Ai in mine un prieten foarte bun, si asta e ceva rar in zilele noastre.
Nu sunt prietenul tau pentru ca am mancat impreuna, sau am dormit impreuna, sau am trait experiente profunde impreuna.
Cu o mica parte din comunitate am facut asta in bootcampuri sau la diverse intalniri insa realitatea este ca exista 40 de mii de oameni care citesc blogul Personalitate alfa.
Si totusi, mie imi plac provocarile. Vreau sa fiu un bun prieten, un adevarat prieten pentru aceasta comunitate si pentru fiecare membru al ei.
Obstacolul e ca sunt 40 de mii de oameni in toata tara si in afara ei.
Orice ai zice, e greu sa bei un ceai cu toti in acelasi timp.
Dar eu m-am educat sa rezolv probleme, nu sa gasesc scuze.
Primul motiv pentru care ma consider un foarte bun prieten al tau este ca imi pasa foarte mult de tine, si in ciuda faptului ca poate nu ne vedem personal , cred ca uneori te sustin, te incurajez si incerc sa te ajut mai mult decat poate orice om pe care il cunosti personal
si cu care petreci timp zi de zi.
Poate e adevarat, poate e doar partial adevarat , dar eu ma straduiesc si fac tot ce imi sta in puteri pentru relatia dintre mine si tine.
Si acum poate te intrebi de ce ma dau eu cu fundul de pamant ca de dimineata pana seara, singura mea precupare sa fie cautarea de unelte si solutii pentru a ajuta oamenii sa isi rezolve problemele si sa isi atinga visurile.
Cel mai simplu raspuns: VOCATIA.
De cand mi-am descoperit vocatia, simt ca este o forta mai mare decat mine care ma impinge inainte, uneori cu biciul, alteori cu energia cea mai frumoasa si pozitiva.
Este o misiune pe care o am si am invatat ca daca ma predau misiunii, viata mea se aliniaza perfect pentru a SERVI oamenii din jur prin pasiunea mea.
Daca nu ar fi pasiune si placere in ceea ce fac, as obosi sau m-as plictisi.
Daca nu as avea talent in ceea ce fac, talent innascut si natural, nu as avea rezultate si m-ar intrece altii.
Dar am talent si pasiune pentru a vedea ceea ce este mai bun in oameni.
Nu sunt cel mai bun coach, trainer, public speaker, psihoterapeut.
Exista in fiecare domeniu al psihologiei oameni multi mai buni ca mine si cand ii cunosc, ii fac prietenii mei, daca pot.
Dar exista ceva la care excelez si sunt printre cei mai buni.
Ma pricep la a incuraja oamenii.
Si poate te gandesti ca incurajarea asta nu e mare lucru, e simplu de facut si nu trebuie sa fii expert in asta.
Asa e, ai dreptate.
Dar a fost o zi in viata mea cand nimeni, nici eu insumi, nu mai credeam in mine, cand aveam 14 ani si eram pe marginea prapastiei.
Ma consideram prost, incompetent, lipsit de orice valoare si daca as fi murit, nu ar fi contat prea mult. Ma consideram pedepsit de o forta superioara pentru niste greseli dar nu stiam care sunt greselile.
Eram o cauza pierduta intr-o lume prea ocupata si egoista.
Si atunci, in acea mizerie si suferinta materiala si sufleteasca, un singur om, care avea mult succes in viata reala, a crezut in mine. Si imi repeta asta zilnic.
Imi spunea ca sunt bun, ca pot, ca voi lucra la proiecte care vor schimba lumea si eu ma uitam la el si ziceam " esti nebun? tu nu vezi ca sunt un ratat? lasa-ma sa mor in mizeria mea"
Dar el nu ma lasa.
Si asta a sadit o mica samanta in mine, un sambure de confuzie, intriga si curiozitate.
De ce ma tot incurajeaza omul asta si vorbeste frumos cu mine? Oare pot eu sa realizez ceva in aceasta viata? Imi pot face propria viata frumoasa si sa indraznesc sa visez ca as putea face si viata altora mai buna?
Avem 14 ani cand imi puneam aceste intrebari, am 33 acum. Aproape 20 de ani au trecut si am muncit enorm sa imi depasesc conditia si obstacolele.
Dar stiu sigur, ca tot ce este azi bun in viata mea s-a nascut cand un singur om a crezut in mine si a plantat samburele incurajarii in sufletul meu, sambure care a crescut si mi-a cuprins intreaga fiinta.
