage.com/1/post/2015/04/nu-poi-s-nvei-nimic-din-greeli.html
7/10
Cel mai tare articol! Ma regasesc perfect in faza in care imi doresc f mult sa slabesc 2 3 kg… o saptamana sau 2 reusesc sa ma tin de alimentatie ca la carte dupa care urmeaza cateva zile in care stric tot ce am reusit pana atunci si sunt incontrolabila… mintea mea o ia razna…. Vreau sa-mi demonstrez ca pot sa fac asta si de fiecare data dau fail pentru ca nu sunt destul de puternica sa inving forta care ma trage inapoi. Stiam ca ceva nu e in regula dar nu stiam ce si inca nu stiu, sper sa descopar cat mai repede si sa scap de dracusorul din mintea mea.
Scorul meu este 7.
M-am regasit in multe.
Cand eram mica, mereu eram amenintata ca ma lasa pe nu stiu unde, ca ma da la oameni rai, etc. Am dus cu mine teama asta de abandon mult timp, in relatiile mele. Incercam sa fac tot posibilul sa le fiu pe plac tuturor, doar ca sa nu fiu parasita. Am trecut peste ea.
La bani la fel, mi se spunea ca oamenii bogati sunt rai, iar cand luam salariul ii cheltuiam in 3 zile. Am rezolvat si asta.
Cand eram mica, eram jignita in permanenta, umilita, agresata si neluata in seama…asta m-a facut sa sufar de complexul de inferioritate si ca eu nu merit mai mult.
Teama de abandon si lipsa de orientare in spatiu. Orientarea in spatiu imi crea cea mai mare fobie, fapt pt care mereu amanam sa fac scoala de soferi, pt ca atunci cand eram ft mica, mama nu mi-a explicat corect cum se invarte pamantul…..iar eu intelesesem ca strazile isi schimba locul, pozitia, iar la intoarcere nu mai pot sa-mi gasesc drumul spre casa fara ea.
Sunt foarte revoltata pe toti acesti parinti inconstienti care distrug vieti nevinovate.
As vrea sa infiintam „Scoala parintilor”- iar la absolvirea ei sa se elibereze un certificat de parinte in baza caruia sa se recunoasca dreptul de parinte, iar cine se abate, sa faca inchisoare. Este o crima sa ucizi suflete nevinovate.
Imi doresc ca in viitorul apropiat sa se introduca in scoli, inca din clasele primare, o noua materie : Dezvoltare personala.
Imi doresc sa nu mai existe copii traumatizati…. e trist, ft. trist ce se intampla.
In prezent sunt libera, frumoasa si sanatoasa, datorita unei munci interioare ft. grele.
Multumim pt. acest articol extrem de important!
O zi excelenta!
Si cel mai grav a fost ca mi-au spus ca nu sunt un copil dorit, ca a vrut sa ma avorteze si ca nu i-a reusit. Pt. tata am fost o dezamagire ca nu am fost baiat. Am crescut cu sentimentul de vinovatie ca exist, ca toate pb. lor sunt din cauza mea, ca sunt nedorita, si ca nu o sa ajung niciodata nimic in viata.
Nu stiu daca tot de aici mi se trage faptul ca, astazi adult fiind, am ales sa nu ma marit niciodata, orice ar fi.
Termenul de ‘familie’ imi inspira groaza.
Deci ti-au spus ca nu te-au vrut. Au incercat sa te avorteze si nu le-a reusit. Nu ti se pare ca re logica ca te-au tratat rau din moment ce nu te-au dorit? Daca nu doresti ca o persoana sa fie in viata ta probabil ca o sa o tratezi rau, nu-i asa? Ca doar ai resentimente pe acea persoana. Dar tu ti-ai fi dorit sa te iubeasca. Dar mai greu sa iubesti pe cineva daca nu il vrei in viata ta.
Poate ti-ar fi fost mai bine daca te-ar fi abandonat?
Nu ma intelege gresit, nu le iau apararea, dar are logica ce au facut.
Si acum poti sa alegi sa ii invinovatesti pentru ce au facut si sa ii urasti sau poti sa iti continui viata si sa faci alte alegeri tu personal. Unii parinti isi doresc copiii. Si ii mai si iubesc. Sunt mai rari ce ii drept. Ai putea sa iti faci o familie frumoasa daca ai vrea. Si daca ai face un copil ai putea sa alegi sa ii iubesti. Nu toate familiile sunt de groaza.
A iti iubi sau nu copilul nu este o alegere si nici o optiune. Nu vad nici o logica in explicatia ta. Nu vorbim despre a iti alegere materiile pt examene, o slujba, ce mancam la cina sau ce carte citim. Aici vb. despre sentimente parintesti, despre menirea care Dumnezeu ne-a dat-o noua pamantenilor. Indiferent ca parintii au optat initial sa o avorteze sunt sigura ca atunci cand mama I-a dat nastere si a tinut-o in brate pt prima oara,a simtit iubirea pana in maduva oaselor. Sentimentul matern Dainuie in orice femeie,asa am fost creati. Singura diferenta este ca unii parinti stiu sa isi exprime sentimentele si altii nu. De asemenea fiecare parinte are Modul propriu de a o face. Nici pe ei nu i-a invatat nimeni cam ce urmari ar putea avea asupra copilului cand intr-un moment de furie, Nervi, neajunsuri,probleme etc,etc se descarca asupra celei mai nevinovata si slabs fiinta. Omenirea Este intr-o continua ascensiune, traim in secolul 21 si tot avem nevoie de oameni ca Pera, care sa ne mai dezvaluie din dedesupturile subconstientului nostru. poate ca si parintii la randul lor au avut parte de Acelasi regim dar nu a avut cine sa II Invete despre repercursiuni
Imi pare rau sa te dezamagesc, nu in toti parintii se dezvolta spiritul matern sau patern. Sunt femei si barbati care nu isi iubesc copiii. Sunt copii care nu isi iubesc parintii. Un exemplu: un „copil” i-a rupt mamei lui ambele maini. Crezi ca o iubeste?
Doar pentru ca niste oameni sunt in aceeasi familie nu inseamna ca se iubesc.
Suntem invatati ca asa ar trebui sa fie, dar uita-te in jur, chiar asa e?
De asemenea sunt parinti care isi iubesc copiii si nu stiu cum sa isi exprime iubirea pentru ca poate si ei au fost invatati gresit de societate sau poate de parintii lor.
