Top 5 motive pentru suferința prostească din iubire

Cursul Marea iubire ( http://personalitatealfa.com/cursuri/marea-iubire/curs/)

A fost o călătorie extrem de intensă pentru mine datorită sutelor de mesaje şi e-mailuri pe care le-am primit.

Pe lângă asta, am stat pe mesageria live de pe pagina de prezentare ca să simt pulsul evenimentului şi m-am trezit într-o mare de mesaje care au fost revelatoare.

Una dintre convingerile mele preferate este că tot ce se întâmplă este spre binele meu.

Pe măsură ce au început să curgă întrebările, am identificat câteva tipare de comportament şi pentru mine, dacă mai era nevoie, a venit confirmarea că unii oameni preferă să sufere 30 de ani de acum înainte, să se plângă permanent şi să joace rolul de victimă eternă decât să se educe câteva luni şi să îşi schimbe destinul. Și spun asta fără nicio exagerare.

Sunt câteva lucruri legate de relaţii şi iubire care îmi dau fiori reci.

Puncte cheie extrase din multe discuţii în aceste zile:

1. Să se schimbe celălalt;
2. Am luat sute de decizii greşite, ani de zile,  îmi poţi spune O SOLUŢIE ACUM ca să schimb tot instant?
3. Aşteptarea aprobării divine;
4. Jur că îl iubesc, dar dacă nu face ce vreau eu, când vreau eu şi cum vreau eu, poate să moară în iad;
5. Nu pot să trăiesc fără celălalt.

Hai să le luăm pe rând:

       1. Să se schimbe celălalt

Îmi vine în minte vorba lui Gandhi, perfectă pentru situaţia asta: “Toţi vrem să schimbăm lumea, dar nimeni nu e dispus să înceapă cu sine însuşi”.

Ei bine, am o veste proastă. Nimeni nu are puterea de a schimba pe altcineva. Cât de multă lume intră în relaţii în ideea că “nu îmi plac câteva lucruri la partener, dar le schimb eu pe parcurs”, doar ca să se trezească apoi că, de fapt, acele lucruri se amplifică pe măsură ce relaţia se desfăşoară.

Ştii de ce?

Pentru că acele lucruri care nu îţi plac la celălalt, îi aparţin şi fac parte din “a fi el însuşi”. Poţi să îl obligi o vreme, şi partenerul, din “ iubire”, va renunţa la sine însuşi o vreme. Dar va avea resentimente şi te va pedepsi şi se va răzbuna prin comportamentele care ştie că nu îţi plac, pentru că nu îl accepţi aşa cum e.

Pe de altă parte, când celălalt se schimbă aşa uşor la cererea ta, înseamnă că nu e o persoană foarte puternică, cu coloană vertebrală şi personalitate, nu?

Şi cine poate fi atras irezistibil de un om slab?

Acum câteva săptămâni am făcut demonstraţia că cei din jur pot fi schimbați cum vrei tu, cu o condiţie.

SĂ TE SCHIMBI TU PRIMA OARĂ.

În caz că ai uitat demonstraţia, ţi-o repet. Când cerem ceva de la un partener, înseamnă că e ceva ce nu ne oferim noi singuri şi cerem de la altul.

De exemplu, partenerul nu îmi acordă ATENŢIE. Urmând teoria de mai sus, înseamnă că eu nu îmi acord atenţie. Cum îl fac pe celălalt să îmi acorde atenţie schimbându-mă eu?

• merg la sală;
• încep să fiu atent la cum mă aranjez şi la cum mă îmbrac;
• încep să acord atenţie felului în care îmi petrec timpul şi la modul în care îmi consum energia;
• acord atenţie stării mele de bine şi de fericire.

După o vreme, ce crezi că se întâmplă? Sigur alţi oameni încep să îţi acorde şi ei atenţie pentru că iubim oamenii care au grijă de ei şi de starea lor de bine.

Ce face partenerul care până atunci te ignora? Păi sunt şanse mari să îţi acorde atenţie. Dar poate că tu nu mai ai nevoie de ea. Şi astfel, îi schimbăm pe cei din jur, schimbându-ne noi.

Şi totuşi, mulţi oameni nu sunt dispuşi să facă munca. Preferă să rămână la statutul de victime neajutorate.

Până la urmă, în viaţă, fiecare este responsabil pentru propria sa fericire, pentru rezultatele sale şi pentru calitatea vieţii şi a relaţiilor, a iubirii pe care o simte şi o primeşte sau o oferă.

Eu ştiu un singur lucru: mi-ar plăcea foarte mult să lucrez cu tine şi sunt convins că voi scoate tot ce e mai bun în tine la suprafaţă.

De câtă suferinţă o fi nevoie pentru ca omul să iasă din zona de confort şi să treacă la acţiune?