De aceea, cand mi-am dat seama ca singura diferenta dintre un Pera ratat si unul care a inflorit este un om care l-a incurajat, mi-am jurat ca nu mai vreau sa fac nimic in aceasta viata decat sa incurajez oamenii MAI ALES atunci cand nici ei nu mai cred in ei.
Din cauza asta psihologia este vocatia mea, pentru ca vreau nu doar sa incurajez ci si sa ii pun omului in mana painea si cutitul, uneltele necesare pentru ca el sa descopere miracolul prin care isi poate schimba intreaga viata.
Poate te-a intrigat titlul si te intrebi acum la ce ma refer cand iti cer sa nu indraznesti sa ma contrazici.
Sa nu ma contrazici cand iti spun ca esti o persoana extraordinara, puternica peste masura si ca ai o misiune care te asteapta, misiune care iti va schimba viata tie si a celor din jur dincolo de puterea ta de imaginatie.
Sa nu ma contrazici cand iti spun ca trebuie sa incetezi sa iti hranesti mintea cu sugestii negative, cu scuze si descurajari pentru ca mintea ta va face ce ii comanzi tu sa faca.
Ceea ce repeti mintii tale cel mai mult, mintea va considera ca este esential pentru supravietuirea ta si va executa comanda. De la spiritualitatea veche de mii de ani pana la NLP-ul modern, orice stiinta care studiaza mintea umana confirma ca realitatea ta se formeaza in functie de gandurile pe care le generezi cel mai mult.
Sa nu ma contrazici cand iti spun ca oricat de greu ti-e, orice obstacole ai de depasit, oricat de mult te trag altii in jos si inca nu ai putere sa ii indepartezi, VEI REUSI. Reusita este inevitabila pentru cel in care s-a aprins focul pasiunii si al vocatiei.
Si eu sunt omul care te va ajuta sa iti descoperi si valorifici vocatia pentru ca asta este parte din misiunea mea.
Am nevoie sa faci un singur lucru. Citeste materialele pe care ti le trimit pana de Craciun si lucreaza impreuna cu mine sa facem planul pentru tine. Fa exercitiile pe care ti le trimit. Vor fi foarte eficiente si nu iti vor lua mult si energie. Si raspunde la intrebarile pe care ti le voi adresa fie prin email , pe blog, facebook sau youtube.
Si daca mai ai nevoie de dovezi sumplimentare, asculta ce spune Simona.
Sambata seara Simona Czudar a primit premiul alfa pentru ca si-a descoperit vocatia in 2010 dupa cursul Impulsul pentru vocatia ta si de atunci are o activitate exceptionala si schimba viata copiilor si a familiilor ce adopta copii prin organizatia ei, http://www.adorcopiii.ro/ . Ne-a facut supriza sa apara cu fetita adoptata de ea, Alexandra si cu Kassandra Rotariu, doua fete foarte fericite, bucuroase si entuziaste. Toti avem o vocatie, o misiune, si este extrem de important sa ne-o descoperim din simplul motiv ca lumea chiar are nevoie de noi , de cea mai buna versiune a noastra.
Misiunea mea este sa fac tot imi sta in puteri sa ii ghidez pe oameni sa isi descopere vocatia. In 8.12.2013 lansam cartea Impulsul pentru vocatia ta.
http://www.youtube.com/watch?v=bXHTOgdAEJU
Mesajul Simonei de pe facebook, la poza cu ea si fetele ei de la forumul alfa, cand i0am dat premiul ( vezi poza cu Simo si minunatele fete >>> aici
Tu Pera dragă…tu scriitor trebuia să te faci ….adică stai, tu chiar scrii Și încă minunat!
Îți multumesc din suflet pentru bucuria de a fi alături de voi la Conferința națională a membrilor comunității Alfa și pentru onoarea de a primi primul premiu Personalitate alfa! A fost o senzație unică și îți mulțumesc că ai pus în cuvinte meșteșugite povestea noastră!
Da, tot ce-am învățat la 'Impulsul pentru vocatia ta' este ca un bagaj de mare preț pe care-l port cu mine oriunde m-aș duce, în lume.
Și repet și azi pentru toți de aici: vizionați și citiți tot ce vă dă Pera și apoi, ca și cum nu l-ați crede, testați tot! Și eu încă testez
Scoateți energia din voi la lumină și fiți cea mai bună versiune a voastră!