Exista in lume ideea ca fiecare om are in el un strop de bunatate dar daca te uiti mai atent unii oameni sunt pur si simplu rai.
Daca nu au vrut sa aiba copil trebuiau sa se fereasca in primul rand. Nu sa astepte pana sa ramana gravida si apoi sa avorteze.Si daca nu s-au ferit atunci trebuia sa fie constienti ca femeia poate ramane gravida . Copilul ce vina are ca ei au fost prosti si nu s-au gandit?? Si daca chiar nu l-au vrut mai bine il dadeau la cnvcare sa poata sa aiba grija de el .nu, ei au ales sa ii distruga viata ca doar e vina ei ca avenit pe lume. Daca tu esti de acord cu asta nu stiu ce sa-ti,zic doar ca imi pare nespus de rau ca exista persoane asa ca tine. Iti recomand sa nu iti faci copii niciodata. Macar ai atata bun simt.
Sincere felicitari…!!!
Chestia cu „Scoala Parintilor” si cu inchisoarea daca nu stiu sa fie parinti este retardata.
De ce, poate te intrebi ? Pentru ca daca ar fi fost asa ceva, nu ar mai fi existat Pera, fiindca parintii lui, probabil ar fi fost arestati 🙂
Si adio Personalitate Alfa!
Apropo de test, mie mi-a iesit 3 din 10 si una (cea cu sinuciderea) pe la 22 de ani, dar testul este de pana la 18 ani, deci nu se pune. Asta inseamna ca sunt un printisor rasfat. 🙂 Puteti sa ma injurati 🙂
Si Pera s-a aflat in pragul sinuciderii. Gandeste-te ca altora, aflati in situatii asemanatoare de viata chiar le-a iesit faza cu sinuciderea.
Nu ti se pare destul de trist?
Nu doar trist, dar si dubios. Exista oameni care le moare tot neamul si inca sunt in picioare, iar altii care isi rup o unghie li se termina viata.
Daca n-ai motive sa traiesti, si sa iei micul dejun e un chin
Poate e o chestie si de inteligenta, cine stie.
Ai un simt al umorului polivalent, pentru care nu ma lasa mintea sa nu te felicit ! Investeste in el, rasul e sanatos. Si pentru tine, si pentru altii! 😀
Ca sa elimin orice firisor de ambiguitate, remarca o facusem la adresa lui SS
Nu cred ca tine de inteligenta. Iar daca ai incredere in tine si esti echilibrat normal ca iti vine greu sa intelegi cum ar putea unii sa se gandeasca la suicid, Tocmai aici e problema ca aceste persoane vad lucrurile printr-o alta lupa. Iar faptul ca unele persoane isi depasesc starea, cum a facut-o si Pera se datoreaza si unui concurs favorabil de imprejurari, niste pasi facut la timp, niste persoane potrivite in viata. Dar nu toti au acest noroc. Poate e exagerat sa faca parintii inchisoare, dar cu siguranta inainte de a fi parinti ar trebui sa primeasca o educatie in sensul asta. Facem scoala ca sa conducem o masina, de ce nu am face ca sa conducem un destin?
Eu sunt și mai și. Nu am răspuns la nici o întrebare cu Da.
Pera, ideea e ca de multe ori nu am energia suficientă să fac un lucru o perioadă mai lungă de timp. Am impresia ca școală îmi ia energia.
foarte buna ideea cu scoala parintilor si mai ales cu materia Dezvoltare personala.Fiica mea, acum in varsta de 23 ani sufera de depresie severa din cauza tatalui sau care a terorizat-o psihic pe toata perioada divortului meu.
Exista la scoala materia Dezvoltare personala. La clasele primare sigur. Sper sa fie de folos.
Doar doua raspunsuri de da am avut din cele 10. Dar asta nu inseamna ca lucrurile merg bine din contra spre ceva care nu imi convine mie.
Salut Pera
Multumesc pentru articol.
In literatura de specialitate fenomenul descris de tine se numeste disonanta cognitiva.Se gasesc pe net foarte multe resurse….
Tu ai descris modul in care ai rezolvat tu disonantele intre normele tale si cele „impuse”.Poate poti sa ne dai si celelalte metode pentru reducerea disonantelor.
uite eu am o problema. Intodeoauna aman lucrurile si nu le fac la timp. As dori sa scap de acest obicei care imi dauneaza foarte mult . fac orice altceva in timpul de lucru in afara sa muncesc . si dupa aprope de deadline reusesc sa termin proiectul dar pe jumatate … niciodata nu imi iese cum ar trebui din acest motiv . PRETTTY PLEASE ….
mana ma obliga sa imi fac temele imediat dupa ce veneam de la scoala. deoarece nu imi placeau stateam f mult in fata lor si citeam povesti in loc sa le fac . Dupa le facem in pauze ….ahhh…sau nu le fecam deloc
Mie asta imi miroase mai mult a stare de anxietate. Amanarea actiunii este probabil in legatura cu amanarea rezultatului care este asteptat a fi negativ sau persoana se teme ca nu va putea atinge rezultatul dorit si de aceea amana. Si culmea cu cat doreste mai mult sa faca un lucru cu atat il poate amana mai mult. Deci aici cred ca e credinta subconstienta ca actiunea nu va da rezultatele dorite, adica o lipsa de incredere in sine. Dar poate ne spune Pera mai multe. Ca si mie mi se intampla asta, iar la teme nu eram in nici un fel constransa, si le faceam abia noaptea tarziu, sau in ultima zi si noapte a vacantei.
Am un tata care a abuzat, a amenintat toti membrii familiei si pe deasupra avea si probleme cu alcolul cand eram mic, a avut foarte multi bani dar nu a investit deloc in familie, venea acasa la cateva luni doar cand ii era mai greu.am ajuns la 23 de ani si imi este frica sa am succes desi stiu ca am potential, imi este frica in preajma femeilor desi nu pre pare asta in exterior , mai am frica de a lua decizii sau sa fiu eu cel cu initiativa ,oare de unde provin aceste blocaje?
