Rezumat episodul 1 pe care il poti vedea aici.
Stresul parintilor si al mediului inconjurator precum si traumele suferite in copilarie aduc modificari creierului copilului care afecteaza:
Autocontrolul
Sistemul opioid care produce endorfine responsabile cu starea de bine si alinarea durerii fizice si emotionale, sufletesti, psihice
Circuitul si receptorii de dopamina responsabili cu placerea si motivatia
Astfel, copilul crescut intr-un mediu stresant sau care a suferit traume psihologice va ajunge sa aiba un creier vulnerabil la substante sau comportamente care alina durerile psihologice, ii distrag atentia de la ele sau il duc intr-o alta lume paralela pentru a nu confrunta realitatea.
Traim intr-o lume in care putem spune ca foarte multi oameni au o dependență de substanta sau de anumite comportamente iar societatea in loc sa ajute la vindecare, creeaza oportunitati prin care sa ia banii acestor oameni bolnavi, profita de pe urma slabiciunilor celor care nu au nicio sansa sa se abtina sau sa se opuna.
Si eu sunt unul din acesti oameni insa am decis sa nu folosesc trecutul ca scuza si sa traiesc deasupra demonilor interiori si deasemenea sa imi aduc contributia la trezirea noastra colectiva.
Daca data trecuta am explicat cauzele care ne fac dependenti si ca la inceput creierul nostru nu are nicio sansa, azi vorbim despre vindecare si eliberare pentru a putea sa intram in noua noastra viata si poate pentru prima oara dupa foarte mult timp sa putem spune ca traim viata din toata inima si ca ne bucuram de adevaratele ei placeri.
Cea mai mare si puternica depedenta a mea a fost de mancare pentru ca era substanta cea mai ieftina si cea mai accesibila pe care o gasesti pe strada.
A durat 8 ani de zile.
Azi vei citi despre lupta cu aceasta dependenta, care este solutia rapida si eficienta care nu necesita ani de zile de psihoterapie care actioneaza pe cauza mancatului si nu pe simptom.
Cu camasa in pantaloni
Era ora 23.
Ma pregateam sa ies in club.
Eram burlac, aveam 30 de ani. Era luna august si seara asta avea sa consemneze o premiera pentru mine.
Era pentru prima oara cand imi bagam camasa in pantaloni inainte sa ies in club.
In ultimii 6 ani avusesem o burta care oscila intre burta mare si burta foarte mare. Nu se punea problema unei camasi in pantaloni.
Ma uitam in oglinda, din cap pana in picioare si ma admiram.
Cred ca pentru prima oara in foarte multi ani, imbracat de iesit, imi placea ce vad si intelegeam ce inseamna sa ai o imagine de sine sanatoasa, cel putin la capitolul fizic.
Aratam mai tanar.
Pentru mine era o victorie uriasa.
Cand ma uitam la pozele ”inainte si dupa”, diferenta la față era uriasa.
Insa povestea de abia acum incepe.
Corp de slab, comportamente de gras
Imi folosisem vointa, restrictia alimentara si cel mai important, de departe, pe antrenorul Sorin Fritea.
Omul asta m-a carat efectiv in spate intr-o batalie uriasa pe care el isi dorea ca eu sa o castig mai mult decat imi doream eu.
Pe atunci nu stiam mai nimic despre cauzele dependentelor, despre mancatul emotional, despre stres si nici macar nu banuiam ca am un creier vulnerabil la dependente, desi pana la 30 de ani rulam mancarea, jocurile pe calculator, pariurile si pornografie ca vicii constante si dependente.
Dar daca mi-ai fi spus ca sunt dependent, te injuram!
Eu? Dependent? Eu sunt puternic. Eu sunt ALFA.
Si uite, am slabit.
E dovada suprema ca am vointa, putere interioara si disciplina, nu?
Ei bine, NU.
Era un artificiu pe care il reusisem.
In 9 luni de zile slabisem si asa cum am spus, cearta constanta a lui Sorin, umilinta la care ma supunea spunandu-mi ca sunt slab, ca nu am vointa, ca ma mint pe mine, ma infuria si din furia asta, cumva, am reusit sa inclin cu greu balanta in favoarea mea, caloric vorbind, si sa slabesc.