Astfel nu aveți cum să dați greș
Deci, intri in arena cu mine sa ne luptam pentru a scoate la suprafata cea mai buna varianta a ta sau ma lasi singur?
Eu oricum voi fi aici cate zile am. Tu?
Spune-mi pentru inceput ce te opreste sa iti descoperi vocatia si sa fii cea mai buna varianta a ta si te voi ajuta sa spulberi obstacolele pentru a porni pe drumul tau cu toate fortele.
Per aspera ad astra
Pera Novacovici
48 de răspunsuri
Multumim pentru articol.
Lipsa increderii in sine, zona de confort in primul rand .Mereu ma compar cu oamenii care ma inconjoara si pe pe care ii vad eu mai buni. incerc sa-mi dau seama de ce am convingerea ca nu merit mai mult. de multe ori ma confrunt cu situatii in care vreau sa fac ceva dar nu stiu de unde sa incep.
Ma opreste faptul ca inca nu stiu de ce anume sa ma apuc, ce sa fac? Lucrez in domeniul graficii publicitare de 4 ani, am varsta de 25 de ani, si parca nu sunt fericita sa stau 8 ore pe scaun, in fata calculatorului ca un simplu executant…nu sunt un executant! asta ma doare, am in mine ceva care merita expus, nu stu ce si ma simt inhibata de traiul zilnic…de program…de bani….de gurile altora, de frica de a face ceva pe cont propriu.
ooops :)) am dat reply neintentionat . Scuze!
Am citit,normal ca voi fi alaturi de tine pana la capat,abia astept sa vad ce imi trimiti de Craciun pe e-mail
Ce ma opreste? iti spun eu ce ma opreste, practic nu programele mentale cat cei care le scriu, si mediul in care traiesc, e greu de inteles, dar sunt constient ca vecinii mei de bloc cu care locuiesc de 30 de ani, cumuleaza media mea, ar spune cineva ca e o aberatie, au fost oameni care si-au ridicat statutul si sub un pretext sau altul au plecat din bloc,rudele prietenii, totul e o coarda elastica a naibii de rezistenta de 4 ani ma lupt sa o rup fibra cu fibra, de multe ori stiu ce trebuie sa fac, vad ca actionez si actionez prost si totusi mintea nu ma asculta, sunt constient ca acela e subconstientul, e o batalie pe viata si pe moarte, dar sunt hotarat sa o castig 😉
Cred ca elementele care ma opresc sa imi descopar vocatia sunt gandirile limitative (desi de cativa ani incerc lucrez pe latura asta), lipsa increderii in sine (strans legata de tendinta de raportare la cei din jur, si la acest aspect lucrez in ultimii doi ani) zona de confort, lipsa motivatiei amestecata cu agitatia iscata de acel „de ce nu faci nimic concret, viata trece pe langa tine, nu mai filozofa, treci la fapte”. E un cocktail ciudat in mintea mea, reflectat si in exprimarea mea din acest post.
Astept cu nerabdare sa vad ce materiale ai pregatit comunitatii tale! 🙂
Ce ma opreste sa imi descopăr vocaţia? De ce intrebi ? Faci colecţie de scuze? Fiecare din noi are cateva. Daca înmulţim cu 40 000…. Si sunt conştientă ca sunt doar niste scuze nefondate. Toti care te citim stim asta…dar tot căutam….. Scuza mea este lenea.
Ce a dracu este piele-a pe tine in primul rind ii dai pe toti la dracu ca sa ramii tu deasupra dar sa nu te puna dracu sa fii tu dedesupt poate iti e mai bine asa cum crezi ca e mai bine daca ai fi unul din ruina miliardarilor din america
pera, tu esti personificarea incurajarii! si este incredibil ce poate face incurajarea din oameni!!! esti un prieten minunat, esti incredibil, omule…
Extraordinara dimineata mi-ai of edit Pera cu articolul tau 🙂 chiar esti bun la a incuraja oameni !!poti sa Iti imaginezi ca eu dupa cursul mib si cursul revolutia interioara am descoperit ca vocatia mea este sa relaxez oamenii !! Fac Masaj dar la vreo 2 persoane ,am renuntat la mini job am doar job ,in germania ,dar imi este greu sa scriu despre cred ca frica de critica inca imi da tarcoale,am plans de bucurie cand am facut primul masaj unei persoane DIN India si a fost atat de relaxata incat mi-a dat Mai mult decat stabilisem!acum vreau sa ma specializez pe Ayureda dar critica si perfectionismul ma incetineste .ce sa fac??
