Vreau sa realizezi ca toata greutatea sta pe umerii tai. Tu esti singura persoana responsabila.
Pentru ca o persoana alfa e responsabila pentru binele grupului si este datoare sa ii protejeze pe cei din grupul sau.
Tu poti sa faci asta de maine? Financiar, emotional, spiritual, esti pregatit?
Daca nu, ce faci ca sa te pregatesti pentru asta?
Te ai gandit vreodata ca nu are cine sa aiba grija de tine si esti singurul care trebuie sa isi poarte de grija?
Poate esti privilegiat.
Poate ai parinti care te mai ajuta. Poate mai ai un partener de cuplu , sot, sotie care te mai ajuta.
Dar te-ai gandit ca totul se poate schimba peste noapte si totul poate cadea pe umerii tai?
Cum te pregatesti pentru asta?
- Ti-ai descoperit vocatia si stii care e misiunea ta in viata?
- Iti dezvolti abilitatile si talentele?
- Ti-ai inceput afacerea ta ca sa nu depinzi de nimeni legat de cati bani faci sau de programul de lucru?
- Ai grija de santatea ta? Cum mananci si cat sport faci pe saptamana? Ai fost sa iti faci analizele?
- Esti capabil sa oferi iubire si sprijin celor din jur?
- Din punct de vedere emotional si psihlogic, esti o fire optimista, ai umor si ai puterea de a–i incuraja pe altii cand le e greu? Poti tu sa treci peste obstacole indiferent de ce iti arunca viata in cale?
- Ai destui prieteni si o comunitate pe care sa te poti baza daca lucrurile devin foarte grele?
Vreau sa stiu ce faci pentru aceste domenii si daca nu faci nimic, vreau sa stiu ce mai?
Mila de la Dumnezeu?
Nu uita ce le-a zis Decebal soldatilor sai inainte de lupta:
“Eu nu mai am nimic de spus!
Voi braţele jurând le-aţi pus
Pe scut! Puterea este-n voi
Şi-n zei! Dar vă gândiţi, eroi,
Că zeii sunt departe, sus,
Duşmanii lângă noi!” ( Decebal catre popor, de George Cosbuc)
55 de răspunsuri
off,Pera. ai mare dreptate! si stiu foarte bine ca doar de mine depinde sa am o viata implinita si echilibrata!
Intr o zi stiu ca o sa reusesc!
BUNA ZIUA,
Imreuna cu tine, ……pot
TOATA GREUTATEA FAMILIEI E PE UMERII MEI.
SIGUR , VOI INVATA MULTE DE LA TINE, SI NU MA VA DOBORA NIMIC.
familia mea este compusa din 4 membrii(eu, sotul, si 2 baieti mari-28 ani si 23 ani)
eu sunt economist lucrez contabilitate, sotul meu ma ajuta , copii- nu au venituri, cel mare invata este stagiar, tocmai a avut un esec a picat definitivatul-notar, e tare deprimat, mai trebuie sa stea 1 an sa invete, iar cel mic a terminat facultatea tot de drept, astepta sa termine fratele lui sa inceapa ceva impreuna, in concluzie venituri, nu au , eu sustin toata familia,
vreau sa invat cum sa-mi duc aceasta misiune pana la capat, in conditii bune.
cu mult drag !
ioana
Buna Pera! Eu am facut asta tot timpul, pana nu de mult. Si a fost gresit.
Acum cred ca fiecare are responsabilitatea materiala, emotionala si spirituala in primul rand vis-a-vis de sine insusi. Pentru ca in momentul in care preiei responsabilitatile celorlalti ii faci dependenti de tine, exact in aceeasi ordine: financiar, emotional sau spiritual. Si atunci, de ce sa te amagesti ca le faci un bine? Sau, si mai rau, de ce sa te simti responsabil pentru binele celorlalti, daca ei insisi uneori nu si-l doresc? Eu cred ca ai obligatia sa le intinzi o mana si sa-i asiguri ca le esti alaturi daca au nevoie, dar sa le lasi libertatea de a alege si de a-si urma propriul drum. Asta inseamna pentru mine sa fi puternic, sa fi capabil sa oferi dragoste, sa respecti si sa accepti viata celorlalti.
E ca si in bancul lui Radu cu fapta buna pe care au facut-o unii ajutand o batranica sa treaca strada. Numai ca, ea nu vroia sa treaca strada. ..
Ai dreptate . Eu ma refer la cazuri dramatice, de exemplu cand cei apropiati nu mai pot sa isi aiba de grija din motive care nu tin de ei. Boala de exemplu.
hmmm….Cred ca ar trebui sa ne rugam sa nu ajungem niciodata in situatia de a fi nevoiti sa ne asumam responsabilitatea pentru viata si fericirea altora. Iar daca situatile sunt dramatice si trebuie sa o facem, sunt convinsa ca nu vom fi niciodata siguri ca am facut ceea ce trebuia. Exista totusi o licarire de speranta, zic eu: intelegerea si comunicare la rang de arta, si pentru asta avem nevoie de oameni ca tine care sa ne ajute sa gasim calea…
Salut Pera
La toate intrebarile de mai sus raspunsul meu catre mine este DA. La ultima insa stiu ca NU. Nu suficienti…
Si intr-un fel a depins de toate cele anterioare…timpul sacrificat si pretul platit pentru efortul de a imi asigura venituri suficiente pt evolutia mea, ca sa cresc copiii, sa aiba case, gradinita, siguranta si confort etc a fost tocmai acela al "workoholismului" – nu am mai avut timp de prieteni decat ocazional.
Am colegi/parteneri cu care lucrez, ne ajutam reciproc si avem incredere.
Dar nu depindem unii de altii – insa sprijinul este la distanta de un telefon in unele cazuri.
Felicitari pentru site/cartea Pers alfa am citit-o / succes in tot ce cladesti.
Eu cred in principiul rezonantei – oamenii luptatori, nascuti pt a reusi, se atrag si sustin reciproc, indiferent de distante.