Pera , tot ce imi doresc e sa viu vesel , sa am o stare de spirit buna.Mult timp aveam obiceiul sa stau inchis in casa ascultand melodii triste fara sa imi dau seama ce potential urias aveam in mine , insa din cauza iresponsabilitati si a indisciplinei nu numai ca nu reuseam sa fac ceea ce imi propuneam , dar nici macar control asuprea emotiilor nu aveam.Inca de mic am fost impins de la spate de parinti si profesori , pe langa asta eu nu aveam nicio responsabilitate , eram o mare putoare.Acum incerc din ce in ce mai mult sa duc un stil de viata cat de cat echilibrat , totusi..inca am multe momente in care par trist si arat de parca sunt de pe alta planeta , total apatic.Mi-as dori sa fiu mult mai vesel si mai increzator in mine , insa parca ceva nu ma lasa sa fiu asa si chiar daca incerc sa fiu asa par penibil in ochii mei fiindca nu vad niciun rezultat , oamenii nu par impresionati de incercarile mele si sunt tratat cu indiferenta.Ce crezi ca as putea sa fac ?
Sa iti cauti prieteni care te apreciaza. Felicitari pentru curajul de a cere ajutor
8 la test…problema e ca aceste obiceiuri se mostenesc….si noi avem copii si ii traumatizam ….cu mancatu la ore fixe…certuri in fata lor, etc…
Scorul meu este 8. Mi-am iertat părinții demult însă subconștientul meu e infestat cu mizeria de atunci și ce trăiește un om în copilărie nu poate fi șters niciodată. Se transmite în mod automat și inconștient și următoarelor două generații.
Nu se transmite din generatie in generatie. Daca ar fi asa de ce unii oameni care au fost abuzati au devenit oameni buni si altii rai si alti oameni care nu au suferit nici un fel de abuz sunt totusi rai?
Eu zic ca e vorba de alegere. Alegi intotdeauna ce si cum vrei sa fii. alegi daca sa te lasi afectat de familie parinti sau alti oameni.
Si uneori faptul ca ai avut o copilarie nefericita si oameni abuzivi in viata ta devine un pretext ca sa nu iti creezi propria viata. Ceva de genul „Eu nu pot sa am o relatie pentru ca parintii mei m-au tratat rau” sau „Eu nu pot sa am bani pentru ca tatal meu a fost un alcoolic”. Sunt doar scuze. Daca vrei poti sa alegi sa ai o relatie reusita sau bani. Trecutul a trecut. E alegerea ta daca il lasi sa iti conduca viata in prezent.
Mie mi-a iesit 9 la test. Si totusi mi-am creat o viata frumoasa care imi place.
Înseamnă că nu te-au afectat acele trăiri. Nu ai frici. Este adevărat? Pentru ca din copilărie îți rămâne în subconștient și apare la loc frica în situații similare. Trebuie depășită, și de multe ori este greu, mai ales dacă ai trăit cu ea 10 ani.
Salut Pera! Pt inceput multumesc mult pt articol, a venit la momentul in care am ce.a mai mare nevoie de asa ceva.
7/ 10 la test!
Lucru pe care le vreau si nu le.am obtinut:
Sa ma intretin singur (am 18 ani si am aju s i povoara pt ai mei)
Automat vreau sa fac si bani (ca freelace, codder) insa am o voce care.mi spune ca nu se poate, ca n.am cum sa fac asta. Poate vine din copilarie cand mi se spinea ca fara muncagrea nu faci bani, bani nu face oricine.
Vreau o iubita (cine nu vrea la varsta mea o iubita), insa mereu ceva imi apune ca nu am nimic, ca.s sarac, ca nu pot avea o iubita pt ca nums bun nimic, etc…
Azi am luat legatura cu cineva sa lucram lanun proiect, insa ma roade gandul ca nu o sa.l pot face, ca n.u voi sti ce sa fac, etc…
Intrbare: de unde aceste frici si ganduri negre? Cum pot scapa de ele, cum le pot locazila sursa? Cred ca multe vin din umilintele din copilarie, insa cum pot scapa de ele? Ce zici Pera ma ajuti sa localizez sursa si scapa de gandurile si fricile (ca.s multe si aujubs sa ma puna la pamant psihic si fizic)? Scz de greseli am scris de pe tel! 🙂
8 la test.imi doresc bani.au fost certuri legate de bani.incep lucruri,sunt foarte entuziasmat,si cand sa capat dexteritate in acel lucru,ma las.plictiseala,n-am timp,nu ma mai intereseaza,etc.in rest , pe toate planurile imi dau note intre 7 si 10 , cu continuarea eforturilor pentru perfectionare.singurul lucru ce imi lipseste e banul.
„Niciodata nu e prea tarziu sa ai copilarie fericita”- Tom Robbins
Exista o tehnica in NLP – Linia timpului
La mine a functionat. Este simpla si cu rezultate garantate.
Rezultatul la test este 7,eu zic ca am ramas cu o posibila teama, in relatii cu femeilele.sunt singur, nu sufar dar nici bine nu.mi este, am avut un moment in copilarie cand cineva din familie m.a atins pasional si in stilul sexual.ceea ce vreau este sa am consecventa in ceea ce fac.am inceput sa mananc sanatos, mai mult e legume si fructe, seminte.asta ca sa ma intretin pe mine si sa am si eu succes cu femeile, doresc sa cunosc mai multe pana sa ajung la una,
scuza mea este ca lucrez mai mereu, si plus de asta incerc sa.mi ies din starea de asta de „confort”.vreau evolutie!
Eu am avut 4 la test…e bine…e rau? Problema e ca nu am avut probleme cu greutatea niciodata, insa anul acesta intr-o luna am luat 10 kg. Si nu mai pot da jos.
Nu e neaparat sa fi avut traume in compilarie ca sa ai niste programari subconstiente. Cu totii avem unele sau altele, dar depinde cu ce sunt ele conectate. Poate conectezi mancarea sau chiar faptul de a avea proportii mai mari cu ceva ce consideri in subconstient ca e bine sa ai. De exemplu eu in primii ani de angajare nu ma simteam prea impunatoare si luasem proportii. Am avut si o colega mai plinutza care dupa ce a slabit nu mi-a mai parut asa impunatoare, deci e clar ca eu corelam un corp masiv cu o persoana impunatoare si daca ma gandesc in copilarie persoanele care m-au impresionat in sensul asta chiar erau masive. Am dat un exemplu, dar corelatiile posibile sunt multe. Poate vrei sa te faci mai putin dezirabila ca sa te rupi de un anumit cerc sau persoana. Sau poate nu exista neaparat o corelatie ci doar ai inceput sa mananci compulsiv pe fondul unor factori stresanti. Oricum, la mine functioneqaza mancatul putin si fara paste, paine putina sau de loc macar la pranz si sara f putina in mancare, fara vegeta, fara graasimi.