Per aspera ad astra!!
Articolul m-a dezarmat, până și pe mine, care am fost acolo și aproape că-mi vine să mai fac odată cursul și s-o cunosc și eu pe tipa aia, așa mișto l-ai scris 😀
Mulțumesc Pera.
Aveți curaj oameni buni 🙂 Sunteți voi înșivă o comoară, n-o irosiți ci împărtășiți-o lumii 🙂
Pera, ai un nume interesant, insa nu stiu de ce nu mi inspiri incredere, cand ma uit la un om insusi imaginea lui, trebuie sa mi inspire incredere, e bine ca „ti-ai gasit vocatia”, insa eu cred ca de fapt tu folosesti acest model de comunicare pentru a te elibera intai de toate pe tine insuti de toata incarcatura negativa acumulata de-a lungul timpului, apoi daca incurajezi pe altii este o alegere, „din dar in dar” i se spune.
Fiecare om detine in el o putere, aceasta putere are nevoie de vointa, si vointa are nevoie de dorinta sau motivatie. Sunt oameni la care orice le-ai spune tu daca le lipseste unul din cele enumerate mai sus, vorbesti degeaba!
Acum, eu am vointa, am dorinta, si am si putere, insa trebuie sa spui si partea intunecata a vietii oamenilor….exista hoti de tot felul, iar daca ma contrazici acum…..ma supar! o discutie mai aprofundata mi-as dori sa o am personal cu tine, ori pe messenger, ce zici?
Nu putem din moment ce nu iti inspir incredere 🙂
Alma Power,mi se pare foarte urat ce i-ai zis lui Pera si este normal ca s-a regasit pe el insusi mai intai,ca apoi sa ii poata ajuta pe altii.Pera este si el intr-o continua dezvoltare,sa nu crezi ca nu ar fi.Diferenta dintre tine si el,este accea ca el inceraca din greu si are si rezultate,pe cand tu zici ca ai „vointa,dorinta si putere” dar nu aplici nimic,stai pe blogul lui si ii zici ca este de neincredere.Eu zic sa incepem sa judecam oamenii dupa fapte,ca el ti-a dat practic „mura in gura” ce mai vrei?Sunt curioasa daca ai si tu peste 40 de mii de oameni ce iti sustin si apreciaza munca 😀
Nu ii lipseste nimanui nimic,toti pot face lucruri marete.Eu zic sa iti porti tie de grija si sa „pari” tu de incredere,ca cine trebuie sa se trezeasca se va trezi.
Numai bine
pera, tu esti personificarea incurajarii! si este incredibil ce poate face incurajarea din oameni!!! esti un prieten minunat, esti incredibil, omule…Si ati multumesc frumos !
Foarte frumos, mi-ai facut dimineata, iti multumesc Pera! 🙂
Salut,
Problema cu vocatia ,pentru mine, este foarte adinca si incerc de mult timp sa o rezolv ,practic de cind am inceput sa citesc articolele tale.In viata am multe realizari.Am facut ingineria intr-un domeniu care din pacate acuma a disparut de pe piata muncii(metalurgia)Nu pot sa spun ca mi-a placut suta la suta acest lucru dar nici nu mi-a displacut prea tare.Am fost nevoit sa schimb profilul si m-am adaptat destul de usor intr-un alt domeniu total diferit in care am avut rezultate foarte bune ,dar nici pentru acesta nu am facut o pasiune.In orice lucru nou pe care il incep ma incita foarte mult noutatea ,dorinta de a descoperi ceva nou pentru mine,sint pasionat o perioada pina cind incep sa cunosc acel domeniu,sa am citeva realizari ,dupa care interesul incepe sa se domoleasca si incep deja sa ma gindesc la altceva.De obicei ce mi-am propus sa realizez am realizat.Simt ca am un potential mare,pot realiza mult mai mult decit pina acum(imi doresc sa devin independent finanaciar) dar parca nu gasesc drumul pe care sa-mi canalizez energia.Dupa ce incerc un domeniu nou si incep sa -l cunosc imi dispare placerea de a mai continua daca mi se pare simplu sau usor acel domeniu.Oare sa fie frica de rutina?In descoperirea adevaratei vocatii simt ca ma invirt in cerc si nu reusesc sa gasesc adevarata pasiiune care sa-mi ofere satisfactiile interioare si materiale.Sint sigur ca un sfat prietenesc de-al tau m-ar scoate din impas.Merci
<> Daa. Categoric! Am observat asta si la mine. Dintre exercitiile pe care le gasesc, poate 50% le si testez. (unele pt ca nu e momentul, altele pt ca nu mi se pare ca mi se potrivesc). Si din cele pe care le testez, poate 20-30% chiar ma ajuta. Restul, desi sunt constient ca sunt bune, nu le aplic pt ca nu rezonez cu ele in momentul respectiv. (si chiar uneori am amici/cunostinte care imi spun de alte exercitii care merg f bine pt ei.).
