Aveam 14 ani.
Eram pe scari la etajul 4 al blocului cu pisica mea in brate care inca era un pui. Tremuram si plangeam in timp ce mangaiam pisica aia care se uita mirata la mine.
La etajul 1 se auzeau ragetele tatalui meu mort de beat care spargea tot in casa si tipetele disperate ale mamei mele.
Avea masini de tricotat cu care facea venituri suplimentare. Facea bluze si le vindea la colegele ei invatatoare, ceea ce ii ducea un venit suplimentar ceea ce pe vremea lui Ceasusescu era cam ilegal insa taica miu bea toti bani iar maica mea avea un camin de intretinut.
In ziua aceea, pe langa alte lucruri sparte prin casa, taica-miu a aruncat pe balcon si masinile de tricotat ale mamei mele fara sa isi aduca aminte ca din banii aia a baut si el ani de zile.
Am intrat in casa si am vazut-o pe maica mea epuizata, plangand, daramata.
Cel mai tare a durut-o ca a pierdut acele masini de tricotat, mai mult decat orice suferinta fizica sau psihica.
In acea zi, m-am revoltat impotriva lui Dumnezeu.
M-am infuriat pe Dumnezeu.
Interesant a fost ca nu am negat existenta lui.
M-am rugat toata copliaria mea.
Era rugaciunea cu " Inger, ingerasul meu, ce mi te-a dat Dumnezeu".
M-am rugat in fiecare noapte, inainte de culcare, asa cum ma invatase maica-mea.
Nu am scapat de saracie, nu am scapat de suferinta in familie. Taica-miu miu era tot mai beat, maica mea purta toata povara unui camin pe umerii ei, eu eram sarac si imi era rusine sa merg la scoala cu papuci in care intra paa cand ploua afara.
Pe atunci nu stiam ca daca te chinuie, Dumnezeu are un scop pentru tine. Nu stiam ca poate ti-e dat sa suferi ca sa platesti pentru pacatele din trecut. Nu stiam povestea lui Avram caruia Dumnezeu i-a cerut sa isi duca fiul pe munte si sa il ucida pentru ca apoi in ultima clipa sa ii spuna :" E ok. Nu trebuie sa il omori. Te cred ca faci orice pentru mine"
In ziua in care m-am revoltat impotriva lui Dumnezeu mi-am propus cateva lucruri:
– Nu am sa ii mai cer niciodata nimic
– Am sa fac totul singur, cu mainile mele
– Imi asum toata responsabilitatea pentru tot ce voi avea in viata, bine si rau
– Daca eu voi reusi sa fac progrese in viata ii voi ajuta pe cati mai multi din oamenii care sufera sa treaca peste greutati si sa invete sa fie pe picioarele lor, mandrii ca au reusit sa isi depaseasca conditia.
Aveam 14 ani.
Acum am 30.
Nu mai sunt revoltat impotriva lui Dumnezeu pentru ca inteleg mai multe acum decat intelegeam la 14 ani.
Hai sa facem un exercitiu.
Sa ne imaginam ca facem parte din ceva mult mai mare, ca Dumnezeu exista insa e ca un spartan.
Te lasa sa te descurci singur. Sigur stii proverbul cu " Dumnezeu iti dau dar nu-ti baga in traista"
Foarte multa lume inca nu isi asuma responsabilitatea pentru viata , pentru rezultate si pentru orice altceva.
Nu merge relatia? Cum o vrea Dumnezeu
Nu am bani? Asa vrea Dumnezeu
Sufar ca un caine? Oricum nu am ce sa fac, asa mi-a fost dat de la Dumnezeu.
Hai sa iti spun ce mi s-a intamplat mie in momentul in care mi-am zis "Fie ca exista, fie ca nu, eu sunt aruncat singur in aceasta lume in care trebuie sa razbat tot singur si doar eu cu mainile , mintea si sufletul meu pot sa imi creez viata pe care mi-o doresc iar la sfarsit sunt dispus sad au socoteala cu fruntea sus pentru tot ce am facut"
Am cunoscut iubirea, mi-am descoperit vocatia, mi-am inceput afacerea care creste, iubesc oamenii , natura si planeta noastra, sunt un om liber si implinit, nu am fost in viata mea pe un pat de spital ca bolnav si am ajuns sa cred in Dumnezeu mai mult ca oricand.
Dumnezeul din varianta mea spirituala, dedusa din experiente personale, istoria religiilor si cam tot ce inseamna spiritualitate. Nu in varianta vreunei religii.
Cred ca toate religiile duc la aceeasi finalitate si niciuna nu e mai buna decat alta. Ma uit la musulmani, hindusi, baptisti, crestini, bushisti si stii ce vad?
Aceeasi oameni, buni si rai, cu aceleasi familii, cu aceleasi visuri si suferinte, cu aceeasi viata ca noi toti restul. Nu suntem cu nimic diferiti din punctul asta de vedere si faptul ca orientarea religioasa face ca in 2011 inca sa ucidem sau sa ne sinucidem in numele unui Dumnezeu mi se pare cea mai mare ipocrizie umana.
Sa iti aperi religia ta si sa ameninti cu iadul omul de langa tine pentru ca nu crede ce crezi tu iarasi mi se pare o mare tampenie. La fel cum cred ca oamenii care nu isi asuma responsabilitatea in aceasta viata pentru rezultatele lor financiare, pentru sanatatea lor, pentru relatiile de prietenie si iubire si arunca responsabilitatea pe umerii unui Dumnezeu sunt niste putori lenese si ordinare.
Provocarea mea azi pentru tine e:
Poti renunta sa mai crezi in forte externe care sa iti parasuteze ajutoare si sa privesti in forta imensa ce se afla in sufletul tau? Poti sa accepti ca daca azi nu faci nimic, maine nu faci nimic si poimaine la fel, te vei afla intr-o situatia mai rea ca azi?
Poti sa accepti ca TOATA responsabilitatea e acum in bratele tale?
Ca indiferent ce obstacole sunt in calea ta te poti ridica din mijlocul celei mai mari mizerii si sa urci muntele?
Un om fara credinta e un om pierdut. Dar sa nu uitam sa credem si in noi fara sa devenim aroganti si sa nu uitam cuvintele lui Cosbuc:
"Eu nu mai am nimic de spus!
Voi bratele jurând le-ati pus
Pe scut! Puterea este'n voi
Si-n zei! Dar va gânditi, eroi,
Ca zeii sunt departe, sus,
Dusmanii lângã noi!"
Stiu ca religia este un subiect foarte sensibil si majoritatea se feresc sa spuna deschis ce simt si ce cred de teama de a nu fi judecati.
Eu am spart acest cerc vicios si ti-am povestit trairile mele sufletesti cu riscul sa fiu judecat pentru ele.
As vrea sa iti spui si tu parerea intr-un comentariu la fel, fara teama ca vei fi judecat si nu vreau sa transformam discutiile in pro sau contra si mai ales nu vreau sa vad atacuri la adresa celorlalti oameni din comunitate sau jigniri.
Vreau pareri despre ce simte fiecare despre acest subiect.
Cu respect,
Pera Novacovici
191 de răspunsuri
Mi se pare că orice om care a ajuns la un oarecare nivel al existenței sale spirituale, trebuie să stea puțin să se gândească ce înseamnă Dumnezeu pentru el, cum se intersectează propriile credințe cu cele promovate de creștinism și de ce nu, să studieze puțin dogmele specifice fiecărei credințe.