Pera Salutari!
E destul de bun acest articol ca si celelalte din care învăț ceva bun permanent.
Sunt deacord cu acest concept de trauma etc. si urmările ei, dar de fiecare data când citesc articolele tale imi vine un gând care ma frământa: toate concepțiile care le oferi tu sunt doar niște încercări, alternative referitor soluțiilor spirituale. Sper ca mai inteles.
Tu detești problemele, dar soluțiile lor( dupa religie) se rezolva altfel. Spre exemplu noi creștinii asa am fost învătați : daca esti dependent de ceva sau ai un obicei prost- asta e ispita celui rau si asta se rezolva cu rugăciune si cerere.
Nustiu, nustiu cine are dreptate, dar de fiecare data când citesc articolele tale simt acest conflict. Te-am rugat cândva să-ți dai părerea despre Spiritualitate. Lucrurile se contrazic. Este foarte complicat pana la urma sa iau decizii.
Bun articolul.8 la test. Sunt pe cont propriu,am afacerea mea dar nu stralucesc,,merg la sala dar nu slabesc.Am vointa ce m-a paraseste mereu inainte de finis. La teorie stau bine de dau si la ceilalti dar nu reusesc sa ajung pana la capat asa cum imi doresc. Si nu sunt exigenta.?????
bun articol si foarte util, pentru ca pe langa evidentierea problemei ofera si solutii concrete, nu doar indemnuri de genul fii tare, munceste, ai incredere. De data asta mergem spre miezul problemei. OK!
Teama de oameni in cazul meu se trage din mustrarile mamei care de frica ca se face de ras cu un copil neascultator ma izola sau ma obliga sa tac.
Dar de ce facem ceva ce am promis in copilarie ca NU o sa facem niciodata spre a nu urma modelul parintilor? Spre exemplu fumatul?
Si la mine rezultatul a fost 8.
Sigur ca am destule lucruri pe care as vrea sa le obtin si nu-mi reuseste, dar daca sincer niciodata nu m-am gandit ca cauza se ascunde in trecutul greu. Eu tot timpul ziceam ca – da am avut o copilare grea insa care m-a influientat doar pozitiv si ca m-a ajuta sa fiu mai puternica. Si totusi sunt periodic depressiva si cu gindurile de suicide. 🙁
Trist
Salut Pera, multumesc pentru articol. Facand exercitiu, apropo mi-a iesit 7/10 . Am inceput sa rascolsc copilaria incat demoni de furie si-au facut prezenta .De pe la 6 ani daca nu gresesc cred ca am avut parte de descurajari din partea a celor oameni dragi, unul din iei fiind tatal meu, care tot timpul imi spunea ca nu sunt bun de nimic…din pacate astazi lucrurile stau invers . Am ajuns sa-l urasc mult de tot, spunandui ca vreau sa moara pentu ca toata copilaria pana la 17 ani m-a dus numai la munca si nu ma lasat sa fiu liber si sa ma joc cu celalti copii din vecini. Asta ma facut sa ii fac si mai multe probelme, cred eu . Tot timpul facea in asa fel incat gasea ceva de lucru, iar eu find cpiil tanjeam cu disperare dupa niste momente de joaca cu copii .La scoala nu mai spun, mergeam destul de rar 2 >3 zile pe saptamana sau nu mergeam cu saptamanile. Nu apucam sa ma integrez bine in clasa cu colegi caci iarasi trebuia sa lipsesc, pentru ca taicamio avea nevoie de mine sa ma duc sai pastoresc mieii, in locuri unde imi era frica; de cani, animale salbatice, si de miei pentru ca cateodata le venia cheful sa se joace si fugeau pana se rataceau incat n-ui mai aflam cu zilele..Binenteles ,aici ma astepta o bataie buna si sanatoasa pentru tata! pentru ca il vedem mai linistit dupa ce se descarca pe mine, iar dupa plecam inpreuna sai cautam .:) Iti spun sincer, nu imi gasesc cuvintele potrivite pentru a putea descrie acea stare de ura, furie care sa creat in interiorul meu pe toata perioada cat am locuit cu el .Prin toate aceste stari s-a creat in mine o dorinta deosebita de a lupta si ai demonstra ca nu sunt cum spune el.Dorinta asta de lupta am aplicato in toate lucrurile ce mileam dorit de la aceasta viata.Multe din dorintele pe care le-am avut in copilaria , astazi ma bucur in plin de el .. Sunt recunoscator UNIVERSULUI pentru tot ce am primit in aceasta viata, bune si rele toate au fost lecti de care am avut nevoie sa ma ajute sa ajung pana aici… ITI MULTUMESC PERA CA AM DAT DE TINE, PENTRU CA ATUNCI CAND RAMAN FARA FOTA ,ENERGIE DE A MERGE MAI DEPARTE REVIN SI TE CITESC . IN CATEVA MINUTE STAREA MEA SE SCHIMBA .TE FELICIT PENTRU ASTA….. DATORITA TIE AM DESCOPERIT CA TOT CE AM NEVOIE EXISTA IN MINE
Am obținut 4 la test. Iar ceea ce îmi doresc cel mai mult e un prieten adevarat și faimă. Uneori ma obsedează gândul ăsta de a avea faimă și chiar nu știu de ce, pentru că dacă mă gândesc bine, în profunzime, îmi dau seama că nu înseamnă chiar mare lucru.
Și acum vreau să trec peste un impediment, să imi demonstrez că pot ieși din zona de confort. Sincer, îmi e frică să mă amestec în treburile celorlalți sau să îi corectez sau pur și simplu să îmi spun părerea, însă vreau să ies din interiorul acestui cerc. Așa că sper să nu te superi daca îți spun că imperfectul verbului „a vrea” la persoana a III-a e „vrea” si nu „vroia”. Știu (sau cel puțin sper) că o să mă înțelegi că nu vreau să fiu răutacioasă, ci doar vreau să corectez o greșeală (pe care o folosesc, de altfel, destul de mulți). Initial, vream să trec peste, însă mi-am zis ca dacă stiu, de ce sa nu ajut și pe altul să știe? (Crede-mă, mi-a fost greu să scriu cuvintele astea, dar mi-am făcut curaj și am ieșit puțin din zona de confort.)
Și mai vreau și să îți mulțumesc pentru articolele tale. Recunosc, nu le citesc pe toate, însă cele pe care le-am citit m-au influențat considerabil și te consider un adevărat mentor.