Cand ai drum prin Bucuresti?
Toate gandurile bune
Mihai
draga Pera, eu pot sa spun ca fac acest lucru zi de zi .Am un sot doi copii unul de 4 si unul de14 ani si o soacra care chiar daca nu ma ajuta cu mare lucru totusi e dependenta si ea de mine la fel ca un copil. Financiar ma mai ajuta si sotul meu dar doar atat ,prezenta lui in casa in ceea ce privesc alte responsabilitati este aproape zero.Cateodata imi vine sa plec undeva departe sa nu mai aud de atatea probleme care se ivesc zi de zi dar atunci cand sunt bolnava si nu ma pot ridica din pat sufar mai mult atunci cand vad ca nu are cine sa le faca mancare copiilor sau sa se joace cu ei sau cu sa si faca temele si atuncu imi dau seama ca aceasta este menirea mea si ceea ce imi place cel mai mult sa fac,sa am grija de fam mea sa mi vad copii mari si sanatosi sa fie pace si liniste in casa chiar daca de cele mai multe ori asta ma solicita la maxim si fizic si psihic
domnule pera tot ce ai scris tu e de bine la pregatirea e mai sus 90 la suta ma reprizinra.te inteleg mai mult decat poti tu spune logic da cum putem rez olva cu partile interioare atat pe noi cit si pe cei din jurul nostru.cunosc persoane ce vin la mine si se deschid ca o carte despre ce a mai acuta problema a secolului.ce e in jurul nosteu cailuzie nu ne poate umple golul interior.ce e de facut pentru a le putea pune si in practica.caracterele diferite,conceptii,mentalitati,si educati din copilarie ctc.toti avem devoe de doctorul de suflet ,ex. eu mi am dorit de mic copil sa nu repet istoria parintilor mei despartirea de sot pt a nu sufeti cpoii nostri sotul e legat inca de mama lui ,ex.ce eu am avut ce au ei acum si ma refer la iubire,incurajare, lasai asa ,sunt coplesita de raceala si de indiferenta din partra sotului si a soacrei,ce e de facut.17 ani am dus ca un erou,am cautat in tot ce a esit in cale pentru a schimba ceva dar poate mai am de cautat,si stiu ca nimic nu e intimplator ca tu ai aparut pt un mic ajutor,sa ma fac bine inteleasa ca nu vreau compatimire sau laude ci vreau sa ma slefuesc pentru a marge pe drumul ce-l drept ca etica si morala cit si pentru ce-i din jur.iti multumesc pentru toata straduinta ta ce ne o acorzi noua si iti doresc pace si iubire si multa implinire fi binecuvantat.
Am grija de bunica mea de 4 ani. Am trecut prin multe. Poate ca nu eram pregatita…dar cine este…poate?
Am renuntat si la o casnicie. Ea a fost "fitilul" care a facut sa explodeze ce nu era in regula.
Acum, au inceput sa-mi scartaie balamalele…Mi-e din ce in ce mai greu sa vad cum un om pe care il stiu de o viata se deterioreaza uneori, de la zi la zi.
Cei care vad asta in familia lor, ma pot intelege…si nu numai.
Umerii pe care poate ca am impresia ca tin totul, se slabesc…oricum, acum vad multe lucruri alfel. Cred ca m-am schimbat in bine, dar e nevoie de putere.
O zi frumoasa tuturor…
My recent post N-ai sa stii niciodata…
Nu am ajuns inca la acel grad inalt, in care pot sa am grija de toti ceilalti, dar sunt pe drum. Chiar daca inaintez cu pasi mici, important e ca inaintez.
My recent post Intoarcerea la natura Viata BIO-ECO
Draga Pera,
Ma simt ca si cum adevaratul meu "eu" ar fi dormit pentru douazeci de ani. Eram ca o musca ce se loveste iar si iar de geam, nestiind ce o opreste sa ies la suprafata. Ma gandeam ca, poate, sunt pur si simplu prea lenesa sau prea lipsita de vointa sa pot realiza ce mi-am propus. Asa ca, intr-o dimineata, am tastat "lipsa de vointa" si am dat peste… tine. Mi-ai spus ca e normal sa simt ca ma lupt cu muppet-ul din mine, ca se numeste homeostazie si ca depinde numai de mine sa depasesc barierele pe care mi le-am trasat cu mana mea, de-a lungul timpului.
Si totusi, cand suna ceasul, la 5 AM, ma gandesc: "mai degraba m-as da pe o balustrada tapetata cu lame de ras, stiind ca la aterizare ma asteapta o cada cu spirt, decat sa ma trezesc acum!"
Fac asta zi de zi, de 6 zile, inclusiv azi. Mi-am facut program detaliat in fiecare seara, si pana acum, am reusit sa bifez doar doua puncte: sa fiu mai ordonata si sa-mi gasesc un job decent.
Mi-am descoperit vocatia? Da, acum o saptamana, cu ajutorul tau, m-am hotarat ce vreau sa fac in viata.
Imi dezvolt abilitatile si talentele? Da, de ieri, putin, dar nu intr-atat incat sa se poata numi "punct bifat" (vezi ce muppet lenes sunt?! au trecut 6 zile si n-am facut mare lucru… ).
Mi-am inceput afacerea mea? Nu inca. Dar am o idee.
Am inceput sa fac sport de 6 zile, dar ieri si alaltaieri n-am facut. Imi propusesem in fiecare zi. Analizele mi le-am facut acum o luna, a fost totul ok, iar alimentatia noastra, a mea si a iubitului meu, va ramane data peste cap pana vineri.
Am crescut intr-o familie unita si iubitoare. Sprijin moral si iubire celor din jur pot sa ofer, caci asa am fost crescuta. Daca toti parintii ar fi ca ai mei, am trai intr-o lume mai buna. Tata e paznic si mama e croitoreasa, dar sunt cei mai buni oameni din lume si ma suna in fiecare seara, de-acolo, de langa granita cu sarbii.
