O clienta mi-a zis: “Nu ma simt confortabila cu acest cuvant – compromis. Simt ca trebuie sa ma tradez pe mine cand aud ca e nevoie sa fac un compromis in relatie”.
Mi-am dat seama ca defapt nu compromisul e problema ci intelesul si semnificatia pe care o dam acestui cuvant.
Sau altfel spus, daca nu am stiut cum se fac compromisurile intr-un mod sanatos pentru mine si relatie, atunci am suferit si mi-am spus ca a face compromisuri este un lucru toxic.
Ce nu stiu inca, e ca nu a nu stii sa fac compromisuri ma face sa regresez la varsta emotionala a copilului meu interior ranit, sa fiu foarte incapatanat si imatur si sa imi provoc mie si celor din jur foarte multa suferinta.
Omul care nu stie sa faca compromisuri in mod sanatos va sfarsi probabil singur sau intr-o relatie toxica si in continuare am sa explic si de ce.
Daca nu esti confortabil cu cuvantul compromis, poti sa-i spui concilere sau negociere dar nu cuvantul e problema, ci istoricul compromisurilor din viata ta.
Cum se fac compromisurile sanatoase.
Institutul Gottman care este cel mai prestigios institut din lume ce studiaza clinic si metodologic relatiile si casniciile de peste 40 de ani de zile, spune ca abilitatea de a face compromisuri este una din cele 6 abilitati pe care cuplurile sanatoase si implinite le au pentru a gestiona conflictele ce apar in orice relatie.
Cele 6 abilitati sunt:
- sa incepi discutiile din cuplu bland si nu dur
- sa poti accepta influenta partenerului
- sa stii sa observi si sa eviti sa fii coplesit de emotii si ganduri negative necontrolate
- sa faci incercari de reparatie eficiente in timpul conflictului
- sa inveti sa te calmezi cand simti ca esti cuprins de furie necontrolata si sa iti poti ajuta partenerul sa se calmeze
- sa stii cum sa faci compromisuri
Mai mult de atat, Gottman ne ilustreaza grafic cum anume se fac compromisurile sanatoase.
POZA GOTTMAN
Ce vedem in aceasta ilustratie e ca noi toti avem niste valori si nevoi extrem de importante si acolo NU TREBUIE sa facem niciun compromis.
Deasmenea, exista o zona mai extinsa, numita ZONA FLEXIBILA, unde sunt amanunte, nuante si detalii unde putem face compromis fara sa simtim ca ne-am tradat pe noi.
Exemple concrete
Sa merg la fotbal cu baietii este o nevoie fundamentala si nu sunt dispus sa renunt la asta. Deci nu fac compromisuri.
In schimb ziua si ora la care merg este o zona flexibila pentru mine si acolo pot face schimbari astfel incat daca e nevoie de mine neaparat intr-o zi si la o ora, sa pot sa fiu acolo pentru relatie.
Sau, ca si femeie, vreau sa merg la cursuri de dezvoltare personala si spirituala. Este o nevoie si o valoare foarte importanta la care nu renunt.
In acest an as putea sa particip la 10 cursuri si tabere diferite. Un compromis pe care sunt dispusa sa il fac este sa imi aleg 3-4 cele mai importante pentru mine si astfel simt ca nu ma tradez si sacrific si in acelasi timp nu ma duc obsesiv la absolut toate la care as fi putut sa particip.
Oamenii care sunt impotriva compromisului, au facut sacrificii legate de valorile si nevoile lor fundamentale, au suferit si au decis ca este gresit sa faca orice fel de compromis si astfel, nu mai sunt flexibili nici macar legat de detalii.
Astfel si zona inflexibila devine inflexibila si asta e reteta pentru a avea un om foarte rigid intr-o relatie de cuplu care devine un teren de batalie.
Daca nu e cum vreau eu tot timpul, este cum vrei tu si asta ma face sa simt ca ma sacrific si ca pierd.
Astfel nu mai am o relatie relaxata, in care doi oameni maturi emotionali isi exprima nevoile si se sustin reciproc in timp ce si relatia este hranita.
Avem doar doi copii raniti emotional ce reactioneaza din EGO.
Asta este stiinta si arta compromisului.
Exercitiu practic
Odata ce intelegem ca avem aceste 2 zone:
- Zona de valori fara compromis
- Zona flexibila in care se pot face compromisuri
Putem sa intram in discutii productive pentru a ajunge la compromisuri.
Pentru asta se folosesc o serie de intrabari ajutatoare.
Provocarea de azi este ca fiecare din parteneri sa aleaga un aspect in relatie ce nu si-a gasit rezolvarea pana acum si sa se incerce ajungerea la un compromis folosind aceste 7 intrebari.
Intrebari de pus:
- Ajuta-ma sa inteleg de ce zona ta de valori inflexibila este asa
- Ce simti legat de aceste valori importante pentru tine
- Cu ce putem sa fim amandoi de acord?
- Care este scopul nostru comun in aceasta situatie?
- Cum putem sa indeplinim acest scop comun?
- Cum putem sa ajunge la un compromis?
- Cum pot sa te ajut sa ramai fidel valorilor tale care nu sunt negociabile?
Ce spun oamenii:
Am lansat intrebarea despre compromisuri pe facebook si am fost impresionat foarte placut de perspectivele pe care le-am vazut la cei care ma citesc. Las cateva din ele mai jos care mi-au placut dar majoritatea sunt perspective intelepte ce vin din experiente personale si te invit sa le citesti si tu la sectiunea de comentarii aici:
Si aici:
“Sunt compromisuri mici, acceptabile. Sunt compromisuri mari, legate de valori proprii, convingeri fundamentale personale, obiective și visuri proprii, inacceptabile și distructive pentru o relație bună. Citesc pe aici despre relații personale văzute ca o negociere permanentă, inacceptabil pentru mine o viață personală la o tarabă. “
––––
“Atâta timp cât nu ne anulează, ca persoana, pot aduce un plus relației și de ce nu, o noua perspectiva de abordare a acesteia”
––––
“Compromis are conotatie negativa, am citit mai sus de flexibilitate sau la ce ma mai gandeam eu: adaptare. cred ca daca vrei sa ai o relatie cu cineva nu vezi „compromisurile“ ca pe niste compromisuri (cu tenta negativa), ci mai degraba ca flexibilitate/ a fi dispus sa te adaptezi la celalalt (tenta pozitiva), iar in momentul in care ti se par intr-adevar compromisuri, ma gandesc ca ceva nu mai merge prea bine in relatie.”
––––
“Concluzia mea este că într-un cuplu în care nu mai există iubire sau alături de un partener nepotrivit, ajungi să resimți drept compromis orice mic gest pe care îl faci și inevitabil acumulezi frustrări, dezvolți resentimente. Pe când, în momentul în care există sentimente profunde și o conectare autentică, oferi fără să ți se pară un efort și vii în întâmpinarea nevoilor celuilalt, negociezi de drag și ajustezi cu bucurie, nu din obligație. Iar atunci nici măcar nu îl mai numești compromis, e pur și simplu cooperare spre binele comun. Am zis! P.S. Oare e prea romantic, idealist, nerealist? ”
––––
“Nu există relație reală fără compromisuri.
Devine problematic însă în momentul în care compromisurile devin prea multe și / sau prea mari și afectează identitatea și modul de a fi al individului, ajunge să ofere forțat ce nu îi vine natural sau să se amăgească primind altceva decât are nevoie în mod real.”