Insa eu in interior eram aproape neschimbat.
Eram acelasi Pera, cu aceleasi slabiciuni si vicii.
Eram acelasi Pera, ultra-sensibil la situatii stresante, in cautare de medicamente care sa ii aline suferinta sufleteasca.
Eu nu stiam asta si ma lasam pacalit de oglinda, insa Sorin stia.
Nu intelegeam de ce dupa 25 de kilograme slabite, Sorin tot ma certa.
Ce dracu mai voia de la mine?
Dupa cativa ani am inteles ca el vedea dincolo de grasime, muschi si corp fizic.
El vedea adanc in sufletul omului si stia ca atitudinea mea si felul meu de a fi nu s-au schimbat prea mult.
Eram in continuare superficial si incercam sa aleg calea cea scurta pe cat posibil, dar mai mult, vedea ca sunt acelasi depedent cu obiceiuri proaste care incearca sa le mascheze si minte legat de asta.
KEBAB
Stii cum am slabit 25 de kile?
Cu 1 kebab pe zi.
Langa locuinta mea e o scoala generala si langa scoala e un butic ce are kebab si hamburgeri.
Desi acum slabisem mult, pofta mea de kebab era la fel de mare.
Nu ma puteam controla.
Era un demon care ma impingea spre buticul cu kebab, in fiecare zi la ora pranzului.
Eram burlac, singur acasa, nu gateam si mi se facea foame.
Incepeam sa salivez si apoi incepea pe pilot automat obiceiul meu zilnic. O luam frumos la pas spre butic si faceam 6 minute pana acolo.
Un kebab mare are 1000 de calorii.
Ca sa slabesc, trebuia sa fac sport si sa mananc mai putine calorii decat are nevoie corpul meu daca nu face nimic, adica metabolismul meu bazal.
Asta inseamna pe la 1250-1400 de calorii pe zi.
Masa mea principala era kebab-ul, cu multa maioneza si cartofi.
Dar asta inseamna ca mi-am cam mancat caloriile pe ziua aia.
Asa ca restul zilei era un chin si o lupta feroce, ca sa nu mai bag nimic in gura.
Nu imi placeau legumele si fructele, deci corpul meu nu primea vitamine.
Nu mancam fibre destule, deci eram constipat.
Nu mancam proteina destula ca sa pun masa musculara.
Asadar, eram slab, dar slab/bolnav cum numesc eu acum fenomenul asta.
Bagam in mine maioneza, paine si cartofi, adica grasimi rele si carbohidrati, care teoretic iti dau energie iar ce nu se consuma, se depune.
Aratam ca un om bolnav.
Maica-mea urla la mine panicata de fiecare data cand ma vedea. Prietenii banuiau ca am o boala grava terminala. Eu ma simteam mai bine ca niciodata pentru ca eram mai usor si nu mai caram sacul de cartofi de 25 de kile dupa mine, insa pe termen lung nu as mai fi rezistat mult.
Nu eram doar slab ci eram slabit din toate punctele de vedere.
Creierul nu mai primea nutrientii de care are nevoie, si corpul meu nu mai functiona normal.
Slabisem, si era o victorie.
Insa doar de suprafata.
Sorin stia asta si mai ales stia ca eu nu scriu adevarul in jurnalul alimentar pe care il verifica saptamanal. Insa eu nu recunoasteam nimic.
In caiet scriam piept de pui cu salata, in realitate era kebab cu multa maioneza.
DAR SLABEAM, corect?
Asa ca dupa 18 luni de antrenament cu Sorin, mi-a spus asa:
”Cand plec de acasa si stiu ca vin la sala sa lucrez cu tine, am inima grea. Tu dupa toate lunile astea nu ai invatat mai nimic. Te minti in continuare pe tine si nu mai vreau sa lucrez cu tine”.
Cu alte cuvinte, m-a dat afara.
Nu m-a felicitat ca am slabit 25 de kile, nu mi-a spus ca am realizat o victorie. Se purta cu mine ca la inceput, ba chiar mai rau pentru ca acum a vazut ca sunt un caz foarte dificil, incapatanat si putin dus cu pluta.
Si in scurt timp, aveam sa inteleg de ce.