Cred că Dumnezeu înseamnă pentru fiecare ceea ce vrea el să însemne, atâta vreme cât intervine ca un supraeu care limitează și mediază activitatea cuiva.
Cât despre existența unei divinități, ideea cu care simpatizez vine sub forma pariului lui Pascal care sună cam așa: Dacă crezi în Dumnezeu și El nu există, nu pierzi nimic. Dar dacă nu crezi, iar El există, pierzi totul"
Numai bine!
Dacă Crezi in Dumnezeu, Crezi. Condiționarea lui Pascal nu cred că se numește credință, mai degrabă e un fel de negociere…
My recent post În copilărie- ai avut un ursuleț de pluș
Andrei,am citit acest citat undeva la intrarea unei manastiri pe un munte…dar sa stii ca mai lipseste o parte,,Daca crezi in Dumnezeu si El exista,castigi totul"
Toate cele bune!!!
Da, bravo, Esti un barbat curajos ca ai abordat acest subiect.
Asteapta-te la multa opozitie. oamenii care se simt datori cu ceva fata de D vor simti ca e momentul sa-si plateasca datoriile. De parca Cel Prea Inalt are nevoie de protectia lor. E linguseala.
Eu am studiat multi ani biblia si am reflecta alti ani asupra ei.
Intr-un anumit stadiu am observat 3 nivele de credinta.
nivelul 1. sa faci ceea ce este poruncit si ce vezi si la altii.
nivelul 2 sa faci ceea ce este in inima ta dar nu a zis-o nimeni si nici nu o vezi la altii
nivelul 3 sa faci ceea ce crezi tu, dar prin asta sa ajungi singur mpotriva tuturor si chiar aparent sa te ciocnesti cu Dumnezeu.
Nivelul 1 este pentru oamenii care vor sa gaseasca un drum sigur si sa nu se "rateze" pe cai periculoase.
Nivelul 2 este pentru lideri si pentru oameni cu viziune care gasesc drumuri noi.
Nivelul 3 este pentru eroi. care raman in istorie ( exemplu Israel, anerior zis si iacov, Moise, Luther )
curaj Pera
Sincer ma uimiti ,Domnule Novacovici,(intr-un mod pozitiv), cu fiecare articol pe care il citesc de la dumneavoasta. Intr-adevar Dumnezeu iti da nu iti pune in traista, dar asta nu insseamna ca nu ne ajuta.Ati spus foarte bine asta si dumneavoastra in articolul de mai sus. Am trecut si eu prin situatie foarte grea cand eram copil dar ,spre deosebire de dumneavosastra pe mine m-a apropiat de Dumnezeu, nu m-a indepartat.Si acum nu imi pot imagina cum ar fi sa traiesc fara credinta in El. Cu cat stau mai mult sa ma gandesc cu atat realizez ca am mai multe de cat as putea cere, dar asa e fiinta umana vrea ceea ce nu are…Ca sa va raspund la intrebare, sincer nu cred ca as putea sa ma gandesc ca as putea sa stau o zi fara sa ma gandesc ca Dumnezeu ma poate ajuta.Realizez ca toata responsabilitatea e in mainile mele si singur ma descurc dar tot cred ca Dumnezeu ma ajuta intr-un fel sau altul altfel nu reusesc sa vad…Poate gresesc…..
Daca nu ar exista Dumnezeu nu as mai avea in ce sa cred …:|
Ai putea incepe sa crezi in tine…
Ai putea sa crezi in tine.
Pera esti intelept daca ai ajuns sa gandesti asa.Daca totul iti era dat de la bun inceput si erai un copil de bani gata,etc…aveai sansa sa nu-ti mai descoperi niciodata puterea din tine,dar Dumnezu ne iubeste atat de mult incat ne incearca si ne lasa sa alegem sa devenim puternici,asta incluzand dezvoltarea intregului potential sau nu,depinde doar de noi,pentru ca putem alege sa ne ridicam sau sa ne complacem.
Ca si un tata,ne lasa sa cadem pana ce invatam sa mergem prin propriile noastre forte,nu ajutati mereu,intrucat altfel n-am mai invata poate vreodata sa mergem,daca ne-ar proteja mereu.
Oricum cred ca nimic nu e intamplator,si toate incercarile au ca scop final evolutia noastra spirituala,financiara daca asta alegem,etc…Oricum Dumnezeu exista si ma bcuur tare mult ca exista!
Felicitari pentru subiect!
Pera mai bine nu scriai articolul, asa ti-ai adus aminte de trecut, care este trist pentru tine :(.
Dar te apreciez ca nu tragi trecutul dupa tine :).
Foarte adevarat si comentariul lui Andrei.
Toate cele bune!
My recent post Sa plantezi seminte in benificiul altora
Pera,
Imi plac mult articolele tale, insa cand aduci discutia despre Dumnezeu, o cam dai de gard. De ce ? Simplu. Psihologia, analiza tranzactionala si NLP se bazeaza pe principiile si conceptele hinduso-budiste unde omul e cel care tre sa faca, numai omul si iar omul (de parca el ar fi buricul pamantului si centrul universului).
In Crestinism nu ne incredem in noi ci in Hristos, El fiind centrul vietii noastre. Pune mana si studiaza Ortodoxia pentru a-i cunoaste frumusetea si veridicitatea sau inceteaza sa te mai raportezi la Dumnezeu intr-un mod superficialo-rational (adica modelul american si diletant) si scrie mai bine articole in care sa nu aduci in discutie ideea de Dumnezeu ci numai cea de dezvoltare personala continua.
Imi cer iertare daca mesajul meu te-a deranjat, insa e bine sa spunem lucrurilor pe nme cand ne raportam la Dumnezeu.
Ceau Petrica
Nu ma deranjeaza mesajul tau, respect libertatea de exprimare 🙂
Totusi, ignori un lucru simplu. Apoape tot ce am scris in articol sunt lucruri pe care LE SIMT. Tu ma trimiti sa studiezi ortodoxia insa am sa cred in adevarul a ceea ce simt toata viata mai presus de toata gramada de " studii" ale altor intelepti.
My recent post Ziua in care m-am revoltat impotriva lui Dumnezeu
Sunt in total acord cu tine Pera. Intamplator am crescut intr-un mediu in care simtul religios incerca sa fie impus intr-o anumita masura si totodata se puneau unele piedici in dezvoltarea personala. Norocul meu a fost ca mi-am creat o portita de cercetare sa zic asa in afara acestei religii iar concluzia la care am ajuns este ca un adevarat crestin este cel care crede in existenta lui Dumnezeu prin ceea ce SIMTE el si nu prin ce ii este impus sau ce crede majoritatea celor considerati ''intelepti''. Asadar Petrica nu sunt deloc de acord cu tine!