Stai linistita kanghyeonjae ( apropo, esti din Coreea ? 🙂 ) ca nu cred eu ca Pera face ca trenul pentru ca la-i corectat la un cuvant gresit si isi ineaca amarul in vodca 🙂 . Singura cale de a iesi din zona de confort este exact ceea ce ai facut, asa ca felicitari.
Nu te mai scuza, ca e aiurea, iar daca primesti injuraturi, atunci nu poti decat sa te bucuri pentru ca doar asa o sa devii o personalitate alfa.
Fa exact ca mine, baga-te peste altii, da-ti cu parerea si corecteaza-i si pregateste-te sa incasezi pumni in bot :))
Off topic: De ce dracu’ nu pot pune emoticoane in comentarii?
nu am avut de a face cu nici una din situatiile de mai sus.
felicitari!
Buna,
Scorul meu e 4/10, deci e cat de cat ok.
Motivul care ma determina sa intru in discutiile pe subiectul libertate vs disciplina e pt ca am constientizat de curand ca si eu faceam aceeasi diferenta. La mine cea mai mare problema era fumatul, apoi obiceiurile alimentare.
Dupa 15 ani de fumat, cu mandrie spun ca sunt nefumatoare de 12 zile. E inca extrem de putin, insa constientizarea care m-a determinat sa ma scap de drog si dependenta e cea care face diferenta. Cred ca acest fapt este cel care ma va face sa fiu pt totdeauna de-acum incolo nefumatoare. Libertatea inseamana renuntarea la dependente, iar fumatul sau mancatul compulsiv/ nesanatos sunt unele dintre acestea. Ne e „lipsire” de libertate sa renunti la fumat, ci e redare de libertate.
La fel e si cu mancatul! Si asa cum zici, la fel ca tine, din cauza regulilor din copilarie referitoare la orele de masa si in functie de ce anume aveam voie sa mananc si ce nu, am dezvoltat acest plan razbunator in viata de adult: acum pot sa mananc ce vreau si cand vreau, pot si asa voi face! Acum nu-mi mai poti interzice, sunt libera sa fac cum vreau!
Ma lupt cu o dieta de vreo 3 saptamani, putin inainte de a renunta la fumat. Am reusit cu fumatul, cu dieta inca nu. Zilnic trisez. Slabesc 2 kg destul de repede, mai am inca 2 si e perfect. Dar nu pot, ca pun iar 1 kg inapoi si ma descurajez si-mi repet cat de aiurea e ca ma privez de mancare buna si dulciuri si aluaturi si junk-food. Si la capitolul asta simt ca sunt destul de aproape de momentul ala de constientizare care-ti intoarce oglinda si-ti ia valul de pe ochi. Stiu asta, pt ca detest felul in care arat si ma chinui tare mult, trebuie sa mai inteleg niste legaturi ca asta cu mancatul in copilarie…
Apoi va urma capitolul sport cu care am iar ceva dificultati in abordare, ar care cred ca va veni ca o activitate absolut fireasca pentru o viata mai sanatoasa.
E perfect acest articol, Pera. Mie mi-a facut un clic in plus… iti multumesc pentru inspiratie!
Daca te ajuta cu ceva …aplica logica urmatoare: vrei sa iti fie bine pe moment -cat mananci ceva nesanatos sau iti doresti sa iti fie bine pe viitor -pt. toata viata si sa nu mai ai mustrari de constiinta
3/10 Nu reusesc sa am niciun fel de relatie de iubire sau de prietenie de lunga durata, mereu cei de langa mine m-au parasit. Mereu am crezut ca aleg persoane nepotrivite si ca voi gasi candva si oameni care vor fi langa mine mult timp pana am constientizat ca problema ar putea fi la mine. Cea mai mare frica a mea e ca voi ajunge sa nu mai am pe nimeni langa mine si tare as vrea sa stiu cum sa nu imi mai sabotez relatiile.
scor 7
un scor foarte naspa as putea spune ! as fi vrut sa nu fie asa,dar incerc sa-l schimb scorul asta pentru copii mei! este f greu ptr k am linga mine o persoana cu mai putin orizont si cu viziune despre viata f saraca ! Istoria nu mai conteza ,iar schimbarea vine din interior,cum zice Zarnescu,alege neghina si arunca impuritatile,indiferent de relatie ! viata frumoasa este atunci cind nu ti se impune nimic,alfel…te ingrasi cu deciziile altora !
Urmăresc să dau inainte, și evoluez lent și uneori chiar deloc. Primul obstacol e teama, și da, am avut câteva incidente când eram mic, dar nu cred că are vreo legătura cu teama de a cădea din picioare. Am spus povestea mea la „ce vrei cu adevărat” . Am depășit-o puțin, dar nu de tot.
Da, imi doresc sa prosper!!! Dar mereu ma împiedica de ceva!!!! Bani, când ii am , risipesc foarte mult! Ajutând pe alți, mereu sfarsesc sa fiu dezamagita ……. De fiecare dacă , când ajut sunt , respinsă si umilita!!! Mereu ma gândesc ca asta ii prețul, bunătăți ????
Când eram mica , mereu dădeam un cadou ca sa fiu plăcută……..!!!!! Si am rămas cu obiceiul asta si acuma ….!!!!! Dar, ii bn pana dau ceva sau ajut cu ceva, apoi Iara ramân singura!!!!
Intru si eu in discutie.. 🙂
SDi eu am avut in copilarie multe… situatii de trecut peste ele.. si mi-a picat ceru-n cap cand am vazut ca s-au reflectat cel mai bine la varsta maturitatii cand majoritatea are curajul de a face multe lucruri, tocmai eu ma poticneam in cele mai mici lucruri si nu reuseam sa le fac si am cautat in urma.. si am rascolit sa vad ce si cum…Culmea! Cu reusite mereu pe primul plan.. dar din cauza apelativelor la modul general de genul : esti proasta.. oricum nu o sa ajungi departe.. creierasul meu a stiut repede sa le inmagazineze..
Asa mi-au aparut atacurile de panica si multe alte fobii de care nu scapam.. din temerile din trecut.