Revelatia: ce bagi in gura e totul.
A urmat un an de zile in care nu m-am mai antrenat cu Sorin si am facut crossfit. Aveam un antrenor foarte bun, faceam un antrenament in plus pe saptamana, fiecare antrenament dura mai mult si ardeam cel putin dublu calorii comparat cu antrenamentele lui Sorin.
Dupa un an, m-am ingrasat 12 kile. In fiecare dimineata treceam pe langa cofetaria Codrina si aveam merdenele super bune.
Nu ma puteam abtine.
Smerit si invins, m-am intors la Sorin care m-a primit in 2013 si de atunci lucram impreuna fara intrerupere.
De abia la 2 ani si jumatate de la inceputul aventurii mele pentru a slabi, am ajuns unde era nevoie sa ajung: la adevarata transformare de care aveam nevoie.
Una nu doar fizica, ci psihica, sufleteasca, spirituala.
Faptul ca am fost gras era doar un efect. Mancatul meu compulsiv era doar o consecinta.
Tot sportul si dietele din lume nu ma puteau salva de ceea ce sunt eu in interiorul meu, de sufletul meu ranit si de creierul meu atat de vulnerabil la dependente.
In anul ce a urmat, am inceput sa studiez mai mult ca niciodata neuro-psihologia si spiritualitatea pentru a putea patrunde adanc in lumea mea interioara.
Am coborat in abis ca sa ma intalesc cu demonii mei si acolo am intalnit ranile mele, abandonurile, abuzurile, fricile si traumele.
Dupa o lupta dura, am realizat ca demonii mei sunt acolo si nu pleaca niciunde.
Am inteles ca violenta impotriva lor este un act de agresiune indreptat impotriva mea si pentru prima oara in viata am invatat ce inseamna sa fiu tolerant cu mine ca si intreg, cu lumina si intunericul din mine.
Am inceput sa simt un pic din ceea ce se cheama iubirea de sine si am invatat sa ma calmez si sa ma relaxez in fata vietii.
Demonii nu puteau fi infranti, dar puteam invata sa traiesc deasupra lor.
Atent, vigilent, lucid, pentru ca oricand puteam aluneca rapid inapoi in iadul meu interior.
Vindecarea a inceput cu mancarea apoi s-a resfrant asupra tuturor dependentelor pentru ca acum am mers la radacina.
Intr-o zi a venit la mine o fata care face Reiki. I-am spus ca in fiecare zi mi-e pofta de placinta cu mere si merg la Kaufland sa mananc. Ca o provocare, i-am zis ca daca tot e asa smechera cu energiile, sa ma ajute sa scap de pofta de placinta cu mere.
Fara sa schiteze vreo emotie, mi-a pus palma pe piept si a tinut-o acolo 5 minute.
Dupa care mi-a zis ceva ce nu stia nimeni si chiar si eu uitasem:
”Cand erai mic, bunica ta era foarte restrictiva cu tine la mancare. Aveai ore fixe de masa si tie nu iti convenea asta. Iti era foame si la alte ore dar trebuia sa astepti ora fixa asa ca ti-ai promis tie ca atunci cand vei creste si vei avea putere si libertate, vei manca orice vrei, la ce ora vrei fara sa dai socoteala nimanui”.
De la 22 la 30 de ani, am mancat de toti banii.
Ce am vrut eu, cand am vrut eu, si nu era nimeni care sa mi se poata puna in cale.
Am ramas putin socat dupa aceasta intalnire si in urmatoarele 3 zile s-a intamplat ceva foarte interesant.
Nu mai simteam pofta de placinte cu mere.
In ziua a doua, inca socat de intamplare, am zis sa ma supun la un test.
Exista in drumul meu spre sala de sport o mizerie de magazin ce facea niste sandwichuri calde incredibil de bune. Cu maioneza, porumb, sunca, paine prajita, tot ce trebuie pentru un pofticios, un rob umil al lui Dumnezeu.
De fiecare data cand treceam pe acolo nu ma puteam abtine, mirosul ala ma innebunea, imi era foame si ma opream sa imi iau un sandwich.