..
Mi-a luat mult timp sa invat asta: ..la inceput aveam tendinta sa ma simt prost .. sa ma simt ‘vinovat’ ca nu am aplicat toate exercitiile pe care le-am auzit/citit/vazut. Dupa (prea?) mult timp, mi-am dat seama ca nu e nevoie sa fac totul. Doar sa le folosesc pe cele care rezoneaza CU MINE. Alea sunt cele care o sa imi placa cel mai mult, si care imi aduc rezultate. 🙂
Tony Robbins a spus o data „In tinerete, mergeam la seminarii foarte multe, si multe erau foarte proaste. Dar ma gandeam ca, daca dupa 20 de ore de seminar, gasesc un singur exercitiu, care merita si il aplic, atunci acela poate sa imi schimbe viata.” (marog, citat aproximativ) 🙂
..
Dupa ce am auzit asta, mereu caut aceste exercitii de valoare enorma, la orice curs merg / in orice carte citesc/etc. (Si am gasit cateva foarte bune pana acum 😀 )
Banii si dorinta asta puternica de a nu ii dezamagii pe ai mei, care si-au facut in capsorul lor o anumita idee despre cum ar trebui sa arate viata mea si cu ce ar trebui sa ma ocup, nu am idee ce va fi…
Pera,deja am inceput sa am mai multa incredere in mine, iar sora mea mi-a luat o carte de crosetat si exersez, nu chiar in fiecare zi. Simt si eu ca sunt foarte puternica. Nu stiu daca exista ceva care ma opreste sa-mi gasesc vocatia, trebuie doar sa-mi ascult vocea interioara. Asa e. Si eu pot reusi asa cum am reusit rugandu-ma la ingeri si vizualizand ca pot sa merg cu masina, sa-mi fie mai bine in masina. Iti multumesc mult ca ma incurajezi iar, caci chiar acum cand scriu ma doare o masea.
Cred ca de fapt neg faptul ca imi place programarea, pentru ca foloseste logica, … neg, pentru ca acum mi se pare complicata, nu stiu de unde sa ma apuc… imi placea C++, FoxPro, in liceu, acum, eu, m-am schimbat…dupa ce am facut profil tehnic, si lucrez in domeniu , in proiectare instalatii electrice. Cred ca nu-mi place rutina. Si domeniul programarii e vast si nu stiu de unde sa ma apuc sa inteleg ceva. Cum putea sa imi placa C++, FoxPro, si acu, cand vreau sa invat PhP si pagini web, sa mi se para greu? Sau poate ca ma tem ca nu voi putea fi decat mediocra apucandu-ma acum, si m-am apucat, dar am avut alte prioritati in familie, copii mici, etc …. nu am timp. Trebuia sa stiu deja. Ieri am rezolvat niste calcule cu logaritmi, radicali, fractii, sin, cos, si mi-a facut placere…. Si acum imi aduceam aminte de cum inventam probleme si faceam programele in FOX PRO, in liceu, cum am facut prima prezentare in PowerPoint, pentru atestat, si cum ma inregistram vorbind pe fundal, uitam de timp, si acum… lucrez in AutoCad, dar ceva ce-mi da seful sa fac, cu datele luate de colegi de pe teren. E o rutina ciudata. Stau pe un scaun si tastez, Ma incanta culorile, ma incanta cum ies plansele, dar mi se pare ca-s mediocra. M-am descurajat. Care e vocatia mea ? La ce-s buna eu, daca stiu numai cate un pic din fiecare si nu stiu de ce sa ma apuc sa aprofundez? Poate imi spui incotro s-o iau. Am prea multe varianta si prea putin timp sa le incerc pe toate.