Pot sa depasesc obstacole, imi place sa-mi incurajez prietenii, am putini prieteni, dar sunt ca 4 stalpi… cu umorul stau prost, insa…
Cu drag,
Geo, 20 de ani
P.S.: Multumesc pentru sfat, pentru timp si … pentru ca tocmai ai citit ditai mesajul.
La cateva din intrebarile tale am raspuns pozitiv dar este una care ma enerveaza cel mai tare ca nu am putut raspunde inca. NU SUNT PROPRIUL MEU SEF si sunt platit cu doar 35% din ce fac. Insa am abia un an in meseria pe care o fac si mai am de gand sa lucrez maxim un an pentru cineva.Intre timp o sa imi dezvolt o afacere online si imi doresc foarte mult un teren de paintball si unul de fotbal..Dupa ce imi fac afacerile sa mearga vreau sa ma mut din tara si sa calatoresc in cele mai frumoase locuri din lume. Si ar mai fi ceva care ma enerveaza, inca nu am o comunitate de prieteni care sa fie la fel de optimisti ca mine si sa creada in visele lor. Din foarte multi care ii credeam prieteni mi-am dat seama ca nu fac altceva decat sa ma traga in jos si acum sunt doar amici care ne intalnim din cand in cand. Dar o sa imi formez acest grup si iii voi invata sa traiasca la maxim.
•Din punct de vedere emotional si psihlogic, esti o fire optimista, ai umor si ai puterea de a–i incuraja pe altii cand le e greu?
Doar aici pot raspunde cu DA…
In rest am inceput sa fac sport in fiecare zi si sa citesc despre afacerile online in fiecare zi cat de des pot plus materialele tale care imi plac foarte mult! SI ma refer si la cele psihologice:D
nimic nu este intamplator in viata……si nimic nu ni se da mai mult decat putem duce….si eu consider ca suntem raspunzatori de ceea ce traim..undeva acolo noi ne alegem destinul ..chiar daca uneori putem sa l schimbam
Ma gandesc la acea lume , la acel Univers minunat in care toti , dar absolut toti oamenii ,generatie dupa generatie , vor avea constiinta de viata, starea de a fi PREZENT, si gandirea pozitiva,astfel incat sa simta ca pot sa-si gestioneze VIATA cu tot ceea ce implica ea. Poate pentru asta trebuie sa ne pregatim cat mai multi, sa putem transmite si altora, sa devenim o generatie care transforma mentalitatea altei generatii.
O, da…de multi ani e totul pe umerii mei…mai cad cateodata, dar ma ridic repede…am ajuns la concluzia ca in trecut am actionat natural ca un alfa dar totul a fost la nivel de feeling, acum am constientizat cu ajutorul vostru… am inceput sa-mi pun in armonie rationalul si emotivul din mine descoperind zilnic cat de minunati suntem, cata putere interioara avem. Zilnic facem greseli dar important este sa nu facem aceleasi greseli. Viata e frumoasaaaaa…
Buna, Pera,
la inceputul anului trecut, dupa ce mama mea a facut un atac cerebral si a ramas paralizata si fara posibilitatea de a mai vorbi, m-am trezit brusc cu toata greutatea lumii pe umerii mei, pentru ca au urmat zile si nopti de stat in spital, de ingrijit familia, dar si pe ea, de dus la serviciu si normal, de facut treburi prin casa. Erau atit de multe lucruri la care trebuia sa ma gindesc incit uneori le uitam pe cele elementare – cum ar fi ca trebuie sa maninc ca sa pot sta in picioare. Am trait multe frustrari, pentru ca nu mai voiam sa fiu eu singura care ia decizii – intotdeauna am avut problema asta :). Voiam sa se implice si altii – noi sintem 4 frati. Urmind calea asta am ajuns epuizata fizic si psihic si evident un balon de nervi si de frustrari, pentru care solutia erau tranchilizantele.
Responsabil pentru binele altuia?! Pai daca eu sunt responsabil pentru binele meu, celuilalt nu i se aplica aceeasi formula?!
Draga Pera, dupa un lung sir de incercari care au adus lectii importante, am ajuns in sfarsit sa pricep ca fiecare este responsabil pentru propria lui viata. Ii ajuti si ii protejezi pe altii in masura in care resursele tale iti permit s-o faci in asa fel incat sa nu te umpli de frustrari si nici sa-i cari in spate. Nu de alta, dar nu ar fi bine nici pentru ei.
Ina, vei vedea ca nu poti trece la urmatorul nivel in viata pana nu incepi sa fii responsabila pentru cei din grupul tau. Ca lider, ca rege sau regina, ca alfa, ca sef de trib sau cum vrei tu sa ii spui, ESTI responsabil de binele si bunastarea celor din jur. Asta te face alfa. La inceput fiecare e responsabil de binele lui si eu ii incurajez pe toti sa isi asume responsabilitatea. La un moment dat e nevoie ca cineva sa isi asume responsabilitatea pentru grup. Doar atunci te poti numi lider, sau ghid. Si doar atunci treci la urmatorul nivel al evolutiei tale. Cand nu mai traiesti doar pentru tine, ci pentru comunitatea ta.
Acum sint in punctul asta…. 🙂 in care parca as vrea sa scot totul la lumina, sa ma deschid fata de mine si fata de ceilalti, dar – nu stiu daca are vreun sens – parca am retineri. Nu pentru ca ar fi rau ce-i acolo. Cred doar ca m-am obisnuit sa servesc lumii o anumita imagine si, uite, imi dau seama chiar in timp ce-ti scriu – fac prostia asta – decit sa ma dezic de imaginea asta falsa pe care am servit-o tuturor, mai degraba ma dezic de mine cea adevarata. Uite, asta e o greutatea mare – cel putin pentru mine. Mai grea decit sa le port pe celelalte, de fiecare zi. Sa am curaj si spontaneitate si sa fiu loiala fata de mine si autentica in cel mai marunt gest pe care-l fac zi de zi. Daca as reusi sa rezolv treaba asta cred ca celelalte mi s-ar parea din ce in ce ma usoare. Oi fi fost coerenta? Se intelege ceva?