De data asta, nu imi doream sa ma opresc dar am vrut sa fac un test. M-am oprit de pe bicicleta, m-am apropiat cat de mult am putut si cand mirosul era peste tot in jur, am tras cat am putut de mult aer in piept.
Am tras pe nas mirosul de sandwich cum trag copiii de bani gata ultima linie de cocaina de la petrecerea de la Loft.
Mi-a intrat mirosul acela inconfundabil prin nas pana in creier direct.
Apoi, am asteptat.
In toti anii precedenti, comanda ar fi fost facuta deja.
Acum, mana nu s-a dus spre buzunar sa scoata bani.
Ma uitam ca boul la meniul afisat si nu simteam nimic.
Pentru prima oara, puteam sa aleg.
Si pentru prima oara, nu imi era pofta.
Asa ca aveam de ales sa mananc de foame, nu de pofta.
Am plecat pentru ca am putut.
Acasa pe masa era o placinta cu mere si desi inainte as fi inhalat-o in secunda doi, acum era a doua zi cand statea neatinsa pe masa.
Ce mi-a facut fata asta cu energiile ei?
Aveam sa aflu in curand.
Imi crescuse vibratia energetica.
Dupa 3 zile insa, pentru ca a fost o interventie din exterior asupra mea si nu un efect firesc al muncii cu mine insumi, am inceput sa revin la normal.
Si atunci am stiut ca orice dependenta se poate vindeca, orice pofta poate fi adusa sub stapanire si ca sportul si alimentatia, pot fi de 5 stele.
Fara sprijin psihologic, mental si emotional si fara munca sufleteasca si spirituala, nu avem nicio sansa sa devenim stapani ai propriilor noastre vieti.
Am inteles atunci ca daca esti un om predispus la dependente, din motivele pe care le-am enumerat in episodul trecut, nu ai viata.
Esti doar un sclav al poftelor, o caricatura umana.
Ca si dependent, stresul din viata de zi cu zi sau cel permanent in urma unei traume va fi acolo si zi de zi te va face sa cauti o substanta sau o activitate care sa aduca alinare si cel mai probabil vei deveni dependent rapid.
Acelasi stres, prin hormonul sau, cortizolul, provoaca o aciditate in corp ce duce la boala cronica.
Buna! Chiar m-a dat pe spate acest articol. Nu am dependente dar am lupus, o boala a sistemului imunitar care se spune ca poate aparea atunci cand parintii se cearta continuu. Asa s-a intamplat si la mine. De cand ma stiu parintii mei stau tot intr-o cearta, la prima vedere acest lucru nu parea sa ma afecteza dar se pare ca nu a fost chiar asa. Ambii parinti au suferit in copilaria lor, mama fiind adoptata iar taica-miu a fost dat mai la o parte de catre parintii lui. Acest lucru s-a rasfrant foarte evident in comportamentul lor. Ma bucur ca ai scris acest articol, cel putin acum am o baza de plecare.
Cand esti dependent si slav al poftelor, nu ai motivatie si nu simti placere decat daca iti dai cu ceva substanta ( mancare, alcool, droguri) sau un comportament ( pariuri, internet, cumparaturi si o mie altele).
Creierul unui dependent nu produce destula dopamina si nu exista destui receptori care sa o capteze, deci lipsesc placerea si motivatia pe care un om normal si sanatos si le-ar lua din micile bucurii ale vietii.
Dependentul are nevoie de o DOZA de ceva.
Ca si dependent, esti ca un puscarias al propriilor dependente.
Cand am realizat acest lucru, cand am simtit cum este pentru o clipa sa traiesti liber de pofte si dependente, am urlat:
Vreau sa traiesc!
Vreau sa incep sa imi traiesc viata din plin, pentru ca pana acum, aproape toate resursele mele mentale, sufletesti, fizice, s-au consumat pe procurarea drogului preferat la momentul respectiv si apoi pe consumarea lui.
Ai citit mai sus ce batalie am avut de dat cu mancarea. Ani de zile, chin, suferinta, lupta si durere ca sa slabesc si chiar si atunci, puteam oricand sa alunec inapoi.
Daca atunci am reusit, nu e datorita mie cat datorita lui Sorin, a sotiei mele Oxana, a grupului de sprijin extraordinar pe care l-am avut in viata mea.
