Ma simt tradat.
Dar de ce sa-mi fac sperante si asteptari?
Oamenii se mint singuri de atat de multa vreme si o fac atat de abil.
La ce sa ma astept eu?
As vrea sa ma pot baza pe cititorii mei si ei sa se poata baza pe mine, dar de multe ori mi-e greu.
Zilele trecute am postat un anunt pe facebook cu intrebarea: care-i cea mai mare problema in relatia ta de cuplu cu care te confrunti?
70% din raspunsuri sunt despre ”comunicare”.
Si un om naiv ar crede ca asta e problema numarul 1 in cupluri.
”Comunicarea”.
Doar ca dupa 14 ani de lucru cu oameni ce au probleme in relatii stiu ca problemele reale in cupluri sunt:
- Amanti si amante
- Probleme sexuale
- Probleme legate de bani
Astea constituie lejer 70% daca nu 90% din problemele intr-un cuplu.
Dar atunci cand sunt intrebati, oamenii zic ” comunicare”.
Pe cine pacalesti?
Pe Pera?
Lumea?
Pe tine?
Am fost pus pe piste gresite foarte mult timp pentru ca am crezut cu naivitate ca ce spune omul e problema reala, insa m-am invatat minte.
Intrebarea mea este cum as putea sa ajut , sa ghidez sau sa colaborez cu cineva atunci cand primul inamic cu care trebuie sa ma lupt este chiar el?
Stii care e cea mai mare minciuna pe care oamenii si-o spun?
”Eu nu am nicio problema! Ceilalti au.”
Si eu le-as zice: ”sa mori tu?”
In afara de dependente, alimentatia dezastruoasa, frustrari in relatii, traume din copilarie si lipsa banilor, nu ai nicio alta problema.
Stii ce ma frustreaza pe mine?
Ca exista solutie pentru orice problema.
ORICE problema.
Oricat de unica crezi tu ca ar fi problema, oricat de special crezi ca esti, problema ta a fost demult depasita si exista cel putin o carte amanuntita despre problema ta care iti da suficiente solutii pe care le poti personaliza pentru tine astfel incat sa rezolvi problema in 30 de zile.
Dar cum putem sa rezolvam cand problema e ascunsa ca rahatul sub covor ca sa nu ne facem de ras si sa nu afle nimeni?
Cat timp nu suntem sinceri cu noi si apoi cu cei din jur, cum am putea sa asteptam vreodata o solutie la adevarata noastra problema?
Toata lumea pierde timp si cel mai mult suferi tu, cel care nu a identificat corect problema sau a negat-o.
Pentru a practica acest exercitiu de sinceritate, m-am gandit care ar fi prima, cea mai buna problema fata de care sa putem sa fim sinceri cu noi si apoi cu altii, si in mod real sa gasim solutii si rezolvari?
Si am gasit subiectul: problema mancatului.
Daca nu ai control la ce si cum mananci, ai 3 probleme.
- Nu ai autocontrol in general
- Traiesti anesteziat, adormit si inconstient
- Probabil esti bolnav sau pe cale sa te imbolnavesti si arati rau fizic
Primesc tone de emailuri in care oamenii se plang ca nu au parte de relatii si iubire, ca nu au incredere in ei, ca sunt impulsivi si nu au control asupra emotiilor, ca nu au motivatie destula sau alte probleme ce tin de mecanismele lor psihologice interioare.
Si daca stau sa ma gandesc bine, foarte multe dintre problemele reale sunt ascunse in spatele aspectului nostru fizic.
Daca esti atent la ce bagi in gura, rezolvi o tona de probleme:
- Greutate
- Imagine de sine
- Incredere in sine
- Respect de sine
- Cum te vad ceilalti
- Perfomante sexuale
- Performante fizice
- Eliberarea de traumele si suferintele si stresul care te-au facut sa mananci
- Autocontrol
- Ce te motiveaza si iti ofera placere
- Putere personala
Daca nu rezolvi problemele astea, ce altceva vei reusi sa faci bine in viata?
Nu vei stii si nu vei putea sa misti nimic, ca un bolnav.