Am citit aproape toate cometariile si sunt mandra sa vad atatia tineri inteligenti , curajosi si spirituali . Cred ca subiectul asta o sa intereseze intotdeauna pt ca se raporteaza la o valoare fundamentala . Cu totii avem nevoie sa credem in ceva , iar reprezentarea lui Dumnezeu e diferita pt fiecare si e normal sa fie asa pt ca suntem toti diferiti. Imi pare sincer rau pt persoane precum Petrica – nu pt ca el inca se supune ortodoxiei cu sfintenie , pt ca e alegerea lui , dar pt ca ii considera pe cei care nu -i impartasesc modul de raportare superficiali . Petrica , eu si multi dintre cei care au scris aici traim cu Dumnezeu in suflet in fiecare clipa si nu e Dumnezeul Hristos ……. nu ne pasa de iad , ne intereseaza doar raiul – pe pamant si in viata asta – singura pe care o cunoastem si de care suntem siguri .
Sincer , am o prietena care crede in multe lucruri ale Biserici ortodoxe , si isi face rau in fiecare zi – e nefericita , nu se respecta destul si prin urmare nici ceilalti nu o fac , dorintele ei de maine sunt aceleasi de ieri si de azi – unde se simte nefericta . Acum nu spun ca religia ortodoxa este singurul motiv pt care se afla in situatia in care se afla , dar este unul dintre ele – si asta este de ajuns !
Daca mi-ar da cineva biblia scrisa de mainile lui Hristos , nu de ale bisericii ( oamenilor ) sute de ani la rand …si tot as crede decat daca ceea ce e scris acolo e in conformitate cu valorile mele fundamentale si motivul pt care sunt pe acest pamant – sa -mi traiesc viata ! . Sper ca si tu o faci , Petrica !
Salutare comunitate!
Cris ortodoxia nu a obligat pe nimeni sa faca ceea ce spune ea. Ortodoxia te invita totdeauna la studiere si la aflarea purului adevar, ca sa stii de ce e bine sa faci ceea ce spune ea. Prietena ta crestina face ce spune biserica pentru ca asa crede ea ca e mai bine in inima ei, chiar daca e nefericita, pentru ca un ortodox adevarat nu cauta fericirea in aceasta viata, ci viata dupa moarte, si isi pune nadejdea in Dumnezeu. Dar aceasta nadejde nu e aceea nadejde despre care vorbeste Pera, prin care sa astepti ca Dumnezeu sa iti de-a mura in gura si sa nu faci nimic. Ci aceasta nadejde se refera ca atat timp cat tu esti un om bun aici pe pamant, smerit, iubitor de oameni, harnic, curajos, etc. atunci iti poti pune nadejdea in Dumnezeu ca vei primi rasplata. Lenea e un mare pacat, asa ca cine isi pune nadejdea in Dumnezeu fara sa miste un deget, degeaba isi mai pun nadejdea in El.
Pera, vrei sa iti creezi o viata cat mai implinita si prin exemplu tau sa ii ajuti si pe altii, dar nu uita ca aceasta viata este vremelnica. Nu stiu ce crezi tu despre ce se va intampla cu noi dupa moarte dar te invit sa studiezi si acest aspect. Stiu ca este un subiect straniu pentru unii si nici nu vor sa auda de asa ceva (chiar daca stiu ca e inevitabil) dar oare merita riscul sa ne sacrificam vesnicia pentru aceasta viata vremelnica? Eu stiu sigur ca dupa moarte voi da socoteala pentru ce am facut aici. Iar Cel ce ma va judeca pe scaunul dreptati, nu ma va judeca dupa legea facuta dupa capul nostru si cum simtim noi, ci dupa Legea lui Dumnezeu. Datoria noastra este sa o descoperim…
sa crezi in dumnezeu, inseamna sa faci bine.
Mai bine deschideti ochii si lasa Ortodoxia ca e falsa..documenteaza-te pun pariu ca nu i citit nici macar odata Biblia si tu vb de Hristos si zic asta din cauza ca daca ai citi-o macar odata si ai intelege ce este scris in ea ti-ai da seama instant ca ortodoxii catolicii etc sunt badjocoriti.
Felicitari Petrica!
Sunt total de acord cu tine.
Doamne ajuta!
Dumnezeu sa ne lumineze pe toti!
Chiar mi-ar face placere sa ne cunoastem personal.
Si cum putem sa ne dezvoltam daca nu avem incredere in noi ci intr-o forta superioara cum ar fi Hristos. E un cerc vicios aici cred.
Eu nu inteleg cum Dumnezeu este, cica, mai presus de Om.
Dumnezeu nu este o Notiune INVENTATA de Om ?
Educatia si morala Laica este suficienta pentru a fi OM bun si cinstit.
Hai ca m-am dumirit : orice Om are nevoie de niste Repere in Viata – repere care nu sunt identice pentru fiecare individ.
Pana la urma cred ca toti nazuim catre aceleasi teluri/principii bune, de folos omenirii. Numai mijloacele de atingere/realizare, difera.
Imi place sa citesc articolele unui om ca tine pentru ca nu iti e frica sa recunosti ca ai si defecte si aptitudini, si pentru ca ai reusit sa faci ceva in viata asta…
"Un om fara credinta e un om pierdut."
Eu nu am înţeles, de ce eşti pierdut dacă eşti ateu?
Esti pierdut daca nu crezi in ceva superior tie. Daca nu ai sentimentul ca faci parte din ceva urias, ca universul esti deconectat de cea mai mare sursa de putere pe care o poti avea
My recent post Ziua in care m-am revoltat impotriva lui Dumnezeu
@Pera
De ce să fii pierdut dacă nu crezi în supranatural?
Ideea că nu există Dumnezeu, că totul se termină pentru tine atunci când mori, că există accidente şi coincidenţe şi nimic mai mult etc, probabil ideea aceasta îi sperie pe cei mai mulţi.
Eu găsesc în ateism chiar o motivaţie. Starea mea de acum este rezultatul acţiunilor mele de până acum. Totul depinde de mine, cum ai încercat şi tu să spui în articol. Lucrurile bune sau rele nu ţi se întâmplă pentru că o persoană supranaturală a decis asta.
Găsesc foarte atrăgătoare ideea că tot ceea ce am obţinut până acum a fost doar munca ma, că eu sunt responsabil pentru greşelile dar şi pentru lucrurile bune pe care le-am făcut, că asta e singura viaţă pe care o am.
Trecerea de la teism la ateism mi se pare naturală. Cred că toţi ne gândim la ideea că nu există supranatural dar ne e frică să ducem ideea până la capăt. Nu este adevărat că te simţi pierdut. Poţi să vezi şi în câteva din comentariile de aici: http://lazypawn.com/wordpress/nu-am-devenit-ateu/
Draga Pera, multumesc ca existi si imi dai speranta ca pot si eu sa vad viata ca si tine. Mersi pt mesaje, dar mi-e greu, deocamdata, sa le pun in practica (sfaturile tale): din lipsa de timp si de mobilizare. Ma simt cam imprastiata. Nu stiu cum sa fac ordine in ganduri.
Am 40 de ani, 3 copiii, slujba la stat, datorii in banci, un sot care nu se implica in familie si gospodarie(datorita functiei -zice el- e director)… Deci, totul e in spinarea mea: educatia copiilor, menajul, plata facturi, cumparaturi etc. nu am timp si pt mine… Imi iubesc nespus copiii si vreau sa-i pregatesc pt viata… Dar nu mai stiu cum e bine… Sunt debusolata, ma simt o ratata (profesional vorbind,) deci , ce sa-i invat ca sa nu fie ca mine?…
Am o slujba ca o pedeapsa, nu ma regasesc in ceea ce fac. Fiecare zi e o lupta, pt a mai rezista o vreme: incerc mereu sa gandesc pozitiv dar e fff greu. Ma simt ca intr-o valtoare puternica, zbatandu-ma sa ies la mal. Stiu ca pot, dar am nevoie de indrumare, de o raza de lumina. Asta gasesc in sfaturile tale.