Ei m-au inspirat si mi-au alinat sufletul ranit de traume si flamand de iubire, acceptare si atentie.
Au existat insa dependente in viata mea despre care nu stie aproape nimeni decat franturi.
- Pariuri
- Alcool
- Jocuri pe calculator
- Internet
- Munca
- Pornografie
Pentru ca sunt un om vulnerabil la dependente.
Dar acum, ca am vazut cum e viata in iad si in rai, nu mai vreau sa ma intorc in iadul dependentelor.
Si am gasit solutia.
Mi s-a parut amuzant ca ieri o fata care a citit episodul 1 mi-a scris :
Am citit articolul, ai dreptate, doar ca pentru mine, cel putin, nu este nimic nou. Ori fix asta caut, ceva nou, o solutie mai rapida si eficienta, care sa actioneze pe cauza si nu doar pe simptom, prin care sa reusesti sa rezolvi aceste probleme din radacina ceva mai repede, nu in ani si ani petrecuti in terapie.
Asta ne poti oferi? Multumesc.
Da, pot oferi asta.
Exista o cale, singura pe care o stiu, si se numeste INSULA ALINĂRII.
Noi dependentii, putem fi foarte greu ajutati din exterior si atunci cand vine ziua cea mai grea si vrem sa punem STOP, trebuie sa ne creem un spatiu, o lume, in care sa fim protejati si in siguranta.
Am descoperit 30 de solutii diferite care puse la un loc, ne ajuta sa creem aceasta insula in care dependentele si poftele noastre sunt tinute la margine si noi in sfarsit putem sa ne traim viata din plin, eliberati.
Eu nu vreau sa iau drogul nimanui.
Dependentilor le este frica de oameni care le promit eliberarea de dependenta pentru ca nu isi pot imagina viata fara drogul sau drogurile preferate.
Eu nu sunt inamicul.
Eu doar spun ca exista o viata extraordinara dincolo de dependente si pofte.
Si cu permisiunea ta, am sa iti arat un pic din aceasta lume extraordinara si daca vei dori, poti sa ramai acolo sau sa te intorci la ce traiesti acum.
Uneori beau wisky si imi place.
Alteori mananc un kebab.
Mai bag si cate un joc pe calculator desi am mult mai putin timp acum.
Nu m-am mai ingrasat niciodata in acesti 4 ani, mananc de toate si nu mai imi apar bube pe mine de la stres.
Am muncit insa ani de zile pentru a mai adauga o solutie, pentru a mai gasi un raspuns si pentru a-mi crea aceasta insula.
Si vreau sa o ai si tu.
Daca si tu vrei.
In episodul 3, de sambata, iti voi vorbi despre insula alinarii si cum poti sa o creezi si tu pentru tine.
As aprecia enorm daca in mesajele de sub articol mi-ai spune daca ai vreo problema cu poftele si care este lupta pe care o duci.
P.S. Pentru ca ai avut rabdare sa citesti, iti mai dau 2 poze bonus 🙂 Pera gras si Pera slab langa Oxana 🙂
21 de răspunsuri
Ma lupt cu kilogramele in plus si cu lipsa dorintei de a face exercitii, inca nu am gasit cheia… Prin urmare, ma confrunt cu multe frustrari, offf….
Sunt dependenta de dulciuri (in special cele cu ciocolata), recunosc! Nu am probleme cu greutatea, pentru ca intotdeauna am grija ce si cum mananc si ma ajuta si metabolismul (1.66 si 52 de kg).
Dar revenind la dependente si cauze, de fiecare data cand sunt stresata, trista, deprimata, ma duc la magazin si revin acasa cu punga de dulciuri.
Lupta este sa consum cat mai putine dulciuri si am perioade (cateva saptamani sau o luna) in care incerc sa mananc mai multe fructe si sa renunt la ciocolata. De multe ori imi iese, dar alteori ma las coplesita de pofta si dorinta imediata si nu reusesc sa ma abtin.
Ai dreptate!
O lupta similara duc si eu de cativa ani; ai descris atat de bine cauzele problemei in cele doua articole de pana acum! Traumele copilariei (abandonul, respingerea si agresiunea) mi-au afectat dezvoltarea emotionala, astfel incat imi reduc nivelul anxietatii cu ajutorul mancarii (in special dulciuri).
