Zilele astea am avut un mic soc, o constientizare.
Am auzit urmatoarea formulare:
Nu toata lumea si-a castigat dreptul de a simti si trai iubirea.
Prima mea reactie: E revoltator!
“Nu toata lumea si-a castigat dreptul sa simta iubirea”
WTF!
Nu suntem toti copiii creatorului?
Nu ne-am nascut cu iubirea in noi?
Nu avem toti suflet si iubire in el?
Nu e starea noastra naturala sa fim umani, iubitori, prieteni?
Ei bine, teapa.
Ideal, teoretic, utopic da, toti avem suflet, inima, sentimente, iubire.
Dar practic?
Cata suferinta exista in fiecare om, in fiecare relatie, familie, societate?
Stiu ca cei mai multi oameni iubesc sa vada cu ochii lor ca sa creada.
Arunca un ochi in jur.
Incepand cu propriul tau suflet, cu gandurile, emotiile tale.
Cum iti explici ca niste fiinte atat de minunate cu potential atat de mare, sufera atat de mult si crapa cu potentialul in ei?
Ceva nu se potriveste.
Avem iubire teoretic, dar practic, suferim enorm.
Fiind prins de aceste ganduri, am avut un moment de AHA!
Totul a capatat sens perfect.
Comoara noastra interioara o accesam in etape.
Primesti atat cat poti duce si matematica inteligentei universale este uimitor de precisa.
Imagineaza-ti un fagure cu miere de albine.
Mai exact, unul din cei 4 faguri e o replica foarte fidela a sufletuliu uman.
Fiecare celula din fagure, este un dar al comorii tale interioare.
Si pe masura ce iti faci temele, lectiile de viata, munca interioara, primesti acces la mai mult din fagure.
Fagurele este tot al tau. Nu expira, nu ti-l ia nimeni, DAR, exact ca la scoala, inveti, traiesti, experimentezi, esuezi, reiei, si apoi dai un test.
Pici testul, repeti lectiile, dai din nou test.
Suferintele si tiparele de suferinta ce se repeta ne spun ca nu am trecut corigenta si trebuie sa mai invatam.
Si cand ai trecut testul: VICTORIE
Nu primesti note, nu te compari, nu esti in competitie.
Pur si simplu, viata ta se imbogateste cu inca o parte din comoara ta interioara.
Si totusi, cum se face ca desi toti avem fagurele asta in noi, comoara asta, totusi suntem atat de retardati in a accesa si folosi bogatia asta uriasa?
Ei bine, ai auzit probabil ca exista analfabeti.
Faptul ca sunt echipati cu tot ce e nevoie sa invete sa scrie si sa citeasca, nu inseamna ca asta se va si intampla.
E nevoie de conditii si sisteme.
Profesor – manual – caiet de exercitii.
Pregateste-te sa pici in cur!
Si cu iubirea e la fel!
Te nasti cu ea in tine? Absolut.
Dar asta nu inseamna ca o vei manifesta concret si practic in viata.
E ca si cu scrisul.
E nevoie de profesor – manual – exercitii.
Ai putea spune ca atunci cand te nasti, familia e profesorul si scoala de iubire.
Hai fii sceptic, cauta dovezile concrete.
Este oare familia profesor – iti da manualul si te pune sa exersezi iubirea pana cand stii sa o folosesti?
Faptul ca te ai nascut cu iubirea in tine e fix pix. Analfabetismul emotional si spiritual e crancen.
Ai putea spune ca ai invatat in familie.
Sunt unele familii care reusesc, dar inca mult prea putine.
In familia mea nu am invatat iubirea decat intr-o masura foarte foarte mica.
Am 37 de ani si m-am intors la clasa intai a iubirii.
Sunt la lectia iubire de sine.
Si am avut la corigente de te doare mintea.
Ok.
Mergem mai departe?
Hai sa vorbim despre dreptul de a-ti trai vocatia asa cum am vorbit despre dreptul de a-ti trai iubirea si dreptul sa scrii si sa citesti.
Toate drepturile si accesul gradat la comoara noastra interioara se castiga iar profesorii – manualele – exerciile amplifica mult viteza de invatare si probabil calitatea abilitatilor pe care le dezvolti.
Din experienta mea, vocatia este munca facuta cu iubire.
Daca Vocatie = Munca + Iubire, ca sa rezolvam ecuatia e nevoie sa definim munca si iubirea.