Cred că fiecare are limita lui de toleranţă şi, mai devreme sau mai târziu, viaţa ne scoate pe toţi din zona de confort dacă nu o facem noi în mod voluntar şi conştient.

2. Am luat sute de decizii greşite timp de ani de zile. Îmi poţi spune O SOLUŢIE ACUM ca să schimb tot instant?

Ştiu, ştiu. Creierul uman este făcut să caute pastila magică şi scurtăturile, şi nu e de învinovăţit.

Doar că vine un moment când îţi dai seama că ai căutat pastila magică şi scurtătura vreo 5 ani, şi, dacă ai fi ales calea mai dificilă, ar fi durat 6 luni, iar viaţa ta era schimbată în bine de mult.

În acel moment, chiar dacă e dureros, cel puţin la fel de dureros ca şi atunci când eşti nevoit să îţi închizi contul de pariuri online, să juri că nu mai bei alcool sau că nu mai flirtezi pe facebok, e nevoie să schimbi ceea ce faci pentru o cauză mai bună.

Când a durat luni sau ani de zile să ajungi într-o situaţie de viaţă în care ești sărac, lipsit de iubire, părăsit sau bolnav, înseamnă că ai trecut printr-un proces.

Ei bine, dacă ai ajuns rău printr-un proces, pas cu pas, zi de zi, decizie după decizie, cum crezi că vei inversa procesul în favoarea ta?

PĂI LA FEL. Doar că în sens invers: pas cu pas, zi după zi, decizie după decizie, poţi duce viaţa ta în direcţia bună.

Şi acel proces se numeşte proces de EDUCAŢIE.

Când mergi pe un drum greşit ce duce în prăpastie, nu ai nevoie de motivaţie ca să mergi mai repede, ci de educaţie ca să te întorci din drum.

Exact asta fac eu în privinţa relaţiilor şi a iubirii în cursul Marea iubire. Te întorc din drumul greşit şi te pun pe drumul cel bun printr-un proces.

Diferenţa e că procesul în care intri e mult mai scurt decât procesul care te-a adus în situaţii care îţi provoacă suferinţă.

3. Aşteptarea aprobării divine

“Ştii, e greu”, îmi zice o fată chiar ieri. “Nu voi avea aprobarea celor din jur pentru deciziile pe care aş vrea să le iau aşa că stau şi sper că va fi mai bine”.

Stai să îmi dreg vocea că îmi vine să spun nişte lucruri neortodoxe.

Deci tu aştepţi ca cei din jur să îţi dea voie să iei decizii care să te facă fericită?

Am o veste pentru tine: cei din jur vor să iei decizii care să îi facă PE EI fericiţi. Li se rupe celor din jur de fericirea ta. Tocmai de aia te şi manipulează, te ameninţă subtil, te şantajează şi te constrâng în orice fel să nu faci ceva diferit, ceva ce ar putea să schimbe starea de fapt a lucrurilor şi care ar face ca ei să nu mai obţină de la tine obedienţă, serviciile tale și alte beneficii.

Când ţi-ai dat puterea cadou?

De când ai nevoie de aprobare pentru a-ţi decide soarta?

Ce s-a întâmplat cu libertatea ta şi când ai renunţat la ea?

Merită preţul pe care îl plăteşti beneficiile pe care le ai?

Colivia în care trăieşti când nu mai iei decizii o fi aurită, dar tot colivie e, şi tot la nefericire duce.

Dar stai. E colivia aurită? Dacă e din fier ruginit? “Oamenii care au cea mai mare nevoie de aprobare, primesc cea mai puţină. Oamenii care au cea mai puţină nevoie de aprobare, primesc cea mai multă.” Wayne Dyer

4. Jur că îl iubesc dar dacă nu face ce vreau eu, când vreau eu şi cum vreau eu, poate să moară în iad

Asta s-ar putea să fie favorita mea datorită cantităţii URIAŞE de ipocrizie din ea, care mă face să râd, dar să mă și revolt în același timp.

Deci, am explicat în multe rânduri că oamenii fac o gravă confuzie între iubire şi … nevoi.

Încă o dată, pentru tot poporul:

Iubirea este când dăruieşti ceva din ce ai tu, fără să aştepţi reciprocitate. Nu e pentru oricine, pentru că dacă nu ai resurse interioare și bateriile pline, nu ai nici pentru tine, dar mai să dai altora.

Când aştepţi reciprocitate, este un schimb de nevoi, minunat şi util pentru supravieţuirea noastră, dar nu te mai da cu fundul de pământ că tu iubeşti, dar nu primeşti iubire, pentru că TU NU IUBEŞTI.

Crezi că ştii ce simţi, şi că tu dai iubirea ta.

În momentul în care simţi resentiment pentru că tu ai dat, dar nu ai primit, ai devenit un manipulator pentru că scopul iniţial al tău avea ataşat aşteptarea ascunsă că vei da, şi apoi vei primi înapoi.

