Schimbarea. Mai aproape de ALFA din tine.

„When everything is taken into consideration, man's commonness takes up over ninety nine percent while less than one percent is left to what separates us.”

Daca se iau toti factorii in considerare,  peste 99% reprezinta cat avem in comun (asemanari) in timp ce sub 1% ramane pentru ceea ce ne separa.

Evident nu discutam despre vile si table pe roti. Dotati cu un creier la baza identic  si totusi atat de diferiti.

Sau poate nevoia asta de „a fi diferit” a fost cumva indusa si exploatata de mecanismele economiei de piata?

Nu detaliez acum despre teoriile conspiratiilor la nivel mondial in majoritatea domeniilor. Altadata.

Stiu doar ca de mica am fost afectata de dorinta de „a fi altfel”. Si intotdeauna mi-a placut sa experimentez schimband cate ceva in viata mea – sporturile pe care le practicam, genul literar care-mi placea, muzica si evident, anturajele.

Am trecut prin perioada sotron si Mihaela & Sandi Bell, perioada abtibildelor si timbrelor, perioada rock cu hainele care o oripilau pe maica-mea urmata de (ciudat J)  perioada rap si hip-hop cu haine lalai si gesturi zgomotoase, perioada „sah & matematica” mai mult sau mai putin din propria-mi pasiune , perioada snowboard&muzica electronica  si cate si mai cate..

Fiecare perioada si-a lasat amprenta intr-un fel sau altul asupra mea. Prin oamenii cu care socializam , prin informatia pe care o absorbeam, prin felul in care ma transforma(m).

De fiecare data eram sigura ca mi-am gasit pasiunea vietii si mi se parea de neinlocuit.

De multe ori faceam greseala sa emit enormitati gen „ EU NU – o sa port rochii/ dansez blues-uri/ trag in piept fumul/ ma marit / „  doar sa raman surprinsa cateva luni mai tarziu ca …sunt prinsa in fapt.

Doar cand am ajuns sa traiesc singura si departe de familie mi-am dat seama :

●Cat de mult conteaza ce, cum si cu cine alegi sa-ti traiesti viata.

●Cat de mult te leaga decizii luate in trecut de situatiile actuale.

●Cat e de greu uneori sa urnesti lucrurile in directia pe care o vrei tu.

●Cat nu-ti permiti luxul unor decizii gresite  instinctul tau se ascute.

Atunci cand confortul psihic asigurat de familie (in cazul meu) / job /relatie a disparut am simtit nevoia sa ma protejez.

Am inceput sa fiu mai atenta la tot ce se intampla in jurul meu si sa invat mult mai repede despre tot ce mi-ar putea fi de ajutor.

Azi stiu mai multe despre ce s-a intamplat cu mine atunci. Mi-am explicat nevoia de schimbare, directiile pe care am cotit la un moment dat .

Si m-au fascinat oamenii paradoxal opusi – cei care nu isi schimba obiceiurile o viata intreaga. Raman fideli unui anumit stil de gandire & viata pe care nimeni si nimic nu reuseste sa-l schimbe.

Si nu vorbesc aici neaparat de cei din alta generatie, mai in varsta, care sunt mai rezistenti la schimbare in general din cauza accesului la informatie, al felului in care au fost educati.

Vorbim de oameni care aleg sa „nu incerce noul”, care mananca aceeasi friptura cu cartofi prajiti indiferent de continent si se imbraca cu camasa indiferent de eveniment, indiferent de varsta.

Cum se face ca , la baza creierele noastre sunt identice si totusi nu gandim la fel ? Ei de ce nu simt nevoia asta de schimbare?

Pentru asta am intrat mai adanc in subiect si am aflat lucruri interesante, chiar daca putin mai stiintifice la prima vedere.

Creierul e alcatuit din :

Cortex → cei 4 lobi (frontal, temporal,occipital, parietal) . Fiecare in parte este asociat emotiilor si planificarii / orientarii si recunoasterii / procesarii vizuale/ perceptiei auditive si memoriei.

→Neocortex –o structura dispusa in 6 straturi care ocupa majoritatea cortexului si se gaseste numai la speciile de mamifere. Aceasta structura recenta este asociata cu un nivel mai inalt de procesare a informatiei

Cerebelul →sau „creierul mic”, similar cortexului dispune de 2 emisfere si este asociat cu coordonarea miscarii si a balansului.Se presupune  ca cerebelul  este mult mai „batran” decat cortexul. De ce? Studii au demonstrat ca reptilele , animale care au existat a priori oamenilor, nu au neocortex, in schimb au un cerebel bine dezvoltat.

Sistemul limbic→sau „creierul emotional” ingropat adanc in cortex.

Trunchiul creierului→Situat sub sistemul limbic este responsabil cu functii vitale ca si respiratul, presiunea sangelui .Cercetatorii il considera „cea mai simpla” parte din creier  deoarece, revin la reptile, acestea au creierul in intregime asemanator cu trunchiul creierului nostru.

Pe scurt, de la trunchi s-a evoluat.