Frumoasa povestea ta, astept cu nerabdare continuarea!
Ai dreptate ,Pera…mare dreptate.
Chiar daca stii totul despre cum te distruge acea substanta de care esti dependent(oricare si arice ar fi ea),nu te poti opri fara ajutor.Ranile sunt adanci ,vechi ,atat de bine ascunse incat s-au cicatrizat de mult ,nu le mai bagi in seama, nu mai dor ..altfel…poate ne-am opri din acest proces de AUTODISTRUGERE CONSTIENTA.
De mai bine de 10 ani am probleme cu greutatea si cel mai mare dusman al meu sunt dulciurile, in special ciocolata. Aceasta dorinta a mea de a mânca ciocolată se datoreaza lipsei de iubire pe care o simt si o am fata de mine. De curând am inceput sa ma duc si la psiholog pentru a-mi rezolva problema din interior. Am nevoie de ajutor sa învăț sa ma simt iubita
Sunt dependenta de dulciuri, in special de ciocolata. Uneori,desi am cate ceva dulce prin casa,daca nu contine si ciocolata parca nu-mi trece pofta.
Și eu mă regăsesc în ce ai spus Prea …Merg că un ceas….Dar în momente de stres mai mare…Cedez fie prin a manca necontrolat stricând poate ce am muncit săptămâni…Fie căutând să fac sex sau o forma de eliberare de acest gen…Iar asta mă ține pe loc .Mulțumim pt articol
Si eu sunt pofticioasa… am fumat de la 18 ani pana acum cca 3 ani (aproximativ 15 ani de fumat, un pachet zilnic). Cand fumam nu eram pofticioasa… Am fost asa de mandra de mine ca am reusut sa renunt la fumat insa din pacate am inlocuit un viciu cu alt viciu si am pus vreo 25 Kg. Aveam 60, acum am 85 :(. E ciudat cum pentru anumite lucruri avem ambitie iar pentru altele nu… Am renuntat la fumat pt ca mi-a dat seama ca su sclva tigarii (nu pentru bani sau sanatate) dar acum iar sunt sclava si mi-e ciuda ca nu reusesc sa ma adun si sa iau atitdine… Pana urma, cu toate influentele din exterior, tine de noi sa trecem poeste aceste conditionari si sa ne schimbam viata …
Pera te-am descoperit recent si ma regasesc asa de bine in articolele tale.
M-am mutat de 10 din tara si de atunci ma confrunt cu probleme legate de dependenta de mancare. Cand am plecat am avut 59 kg (la 1,66m) si in 10 ani am ajuns la 85 kg ( cu suisuri si coborasuri). Am inceput sa mananc necontrolat pentru ca eram frustrata de faptul ca nu imi gasesam nici un loc de munca aproape de orasul in care éste stabilit partenerul meu de viata. Ma simteam singura in timpul saptamanii (am lucrat in diferite zone si am devenit navetista de sfarsit de saptamana). Cu toiate ca pri prizma serviciului am calatorit destul de mult nu am fost in stare sa ma bucur de acest avantaj pe deplin. In Ro faceam destul de mult Sport si aveam viata plina de activitati sociale. M-am trezit intr-o noua lume unde inca nu cunosteam Limba si imi era teama sa interactionez cu oamenii. Cu toate ca intodeauna am avut colegi foarte amabili, draguti si deschisi eu m-am transformat intr-un arici. In momentul in care am inceput sa acumulez kg am inceput sa imi urasc corpul si sa nu ma mai intereseze cum arat. Dintr-o cocheta m-am transformat intr-o ‘acritura’. Partenerul meu de viata a incercat de mai multe ori sa imi atraga atentia, dar nu am vrut sau nu am fost capabila sa inteleg ca ceva nu este in regula cu mine. Asta pana acum 3-4 ani cand m-am reintalnit cu o veche cunostinta din Ro si mi-a redeschis ochii. De atunci am inceput sa caut sa imi inteleg transformarea, sa inteleg ca am probleme si ca trebuie sa le rezolv pana nu e prea