Chiar daca trecem de varsta copilariei, creierul stie foarte bine sa ia cu el tot bagajelul..:))
Chiar ca o ultima intamplare… asta vara … l-am infruntat pe tata plecand intr-o excursie in care el nu vroia sa plec si eu am facut ca mine, pe banii mei, culmea, fara sa-i cer niciun ban ca mi se parea corect. si daca m-am ambitionat.. logic ca au venit consecintele: te muti la tara!
si asa dupa excursie faceam naveta sevici-provincie in fiecare zi..
si intr-o zo stau eu si ma gandesc.. oare cum am ajuns in situatia asta si de ce?
si imi aduc eu aminte de ceea ce imi doream prin jurul anilor 12-13 ani cand ma duceam la bunici in vacanta: moama ce ar fi cand ma voi face mare sa locuiesc aici si sa am serviciu in Bucuresti si sa fac naveta si sa arat tuturor ca vin de la Bucuresti si imi permit sa locuiesc si aici..
la un momenta dat creierul meu: zis si facut! Asta iti doresti.. asta o sa ai.. stai doar sa vezi ce inseamna naveta in fiecare zi si cu servici.
Si iaca ca mi se indeplini dorinta!
Asa ca aveti grija ce va doriti, indiferent de situatie pentru ca sigur se va indeplini!
Ma scuzati.. am fost anagramata in unele cazuri in mesaj.. ma gandeam sa scriu la plural.. si una gandeam alta scriam.. ca dovada de ce spuneam apropo de creier.. Fi atent la obiceiuri! 🙂
Apreciez exercitiul. Si imi place Radu Gyr . Da, 8 am …si ce daca? 🙂
Buna. Eu am 3 de Da . Am avut o copilarie ff frumoasa dar pe parcursul adolscentei cam totul s a ruinat … asa ca din fetita de bani gata am ajuns saraca lu tata … Acum ce sa i fac sa i multumesc sau sa l injur?! Dar am invatat ca e mai usor sa arunci vina pe copilarie,pe ceilalti ,pe noroc,pe trecut pentru toate nereusitele tale si e mai usor sa gasesti motive sa nu faci un lucru decat sa gasesti motivatie sa l faci . Si am mai invatat ca restrictionarea unui lucru este direct proportionala cu dorinta la acel lucru… daca maine s ar spune ca ciocolata slabeste iar merele ingrasa … cam toata lumea s ar plange ca nu se pot abtine de la mere… deci e vorba de Autocontrolul fiecaruia si de alegerile lui zilnice … care cu timpul se transforma in obiceiuri…bune sau rele depinde cum le contruiesti tu zilnic… Asa ca singuri vinovati de nemultumirele noastre suntem noi insine iar fricile si fobiile noastre trebuiesc infruntate nu amanate .
5/10 Sunt pe muchia dintre cele doua tabere.FOaaaaaaaaarte interesant articolul si foarte util in dezvoltarea noastra.Asta da munca de descoperire a obstacolelor care te impiedica sa obtii ceea ce vrei.Deocamdt nu am anumite corelatii foaaarte clare intre blocajele mele si caauzele lor, dar chiar m-a pus pe ganduri acest articol si in mod clar am sa fac o cautare foarteamanuntita.Sigur ca aceste cautari imi vor lua ceva timp , dar se merita efortul.Multumim tare mult pentru articol Peraaaaaa !
0/10
nici n-am stiut ca am avut o copilarie atat de fericita…
acum, ca ma gandesc un pic….parca a fost chiar asa…
Buna! Eu am 8 la test! Cred ca sunt o mare luptatoare! Dar nu pot depasi un lucru! Cam la 2-3 saptamani cad intr-o tristete imensa!aparent nu am motiv si imi e tare greu sa o depasesc! A depasit cineva lucrul asta? Cum?
Salut Marina!eu am trecut prin asta si am reusit sa-mi depasesc starea facand sport de 3 pe sapt ,cel putin iar dupa ce am inceput sa merg si la cursuri de salsa am momente in care ma simt foarte fericita,asa fara motiv.Acum am foarte rar momente in care ma intristez.Te pup!numai bine!
Tocmai am avut o revelatie si simt nevoia sa o impartasesc!
In legatura cu dorintele si indeplinirea lor: atunci cand eram mici aveam ft. multe dorinte, chiar si dorinte legate de ceea ce ne doream sa ne aduca Mos Craciun…iar cum de multe ori, ce ne doream nu primeam niciodata, in subconstientul nostru noi credem ca tot ce ne dorim nu poate sa devina realitate, desi constient ne dorim.
Sau atunci cand ne-am dorit ceva, am facut cativa pasi, iar apoi am abandonat….pt ca nu credeam cu adevarat!
Promisiunile facute in copilarie de parintii nostri, sau contitionarile; ex.: Daca esti cuminte, iti iau x, si nu se intampla niciodata….ne-a afectat credinta in dorinte si increderea in noi si in ceilalti.
Sper sa va ajute revelatia mea!
Si aveti incredere in voi si in dorintele voastre!
Spor la treaba!
Desi, acum, adulti fiind dorintele depind numai de noi, in subconstientul nostru credul functiona o legatura : dorinta = imposibilitate.(desi, in copilarie dorintele noastre erau indirecte si conditionate de adulti)
Prin constientizare, rupem legatura dintre dorinte si imposibilitate, si devine dorinta = posibilitate.
Credinta in dorinte! Desi demulte ori credeam ca credem, nu credeam cu toata fiinta noastra, erau indoieli si incredere in imposibil.
Deci, e important sa ne capatam increderea in doirinte, in noi si in ceilalti.
Pt. ca atunci cand crezi cu putere, treci la actiune si o duci pana la implinire!
Mult succes, tuturor!
Felicitari pentru tema abordata!