In mod normal suntem guvernati de neocortex, ne bazam pe ratiune si pe experienta , filtram deciziile in functie de factorii din jur. Daca suntem pusi intr-o situatie noua sau periculoasa  se declanseaza factorul frica si influenta neocortexului (ratiunii dobandite) scade, lasandu-ne prada instinctelor .

Cunoasteti cu totii sentimentul „inghetat de groza”. In acel moment, suntem condusi de …trunchiul creierului. Adica respiram si traim, dar suntem incapabili sa facem orice altceva.

Frica ca si sentiment (inclusiv frica de schimbare) este guvernata de creierul reptilian, ascute simturile si mobilizeaza corpul in actiune. Reala sau doar imaginata, frica si sora ei rezistenta la schimbare reprezinta reactii biologice care apar atunci cand simti vreo amenintare la „starea ta actuala de bine”.

Concluzia mea pana aici este clara : reactiile noastre cu privire la schimbare indiferent de felul in care o  abordam sunt pur  biologice si tin de felul in care am fost crescuti si mediul in care am fost crescuti.

Fiecare lucru nou & invatat deja isi lasa amprenta asupra hartii neuronale a creierului nostru. Iti mareste capacitatea creierului in toate domeniile, nu numai in acel specific in care ai invatat!

Dar, in caz de frica si rezistenta la schimbare , situatia se schimba pentru ca nu mai rationam prin prisma creierului in ansamblul lui , ci prin creierul…cel mic. Adica batem pasul pe loc.

La noi ca si popor aceasta dorinta de schimbare s-a tradus din pacate mai mult material.A fost accentuata clar de istoria noastra si episodul comunism –  cand am scapat nu am mai stiut pe ce sa punem mana. Si se pare ca nu s-au schimbat multe in 20 de ani. Dupa zeci de ani de ordine totala in comunism am trecut cu gratie la un haos in democratie..la fel de total.

Suntem un popor care se raporteaza la trecut. In general ne uitam la ce avem de pierdut pe termen scurt si nu la ce avem de castigat pe termen lung. Suntem curiosi si invidiosi.Incapabili sa acceptam sa avem incredere unul in celalalt, sa acceptam schimbarea intr-un bine care va veni in viitor.Nu functionam bine in comunitati , ne place sa ne individualizam si sa tinem totul bine sub control, sa ne pricepem la de toate, superficial.

Cadem in capcana relativitatii : comparam mai mult diferentele in loc sa privim lucrurile la valoarea lor personala; ne comparam unii cu ceilalti si suferim .Sa-ti intre bine in cap : Intotdeauna va fi unul MAI BUN ca si tine! Asta nu inseamna ca tu, gata, nu mai ai ce face pe acest Pamant, poti continua plansa de WoW mai departe…ca poate macar la joc iesi campion.

N.R.Evident aici ii excludem pe cei care chiar fac bani din asta si au ajuns sa isi intretina un stil de viata din…”game testing”.

Am facut o miniradiologie a defectelor pe care la vad majore la noi tocmai pentru a sublinia propriile-mi defecte mai mult sau mai putin..generate de societate mai mult sau mai putin.

Si pana la urma, fiecare alege sa guste din experiente in felul in care-si imagineaza ca se simte cel mai bine.

Indemnul meu e sa dati o sansa lucrurilor noi in viata voastra, chiar si pentru partea pur biologica de a invata, de a pune la lucru bijuteria fiecaruia dintre noi.

Si aici am gasit o bucata potrivita dintr-o poezie care circula anonim pe net :

„But risks must be taken,
because the greatest hazard in life is to do nothing.

The person who risks nothing,
does nothing, has nothing, and is nothing.

They may avoid suffering and sorrow,
but they cannot learn, feel, change, grow, love, live.

Chained by their attitudes, they are a slave,
they forfeited their freedom.

Only the person who risks can be free”

In traducere:

„Riscurile trebuiesc luate

Pentru ca cel mai mare risc e sa nu faci nimic

Persoana care nu face nimic, nu are nimic, si este nimic

Pot evita suferinta si durerea insa

Nu pot sa invete, sa simta, sa se schimbe, sa creasca, sa iubeasca, sa traiasca

Inlantuiti de atitudinea lor sunt sclavi, si-au abandonat libertatea

Doar persoana care risca poate fi libera”

Nu intotdeauna schimbarile sunt pozitive , asta e clar, fiecare alege. De asemenea, tu alegi in care domeniu ai nevoie de schimbare in momentul cand nu mai functioneaza ceva vechi sau..te-ai plictisit.

Ultima schimbare pe care am facut-o in ambientul meu a fost pictarea unui pom abstract pe peretele biroului meu. O propun ca exercitiu mai putin spiritual, ci mai mult vizual. Asta legat si de faptul ca procesam cel mai bine informatiile vizuale.

Uita-te mai jos sa vezi ce am reusit eu cu un buget de 80 lei si cu dorinta mea de a-mi improspata look-ul biroului.