Mai mult, mancarea este cea mai ieftina si groaznica substanta de care putem sa devenim dependenti.
Si daca crezi ca nu poti sa devii dependent de mancare, am sa iti spun doar atat:
Unii dintre cei mai buni ingineri chimisti din lume lucreaza in industria alimentara, mai exact in marile companii de fast-food unde creeaza combinatia perfecta dintre grasimi, zahar si sare pentru ca sa iti faca hormonii sa urle doar la gandul acelor combinatii bune in gura, dar otravitoare pentru corp, minte si suflet.
Daca am vorbi despre iubire, vocatie, depresie si o tona de alte lucruri abstracte toata lumea ar putea spune povesti dar am ales sa rezolvam acest subiect dintr-un motiv simplu.
CORPUL NU MINTE.
Corpul este harta care povesteste viata noastra cel mai bine: prin felul in care arata, prin bolile sale, prin felul in care functioneaza.
E mult mai greu sa minti legat de corpul tau acum ca vine vara si multe haine trebuie date jos.
Si cred ca daca ne bagam impreuna in acest exercitiu de sinceritate, abordam problemele psihologice REALE, putem face niste progrese uimitoare si putem rezolva o tona de probleme care ne trag in spate in toate celelalte domenii ale vietii.
Daca rezolvi disciplina alimentara, crede-ma ca se va vedea si la bani.
Daca iti repari increderea in tine si imaginea de sine pentru ca arati mai bine, crede-ma ca va avea impact si asupra relatiilor de iubire.
Deci, incepem aceasta calatorie impreuna?
Primul pas.
Hai sa ne uitam la poza de mai jos si sa ne uitam si in oglinda.
Te rog sa imi spui intr-un mesaj sub articol in ce categorie te incadrezi?
Ca si om care a slabit de la 90 de kile la 64,5 stiu ce inseamna sa ai toti factorii impotriva ta.
– metabolism lent,
– pofte uriase,
– stres mare zi de zi care se cere linistit,
– saracie care nu iti permite sa manci decat cele mai ieftine lucruri.
Si in acelasi timp, stiu ca toate sunt niste scuze.
Le vom demonta impreuna, si vom porni spre o noua viata.
Ne vom trezi din minciuna de sine, din adormirea la care ne incurajeaza societatea si vom trai vieti reale, adevarate, cu inima si mintea deschisa, in care ne bucuram de iubire, aventura, succes si nu doar de o shaorma si o cola sau echivalentul lor in relatii, viata financiara sau fericire interioara.
Gata cu jumatatile de masura.
Daca doresti sa ramai in comunitatea Alfa, rupem pisica in doua si vom fi transparenti unul cu celalalt. ( scuze pisicii)
Deci, spune-mi in ce procent te incadrezi si care sunt ADEVARATELE probleme cu care te confrunti zi de zi.
Cu drag,
Pera Novacovici
P.S. Marti iti trimit un articol pe blog in care iti voi spune cea mai mare descoperire, aproape accidentala, a carierei mele de psiholog legata de suferintele oamenilor, de traumele psihologice pe care nici macar nu stiu ca le au si despre cum e legat asta de aspectul lor fizic.
32 de răspunsuri
15-20%
Vreau sa tin egoul la limita de jos. Vreau sa imi fac un cerc mare de prieteni si sa ma apuc de propria afacere.
50%
40%. Nu reusesc in lupta grea cu kg 🙁
35-40%
Bună ziua Pera! Eu mă situez la 10-12%… Habar nu am ce vreau să fac oricât vreau să găsesc o cale… 🙂
Bună ziua Pera! Eu mă situez la limita de 10-12%. Habar nu am ce vreau să fac. Totul mi se pare extrem de dificil, deși mă lupt „cu viața” de multă vreme, ea câștigă mai mereu.
50% 😓
!5 17%
40%🤕
15 17%
Cred ca aproximativ 15%
Dar eu am 16 ani
20% Gandesc prea mult si aman momentul cand trebuie sa actionez. Un fel de lene,dar mai mult lipsa de energie.
50℅
30 % … prea mult stres … 🙁
50% ….de 5 ani….