Eu am o intelegere oarecum diferita a comportamentului rebel care ne caracterizeaza in special in primii ani de contact cu viata de adult;Emotiile datorate interactiunii cu viata reala de adult,cu dificultatile de inceput de drum in viata,ne transforma,scotand din noi frustrarile acumulate;problema este ca aceste emotii,s-a demonstrat stiintific ca sunt si cauza tuturor bolilor,iar rezolvarea lor asigura inclusiv tratarea cancerului
https://www.youtube.com/watch?v=Z57uBCcOdvI
7/10 am citit toate comentariile, n-am putut să trec cu vederea ceea ce au de spus oamenii care au trecut prin aceleaşi probleme ca si mine şi nu numai. E greu, dar nu imposibil, avem un exeplu aici Pera, care îşi etalează problemele şi ştim cu toţi că nu e uşor să ne deschidem si să recunoaştem că da, am avut probleme. Dar ce ma bucur că vrem să facem ceva pentru asta. Vrem să avem o viaţă fericita. Vrem schimbare. Important este că vrem. Nu ne iese din prima, e in regulă, să ne iertam pentru asta. Poate in copilarie am fost pedepsiţi că nu am făcut una sau alta. Dar pe noi ce sau cine ne poate împiedica să nu ne iertam? Să fim părintele nostru , să ne luăm in braţe să fim blanzi si buni cu noi înşine şi in acel moment intim să ne dăm o explicaţie aşa cum ne-am fi dorit să o primim de la părinţii noştri şi n-am primit-o. Incercam, încercăm si iar încercăm. Eu zic să nu ne dăm bătuţi. Avem dreptul să fim fericiţi. Acesta este un comentariu de auto încurajare şi aproape că m-am convins. 🙂 Vă pup
Una dintre cele mai mari traume ale copilariei mele este faptul ca am fost crescuta de bunici, pana la 13 ani am avut parinti de weekend. Imi amintesc ca mama imi zicea mereu ca trebuie sa se duca la serviciu, ca sa faca bani… Asa am ajuns sa urasc serviciul si sa imi jur ca eu nu o sa am serviciu… Si ca dovada, am 31 de ani si nu cred ca am lucrat mai mult de 1 ani cu contract de munca pana acum… O alta chestie, am mari probleme cu banii… cred ca nu reusesc sa ii fac, tocmai din cauza ca am crescut cu ideea ca pentru a face bani, trebuie sa iti ignori familia, persoanele iubite… iar cum in copilarie nu m-am simtit deloc iubita, probabil acum ma sabotez sa nu fac bani, tocmai pentru a ma simti iubita… ar mai fi multe traume pe care mi-am dat seama ca le am din copilarie… asa multe, ca nici nu stiu cu care sa incep sa lucrez…
Interesant exercitiul.acuma i mi da u seama si eu de multe citind articolul tau.Continui sa incerc sa slabesc .ajung la greutatea dorita si revin iarasi de unde a m plecat.
Bună tuturor … Am 23 de ani și de cam 1 an și jumătate nu am avut relații serioase cu sexul opus .
Mi’am dat seama recent ce mă sabotează sau cine … răspunsul : SIMPLU, EU SINGUR !
Bineînțeles cu „ajutorul” experiențelor mele din copilărie ; am ajuns chiar acum un an jumate când am ieșit dintr’o relație de aproape 3 ani sa îmi JUR eu mie ,ca nu o sa mai am pe cineva pana nu o sa am un loc al meu unde sa pot sa fac ce vreau și când vreau fără sa dau nimănui socoteala .
Fiind singur si experimentând mult în ultimele luni cu diferite persoane , mi’am dat seama ca în inconștientul meu revin niște vorbe de’ale mamei mele de când eram copil și crescând cu ele : ” Cătă cine crezi ca o sa te vrea dacă nu ai nimic sa îi oferi , dacă nu ai casa ,dacă nu îi asiguri nimic ! ” … trist , dar acele vorbe și acum mă urmăresc și am realizat asta deoarece oricate persoane cunosc și le place de mine sau îmi dau de înțeles că vreau mai mult de la mine … Eu îmi zic inconștient ca nu se poate sa meargă dacă eu NU AM NIMIC . Când defapt eu am tot ce am nevoie sa fiu cu cineva …
Cu toate astea, eu sunt fericit ca am realizat astea toate , bineînțeles citind foarte mult dezvoltare personală în ultimul an și aplicând foarte mult din tot ce am citit , simt ca sunt pe drumul cel bun și apreciez ca în perioada asta mai mult de singurătate am lucrat mult la personalitatea mea .
P.s. Am crescut și fără tata de la 10 ani , ei fiind divorțați. Și asta a contat .
O zi buna va doresc tuturor, multă sănătate!
Salut Catalin,
Felicitari pentru constientizare!
Alege-te pe tine si vocatia ta! Investeste in tine! Iubeste-te si alege sa evoluezi! Inconjoara-te de oameni frumosi si proactivi, oameni asemanatori tie, construieste relatii de calitate si bucura-te de viata!
Singura persoana careia trebuie sa-i oferi ceva in aceasta viata esti TU! TU esti cea mai importanta persoana din viata ta, si apoi restul!
Nu ai nevoie de o persoana de sex feminin care sa-ti valideze calitatile si valoarea ta ca om! Cine te va iubi, iti va fi alaturi si va alege sa construiti impreuna! Nu trebuie sa oferi nimic nimanui; oferi doar din placerea ta, cand vrei.
Nu te grabi sa te avanti in relatii de cuplu serioase la asa o varsta tanara! Bucura-te de viata si fii constient de faptul ca toate persoanele care intra in viata ta, vor iesi la un moment dat din viata ta.
Alege-te pe tine! Alege evolutia ta!
Mult succes in tot ce intreprinzi!
Multumesc cu recunostinta!
8 la test!
Salut Pera! eu am 3 de Da pt perioada din copilarie,doar ca traumele mele au fost dupa 30 de ani in timpul casniciei,noroc ca nu a durat decat 3 ani si am renuntat la timp.Insa simt ca am ramas cu blocaje,pe care desi le constientizez ,nu reusesc sa le depasesc.Ma observ deseori ca mananc si fumez compulsiv.
Excelent materialul. Parca e o oglinda in care ma vad.
am si eu un sabator inside…pe partea de job, stiu cum o face dar inca nu stiu de ce o face.
Simt ca ma distrug singur.
Pera,
Ba ne ridici , ba ne cobori . Acu’ dupa ce am citit ma doare sufletelul , adanc , incet si surd. Ma doare ca repet unele greseli cu copiii mei 🙁 , ma chinuie si ce am trait.
Ne esti dator sa ne dai si leacl acum. Stiu ca o vei face si iti multumesc anticipat.
La test am obtinut nota 5. Articolul este foarte bun insa nu vad o rezolvare a problemei asteia. Eu cand eram mica,la vreo 5 ani mi.am promis ca niciodata nu voi face eu ce vrea iubitul/sotul. Daca vrea sa faca ca mine , bine, daca nu, eu nu ma las calcata in picioare de el, asa cum facea mama. Acum am gasit un baiat special care ar face aproape orice pentru mine. Dar acum tot timpul incerc sa il fac sa ma asculte cu orice. Ii interzic chestii doar ca sa imi confirm ca el face cum zic eu mereu…il teroizez si imi este frica. Daca intr.o zii se va satura…pe deasupra sunt si foarte geloasa si am frica de singuratate,pt ca mama in copilarie a plecat de repetate ori in strainatate iar eu am ramas cu bunica. Iti imaginezi cum este relatia mea in aceste contitii. Imi doresc enorm sa scap de toate astea.dar cum?