Asa eram si eu atee.
Am fost intr-un timp rupta de mediul inconjurator.
Nici memoria nu ma mai ajuta.
Dar atunci cand simturile nu te mai ajuta, cand fizic nu mai poti nimic cine te ajuta?
Abia atunci vine revelatia:e doar Dumnezeu.
Incercarile (sau examenele )nu se termina toata viata.
Acum multumita lui Dumnezeu sunt foarte bine.
Dar incercarile sunt de alta natura.
Sint convinsa ca exista un singur Dumnezeu, Alah, Budha, Univers, sau cum i se mai spune. Si este unul singur pentru noi toti. Ne-a lasat niste legi atit de clare si de simple, incit nu le mai vedem exact din cauza simplitatii si din obisnuinta noastra de a ne complica inutil.
Si apoi, religia nu e e decit un mod de manifestare a credintei. Atit timp cit religia nu face altceva decit sa indoctrineze, sa manipuleze, sa induca un sentiment de vina ("asculta-ti parintii"), de teama ("pedeapsa divina") sau de inferioritate ("fie-ti mila"), consider ca este o religie cu niscaiva probleme. Nu cred ca a tine post te absolva de pacat, nu cred ca a face matanii duce la iertarea divina, nu cred ca a da un acatist la biserica inseamna a te ruga.
Fiecare este propriul lui stapin, total responsabil de ceea ce i se intimpla. Un esec e un semn divin ca drumul tau nu merge pe acolo.
M.am recunoscut perfect in ce ai simtit tu si prin ce ai trecut in copilarie…
Si eu am crezut mult timp ca nu exista D.zeu, ca daca ar exista cum ar permite asemenea nedreptati? Acum cred ca trebuie sa fie ceva mai mult decat viata asta si ca Raiul si Iadul sunt acelasi loc. Importanta e calatoria, iar faptele pe care le faci te ajuta sa evoluezi sau sa decazi.
Ce nu te omoara te face mai puternic, te invata, ne suntem datori sa incercam sa fim fericiti si trebuie sa ajutam cu tot ce putem oamenii mai putin norocosi. Sunt recunoscatoare pt tot ce am!
My recent post În copilărie- ai avut un ursuleț de pluș
Dumnezeul pe care il veneram cu atata tarie si incrancenare este o forta ce ne ajuta in absolut toate imprejurarile. Doar ca oameni prosti ce suntem, nu-l privim si nu-l acceptam asa cum este. N-are forma materiala, este in fiecare dintre noi si pretutindeni.
Este universul asta imens in care ne invartim si este puterea noastra interioara.
Biserica a zugravit un mos cu barba, un triunghi si un ochi … nu e deloc asa, alea sunt simboluri pt. a tine prostimea sub control. Religia a fost inventata dragi prieteni, pentru a tine prostimea sub control.
Dumnezeu exista si ne ajuta, doar sa-l lasam sa-si faca treaba, este universul asta minunat si legile caruia merita sa le respectam, pentru ca sunt singurele care aduc cu adevarat fericire, liniste si impacare.
In rest, depinde de noi cum mergem inainte si ce decizii luam.
Salut Pera,
Am 18 ani acum, este posibil sa gresesc, poate am am de invatat, dar, am ajuns sa cred ca tot ceea ce obtin trebuie sa obtin din munca mea exclusiv.Se intampla uneori, sa obtin ceva din intamplare, iar cand se intampla asta, desi rezultatul obtinut este bun, nu ma satisface, pentru ca ma gandesc ca data urmatoare este posibil sa nu mai existe acea sansa, si ca s-ar putea sa nu mai pot obtine acel rezultat. Iar cand obtin ceva prin munca si sacrificiu, ma simt bine, ma simt implinit, experienta respectiva se sedimenteaza in interiorul meu, iar cand voi mai intalni acea provocare, o voi putea trece fara nici o problema.
Numai bine !
My recent post Bine ai venit !
Am aceeasi gandire ca tine !!! Bafta in continuare
Va recomand din suflet sa lecturati cele 3 volumea ale lui Neale Donald Walsch, ”Conversatii cu Dumnezeu”.
In aceasta zi mi-am propus:
– Nu am sa mai cer niciodata nimic
– Am sa fac totul singur, cu mainile mele
– Imi asum toata responsabilitatea pentru tot ce voi avea in viata, bine si rau
– Daca eu voi reusi sa fac progrese in viata ii voi ajuta pe cat mai multi din oamenii care sufera sa treaca peste greutati si sa invete sa fie pe picioarele lor, mandrii ca au reusit sa isi depaseasca conditia.
Si voi respecta aceste cuvinte intocmai ca pe juramantul unui cavaler!
Aceasta parte ma pus pe ganduri foarte mult..
Nu imi explic de ce: poate pentru ca am 16 ani si sunt vulnerabil la lucrurile din jur..
Dar uneori am impresia ca pana si ”Dumnezeu e ateu”..
Felicitari pentru articol!..
Stii carE este cel mai dureros lucru care mi-l aduc aminte acum? Gandindu-ma si eu la copilaria mea care sincer a fost ceva asemanatoare cu a ta poate chiar mai dureroasa… imi aduc aminte ca de fiecare moment cand tremuram din toate incheieturile cand intra tatal meu pe usa si parca simteam ca ceva rau o sa se intample. Atunci in momentele alea in care lacrimile nu=si mai aveau loc pe obrazul meu il intrebam pe Dumnezeu dc trebuie sa suport eu toate aceste lucruri. De cele mai multe ori imi doream sa dispar si sa nu mai vad pe nimeni sa nu mai aud de nimeni si de nimic. Erau momente cand un copil de 10 – 12 ani se gandea la moarte. Acela a fost momentul cand probabil m-am tinut tare si am constientizat ca am o viata care o pot schimba in bine. Si am reusit si reusesc in fiecare zi sa schimb cate ceva. Am crescut si am analizat ca tot ceea ce facem facem sub propria noastra vointa atunci am ajuns sa gandesc ca aceasta credinta in Dumnezeu este doar un impuls care ni=l dam noi insine ca sa mergem mai departe. Ptr ca asa am fost invatati de mici: sa credem ca intr-o zi o sa fie bine pentru ca Dumnezeu o sa-si aduca aminte si de noi. Cred in Dumnezeu nu pot spune ca nu cred dar consider ca toate lucrurile care le facem toate realizarile noastre sunt datorita faptului ca ne-am ambitionat si am vrut sa le avem. Daca iti impui un lucru stim cu totii ca reusim sa-l obtinem. Asa ca crede-ti in Dumnezeu incontinuare pentru a va da voua insiva acel sentiment de ajutor dat de undeva de sus care din pct meu de vdr vine din interiorul nostru.