Draga Pera,
Pe mine tot ce ma inconjoara acum…ma impiedica sa-mi descopar vocatia! Serviciul…lipsa timpului liber…dezamagirea zilnica ca nu pot opri timpul in loc si sa fac ce-mi place…
Mi-a placut mult articolul tau…imi aduce aminte…ca…speranta e cea trebuie sa moara ultima! Tu esti…Speranta! Camelia.
Pe mine ma opreste faptul ca nu stiu exact inca ce as putea sa fac, de multe oro stau si ma gandesc dar nu gasesc nimic ce sa ma atraga in mod deosebit..sper ca din toate aceste indicatii pe care le voi primi pe parcurs de la tine sa reusesc…Iti multumesc din suflet ca esti alaturi de mine…:)
Pera draga,
Adevar graiesti, esti prieten pentru multi dintre noi. Mi-a placut articolul, astept cu nerabdare noi fapte de vitejie.
Sunt foarte bune articolele dvs, astept sa le primesc si pe celelalte si sper sa-mi descopar vocatia.
bine zici ca te pricepi sa incurajezi oameni. datorita tie am dat la facultatea de psihologie desi nu ma pregatisem, dar tu m-ai incurajat si mi-ai zis ca nu am nimic de pierdut. true story, chiar am intrat. si acum dupa mai multi ani sunt in continuare foarte fericita de alegerea facuta si lucrez la visul meu, la fel ca tine, doar ca eu o fac in secret, dar te anunt cand am totul gata, oricum. pupici si imbratisari si abia astept sa ne revedem
iti multumesc ptr toate sfaturile tale,dar dupa titlul acesta „sa nu te puna dracul ca sa ma contrazici….,nu-mi voi gasi niciodata vocatia personalitatii alfa.la revedere !
Multumesc pentru incurajare. Este minunat sa stii ca cineva crede in tine si te sustine. Sunt la rascruce de drumuri in viata si trebuie sa-mi gasesc vocatia. Astept cu deosebit interes materialele tale, pentru a reusi sa descoper si sa valorific misiunea mea in viata.
Cred in mine, asta datorita mesajelor tale .Cum pot sa fac sa am mai mult timp ?
Nici nu indraznesc sa te contrazic pentru ca ai dreptate pana in panzele albe. Acesta este adevarul cel mai profund despre mine, despre tine, despre noi toti. Suntem atat de frumosi, puternici si plini de resursele necesare pentru a obtine succesele pe care ni le dorim, insa pacat ca umbra indoielilor e mult mai puternica decat unii dintre noi de cele mai multe ori.Dar am incredere ca perseverenta , optimismul si carisma ta sunt contagioase pentru cei 40 ce mii de „ucenici”.
Tot ceea ce spui e bun si adevarat, dar totusi sunt mai multe niveluri de intelegere.Prin ceea ce iti voi scrie, nu doresc sa-ti creez impresia ca ma simt
superior tie sau altui om.Toti usntem la fel adica o picatura din Divinitate.Dorinta mea sincera este sa descopar partea Dumnezeiasca din mine.Nu prin forta egoului meu sau abilitatile mele umane ci
pur si simplu prin abandonare.Daca doresti sa ma intelegi mai bine ceea ce am vrut sa-ti apun te rog sa citesti cartea „Puterea Prezentului de Eckhart
Tolle”. Daca ai citit aceasta carte inseamna ca ma intelegi.Calea mea spirituala nu este a mea ci doresc sa merg pe urmele Divinitatii.Pe aceasta cale nu exita lupta ci doar pace , bucurie si o iubire Divina care nu se poate explica prin cuvinte.Iti multumesc prentru timpul acordat de a citi aceste cuvinte!
NU UITA ESTI BINECUVANTAT!
Pera miltumesc ptr prietenia ta.
Ptr inceput iti spun ca intru bucuroasa in cercul tau.
Am nevoie sa fiu incurajata si sa inteleg ce imi lipseste sa fiu invingatoare,sa reusesc in viata aceasta sa fac ceva util..
Astept materialul tau.
Multumesc.
Salut. Ce a fac cand persoanele ma iau in ochi de rau .?????