Daca urmam firul super simplu si logic, privind suferinta oamenilor si constatand ca multi oameni, as spune majoritatea, sunt cam corigenti la lectia iubirii traita practic in viata de zi cu zi, as indrazni sa spun ca :
Dreptul de a-ti trai vocatia trece prima oara prin lectia iubirii.
Iubirea pentru ce faci
Iubirea pentru cei carora vrei sa le daruiesti ceea ce stii sa faci
Iubirea pentru tine
Iubirea pentru procesul de invatare
Iubirea pentru lectiile invatate
iubirea pentru greselile si esecurile ce te formeaza
Vreau sa evit incidentul de la articolul trecut cand am scris 15 pagini de word.
Nu ne grabim niciunde si vreau sa fie o placere sa ma citesti.
Am sa dezvolt in partea a treia a acestei serii concret si specific care-s componentele necesare ca sa iti descoperi si traiesti vocatia.
Exista trei episoade in aceasta serie:
Acesta este primul: Ti-ai castigat dreptul sa-ti traiesti vocatia?
Al doilea: Studiu de caz – Vocatia Oxanei Novacovici – 7 ani de experimentare
Al treilea: Vocatia, munca si iubirea – solutia pe care o astepti de o viata
Sambata vine episodul 2 🙂
Ti-am starnit putin curiozitatea?
Mi-ar placea sa -mi scrii doua randuri macar intr-un reply.
Vreau sa stiu daca simti ceva legat de ce ai citit, nu doar daca ai citit niste teorie rece pe care o uiti in 5 minute.
Vreau sa ma imbunatatesc si sa fac din ceea ce scriu o experienta superba pentru tine, asa cum e si pentru mine atunci cand scriu.
Ma ajuti?
Nu prea am sanse fara tine.
Pera Novacovici
5 răspunsuri
Buna seara. Sigur ca simt ceva legat de articolul dumneavoastra. Si anume,ca nu mai am nevoie de iubire. Ca Iubirea e ca un fel de sport pe care îl pot practica singur,în doi,în cinci,zece,o suta,o mie,cinci mii. Și prefer sa ma opresc la suma asta din ratiuni ,,economice”,turnate pe gât de persoanele cu ,,autoritate”,dar fara etica morala.
Sigur ca simt. Poate altfel as fi un ne-simtit. Si-n anumite circumstante chiar mi-ar fi mai bine.
O seară reusită,prieteni.
Sunt intru totul de acord! Am descoperit si eu asta, de fapt am inteles-o mai bine la seminarul despre vocatie. Totul e legat de iubire in viata asta. Tot ce tine de forma noastra naturala si armonioasa. Cheia este iubirea, vocatia si curajul de a crede in vocatia ta, sunt aripile cu care putem zbura prin viata 🤗 Iar munca,,,,, munca e si ea frumoasa 😁 daca faci ceea ce iubesti. Cel mai greu a fost pentru mine sa cred cu adevarat in mine si in vocatia mea! Apoi totul a venit de la sine! Multumirea interioara, o supradoza de iubire si fericire ce te inconjoara natural, cand iti urmezi destinul. 👍🤗☺️
Buna Pera,
Intotdeauna empatizez sau rezonez citindu-ti articolele,deseori iti raspund dar mailurile sau commenturile raman schite raman mesaje netrimise sau inlocuite cu multumiri pt articolul impartasit cu noi..Am inceput sa iti citesc articolele din 2010 si mereu am simtit ca ele au ajuns in atentia mea atunci cand ma framanta tocmai ceva care se lega de subiectul din randurile scrise de tine.
Pentru mine esti absolut bestial si o incantare sa te citesc chiar daca nu am reusit sa parcurg tot ce ai dorit sa ajunga la noi,restul.
Te recomand cu 5 stele +
Hello tuturor!
Dacă asta e rețeta pentru accesarea vocației, e perfect.
Şi pare logic. Intuiția mea îmi spune la fel.
E plin de analfabeți ai iubirii…şi eu sunt unul dintre ei.
Pentru că Iubirea nu e iubirea din filme, cărți si din felicitările de Valentine's Day.
Dacă la 49 de ani încep să mă alfabetizez în ale Iubirii…sper totuşi să-mi găsesc vocația în această viață.
Şi nu la 80 de ani. Deşi niciodată nu e târziu. Contează călătoria, nu destinația.
Felicitări pentru articol, eu îl simt Adevărat.
Frumos articol. Aşa cum spunea cineva din comentarii, parcă dau de articolele astea când sunt într-un fel în situația respectivă. Mult succes în continuare!