Felicitari Pera pentru subiect
,,Asa ca crede-ti in Dumnezeu incontinuare pentru a va da voua insiva acel sentiment de ajutor dat de undeva de sus care din pct meu de vdr vine din interiorul nostru”- pai e si firesc sa vina din interiorul nostru ,pt ca Duhul Sfant este in noi.Nu Il separa pe Dumnezeu de oameni.Dumnezeu nu e ceva departe ,Hristos locuieste in noi
.,,toate realizarile noastre sunt datorita faptului ca ne-am ambitionat si am vrut sa le avem.”-evident ca totul e facut cu vointa noatra ,noi nu suntem niste marionete ,avem vointa,Dumnezeu ne ghideaza in drumul nostru ,dar noi alegem .Din ce ai scris mi se pare ca tu crezi ca Dumnezeu e prea bun ca sa fie adevarat ,ei bine este adevarat ,asa ca bucurate.
Perfect adevarat!
E bizar sa constati ca mai sunt si alti oameni care gandesc la fel. Intamplarea face ca si eu sa fi avut un traseu similar si sa trec printr-o astfel de revolta si exact la aceeasi varsta, pentru ca in final sa descopar ca Dumnezeu ne supune la diverse lectii de viata, tocmai pentru a deveni responsabili si puternici.
Mult succes cu tot ceea ce faci!
Ma bucur sa vad ca exista din ce in ce mai multi oameni carora nu le este teama sa exprime liber ce gandesc, si in plus au si un scop altruist. Nu este simplu nicioadata sa te dezbraci in fata neintelegerii umane si sa iti asumi responsabilitatea pentru felul in care gandesti.
Eu te inteleg perfect, dar e sigur ca ai deschis cutia Pandorei, religia fiind lucrul cel mai sensibil pentru oameni. Credinta e un lucru extraordinar, numai ca ideea de credinta a fost atat de deformata de-a lungul timpului si folosita in scopuri atat de mizerabile, incat nu e de mirare ca in loc sa fie ceva pozitiv, multi se regasesc tematori , incapabili sa-si gaseasca adevarata vocatie.
Sunt absolut convinsa ca te vei bucura de succes cu aceasta initiativa!
Cand eram mic eram foarte credincios, ma rugam in fiecare seara, mergeam chiar si la Biserica. De ce?.. Pentru ca asa fusesem invatat. La urma urmei religia ne este "bagata pe gat cu forta" inca de mici..si inca pana la sfarsitul liceului. Nimeni nu ne intreaba ce credem noi, ce simtim noi in legatura cu asta.
Acum cred in Dumnezeu dar intr-un mod mult mai spiritual, ca find o forma de energie universal creatoare care exista in tot universul. Mi se par aberatii multe chestii pe care ne invata religia si cred ca este cel mai bun mod de control al maselor.
Va recomand.. The Voice: The Cosmos and the Quantum Universe un documentar foarte interesant de vazut de cei religiosi dar si de cei mai putin religiosi.
p.s. Ca sa ne apropiem mai mult de Dumnezeu si de divinitate trebuie sa ne ridicam nivelul de constiinta, sa devenim mai buni cu noi insine si cu cei din jur..la urma urmei nu asta ar vrea Dumnezeu de la noi? Despre nivelurile constiintei aici: http://onouaperspectiva.wordpress.com/2011/01/30/…
My recent post Citatele săptămânii- 24 – 30 ian 2011
Stii carE este cel mai dureros lucru care mi-l aduc aminte acum? Gandindu-ma si eu la copilaria mea care sincer a fost ceva asemanatoare cu a ta poate chiar mai dureroasa… imi aduc aminte ca de fiecare moment cand tremuram din toate incheieturile cand intra tatal meu pe usa si parca simteam ca ceva rau o sa se intample. Atunci in momentele alea in care lacrimile nu=si mai aveau loc pe obrazul meu il intrebam pe Dumnezeu dc trebuie sa suport eu toate aceste lucruri. De cele mai multe ori imi doream sa dispar si sa nu mai vad pe nimeni sa nu mai aud de nimeni si de nimic. Erau momente cand un copil de 10 – 12 ani se gandea la moarte. Acela a fost momentul cand probabil m-am tinut tare si am constientizat ca am o viata care o pot schimba in bine. Si am reusit si reusesc in fiecare zi sa schimb cate ceva. Am crescut si am analizat ca tot ceea ce facem facem sub propria noastra vointa atunci am ajuns sa gandesc ca aceasta credinta in Dumnezeu este doar un impuls care ni=l dam noi insine ca sa mergem mai departe. Ptr ca asa am fost invatati de mici: sa credem ca intr-o zi o sa fie bine pentru ca Dumnezeu o sa-si aduca aminte si de noi. Cred in Dumnezeu nu pot spune ca nu cred dar consider ca toate lucrurile care le facem toate realizarile noastre sunt datorita faptului ca ne-am ambitionat si am vrut sa le avem. Daca iti impui un lucru stim cu totii ca reusim sa-l obtinem. Asa ca crede-ti in Dumnezeu incontinuare pentru a va da voua insiva acel sentiment de ajutor dat de undeva de sus care din pct meu de vdr vine din interiorul nostru.
Mi-a zis candva cineva asta:
Dumnezeu are doar raspunsuri pentru noi. Primele doua sunt urmatoarele si cele mai importante:
1. Nu inca.
2. Am ceva mai bun pentru tine.
Eu cred ca toata esenta lucrurilor in raspunsurile astea stau.
Tot respectul Pera pentru tot ceea ce esti si faci.
Ceau Dani
Foarte tare. Uitasem da am auzit si eu mai demult vorbele astea
Multam ca mi le-ai reamintit. Iti dau o forta uriasa cand stii ca totul e spre binele tau.
My recent post Ziua in care m-am revoltat impotriva lui Dumnezeu
Felicitari! Esti un om puternic. Eu cred ca in viata nimic nu e intamplator si ca toate evenimentele pe care le traim sunt oportunitati pentru ca sufletul nostru sa le experimenteze. Finalul? Iubirea si iertarea. Succes Pera!
Parerea mea e ca religia tine de persoana.
Fiecare simte, iubeste, traieste prezenta unui anumit Dumnezeu din prisma educatiei, mediului social si mai ales prin trairile proprii. Fiecare succes sau esec, fiecare reusita sau nereusita isi lasa amprenta asupra peronalitatii cuiva in modul propriu, facand perceptia asupra unor evenimente diferita de la peroana la persoana.
Pana la urma religia e o chestiune de alegere personala.
articolul tau imi descrie si mie copilaria… una grea etc…
cu toate astea tot ce am facut am facut singur nebazandu-ma nici macar pe familie.
Acum am o firma de proiectare – arhitectura. M-am mutat din petrosani in bucuresti (de altfel visul meu adolescentin care pana la urma s-a implinit). Sunt student la Arhitectura… si toate aste fara sa astept sa vina Doamne doamne si sa-mi dea bani de tren. Cred in El dar cred in felul meu si-mimanifest credinta incercand sa ajut, sa fiu mai bun si mai intelept… incercand sa fac un bine si sa nu fac rau… chiar daca pot.
Nu sunt biserticos, nu tin posturi si nu cred in inducerea fricii practicata de biserica si de religii. Chiar condamn asta…
Ma bucur sa vad ca mai sunt oameni ca mine care ma fac sa cred incet incet ca sunt si "normal"
Anormal si ateu mi s-a spus de multe ori:D cine sta sa asculte asa ceva cand are atatea de facut pentru el.