Nu te cunosc personal,locuiesc de cativa ani in alta tara,iti citesc articolele decateva luni,ti_am urmarit sfaturile,le_am pus in practica de multe ori,as comenta munca ta in doar doua cuvinte: TOT RESPECTUL…
Lenea ma opreste!!!!!!!!! Faza cu frica de a nu te face de ras e doar o scuza!!!! Cat mai multe suturi in fund (articole care fac asta)
buna Pera eu cred ca nu am nici o vocatie imi pare rau incerc sa merg inainte dar ceva ma opreste tot timpul
Te declar internet marketerul cu cele mai indraznete titluri de mail! Chiar ai avut curaj cu titlul asta :)) Sunt curioasa ce open rate ai!
Am prea multe idei si nu stiu care este cea corecta…ma tot gandesc cu ce sa incep.
Eu cred ca vocatia mea este sa cint si invat fff repede limbi straine.ma opreste emotiva.sunt ffff emotivaaa.tremur toata daca mas Duce sa cint undeva.iti multumesc ptr articole.esti intradevar alphaaaa
Eu am o problemaa.. sunt foarte nehotarata in ceea ce fac, nu stiu daca asta e adolescenta sau asa sunt eu, trec de la o stare la alta sunt vesela o perioada, imi merge bine, apoi decad incet incet, ma gandesc la lucrurile negative .. mai ales cele legate de relatia mea sentimentala … sunt dependenta de oameni, de vorbe frumoase … dar in ultimul timp m.am indepartat de majoritatea prietenilor stau mai mult in casa.. mi.am pierdut increderea in mine, in oricine. Ai mei s.au despartit de jumatate de an din cauza tatalui meu care era dependent de tigari si alcool si akm nu imi mai pit vedea prietenii de acolo, verisorii, sunt multe ganduri negative care mi s.au acumulat in minte… mereu v.am citit articolele domnule Pera..dar odata cu decaderea mea, am renuntat .. am zis ca e o prostie, e o prostie sa imi urmez visele. M.am lasat condusa de parerile celolalti … si acum intr.un final am ajuns aici .. tot aici, pe acest blog ..
fac de fapt ceva ce imi place dar am impresia ca asta nu e ceea ce cu adevarat ma reprezinta .Imi place sa lucrez cu oamenii sa fac traininguri…
Salut Pera,nu pot sa raspund la intrebarea asta pentru ca nimic nu ma impiedica,sunt destul de puternic sa dau cu piciorul la toate piedicile din lumea asta,un singur lucru as vrea sa-mi explici…Cum as putea sa-i fac pe altii sa gandeasca pozitiv? Sunt cateva persoane pe care pot sa spun ca le-am educat in privinta asta,chiar si pe actuala mea prietena care-mi spune mereu ca viata ei s-a schimbat radical…Am o poveste in spate,am o experienta pozitiva,intotdeauna le spun povestea mea pozitiva si cum am reusit sa trec peste toate si sa am o gramada de lucruri si sentimente si tot datorita MENTALITATII,dar tot nu ma cred,imi spun ca sunt doar teorii…Ce-as putea sa le spun? Intr-un fel nici nu vreau sa par penibil dar cateodata imi vine sa ma cert cu ei pentru asta,e OK?
Ma numesc Otilia eu Stau f prost la capitolul Comunicare pentru ca pling repede si chiar daca stiu ca am dreptate nu pot sa explic. De cind ma stiu am fost mai emotiva si asta mi a daunat
Nici nu vreau si nici nu am curajul sa te contrazic.
De ce? Pentru ca ai dreptate si pentru ca sunt de acord cu ce scrii in articol.Pentru ca cred ca ai mai multe cunostinte decat mine si esti un expert in domeniul tau.Asta parca nu e chiar de bine-am citit ca e bine sa ai curajul de a spune NU, chiar atunci cand intalnesti un expert intr-un anumit domeniu.
Imi esti prieten, chiar daca nu ne cunoastem.
Imi esti profesor, chiar daca unul la distanta.
Imi esti amic si incerci sa ma sfatuiesti de bine.
Imi esti ,,tata,,, adica cel care ma incurajeaza si ma cearta cand gresesc, care ma ocroteste si imi este alaturi mereu.
Ce ma opreste sa fiu cea mai buna varianta a mea? Trecutul-un trecut in care critica a fost la loc de cinste si in care tot timpul mi s-a cerut sa fiu cea mai buna la scoala si sa nu ma preocupe altceva.
O zi perfecta va doresc
Felicitari pentru tot ceea ce faci si transmiti!!!
103166 689086Deference to op , some superb selective data . 697674
Thank you for another great post. Where else could anyone get that kind of information in such a perfect way of writing? I have a presentation next week, and I’m on the look for such info.