Testul pentru a-ţi afla tiparul de mâncat emoţional e aici: http://www.personalitatealfa.com/blog/ce-tipar-de-mancat-emotional-ai/
Descarcă PDF-ul aici: Tipar-alimentar
Aştept părerea ta
Per aspera ad astra
Pera Novacovici
Sunt tată, ce mă fac?
23 iulie 2024
Niciun comentariu
„Pe tine cum te-a tinut tati tau in brate cand ai plans?” Asta m-a intrebat Zlata acum cateva seri inainte sa ne culcam. Stateam in pat si ii povesteam drama
25 de răspunsuri
Multe multumiri Pera pt materiale. Esti un prieten de nadejde pt cine vrea sa te asculte. Eu am inceput de ceva timp sa aplic din ideile tale si pot cu siguranta sa spun ca sunt grozave. Multumesc!
Si eu multumesc 🙂
Da, am avut o revelatie, nu doar la 3, 4 si 5 din intrebarile tale am avut un raspuns pozitiv ci la toate, auzind si explicatiile.
Trebuie sa incep de undeva, dar nu stiu de unde. Tot ce as face pozitiv pentru mine ar atrage alte lucruri bune, tot ce fac prost imi aduce numai rele.
Cum fac sa schimb directia?
Multumesc pentru sfaturi, sunt bine-venite si mult respect pentru ceea ce faci pentru noi.
Un mare pas ar fi sa citesti cartea ” MI-e pofta, ce ma fac?” de Doreen Virtue
Ar trebui s-o citesc si eu 🙂
Dupa aceasta explicatie a ta mi-am dat seama ca tipul meu de alimentatie este -bulgarele de zapada, ese adevarat ca am momente cand orice mananc nu ma satur si gasesc cu greu alimentul care imi astampara foamea.Este adevarat ca uneori mananc si cand sunt nervoasa sau ma nemultumeste ceva.
Multumesc Pera pentru materiale sunt minunate
Sunt o persoana sportiva si un fucking champion, dar dupa 16 ore pe zi de invatat cam greu sa iti vina cheful de sala :))
sa fii binecuvantat
buna pera. nu am avut niciodata probleme cu aceasta. nu am mancat niciodata in exces.
Ce bine pentru tine 🙂
f.interesant respect ceea ce faceti
Dimineata, la birou: te ascult eu; wow, cata dreptate are imi spun! Bine, stiam asta despre mine, dar parca suna altfel de la el, hai sa dau si colegelor, poate au si ele o revelatie, doua!
14:33: telefon de la fostul sot, probleme administrative
14:45 cobor sa iau ceva dulce
14:57 mai am putin si termin cele aproape 200g dulce
…….
🙂 Sa citesti cartea Mi-e pofta ce ma fac. Dulcele pentru tine aduce un pic de liniste sufleteasca dar nu e modul cel mai potrivit de a te linisti pentru ca nu e sustenabil pe termen lung. Daca nu schimbi ceva pe langa stres mai ai o problema..ghici care 🙂
just hungry:))
In sfarsit devine mai limpede treaba asta cu mancatul; eu ma regasesc in cam toate, dar in special in trei din tipare. Acum inteleg ce declanseaza comportamentele vis a vis de mancare, la care nu m-am gandit deloc. Iat pe langa asta, mai am o problema: inca de mica, am prins obiceiul indus de acasa de a manca tot ce mi se pune in farfurie, mi se repeta mereu, in special de mama, sa mananc tot, ca daca las ceva, e norocul meu, ca sa cresc mare!! etc, si chiar am crescut mare!!! Iar pana in prezent, desi am constientizat lucrul asta de catva timp, imi e greu sa ma opresc. Am mereu tendinta de a mance tot, chiar daca corpul meu imi da semnale ca am destul. Este un chin, uneori, ajung chiar sa ma simt vinovata ca nu termin tot, si incerc sa combat gandurile si obiceiul asta inradacinat adanc. Uneori reusesc, sau incerc sa servesc mai putin. Multumesc, Pera, pentru luminare! Cand constientizez lucrurile astea, le pot schimba, si asta e un pas inainte.
Multumesc Pera! Trebuie sa fii constient, sa ai vointa, sa fii hotarat si motivat ca sa iti tii in frau poftele alimentare!
Da, am avut nu doar o revelatie, ci mai multe:)))))
Buna eu sunt foarte stesata cred ca tot timpu ;cind conduc ;cind sotul meu tipa sau copi se ceata sau se discuta ;de multe ori nu stiu ce sa fac ;sunt disperata imi este frica sa nu fac ceva gresit cind conduc ;;; multumesc
Mersi Pera,
Esti trecut in top-ul blogurilor romanesti aici : http://albert-manuel.com/top-5-bloguri-personale-romanesti-care-eu-le-citesc-zilnic/
Numai Bine si spor in toate.
Ti-ai descoperit vocatia , sa prostesti lumea :)))) creezi un personaj sarac si cu probleme care isi descopera vocatia. Apoi mai spui ca vrei sa ii ajuti pe cei saraci , cei saraci care te-au facut pe tine bogat… Ma mira cu cata usurinta oamenii pun botul la „vrajeala” ta ! Daca faceai asta din placere conversatiile de pe blog nu se terminau cu „Comanda cartea” . In viata nu te ajuta nimeni , doar tu poti sa te ajuti deschide bine ochii si invata din greseli !
LIFE, vad ca esti suparat rau…daca crezi ca blogul este creat pentru inbogatire, fa si tu unul si convinge-ma sa-ti cumpar cartea sau ce crezi tu ca poti oferi. Ai ceva de oferit?… in afara de supararile si frustrarile tale… d-astea avem toti si nu stim cum sa scapam de ele, nu le vrea nimeni!
Succes!
Atata timp cât motivația mâncatului se desfășoară ca un program în background (subconștient) nu se va întâmpla nimic -eventual ajungem la spital. Dacă ajungem să conștientizăm motivația (și pentru asta BRAVO Pera pentru realizarea blogului -superb, profi- ) atunci poate luăm unele măsuri.Zic poate pentru ca de la dorință la putință e drum lung, trebuie să renunți la multe, trebuie…. mă apuc de mâine că azi (am libertatea să decid pentru mine, nu?) vreau să fiu LIBER de TREBUIE, astăzi mă răzvrătesc împotriva lui TREBUIE. Ce dulce e libertatea…fac ce vreau! Deja parcă mă simt mai bine! Ne-am împăcat, nu? Nu, nu voi intra la regim, o să te scutesc de chinuri rotofeiul meu corp care-mi oferi atâtea plăceri!
cel mai bun discurs , ca tot vorbeai de perfectionare.calm, relaxat, cu informatii beton!emotiile negative probabil sunt inamicul meu principal!
Multumiri pentru materiale! 🙂 Nu am auzit nimic despre mancatul din placere..unii au papilele gustative mai „ascutite” ca ale altora; mananca mai mult din cauza gustului fiindca le place ceea ce mananca nu are de a face cu stresul, lipsa de iubire sau incredere ect.. Nu ar fi in subiect bun de tratat ?