Multumesc Pera… si sa stii ca desi stau in ceata… te citesc constant.
Felicitari
se spune ca un sat a fost cuprins de ape ; toti locuitorii au fost evacuati , unul singur a ramas convins ca dumnezeu il va ajuta . cand apa a ajuns la nivelul ferestrelor a trecut o barca , dar omul a refuzat sa se urce , convins ca Dumnezeu va avea grija de el ; la fel s-a intamplat si cand apa a ajuns cat usa si , mai apoi , pana la acoperis . omul nostru a ramas pe loc si , pana la urma s-a inecat . Ajuns in fata lui Dumnezeu , el L-a intrebat : ,,de ce , Doamne , m-ai lasat sa ma innec ? " Raspunsul a fost ,, Pai , Eu ti-am trimis 3 barci !"
se spune ca un om se ruga fierbinte , in fiecare seara sa castige la loto . pana intr-o zi , cand aude o voce de nicaieri , spunandu-i : ,,bine , bine , vrei sa castigi , dar un bilet cand ai de gand sa cumperi ?"
Concluzia ? ( e doar o parere personala ) : Dumnezeu ii ajuta doar pe cei ce sunt in stare sa-I recunoasca semnele si sa se ajute singuri .
Din experienta mea personala pot spune asa,am fost ajutat atunci cand am avut nevoie si am fost trecut prin suferinta ca sa pot vedea recompensa de dupa…de la inceputul anului am tinut minte o vorba" Dumnezeu ii ajuta pe cei care actioneaza" cand ma rugam si nu actionam pentru a avea ce imi doream nu se intampla nimic,dar cand ma mobilizam ajungeam unde mi-am propus….e foarte buna vorba cu " Dumnezeu da dar nu baga si in traista" ……mie unul mi-a fost demonstrat ca trebuie sa actionez pentru a avea rezultate
Foarte corect,spus.
Imi aduc aminte ca cineva a zic ca "nu intotdeauna cine iti face bine iti vrea binele, si cine iti face rau iti vrea raul". Eu am facut pasul asta de care pomeneste Pera, de responsabilizare si de renuntare la aruncat pisica in ograda vecinului tot pe la 14 ani, de cand am hotarat sa traiesc viata cam de capul meu. Imi amintesc vorbele antrenorului meu de pe atunci, care ne spunea " fiecare metru pe care il chiuliti (sau "taiati" sau uitati) fiecare repetare din antrenamentul de forta, fiecare centimetru din executia antrenamentului de forta, fiecare ora de somn pierduta, fiecare masa sarita, se aduna si in ziua concursului daca pierzi la diferenta de o secunda, milisecunda sau metru/centimetru sa stiti ca e din cauza ca a-ti acumulat zeci de metri chiuliti , zeci de de repetari ratate, zeci de ore de somn pierdute". Si avea dreptate, nu e ca asa a vrut cel de sus, castigam pentru ca eram bun, superior, increzator, hotarat, sau piedeam pentru ca altcineva era mai bun, mai superior mai increzator, mai hotarat. Atunci am invatat sa fiu responsabil. O zi buna tuturor
Intentionam sa iti scriu altceva dar dupa ce am citit tot articolul mi-am dat seama ca ai realizat ca Dumnezeu nu e vinovat pentru "accidentul" tau din copilarie. Alegerea este cuvantul care ne guvertneaza viata, drept urmare fiecare raspunde pt faptele sale. Este trist totusi ce s-a intamplat atunci insa daca te consoleaza cu ceva sa stii ca sunt cazuri mult mai grave care se finalizeaza cu suicid sau crima.
.Si daca tot e moda poeziilor, am si eu una, doar ca am uitat autorul, poate ma ajuta cineva, "O lupta-i viata deci te lupta, cu dragoste de ea cu dor, oricare-ar fi sfarsitul luptei sa stai luptand ca esti dator".
O zi buna tuturor
George Cosbuc- "Lupta vietii"
Imi cer scuze…Am scris mesajul anterior ca raspuns in loc sa il scriu normal.Greseala mea si inca o data scuze!
Felicitari Pera ca deschizi ochii tuturor oamenilor care vor sa-si deschida ochii!
Dumnezeu ne iubeste pe toti in mod egal si in orice situatie ne ofera 2 cai. Depinde de iubirea noastra ce cale alegem. Din iubirea fata de semeni rezulta ajutorul pe care-l oferim celor din jurul nostru fara sa judecam, fara sa alegem. Este corect ca ajutand oamenii si ei sa ne ajute la randul lor prin iubire neconditionata.
Multumesc Pera!
mda….pe principiul mai bine sa fii sanatos si fericit decat sarac si trist, asa si Pascal :)))
nu poti sa crezi in ceva pe principiul asta: "nu pierd nimic daca cred"
Pera spune foarte bine in articolul asta o treaba: e mai simplu sa crezi in forte supreme ca sa ai pe cine sa dai vina cand ceva nu merge bine, decat sa-ti asumi propriile greseli!
cand ai sa intelegi lucrul acesta ai sa-ti schimbi modul de a gandi si de a actiona!
eu pot sa cred in ce vreau eu, atata timp cat nu deranjez pe nimeni!
citisem intr-o carte, ca tot e vremea abolirii tuturor legilor clasice, inclusiv a celor elementare, matematic: tu faci 100%, Dumnezeu face pt tine 100%. Important este insa palierul de timp pe care ne situam, sa privim luind in calcul unitati ceva mai mari de timp. Sa aiba timp copilul de 14 ani sa isi stearga lacrimile, sa aiba timp barbatul de 30 sa se impace cu copilaria si cu familia lui, sa aiba timp sa ii faca si pe ceilalti alfa sa isi inteleaga&accepte, revoltele, impacarile, extazul, caderea, balansul…. Pentru mine asta a fost solutia, sa schimb perspectiva atunci cind iau o decizie, sa stiu ca va exista si un "sus" chiar daca momentan sunt "jos". Si invers. Legea pendulului. Te admir si sper ca revolutiile interioare alfa sa ajunga sa fie efective si vizibile. Iti urez si ne urez mult succes!
Pera, povestea ta e enorm de asemanatoare cu a mea…si eu gandesc ca tine si sunt de acord cu ceea ce spui!
Buna Pera,
Ma regases in articolul asta, si eu am avut o copilarie asemanatoare si am fost educata sa cred in Dumnezeu si sa nu pun intrebari… doar sa cred…
Si acum cred in Dumnezeu, cred ca este ceva superior undeva acolo sus care ne da semne cand suntem in dubii. Mi se intampla cateodata sa nu stiu incotro sa o iau si este de ajuns sa primesc un mic semn si stiu ce am de facut.
felicitari pt articol Pera!
Am plans cand ti-am citit articolul. Am trait o copilarie asemanatoare, plina de frustrari si neajunsuri. M-am maturizat intre timp, am evoluat foarte mult si cred cu tarie ca ne nastem fiecare cu drumul lui in viata, cu credinta si toate le putem rezolva cu toleranta si iubire. Trebuie sa ne educam copii altfel decat au facut-o ai nostri cu noi, sa le lasam libera creativitatea si sa veghem ca ei sa devina mai intelepti si sa-l creada in dumnezeu de mici.