tarziu. Pot spune ca acum ma aflu pe un drum bun, m-am inscris intr-un grup de suport si am reusit din Februarie pana acum sa regasesc drumul spre echilibrul pierdut. De la 1 februarie am inceput sa lucrez intr-o noua Firma si este prima data dupa multi, multi ani in care nu ma mai pun sub presiune. Este pentru prima data dupa multi ani in care ma accept asa cum sunt si invat sa ma iubesc. Acum ca am gasit si blogul tau, sper sa imi fie si mai usor. Am reusit din Februarie pana acum sa slabesc 12 kg si incep sa imi redescopar cochetaria pierduta. Sunt constiena ca drumul pe care il am de parcurs este abia la inceput, dar sunt fericita ca am inceput sa ma impac cu mine, ca am inceput sa inteleg ca multe din probleme mi se trag din copilarie (mama mea fiind o persoana f pisesiva si autoritara a reusit sa imi inoculeze un sentiment constant de frica si de control permanent, sentiment de care am reusit sa scap in parte mutandu-ma departe de ea, dar inca ma mai confrunt cu niste reminiscente la care lucrez) si sunt foarte fericita ca am reusit macar cu fiul meu sa ma port asa cum as fi dorit eu sa se poarte mama mea cu mine si ca suntem foarte apropiati. Invatam impreuna sa ne modelam personalitatile si sa lucram la partile noastre sensibile.
Iti multumesc pentru ceea ce impartasesti cu noi si pentru ca incerci sa ajuti cat mai multe persoane. Sper sa ajung si eu cat de curand la demonii mei si sa fac pace cu ei pentru a fi pe deplin echilibrata.
Deseori ma lupt cu pofta de a manca orice in momentele de stres, cand stau in fata laptopului si lucrez. Dar stiu ca asta vine si din nemultumirea mea referitor la facultatea ce o urmez. Mai am pun pic si absolv…nici 3 saptamani, si ma simt nepregatita in ceea ce am studiat teoretic si nesatisfacuta. Majoritatea proiectelor, sau ce a fost nevoie in facultate le-am facut pentru ca trebuiau facute. Odata intrata in hora, am hotarat sa joc…pana la sfarsit si apoi sa hotaresc ce fac. Stiu ca nu e cea mai buna alegere, uitandu-ma la tine si experienta ta, la curajul tau de a renunta si de a o lua de la capat in ceea ce iti place sa faci.
Buna! M.a bufnit plansul cand am citit articolul. In urma cu 5 luni am fost la psiholog si stand de vorba m.a facut sa fiu constienta de defectele pe care le am numai ca nu am mai fost la psiholog si nici sa imi indrept defectele. Dar de atunci am inceput sa ma ingras. Nu am vointa sa slabesc mai mult de 2saptamani. 🙂 in schimb reusesc sa am pauza dintre mese de 3-4 ore. Mi.ar place sa ma impinga de la spate sotul dar si el e la fel ca mine…
Iti multumesc pt articolele care le scrii.
Fiecare țigară pe care o aprind mă ucide si mă face să mă simt foarte slabă …am reușit cu mare suferință să le las circa un an dar am recidivat si acum teama este si mai mare ,mă mint constant amân să hotărăsc un moment in care să încep lupta cu mine.Undeva in mintea mea nesiguranța a prins rădăcini si doare.Sper cu ajutorul tău să găsesc o cale de vindecare.
Cred ca sunt o persoana destul de puternica sa ma lupt cu dependentele fìindca am inteles motivele si greselile din trecut , insa am invatat multe si din situatia in care sunt cu fiul meu care are diverse dependente provenite din dezechilibrul de neurotransmitatori, probabil din stresul avut in copilarie dat de situatia familiara. O sa-i trimit mailurile si sa ii spun sa se inscrie fiindca lectiile sunt foarte utile. Multumesc.