Deci, încă de la început, intenţia ta nu a fost sinceră. Ai trimis un cal troian pe care l-ai numit “dar”.

Uite, îţi dau un cadou din toată inima (dar va trebui să plăteşti ulterior pentru el şi cu dobândă, doar că nu am scris niciunde condiţiile decât în mintea mea).

Foarte multe declarații de “te iubesc” nu sunt decât “am nevoie disperată de tine”. Învelim rahatul în staniol colorat şi ne-am tăia o mână pentru a susține că noi facem din iubire tot ce facem.

Nu era mai simplu pentru toţi să spunem “am nevoie de tine, ce pot face şi eu pentru tine în schimb?”

Nuuuu!

Hai să amestecăm şi iubirea ca să facem o dramă uriaşă, şi apoi să ne dăm de ceasul morții că nu ne sunt satisfăcute pretenţiile, nevoile şi orgoliul.

Iubirea există. Şi e extraordinară. Doar că iubirea e un muşchi ce trebuie antrenat, o abilitate ce trebuie dezvoltată. Nu oricine e capabil de iubire, dar toţi oamenii de pe Pământ au nevoi.

De aceea, falsa iubire este întâlnită la tot pasul, iar marea iubire vine când lăsăm ce ştim deoparte şi suntem dispuşi să învăţăm.

5. Nu pot să trăiesc fără celălalt

Nu zău? De când? Ai trăit şi până să îl întâlneşti, ai avut parte de iubire, fericire, experienţe, entuziasm și bucurie.

Acum, brusc, ţi-au pierit?

Îţi spun eu care e problema ta: nu ai lucrat suficient la tine însuţi, prins fiind în problemele vieţii de zi cu zi, lupta pentru bani, crescut copii, mers la şcoală şi la muncă, trăit viaţa pe pilot automat.

Azi, din cauză că te-ai neglijat pe tine, ai goluri interioare şi cauţi la "celălalt" să ţi le umple. Ştii ce se va întâmpla? O nouă mega dezamăgire. Pentru că nu la celălalt sunt răspunsurile.

Eşti blindat de convingeri limitative şi, mai mult, crezi că TU ŞTII. Tu ştii, dar culmea, nu se întâmplă ce ţi-ai dori şi nu obţii rezultate.

În loc să accepţi că poate nu ştii şi să fii deschis să înveţi, acum îţi propui să ştii dublu. Acum ştii şi de ce nu reuşeşti să obţii ce vrei.

Eşti atotştiutor, dar fără rezultate.

Ştii ce zicea Socrate? “Cu cât învăţ mai mult, descopăr cât de puţine ştiu”

Atunci când crezi că le știi pe toate, viața intervine și te învață că de fapt nu știi nimic. Ce credeai că știi nu se mai aplică.

Dar îţi garantez că:

1. Poţi să îţi schimbi destinul şi viaţa;
2. Cât timp eşti în rolul de victimă, nu vei putea schimba nimic

Nu există moment potrivit, ci există doar atitudinea potrivită.

Atitudinea e în puterea şi în controlul tău, doar că tu îţi refuzi ce stă cu adevărat în puterea ta şi te agăţi de ce nu poţi controla; şi apoi te miri că nu ţi-e bine. 🙂

Nu îi poţi controla pe cei din jur şi acţiunile lor, dar îţi poţi controla emoţiile şi gândurile, astfel încât să fii fericit şi să simţi iubire orice s-ar întâmpla în jur.

Nu îţi poţi asuma responsabilitatea pentru viaţa altora, dar sigur ţi-o poţi asuma pentru a ta.

Educaţia şi evoluţia ta sunt în puterea ta, iar ce îţi aruncă viaţa în cale, nu ţine de tine.

Mi-ar plăcea foarte mult să lucrăm împreună şi ştiu că acest curs îţi poate schimba viaţa din prima săptămână pentru că îţi dă înapoi puterea pierdută. Puterea de a obţine ce doreşti în viaţă, în relaţii şi în iubire.

Citind sutele de mesaje şi discutând live cu oamenii, mi-am dat seama că iubirea nu e accesibilă oricui, la fel cum nici relaţiile fericite sau o viaţă împlinită nu sunt.

Cel puţin nu acum.

Pentru că până când nu îţi goleşti mintea de ce (crezi că) “ştii”, ştiinţa care te-a dus azi unde eşti, până când nu adopţi o atitudine de curiozitate şi poftă de învăţare şi evoluţie, până când aştepţi ca alţii să facă, iar tu doar să stai şi să primeşti, vei bate la uşi care vor rămâne închise.

Aştept să iei o decizie şi să faci o investiţie în calitatea vieţii tale.

Per aspera ad astra

Pera Novacovici