Foarte coerenta ai fost, cel putin pentru mine. Chiar nici nu stiu ce sa zic, m-ai pus pe ganduri. Nici nu stiu daca o fii bine sa fii tu insuti sau sa porti in continuare masca. Adica as putea sa o fac pe psihologul si sa-ti spun ca nu esti in stare sa fii sincera aici si sa te dezici de masca ta pentru ca inca mai vrei sa o folosesti, pentru ca inca te identifici cu masca aia. Atata timp cat inca mai ai nevoie de ea, nu te lasa sufletul sa o arunci la gunoi. Dar…in viata asta e foarte greu de spus daca ai duce-o mai bine daca te-ai dezice de masca…In primul rand ca probabil ca ai pierde din increderea celor din jurul tau daca ai renunta la ea, ceea ce in mod evident nu vrei..si ar fii si ceva nasol. E foarte greu de unul singur, si asta cred ca eu o pot spune mai bine decat oricine. Si cum nu intotdeauna este usor si posibil sa o iei de la capat, preferi sa tii masca si sa speri ca usor, usor poti imbunatati situatia. Oricum, te admir pentru taria de caracter de care ai dat dovada, necriticandu-te niciun pic. E nevoie de multa personalitate si stapanire de sine pentru asa ceva. E usor sa arunci cu vorbe in vant, vorbe pe care apoi sa nu mai pui niciun pret…Chiar te admir pentru asta. Foarte tare!
Hai sa vedem:
Ti-ai descoperit vocatia si stii care e misiunea ta in viata?
Sunt pe cale. De mic mi-a placut sportul si jocurile, dar sa si predau.
–
Iti dezvolti abilitatile si talentele?
Da.
–
Ti-ai inceput afacerea ta ca sa nu depinzi de nimeni legat de cati bani faci sau de programul de lucru?
Daca faptul ca joc poker aproape zilnic poate fi considerat o afacere, atunci da. Chiar si asa, urmeaza cartea si atunci pot sa spun ca am afacerea mea 🙂
–
Ai grija de santatea ta? Cum mananci si cat sport faci pe saptamana? Ai fost sa iti faci analizele?
Da, am. Nu mananc la fast food, nu mananc chipsuri sau mai stiu eu ce altceva si pe timp de vara mananc cat mai organic. Aproape ca am renuntat si la marea mea pasiune, cartofii prajiti. Sport fac vara (ciclism). Inca nu am fost sa imi fac analizele. Am facut acum doi ani la sange, preventiv, si totul a iesit OK.
–
Esti capabil sa oferi iubire si sprijin celor din jur?
Da. Asta fac si cand simt nevoia, nu numai cand imi cer si ii pot ajuta.
–
Din punct de vedere emotional si psihlogic, esti o fire optimista, ai umor si ai puterea de a–i incuraja pe altii cand le e greu? Poti tu sa treci peste obstacole indiferent de ce iti arunca viata in cale?
Prietenii mei mi-au spus ca-s foarte optimist, uneori chiar si atunci cand nu trebuie 😀 Mereu ii incurajez pe ceilalti si pana acum nu am intalnit obstacole insurmontabile
–
Ai destui prieteni si o comunitate pe care sa te poti baza daca lucrurile devin foarte grele?
Prieteni am, dar nu stiu daca pot spune ca "destui".
My recent post Finalul Odiseei
Responsabil pentru binele altuia?! Pai daca eu sunt responsabil pentru binele meu, celuilalt nu i se aplica aceeasi formula?!
Se pare ca nu sunt dorite comentariile mele aici! Am trimis 2 pana acum (al doilea continand un rezumat al primului) si nu le vad!
Raspunsuri:
1. Sa scriu discursuri prin care sa ofer valoare, sa motivez, sa impulsionez oamenii.
2. Da, le dezvolt, insa nu dupa un program, nu suficient de organizat si oarecum la intamplare. Aici am de facut ceva.
3. Sunt pe cale sa incep afacerea mea, deocamdata am inceput altele mai mici, care ar putea genera venituri pasive, in timp.
4. Am grija de mine si nu am grija de mine pentru ca sunt ultimul pe lista mea si uneori sunt coplesit de sentimente. Si aici am de facut ceva.
5. Da, sunt capabil si dispus sa ofer iubire si sprijin chiar si la necunoscuti.
6. In general da, insa acel "indiferent" este prea mult de anticipat pentru mine pentru a raspunde afirmativ. Sa spunem ca sunt dispus sa lupt indiferent ce ar arunca viata in calea mea: acum o luna am fost prins intr-un accident in trafic, o fractiune de secunda daca masina in care eram era lovita mai tarziu, foarte probabil nu as mai fi acum in viata.
7. Sunt un singuratic, nu stiu sa creez relatii, sa tin oamenii aproape de mine. Aici am foarte multe de facut.
….si daca aceasta responsabilitate pentru binele altuia iti afecteaza propria fericire,sa zicem….asta inseamna un sacrificu si renuntarea la sine?asta ajuta la evolutia personala?
Pai nu trebuie sa te sacrifici pe tine pentru ca tu ii ajuti pe altii de pe o pozitie de putere personala. De aia prima oara iti asumi responsabilitatea pentur tine, ca sa fii tu o persoana puternica. Apoi ii ajuti pe altii. Ii ajuti sa se ajute.