Buna pera sunt o mamica obosita fff obosita care isi gaseste alinarea intrun pahar de vin in fiecare seara nu mai mult problema este ca nu sunt o mama buna rabdatoare linistita parca as vrea sa mai multe momente de liniste si datorita egoismului meu imi este teama ca nu o sa imi cresc copii frumos cu dragoste cam astea sunt grijile si dependenta mea
Buna! Cand eram mica eram o fetita normala si subtirica.Am inceput sa ma ingras intr-o vara in care am fost despartita de sora mea(cu care imi petreceam timpul mereu) din cauza unor certuri intre parinti.Eu am plecat la bunicii din partea mamei,iar sora mea la cei din partea tatalui.Cand ne-am revazut toamna, ea s-a speriat.Ma ingrasasem foarte mult in cele 3 luni,iar ea era foarte slabuta.Atunci aveam 12-13 ani.Dupa ce am intrat la liceu, mi-am dorit foarte mult sa fiu slaba asa ca am tinut o dieta pe care am primit-o de la nutritionist.Am slabit atuni destul de mult(de la 74kg la 60).Cand am ajund in clasa a 10-a m-am indragostit si credeam ca baiatul pe care il plac ma considera grasa asa ca m-am pus din nou pe dieta.Am inceput sa mananc din ce in ce mai putin, nu mai simteam senzatia de foame si in mai putin de 6 luni am ajuns sa am 46 de kg.Tot ce pot sa spun e ca cei din jurul meu se uitau la mine ca la un schelet ambulant, dar eram foarte multumita de ce realizasem.In acel moment teama mea de a ma ingrasa devenise o obsesie.Imi era frica de mancare,imi era frica de orice bagam in gura. Am ajuns in situatia ca pentru un an de zile sa nu mai am menstruatie, sa nu pot sta in picioare fara sa simt ca ametesc.Eu nu constientizam gravitatea situatiei deoarece imi atinsesem scopul.Eram slaba!Doar ca eram slaba si la propiu si la figurat.Voiam sale arat tuturot cat sunt de puternica, insa in interior eram o fetita de 5 ani care nu stia cum sa scape din propria inchisoare.Tata m-a luat si m-a dus la spital unde doctorul i-a spus „Analizele sunt bunicele,colesterolul cam mare pentru varsta ei, dar nu va pot spune de ce este atat de slaba.”(Eu stiam,dar nu voiam sa recunosc.Ii minteam pe ai mei ca mancam – ai mei sunt divortati).Doctorul mi-a dat niste medicamente pentru pofta de mancare, vitamine, ceva sa imi regeze menstruatia si am inceput sa iau in greutate.Atunci a fost momentul in care ma simteam in cadere libera.Pierdeam controlul.Am inceput din nousa mananc,dar eu eram la fel de speriata de mancare ca si inainte.Nu imi mai doream sa fiu vreodata grasa(avand in minte amintirile din copilarie si toate criticile primite atunci).Acum am 18 ani si voi merge in curand la facultate. Sunt pe drumul dezvoltarii mele atat spirituale cat si de eliberare de frici si dependente.Pe mine reiki-ul si meditatiile m-au salvat de golul interior pe care il resimteam.
Salut. Aici ai cel mai bun program legat de asta: https://www.neuroprogres.ro/solutia.php
Mersi frumos, Pera! 🙂
SALUT ! , VREI SA FACI BANI DIN INTERNET ?
Nici eu nu am crezut ca este real , dar am ajuns sa fac 50 de euro pe zi !
Intamplator am gasit un joc browser pe net, destul de diversificat, ce iti poate aduce numeroase beneficii financiare, surprinzator totul este cu bani reali. Totusi i-am dat o sansa si am observat, ca este destul de jucat si lumea chiar scoate bani. Oamenii fac retrageri de 50-100 de euro pe zi, au dezvoltat afaceri cu capital de peste 4000 mii de euro. INITIAL VA TREBUI SA CUMPERI ZIARE APOI SA LUPTI DE 10 ORI SI SA MUNCESTI, dupa aceste activitati vei primi sume de bani ,iar tu le vei investii in propriile afaceri. Evident acesta necesita timp, la inceput bugetul tau va fi in jur de 3-4 lei pe zi. Totusi investind banii progresiv, dupa 2-3 saptamani poti ajunge la sume de 100-200 lei pe zi si tot asa. Tu decizi cand sa iti retragi banii pe card sau prin alte operatiuni bancare. Te astept , click : bit.ly/2gZQiP0
( daca nu merge sa dai click copiaza link-ul si pune-l in casuta de url sus si dai enter )
….fg322
すべての limtorrent 投稿者
すべての limetorrents 投稿者