50 %, lipsa autocontrol
50%, lipsa autocontrol
10-12% imi caut drumul, am impresia ca sunt tot mai aproaoe si in acelasi timp mai este mult pana ajung acolo. Incerc sa fii stabil emotional, ma trezesc depasit de situatie. Analizez si vad ca m-am agitat pentru nimic.Apoi ma calmez:)). Imi doresc sa realizez asta inaite sa reactionez…sunt pe drumul cel bun,
15-17%. Cu munca. Pb mea e sresul acomodarii cu statutul de mama, care ma face sa NU mananc. Pupici
Si ne trimiti azi sau saptamana viitoare? Pentru ca articolul asta l-am citit si pe mail.
35-40%. 47 ani. Șomera. Cresc 2 copii(15, 10 ani) singura de 7ani încoace. Am abonament la Fitness de 1an și am fost de max 10 ori. Mai mereu sunt trista, îngândurata, nervoasa. Nu imi pot stabilii prioritățile, imi fac zeci de liste… Si cel mai rău e ca în comunitate sunt percepută ca un om agreabil, plăcut, comunicativ, BUN SFATUITOR…. Deci și pozez bine🌝. Există leac și pentru mine?
40%
30% . Probleme pe care le ai mentionat si tu mai sus. Stresul si toate cele
25% ,46 ani .In general ma simt bine dar uneori nu prea am timp pt. mine.Sunt divortata si am un puiut❤
Cred ca la 20% si probleme sunt inca cele generale : ma stresez prea mult, pun baza pe ce cred altii ( n-ar trebui ) , in continuare munca continua ptr a rezolva ceva din trecut nerezolvat si sa ma rupi de o institutie bancara a statului , in continuare parca ar face prea multe dar nu stiu sigur pe ce sa ma clasez, amintirile ( cum eram si cum am ajuns , ce prieteni aveam si ce prieteni am , sau daca mai am si cum imi pot face altii care sa ma motiveze si sa ma insipire probabil, cu care sa pot discuta ceva , sa fac o plimbare de recreere de iesire din peisaj ). , gandul ca nu sunt bun la nimic in comparatie cu altii , cateodata am impresia ca sunt prea arogant , sau chiar arogant si greu de suportat , ca nimeni nu poate sta langa mine mai mult de 1-2 ore poate 3 , sau depinde de caz , 1-2-3 luni 1 an
Intr-un cuvant , parca tot ce a fost odata bun in mine a murit si nu vrea sa reinvie
40-45%
Cele mentionate de tine,desi daca ma intreaba cineva cum stau cu increderea in mine ,zic ca sunt super zen!!! Cumva pierd in toate bataliile cu viata desi,planul initial e de a cistiga!!
25 – 30%. Nu stiu daca este vorba de dependenta in cazul meu. Nu sunt tanara, muncesc destul de mult si mai mananc de oboseala. uneori scade brusc glicemia si trebuie sa mananc ceva repede. gatesc foarte bine iar in oras nu mananc orice. imi place mancarea gustoasa
40%…e foarte trist si sunt in capcana asta, cu buna stiinta, de 25 de ani.
35%
40
Intre 15 si 20 % … credeam ca am control asupra a ce mananc , desi mancam foarte multe dulciuri , recent , am renuntat la dulciuri scopul fiind sa nu bag zahar in gura pentru o luna , dar am observat ca desi la inceput a fost ok dupa cateva zile mi se facea pofta , si mancam repede ceva chiar daca nu era dulce … e foarte frustrant deoarece credeam ca ma pot controla … am controlat pofta de dulce dar nu si cea de mancare si stiu ca imi pot atinge scopul… nu credeam dar se pare ca si eu am un viciu ,mai usor de controlat , dar o dependenta
40%. Tin si respect dieta maxim o săptămână după care renunt. Ma enervează cel mai tare faptul ca nu rezist tentatiilor si simt nevoia permanentă sa mănânc. Cred ca totul are legatura cu traumele din copilărie si ma simt in permanenta intr un cerc vicios din care simt ca nu pot iesi.