1. Nu am reusit inca sa-mi descopar vocatia si nici scopul meu in viata. Pana acum a fost sa-mi ingrijesc familia, sa merg la sv, sa am grija sa fie totul bine. Nu a fost bine pentru ca m-am luptat si ma lupt eu cu toate si i-am facut sa fie dependenti de mine si asta nu este un lucru bun, nici pentru mine dar nici pentru ei.Dar imi dau seama ca am ignorat si m-am ignorat ca persoana in asa hal ca nu stiu nici macar de unde sa incep. Am tinut sa fac o facultate, cam tarziu ce-i drept, am terminat-o acum 2 ani dar mi-a asigurat un moral ridicat pentu multa vreme. Tot timpul m-am apucat de cate ceva si am renuntat pe parcurs. 2. Nu, incerc sa gasesc timpul necesar inca intre sv, casa, copii (unul de 9 si unul de 3 ani) si sot. Da, asta suna ca o scuza…
3. Nu, la fel ca la 2. Dar incerc sa rezolv aceasta problema alaturi de tine si de Paul. Si asa poate voi gasi si scanteia cu care sa aprind focul.Mupet-ul meu se pare ca este unul tare greu de urnit dar sper sa reusesc sa-l conving ca e mai bine in afara zonei de confort :).
4. Decat fugitiv; analizele da, le-am facut in august; de sport nici vorba, doar daca treburile casnice pot fi considerate astfel sau o plimbare prin parc.
5. Aici am in sfarsit un mare DA; am incercat sa-i ajut pe ceilalti cat de mult am putut si le-am oferit toata dragostea mea.
6. In marea majoritate a timpului sunt optimista si am grija si de moralul celor din jur dar am si momente cand pic in paharul cu melancolie si ma chinui sa ma ridic la suprafata. Dar ma ridic si o iau de la capat, trebuie, doar stiu ca sunt liantul care ii leaga pe toti. Am trecut pana acum peste tot ce mi-a fost dat si asta m-a facut sa-mi dau seama ca sunt o persoana puternica dar mai am mult de lucru.
7. Prieteni? Doar cativa, restul cunostinte. De-a lungul anilor s-au cernut prietenii ca graul de neghina.
Stiu ca eu sunt singura care poate si trebuie sa faca asta dar …
Multumesc Pera, ai aparut in viata mea in momentul in care framantarile Mupet-ului meu si diconfortul inepusera sa-mi creeze mari probleme. Alaturi de voi simt ca pot sa reusesc.
Mult succes in continuare in munca de Sisif pe care ai inceput-o!
Sînt pe cale să îmi descopăr vocația, mă gîndesc mult la asta în ultima vreme și ideile încep să se clarifice, dar încă nu știu care e misiunea mea în viață, ce pot să las concret în urmă. Pe de altă parte, îmi cultiv abilitățile tocmai pentru a fi pregătită să decolez atunci cînd îmi va fi clar ce vreau să fac.
Nu mi-am început o afacere, sînt liber-profesionist și nu prea bine organizată la ora actuală, dar perseverez în a face ceea ce-mi place pentru a reuși să mă disciplinez. Din păcate, mă doare rău că depind de alții în privința banilor.
Am grijă ce și cum mănînc, dar nu fac sport și nici pe la analize nu trec. Ar fi momentul să trec la „alt nivel”.
Iubire și sprijin mi-e cel mai ușor să ofer. Sînt optimistă și devin foarte puternică atunci cînd îmi merge rău sau simt o amenințare. Consider că am puțini prieteni apropiați, dar cu cît îmi depășesc timiditatea și teama de a nu-i „deranja” pe ceilalți, cu atît știu că voi consolida prieteniile.
Eu am trecut printr-o experienta foarte traumatizanta.
Aveam despre mine ca profesionist o parere foarte buna. Pina intr-o zi, cind am fos anuntat ca din motive de reducere a activitatii firmei, voi fi disponibilizat.
In paralel cu serviciul desfasuram si o mica afacere de tip MLM.
Dupa vestea concedierii a venit si cea prin care mi se retragea sprijinul, de catre partenera mea de viata.
Moral, rezistasem vestii de concediere – datorita cartilor motivationale citite prin intermediul afacerii. Dar a doua veste m-a darimat complet.
Acum, poate ca efectul vestilor nu ar fi fost asa devastator, dar persoane "bine intentionate" au inceput sa ma "consoleze" ceva de genul "saracul de tine, ai si o virsta la care nu prea sunt cautati salariati" (eu avind virsta (acum) de 57 de ani).
Acum imi pun unele intrebari. Oare modul in care am fost crescuti si educati poate influenta intreaga viata a oamenilor?
Ce pot face eu acum? Credeti ca e posibil ca ACUM sa incep de la capat? Cu alegerea ADEVARATEI VOCATII?
Sigur, ca si eu vreau sa incep o afacere, sa nu mai stau la mina nimanui. Sa nu mai astrept sa vad daca magazinul la care lucrez are sau nu incasari pentru ca patronul sa aiba de unde sa-mi plateasca salariul. Sa pot sa-mi platesc toate datoriile la intretinere si banci(pentru ca am facut credite, crezind ca voi avea aceleasi venituri permanent).
E posibil?
Dumneavoastra sunteti o speranta, sa ne aratati calea.
Totodata cred, cu convingere, ca fara ajutor divin nimic nu este posibil.
Rezumind. Cred ca mai am vre o sansa? sau cum spun romanii "ti-ai trait traiul, ti-ai mincat malaiul".
Pot spera la un raspuns concret?
Multumesc anticipat.
My recent post
Da, e adevarat ca optimismul isi poate spune cuvantul cu varf si indesat in viata cuiva. Adica?! ar intreba unii… Atata timp cat esti optimist, vei trece peste toate greutatile din cale, fiind optimist vei ajuta pe cei din jur fara sa-ti dai seama, pur si simplu prin puterea exemplului, cand esti optimist inseamna ca ai incredere in fortele proprii, inseamna ca esti puternic, inseamna ca te iubesti…Iubindu-te pe tine insuti, vei putea invata si pe altii sa se iubeasca, mai intai pe ei si apoi intre ei. Totul se poate atunci cand vrei cu adevarat, dar trebuie, in primul rand sa stii ce vrei! Inca mai sunt in faza de cercetare a eu-lui personal. Deocamdata, urmaresc tema:Dezv. personala, si incerc : http://pentruvoimugurinoi.blogspot.com
eu? ce pot sa spun? mi-am pierdut mama de curand, tatal in urma cu 3 ani, am o casnicie…..si sunt indragostita nebuneste de un alt barbat, cu care nu pot sa am o relatie (nu stiu din pacate sau din fericire)! la serviciu totul imi merge pe dos! cred, defapt nu cred, sunt sigura ca este cel mai groaznic an al meu! si sunt cativa! singurul lucru care imi da putere sa merg mai departe este copilul meu! el si simtul umorului pe care am reusit sa il pastrez in ciuda tuturor problemelor! si de cand v-am descoperit pe voi, intr-adevar simt ca viata mea, defapt eu, m-am schimbat! am inceput sa scriu poezii! deci cred ca pot sa duc foarte mult! sanatatea mi-o cam neglijez iar prieteni nu am! cred ca cer prea mult intr-o relatie! dar imi place sa-i ascult pe altii si chiar sa-i ajut daca pot!