Numai bine!
va doresc sanatate multatrebue stim ca fiecare santem o minune a lui dumnezeu
Buna Pera
Eu cred ca noi fiind creati "dupa chipul si asemanarea lui Dumnezeu", il vom gasi mereu in noi.
Hristosul exista in noi si sacrificiul lui ne este dat sa-l traim in fiecare clipa a vietii noastre. Suntem creati dupa modelul Sfintei treimi si suntem intreiti si noi, ca vietuitoare ale acestei lumi trecatoare.
Este o mare bucurie sa-ti poti lasa durerile si suferintele in grija lui Dumnezeu (pentru ca el va sti cum sa ti le aline) si tu sa mergi mai departe cu credinta si cu putere si cu convingerea ca poti.
Cea mai curata si puternica rugaciune a noastra este Rugaciunea inimii. La cel de-al saptelea nivel al maiestriei in arta rugaciunii, asa cum ne invata parintele Cleopa, ajungem sa coboram in inima si sa facem rugaciunea acolo, in inima, din inima si pentru inima. Adica exact asa cum ne invata si hristos "sa inchidem usa si ferestrele camerei noastre si apoi sa ne rugam" in linistea ei.
Deci Ortodoxia nu ne invata ca Hristos este undeva acolo si ca ne priveste el pe noi pregatit sa ne pedepseasca impreuna cu Tatal. Dumnezeul nostru nu este un Dumnezeu care foloseste pedeapsa ca metoda punitiva, ci incercarea ca metoda de indreptare. Incercarea ca si o noua sansa. Problema oamenilor este ca in mintea noastra imperfecta se naste intrebarea "de ce mie?" sau "de ce eu?" in loc sa se nasca convingerea acestei noi sanse si determinarea de a folosi tot ce ne-a dat El in viata pentru a indrepta acea incercare pe drumul bun. Transferata in zona practicului cotidian aceasta noua sansa inseamna pozitivarea incercarii si abordarea provocarii cu bucuria credintei ca rezultatul este spre binele tau.
Eu cred ca la intrebarile de mai sus… raspunsul poate fi gasit in lacrimile provocate in cursul vietii fiecaruia; acelea provocate cu voie sau fara de voie. In raul facut sau gandit. Si mai cred cu tarie ca astea sunt pacatele pentru care vom da explicatii cand va veni vremea.
Frumos articolul, trista povestirea. Imi pare rau… eu nu pot intelege suferinta ta (pentru ca am avut marele noroc sa ma nasc si sa cresc intr-o familie superba) dar am ajuns, prin alte suferinte – provocate voit sau nu de cei din jurul meu – la aceleasi concluzii ca si tine. Poate putin mai complexe, pentru ca am 10 ani de cautari in plus fata de tine.
Am primit cartea si iti multumesc. Am inceput sa o savurez.
Numai bine si multumesc pentru tot ajutorul pe care mi-l oferi
Nana
Fiecare incercare ne este un semnal de alarma, este practic o scoatere dn zona de confort, doar in acest fel poti evolua, iar in credinta poti atinge un nivel superior. Din ce am citit pe acest site putini sunt cei care au credinta cu adevarat, cand ajungem sa avem credinta in Dumnezeu, nu maipunem nici o vorba la indoiala, credem tot si nu cercetam, devenim liberi si invatam sa ne bucuram de ceea ce avem, iar dorinta de a avea mai mult pur si simplu dispare, nu mai suntem inlantuiti de aceasta dorinta, eu unul inca sunt inlantuit si tare rau ma m-ai chinui, sa nu va lasa-ti prada acestui viciu.
Maturitatea te face sa vezi lucrurile altfel;ceea ce ni se intampla si nu ne place ,nu trebuie sa ne faca sa ne indepartam de Dumnezeu…El exista in noi…si noi suntem acei care nu intelegem cum ar trebui…avem nevoie de o educatie in acest sens pe acest culoar sensibil…Mult succes Pera!
Intr-un mod sau intr-altul am ajuns la concluzii similare cu privire la credintele religioase ale fiecaruia. Eu am stiut de Dumnezeu tot prin "Inger, ingerasul meu", apoi a venit "Tatal nostru", apoi a venit: "Asculta tu! Tu sa nu ma santajezi cu copilu'!" atunci cand ai mei urmau sa divorteze.
Anii au trecut si tarziu, undeva pe la 16 ani am fost regulat la biserica timp de 2 ani. Apoi am renuntat, ma dureau picioarele, si ma plictiseam.
Pana la urma mi-am creat propriile credinte, propria constiinta si cred ca pot fi considerat om; stiu sa ma pun in locul celuilalt si sa ma gandesc de multe ori daca sa deschid gura sau nu. Toate acestea le-am copiat de la mama mea, probabil ca asta pe undeva mi-a daunat procesului de maturizare de la baiat la barbat; sau mai degraba l-a intarziat.
Acum, pot spune ca simt ca merg in directia buna de cateva luni si pot spune ca traiesc cu adevarat!
Paul
Poate ca ar trebuii sa cauti mai adanc ,in religie ma refer.Acum poate esti bine ,dar la urmatorul hop,ce vei face? In rugaciune trebuie sa simti ceea ce zici , nu sa spui doar niste vorbe.Eu iti zic sa te mai gandesti si sa sapi mai adanc .Succes!
Si eu m-am revoltat impotriva lui Dumnezeu pentru ca nu aveam ce voiam. Privind in urma e un pic penibil ce am facut cand eram mic. Plangeam din cauza certurilor parintilor, din cauza fratelui meu care credeam eu ca era mult mai bagat in seama decat mine pentru ca e mai mic, etc. Dar acum e diferit. Stiu ca viata mea reflecta ceea ce sunt. Ceea ce am sau nu am e din cauza ca am facut sau nu ceea ce trebuie, ca sunt sau nu pregatit sa fac ceea ce trebuie. Multi nu au nici macar curaj sa viseze la ceva mai bun (de exemplu parintii mei) si atunci ma intreb cum vor face ei ceva ca sa ajunga sa aiba o viata mult mai buna?
Am plans cand ti-am citit articolul. Am trait o copilarie asemanatoare, plina de frustrari si neajunsuri. M-am maturizat intre timp, am evoluat foarte mult si cred cu tarie ca ne nastem fiecare cu drumul lui in viata, cu credinta si toate le putem rezolva cu toleranta si iubire. Trebuie sa ne educam copii altfel decat au facut-o ai nostri cu noi, sa le lasam libera creativitatea si sa veghem ca ei sa devina mai intelepti si sa creada in dumnezeu de mici.
Asa este,
Dumnezeau are o misiune cu fiecare dintre noi.Toate incercarile la care esti supus sint niste teste, niste lectii din care trebuie sa inveti ceva,niste raspunsuri la intrebarile pe care ti le pui,corectarea unor laturi mai putin bune din caracterul tau.
Un fel de dezvoltare personala care tine numai de tine si de ceea ce vrei tu sa faci sau sa fii.
Singurul lucru pe care trebuie sa-l faci este sa fii atent la tot ceea ce te inconjoara si ce sa intimpla.