Necesar pentru proiectul „Natura in biroul meu”

→ Ustensile pentru vopsit ( eu am cumparat un set mai slab calitativ dar cu 7 capete de vopsit la 17 lei) – pensule si trafalet de la prieteni sau aveam acasa, role cu burete de diverse dimensiuni(de la 5 lei / buc).                                                  Total = 22 lei

→ Vopsea – pentru acest proiect am folosit cam 1 kg de vopsea (cutie de 2.5 kg = 38 lei)

Total aprox. 15 lei

→ Scotch de hartie pentru a izola zonele in care nu vroiam sa ajunga vopsea.(7 lei – foarte prost cel cumparat asa ca am folosit resturile din ce aveam eu la showroom).

Recomandare – daca tot luati scotch de hartie orientati-va spre cele late.Cele subtiri si medii pe perete necuratat cum trebuie nu tin deloc.                        Total teapa=7 lei

→ Diverse – folie de protectie /carpe / servetele/diluant /creta – oricat am incercat sa sigilez zona am patat caloriferele si mi-am scapat vopsea turcoaz pe botine.Care erau puse deoparte.Priza vopsita pe jumate  o bagam in categoria „accident fericit incadrat perfect in peisaj”                                                                                          Total = 36 lei

→ Curaj.Motivatie. Impuls. Nebunie de moment.                                       Nepretuit.

Si evident prieteni cu aparat foto care te-njura pe-nfundat ca-i trezesti la 10 dimineata sa vina sa fotografieze procesul si se trezesc cu rola-n mana si o bataie pe spate. Merci Cristi pentru ajutor – eu sunt programata pe detalii si fara el mi-ar fi fost imposibil sa-mi traduc viziunea la scara…perete ;D

(Etapa 1)

Etapa intai a fost cea mai lunga si complicata pentru ca nu am avut proiector – a trebuit sa conturam noi pe perete, freestyle si am luat-o bucata cu bucata.

Am conturat baza pomului, ne-am gandit unde vrem curbele in desen si le-am trasat, ne-am gandit la simetrie si umplere a spatiului cu culoare astfel incat sa fie echilibrat. Conturul l-am facut cu creta – se sterge cu carpa usor daca gresesti.

Noua ne-a luat cam doua ore bune sa fim multumiti de rezultat.

(Etapa 2)

A doua etapa a constat in delimitarea copacului cu scotch de hartie ca sa pictam exact conturul si sa nu manjim peretele. Pentru cei avansati nu e nevoie de acest obicei – cine are mana de artist reuseste sa dea din pensula corect conturul. Nu e cazul nostru deocamdata asa ca am lipit scotch lat in majoritatea zonelor care ne-au permis.

(Etapa 3)

A treia etapa s-a dovedit cea mai simpla – am umplut conturul cu vopsea cu ajutorul rolei / pensulei mari.

(Etapa 4)

A patra etapa a fost cea mai dificila – conturul arata murdar (de la creta) si era (in ciuda protectiei) neregulat.

Cristi a venit cu geniala idee de a razui cu o lama de cutter vechi vopseaua in plus – pe aceasta cale am obtinut si un efect de halou (aura) in jurul pomului. Pentru contrast.

Detaliile le-am pictat cu pensula fina (de pictura).

Munca de chinez batran dar a meritat.

(Final)

Totul a durat in jur de 6 ore cu pauze grabite la ceai si clienti rataciti prin showroom.

Detaliile finale vor fi amplasamentul biroului si a zonei de asteptare pentru clienti – 2 fotolii in nuanta copacului si accesorii pe pom (surpriza -poze atasez pe saptamana viitoare).

Mie mi-a prins bine explozia de culoare din aceasta zi gri ploioasa. Clientii au zambit si s-au invartit curiosi. M-am simtit utila, implinita  atat la job cat si pentru mine personal.

Pentru cei care vor sa testeze cat de bine vad culorile – un test foarte interesant la link-ul de mai jos :

http://www.xrite.com/custom_page.aspx?PageID=77&Lang=en

Mie mi-a iesit 7 ..Cica e de bine.

Va urez sa aveti cat mai multa inspiratie pe viitor in a va face sa va simtiti bine si va urez la cat mai multe idei bune puse in practica. Aici si acum.

S-a facut un studiu legat de cei mai succes oameni din lume si s-a gasit ca singurul numitor comun al lor era VITEZA DE IMPLEMENTARE.

Adica cu cat actionezi mai repede sa implementezi o idee, cu atat poti avea mai mult succes.

Daca te-ai gandit sa cumperi cartea tiparita Personalitate alfa acum este cel mai bun moment sa actionezi.

Poti sa obtii cartea tiparita " Personalitate alfa plus 6 bonusuri ( 3 in format pdf si 3 carti audio) cu doar 55 de lei. Pretul pachetului va creste la 105 lei din data de 6 iulie.

Cartea a Personalitate alfa – descopera comoara ascunsa din tine este un manual pentru dezvoltarea personalitatii. Cu teste de evaluare, cu pasi de actiune, exercitii si multa psihologie intr-un limbaj usor de inteles, acesta carte este cel mai bun material despre dezvoltarea personalitatii si a potentialului tau pe care ai sa il gasesti in acest moment in Romania. 

Afla mai multe si comanda aici: http://www.personalitatealfa.com/blog/comanda-cartea-personalitate-alfa/