eu cred ca il ajuti pe cel care ii langa tine si nu mai are pe nimeni, partenerul de viata. el este primul pe care l-as ajuta la nevoie, dupa cum se stie parintii nostri mai au o sansa de ajutor, asta pt ca daca noi suntem bine putem ajuta si parintii. parerea este diferita ca si oamenii.nu poti sa iti faci planuri pt asta, doar sa fi pregatit, tinand cont de situatia financiara cam precara la majoritatea dintre noi, ele vin cand nu te astepti. noi trebuie sa ne traim viata si sa ne-o facem cat mai buna, greutatile oricum ne doboara, daca nu suntem pregatiti si mai rau.
Am incercat, am investit in propia-mi persoana dar ceva sa intimplat. Acel ceva mi-a intors viata la 180 grade. Dar nu renunt. Sper ca sprijinul din partea ta sa-mi de un mare folos. Ideea este ca imi storc creierii zi si noapte sa aflu ceea ce de fapt nu am stiut, despre mine, o viata intreaga.
Un adevar crud si dureros. Well , viata merge inainte.
eu am de toate mai putin afacerea mea,bani(recunosc ca nu mi-am descoperit afacerea)cand ma gandesc ca peste 20 de ani voi fi blazata ca romanii pe care ii vad pe strada,mi se face frica si ma gandesc sa plec…dar mi-e f greu pt ca eu iubesc f mult limba si tara asta!in sfarsit,deci cu banii mi-e mai greu
mi-am dat seama ca nu-mi place nici un fel de afacere deocamdata…din cele pe care le cunosc eu si ma gandeam ca exista in afara tarii alte tipuri de afaceri
asta e problema mea:nu-mi place calculatorul,nu-mi plac afacerile pe calculator, si sper ca pana la urma voi reusi in meseria mea chiar daca nu la mine in tara
mi-e f bine cand citesc articolele tale!!!!!!bravo din suflet pt ceea ce faci!
Salut Pera! Inca nu pot spune suta la suta ca am descoperit ceea ce vrea sa fie vocatia mea. La acesta problema chear lucrez destul de serios in ultima vreme.Afacere am inceput in urma cu cativa ani dar nu e chear cum as vrea si mai trebuie lucrat sa fie ce as vrea.La problema asta e cam cu minusuri,urmatoarea spun ca sunt capabil sa ofer.Umor si optimism am dar nu tot timpul ca am persoane care imi provoaca o stare de agitatie si mai tot timpul am persoana respectiva in jur destul de des si acum lucrez la faza sa scap de tracul asta.De incurajat imi place sa incurajez oameni din jur, prieteni am dar nu prea multi si in ultima vreme nu-i mai am aproape ca inceput sa imi fac vita mai departe de ceea ce am cunoscut pana acum.De cand am descoperit ceea ce faci tu am inceput sa vad lucruri pe care pana acum le-am ignorat,dar acum e altfel si am mai mult curaj.Eu iti multumesc pentru ceea ce faci!
Buna!
Pera , felicitari , tie si echipei!
Am inceput lungul drum al intoarcerii spre mine. este anevoie , cu multe obstacole si provocari, dar se pare ca asa, incet,incet, picatura cu picatura, a inceput sa se observe ceva. De multe ori am senzatia ca ma misc in acelasi punct de zile si zile intregi, si astept saltul calitativ. Mai am muult de lucru, dar sunt bucuroasa ca am gasit oameni ca voi cu care pot vorbi aceeasi limba si curand o sa fiu in stare sa comunic eficient. Apoi am sa dau tot ce am primit si adunat: experienta si iubire si incredere si recunoastere si sprijin emotionalsi recunostinta tuturor celor care vor avea nevoie si care vor dori sa primeasca acestea de la mine.
Am gasit si in Bucuresti o comunitate concentrata pesolutii, dezvoltare personala, crearea de afacere proprie, si daca sunt persoane singure, care s-au izolat si care isi doresc sa iasa, sa mearga mai departe, le ajut cu cea mai mare placere.
Multumesc pt toate materialele pe care le primesc de la voi.
Cu recunostinta, Iulia
Buna Iulia Venera,
Ideea unei comunitati,de genul celei de care ai scris, mi se pare minunata, mai ales ca este in Bucuresti.
Daca poti sa imi oferi mai multe informatii, te rog sa imi scrii la adresa de mail [email protected]
Multumesc Pera pentru toate articolele tale minunate
O zi minunata tuturor
Am scris ceva. In cat timp apare?
Bafta in tot ce faceti!