Multumesc! 10 la test
5chestiuni le am avut in copilarie care reies din testul de mai sus, lucrurile pe care le vreau sunt independenta,iubire,bani,vocatie nu le am obtinut sunt student si nu ma impiedica asta dar ceva din interior sim ca ma inhiba si nu am destul curaj pt a obtine aceste lucruri.
8! Nu am destul curaj. Adica, in primul rand, citesc carti, fel de fel de carti de psihologie, motivatoare, dar cand ma apropii de fete, pur si simplu ma fastacesc si dau…rateu. Cum sa-mi fac curaj?
Am un scor de 4 la test.
Vreau sa descopar daca e ceva din copilarie in legatura cu increderea si siguranta de sine,mai ales ca parintii imi spuneau mai mereu ca nu pot face aia ca sunt mic(supraprotejare) iar acum cand incerc ceva nou am nevoie sa simt foarte multa incredere ca sa ma apuc altfel sunt blocaat sau nu fac nimic.La fel si in relatiile cu oamenii: teama de a spune ceea ce gandesc
O poveste foarte interesanta si extrem de utila. Sincer, nu stiu exact ce as alege. Trebuie sa tinem cont si de aspectul fizic, dar sa nu facem sacrificii enorme. Cred ca exista o modalitate de a ne gasi un stil de viata care sa ne placa, nu pe care sa-l practicam de nevoie, si in acelasi timp sa fie si sanatos dar sa ne ajute sa ne mentinem bine.
9 din 10….Să înțeleg că am parte de băutori fruntasi pt ca am avut in familie așa ceva? Că slăbesc greu și mă îngraș repede, pentru că am avut o lipsă in copilărie? Că nu mă pot lăsa de fumat, pentru că nu am fumat până la18ani dar toti fumau in jurul meu? Pentru că nu am avut in copilărie, incerc sa mă descurc singura, fără să depind de nimeni, ajutând chiar si pe alții? Și care este metoda de rezolvare? Băiatul meu avea o problema când intra in debara.Simtea că se sufocă. Acolo îl trimiteam când făcea o năzbâtie. L-am întrebat dacă pățește așa in alte spații mici. A zis că nu.I-am amintit de copilărie, cum statea pe scaunel in debara și se ridica doar cond îi spuneam eu.Dupa 5-10 minute, dar au fost de ajuns. De când a aflat, a scăpat de acea senzație de sufocare Ce se va întâmpla cu problemele mele după acest articol?
Din cauza problemelor din familie am ajuns să mă îmbolnăvesc de atacuri de pani ca.E foarte greu ca cei din familie care a-r trebuii să te sprijine,te înjosesc și i- ți spun ca nu ești bun de nimic și nu va ieșii nimic bun din ține.Traumele acestea mă însoțesc și acum la 45 de ani.Încerc sa- mi repar viață învatind de la alții tot ce mi se pare mai bun și Încerc să uit trecutul urit și rinced
7 din 10
Tot timpul mi-am dorit sa slăbesc si sa arat bine. De mai multe ori mi-am atins obiectivul, dar cum e si in povestea cu băiatul, pentru ca mama imi spunea mereu ca sunt fetița si ca trebuie sa slăbesc ca sa fiu plăcuta si iubita, in momentul in care ating greutatea mea ideală si oamenii încep sa ma complimenteze in mintea mea se deplasează ‘ia hai sa ne îngrășăm! Sa vedem, ma mai iubiți si așa?’
Pe lângă asta mai este o poveste de care mi-am dat seama cu ceva timp in urma.
Când eram mică mama tot timpul striga la mine, sau făcea ce făcea dar numai bine nu ma simțeau in preajma ei.
Sigurele momente in care eram lăsată in pace era atunci când mâncam.
Din acest motiv, atunci când sunt sub stres sau din orice motiv simt frica sau orice alta emoție negativă, simt nevoia sa mănânc, mult…
Perfect, acum știu, dar..
Cum scap o data pentru totdeauna de asta?
Mama mea nu si dorea o fata,vroia baiat…dar am venit eu…primul copil ,o fata!!!Am auzit o de multe ori cum zicea cu zambetul pe buze ca i venea sa mi puna perna pe gura sa mor,pt ca nu ma vroia,pe mine m a marcat!Apoi m au crescut bunicii de la 2 sapt pina la 7 ani ,la 10 ani parintii se desparteau,mama la tribunal a zis clar ca nu ma vrea,dar eu in fata judecat am ales o pe ea ca pe tata nici nu l cunosteam bine!Si asa am avut o copilarie in care mama ma scotea des pe poarta zicandu-mi :du te la tatal tau ca ti am zis ca nu te vreau!”Ramaneam o zi doua pe la prieteni pina se calma.Astazi sunt mama de doi copii….le ofer dragoste dublu,si portia ce mi a lipsit mie!Nu am prea multa incredere in mine,desi sunt iubita,am dubii….nu sunt obisnuita sa fiu iubita,e greu de crezut!Copilaria lasa sechele,daca nu e una cu stalpi de sustinere ca dragoste si intelegere…
Am incercat sa slăbesc (mersul la sala consecutiv, urmare unui program, dar la fel ca tine cand ajung acasa programul meu devine cu susul-n jos. Si mai am o problema. Ciocolata,ma gândeam la 3 zile sa i-au o bucățică ca sa nu intru in sevraj…cam asa
Eu am o problemă cu punctualitatea. De fiecare dată întîrzii cînd trebuie să mă văd cu un prieten.
Buna nota mea este 4/10 destul de Ok părerea mea . Mereu mi-am dorit ce toți ne dorim in primul rând bani Și sa fim liberi sa scăpăm de monotonia zilnică, după care mereu mi-am dorit sa fac sport sa călătoresc iminplace aventura și mereu mi-am dorit sa ma înroleze in armata și când sa fac ceva și încep sa fac cevabma blochez și nu mai fac nimic și a-și vrea sa trec peste acest lucruri care ma tine in loc .
Am doar 1 la test, si anume ca bunicul meu a fost depresiv si zacea la pat, desi nu cred ca a vrut sa se sinucida. In ciuda faptului sunt tot gras, ce sa fac ?