Pera, Sunt o persoana cu picioarele bine ancorate pe pamant,sunt independenta,poate prea independenta,dar vocatia nu cred ca mi-am gasit-o…Am avut responsabilitati de mica,mi-am ingrijit tatal bolnav de o boala incurabila,iar mai tarziu,la varsta majoratului s-a imbolnavit si mama.Mi-am intrerupt studiile liceale,am stat un an acasa cu mama,am muncit pe branci,am facut o profesionala,m-am angajat,lucram ture de noapte sa pot merge la seral,la liceu…Si m-am casatorit…N-am dat bac-ul,am nascut doi copii minunati.In 2000 m-am despartit,un an mai tarziu a murit si mama,am ramas cu copiii.N-a fost deloc usor,am mers la Biserica,m-am rugat si-am crezut in mine.Sunt o persoana sociabila,am aceiasi prieteni din copilarie si din liceu,putini dar buni,ne ajutam intre noi fara a abuza prea mult unii de ceilalti.Da,pentru mine n-a fost usor,se poate intampla oricui sa treaca prin greutati,dar toate acestea m-au slefuit,m-au intarit.Am avut si zile ,putine ce-i drept,in care credeam ca nu pot sa merg mai departe…Despre vocatie nu mi-am pus intrebarea ,pentru ca mereu am fost ocupata.Asta e chiar tema serioasa…VOCATIA. Pe curand.
Stiu ca sunt organizata, perseverenta….n-am descoperit inca misiunea mea in viata.Chiar daca am familie, am grija de ei, ma ocup de treburile casnice, mi-am "educat" familia in asa masura incat sa nu depinda de mine si sa stie sa se descurce singuri in orice situatie, alaturi de tatal meu am fost anul acesta cand a trecut printr-un accident cerebral…zilnic la spital, vorbit cu dr, medicamente, perfuzii, hrana,etc…m-am impartit cu brio intre serviciu, casa, familie, spital…chiar m-am minunat si eu dupa ce-a trecut totul si a venit tata acasa, de performantele mele. Pot mai mult, vreau mai mult…imi lipseste locul de munca. Momentan nu mai am serviciu si asta ma framanta cel mai tare…inca n-am descoperit domeniul de activitate al firmei care vreau s-o infiintez, ma tot gandesc si la un punct ma opresc ca nu mai vad continuarea…poate pana voi termina cursul de specialitate la care sunt acum voi gasi raspunsul si voi gasi si domeniul corespunzator firmei sa pot deveni propriul meu sef, dar asta doar in februarie la anu`…pana atunci incerc sa-mi conturez telul si cu ajutorul tau sper sa reusesc… stii vorba…speranta moare ultima.
Pera, Sunt o persoana cu picioarele bine ancorate pe pamant,sunt independenta,poate prea independenta,dar vocatia nu cred ca mi-am gasit-o…?????? Oareeee
-Am avut responsabilitati de mica,mi-am ingrijit tatal bolnav de o boala incurabila
-Mi-am intrerupt studiile liceale,am stat un an acasa cu mama,am muncit pe branci,am facut o profesionala,m-am angajat,lucram ture de noapte sa pot merge la seral,la liceu…….SPIRIT DE SACRIFICIU
-N-a fost deloc usor,am mers la Biserica,m-am rugat si-am crezut in mine……TI-AI GASIT RESURSELE DE A MERGE MAI DEPARTE
-.Sunt o persoana sociabila
DIN CELE CITATE AR REIESI URMATTOARELE CALITATI
1POTI SA AJUTI O PERSOANA SUFERINDA
2POTI SA TE SACRIFICI PENTRU CEVA
3POTI SA AJUTI O PERSOANA SA SE SIMTA BINE SI SA MEARGA MAI DEPARTE …..SA MOTIVEZI O PERS
ACUM CU ACESTE CALITATI ..TALENTE POTI SA FACI O LUME
MAI BUNA?
Misiunea fiecarui om de pe pamant este sa faca lumea meai buna”
Cum sa fac lumea mai buna cu Talentele mele?
Din ce imi zici tu, ai putea sa fii medic 🙂
Nu stiu daca m-as descurca. Dar, programat sau nu, ma pregatesc (si)pentru asta. Imi vad mai intai de sanatate. Fac analize, ma si tratez din cand in cand(mai alesc ca nu vreau sa devin eu o povara). Incerc sa fiu optimista, sa-mi cultiv posibilitatile in acest sens. Bani nu prea am. Ca sa-mi dezvolt abilitati aducatoare de bani e cam tarziu si, fiindca am o meserie absorbitoare(desi zgarcita in parale), nu prea e timp. Sau cine stie? Ma mai gandesc. Prieteni nu prea am(avem). Sotul meu are alte relatii, mai bine zis, alt gen. Pe mine m-a cam oprit sa am genul meu de relatii si acum mi-am pierdut prietenii pe care-i aveam. Oricum, aici sunt deficitara, n-am scuze. Eu sunt cam interiorizata, fire poetica(chiar scriu), Imi place si sa fiu singura. Oare mai am sanse sa-mi apropii oameni, ca prieteni?(Am 54 de ani)
Responsabilitatea mi-o asum impreuna cu partenera de viata….imi place internetul dar nu am suficiente resurse pentru domenii hosting pentru investitii si foarte mici si nici cunostinte suficiente despre internet.Cel mai greu e insa faptul ca ma lupt cu neincrederea pe care o am vis-a-vis de internet…analize nu prea imi fac,ma tratez cu remedii naturale si leacuri verificate…umor am destul …te apreciez foarte mult pentru ceea ce faci si imi plac mult articolele tale …la mine mai dureaza un pic…….
Tocmai am avut finala campionatului de fotbal pe scoala, si m-am pregatit intens pentru meciul asta, insa am pierdut. Si parca ma impunge un dracusor sa dau vina pe altii si sa gasesc scuze…
imi este greu sa imi asum responsabilitatea pentru un esec, mai ales cand lucrez in echipa, desi stiu ca asta trebuie sa fac pentru a fi un bun lider.
nu stiu ce sa zic…poate avea dreptate mama cand zicea : "Iosif! Esti turc?" cand nu intelegeam ceva… ;))
“Misiunea fiecarui om de pe pamant este sa faca lumea meai buna”
Cum sa fac lumea mai buna cu Talentele mele?
Deocamdata am descoperit un TALENT si anume ,,IMPLICAREA"
neconditionata prin voluntariat.E drept ca aceste Ong neguvernamentale ma stimuleaza cu simple GESTURI care pt mine CONTEAZA.Intrebarea este e o problema daca sunt voluntar la mai multe ONG?
Avantajul implicarii mele la mai multe ong este non atasarea emotionala si de asemeni pot fi alaturi de cei ce au nevoie de ceva!
Ce parere aveti voi ?
Credeti ca ..IMPLICAREA " este un talent?
Credeti ca prin acest talent pot face o lume mai buna?
•Ti-ai descoperit vocatia si stii care e misiunea ta in viata?
Vocatia nu pot sa spun ca mi-am descoperit-o inca. Inca ma intreb care este misiunea mea in aceasta viata si ce as putea lasa practic in urma mea. Cred ca ziua in care voi descoperi acest lucru, va fi cea mai fericita zi din viata mea.
•Iti dezvolti abilitatile si talentele?
Abilitatile si talentele incerc sa mi le dezvolt pe zi ce trece mai mult.
•Ti-ai inceput afacerea ta ca sa nu depinzi de nimeni legat de cati bani faci sau de programul de lucru?
De inceput propria mea afacere, inca nu mi-am inceput-o. Lucrez in continuare intr-o multinationala, dar nu cred ca trece zi fara de care sa nu invat ceva in plus pentru ca de curand am fost promovata si lucrez intr-un domeniu in care nu am mai lucrat pana acum, sunt foarte entuziasmata ca ma misc in fiecare zi si nu stagnez, si de asemenea cred ca voi putea folosi pe viitor pentru mine ceea ce invat acum.
Totodata, mi-am comandat cartea "Secretul banilor" si ma gandesc serios sa imi fac un blog, la recomandarea ta. Inca lucrez la tematica lui si de asemenea, la look-ul sau.
•Ai grija de santatea ta? Cum mananci si cat sport faci pe saptamana? Ai fost sa iti faci analizele?
De mancat, mananc destul de sanatos de cand am slabit 15 kg din cauza unui articol scris de Andreea Papp. Am mereu grija ce bag in gura si parca imi este mult mai usor acum, a devenit un stil de viata si nu mai reprezinta o corvoada.
Ramane sa ma las de asemenea de fumat.
Totodata, trebuie neaparat sa incep sa merg la sala…din nou! Eu am facut sport de performanta 5 ani si nu m-am simtit niciodata mai bine. Asa ca va trebui sa pun si chestia asta la punct in viitorul cat mai apropiat.
Analizele mi le fac o data pe an din cap pana in picioare ma analizez. Chiar imi face placere sa fiu tot timpul up to date cand vine vorba de sanatatea mea.
•Esti capabil sa oferi iubire si sprijin celor din jur?
Sunt FOARTE capabila de a oferi iubire si sprijin celor din jur. Am facut asta, cred eu cu brio, toata viata mea. De acest lucru sunt extrem de mandra si vine foarte de la sine, cred ca e ceva nativ.
•Din punct de vedere emotional si psihlogic, esti o fire optimista, ai umor si ai puterea de a–i incuraja pe altii cand le e greu?
Da, sunt o fire optimista, dar mai ales puternica, si nu o data am oferit din aceasta putere de a merge cu capul sus mai departe indiferent de situatie si celor din jur. Am obtinut feedback pozitiv tot timpul pe tema asta si asta fara sa il cer.
Poti tu sa treci peste obstacole indiferent de ce iti arunca viata in cale?
Nu as putea sa spun daca as fi in stare sa trec peste orice fel de obstacole, dar stiu ca am trecut peste cele de care am avut parte pana acum, ca am invatat foarte multe din ele, ca ii multumesc celui de sus ca mi le-a adus in cale pentru a ma face din ce in ce mai puternica.
•Ai destui prieteni si o comunitate pe care sa te poti baza daca lucrurile devin foarte grele?
Nu stiu cat anume inseamna "destui", am putini prieteni, de felul meu am avut tot timpul putini prieteni la viata mea, dar sunt alesi pe spranceana si stiu ca ma pot baza cand dau de greu pe ei daca e nevoie, pentru ca deja am facut-o si nu m-au dezamagit.
Vocatia s-a nascut odata cu mine si s-a dezvoltat asemeni mie. Menirea mea este aceea de a-i sustine pe cei care ajung in dificultate. sau a-i indruma pe cei talentati in a-si dezvolta aptitudinile.
Intretinere am acordat fiului meu pana in clipa in care si-a terminat studiile si a inceput sa lucreze. Acum ne ajutam reciproc. Niciodata nu m-am simtit impovarata de problemele celor dragi sau ale benficiarilor serviciilor mele. Importanta muncii este deosebita pentru dezvoltarea fiecărui individ. În munca persoana îşi satisface aspiraţiile, îsi realizează idealurile, îşi întregeşte şi îşi îmbogăţeşte personalitatea.
La baza alegerii carierei stau: aspiraţiile, idealurile, interesele, aptitudinile, etc. Astfel, în timp ce unii dintre noi optăm pentru o anumită profesie, deoarece credem că prin acea muncă ne vom realiza năzuinţele, alţii alegem o altă muncă pentru a fi mai bine retribuiţi, sau pentru a ne satisface nevoia de afiliere, sau pur si simplu, alegem o munca la întâmplare, fără a şti prea multe despre ceea ce urmează să facem. Motivele care stau la baza alegerii unei cariere, sunt extrem de diverse. Motivul este acel fenomen psihic ce are rol esenţial în declanşarea, orientarea şi modificarea conduitei; motivaţia este constituită din ansamblul motivelor, din structurarea tuturor motivelor…
O seara minunata tuturor!
Poti ajuta, doar dupa ce inveti tu, aplici, testezi…doar asa vezi. Multumesc mult! O seara placuta!
Cum ma pregatesc pentru toate acestea,cu multa perseverenta,ruga si responsabilitate si ce i din jur vor recunoaste in sinea lor atunci cand tu nu vei mai fi.
When I initially commented I clicked the „Notify me when new comments are added” checkbox and now each time a comment is added I get several emails with the same comment. Is there any way you can remove people from that service? Bless you!