Mi-a facut f mare placere sa citesc articolul acesta, pentru ca ma regasesc total in el. Am facut aceeasi alegere ca si tine. Singura diferenta este ca eu am facut-o dupa o perioada in care devenisem un pic fanatica. Mi-am dat seama insa ca nu eram cine sunt de fapt si am lasat-o mai moale. Principiile si credinta formata in copilarie am de gand sa o pastrez pentru totdeauna, pentru ca atunci cand am avut momente grele, cand nu aveam incredere in mine, am avut incredere in Dumnezeu si asta m-a salvat, aducandu-mi mai apoi si vointa de a crede in mine. Sunt total de acord ca totul depinde de noi pana in cel mai mic detaliu. Pentru ca in fiecare clipa ne bucuram de cel mai pretios dar ce ne-a fost dat ca si fiinte umane – puterea de a alege.
Cu mult drag,
Liana G.
Cred ca multi dintre noi am avut la un moment dat, in copilaria noastra un gand de genul "De ce imi este atat de greu? De ce oare eu ma rog la Doamne-Doamne si sunt cuminte, si raul tot la mine vine?". Fiecare a raspuns in felul lui, unii au devenit mai credincios, atlii mai orientati pe puterea lor interioara, altii s-au lasat pagubasi.
Nu voi incerca sa intru in detalii, ci imi voi prezenta doar idee. Este bine oare ca am fost "educati" sa fim religiosi? Spun religiosi, nu credinciosi, atentie.
Sincer, eu regret ca mi-a fost turnata cu palnia o groaza de informatie despre religie, informatie pe care… sincer.. o consider inutila. Perceptia mea despre viata a fost sever marcat de niste lucruri pe care mai apoi le-am vazut in alta lumina si am realizat ca nu sunt deloc asa.
De unul singur am reusit sa imi aleg (voit in mare parte) principiile morale dupa care traiesc acum. Nu am nici o tangenta cu religia, biserica sau obiceiurile religioase, si intreaga mea copilarie m-am fortat sa tac si sa imi ascult bunicii si parintii.
Eu cred ca ar trebui sa ne cautam credinta, in noi. Nu in carti, in pilde, biblie sau alte minuni (adica evenimente ce nu le putem explica). Traim intr-o societate in care informatia vine la noi, iar noi doar selectivi trebuie sa fim ca sa gasim exact ceea ce ne trebuie.
Sunt foarte fericit pentru ca am descoperit ceva minunat in mine, ceva care din punct de vedere religios s-ar numi "legatura mea cu Dumnezeu". Nu e nevoie de religie pentru asta, si odata ce ea e gasita, nu mai e nevoie de nici un fel de influenta exterioara. Cel putin pentru mine, acesta este adevarul.
sunt de acord cu Vlad N si articolul lui Pera imi place succese tuturor. Increderea si credinta in sine e foarte importanta, uneori suntem influentati de indivizii ce ne inconjoara si asteptam de la ei apreciere insa aprecierea este in interiorul nostru si modul de gandire. Sunt momente in viata cand rugaciunea sincera catre Dumnezeu ajuta si nu te simti singura cand de fapt consideri ca nimeni nu te intelege si gasesti alinare in Dumnezeu o forta buna, umila si smerita. Am avut momente cand am crezut ca Dumnezeu m-a parasit , dar mi-am dat seama ca de fapt a fost o lovitura ce m-a facut pur si simplu mai puternica si sa privesc lucrurile putin altfel.
Numai bine tuturor
Eu cred in Dumnezeu. Dar in acel Dumnezeu al tuturor oameniilor, nu in religii.
Mai am credinta ca fiecare om va tinde sa creada in Dumnezeu cand ramane "gol". Fara niciun ajutor. Cand e intr-o situatie disperata si nimic exterior nu poate sa-l mai ajute.
eu nu mai cred in nici un dumnezeu pentru 2 motive:
1. ca sa fiu libera sa vorbesc si sa accept invataminte din fiecare religie
2.ca sa nu mai depind de nimeni pentru ceea ce fac in viata asta, tot ceea ce am facut am facut EU. Recunosc, mai sunt situatii pe care nici eu nu le pot controla, insa nu ma voi baza decat pe mine ca sa trec cu bine prin ele.
Adely poti crede in Dzeu fara sa pierzi cele doua puncte ci mai degraba sa le echilibrezi.
Poti cerceta toate lucrurile si pastra ce este bun. Si nu trebuie sa depinzi de nimeni. Biblia zice: Tot ce gaseste mana ta sa faca cu toata puterea ei.
Cand vei experimenta puterea ascunsa in credinta in Cristos vei urca la alt nivel. Succes !
"Mai mult decât de Dumnezeu, mă tem de absenţa lui Dumnezeu", cum a spus Octavian Paler şi sunt de acord cu el. Eu dacă aş afla că nu există Dumnezeu m-aş simţi pierdută, pentru că pe mine doar credinţa mă mai ţine "vie". Un articol minunat, Pera! Sincere felicitări! 🙂
Bita
Cred că fiecare acasă a crescut şi a fost învăţat să se roage la dumnezeu, fără însă a explica cu adevărat cum e cu religia şi cum este cu adevărata credinţă.
Mama mea este foarte religioasă, şi face tot ce-i zice popa, nici la televizor nu se mai uită că aşa a zis popa.
Din punctul meu de vedere una este religia şi alta este credinţa
Credinţa este relaţia mea intimă cu dumnezeu, cu el vorbesc, pe el îl întreb şi îl rog să mă îndrume. Religia rămâne o instituţie de manipulare a oamenilor.
Ma bucur sa vad ca reusim cu totii sa ne intoarcem privirea catre Dumnezeu. Experienta mea imi spune ca Dumnezeu nu se gandeste si nu se cauta tocmai in si cu mintea. Cautarile mintii cat si descoperirile ei pot fi foarte frumoase, insa raman sterile in afara lui Dumnezeu. Sunt lipsite de sens si sentiment autentic. Daca-mi permiteti, Dumnezeu se simte si se traieste in toate aspectele vietii noastre.
Sa va ajute Dumnezeu tuturor si la cat mai multa iubire.
Ana
Fragmentul nr.2
Dumnezeu e viaţa, e dragostea, e infinitul, nu are sex, nu este femeie nici bărbat, el e tatăl nostru şi noi copiii lui, nici un tată nu îşi trimite copiii în iad dacă nu face un anumit lucru, cum spune religia.
Copilul meu face la şcoală religia, m-am uitat în manualul lui de religie, acolo nu e credinţă, poate sunt eu dură, dar în primul rând numai faptul că ai introdus în şcoli numai un tip de religie şi anume ortodoxă şi asta spune tot. De ce nu fac de exemplu o istorie a tuturor religiilor, să înveţe copilul şi ce fel de religii se practică în alte ţări, şi apoi să decidă el ce-o vrea.
Fragmentul nr.3
Oricum dumnezeu fie el Allah, Buda, oricum s-ar numi el,el este unul singur şi ne iubeşte necondiţionat, răul este inventat de oameni….şi culmea unii încă îl mai tot inventează.
Vă recomand o carte extrem de subţire, uşor de citit şi pe înţelesul tuturor, carte care trebuie să ai curaj să o citeşti, şi cu siguranţă după ce ai citit-o îţi vei pune multe întrebări dar te vei şi lămuri sub multe aspecte. Cartea se numeşte "Ce vrea Dumnezeu" de Donald Walsh.
Va-ţi gândit vreo dată cât de perfect este un fulg de nea, ştiţi că nici un fulg nu seamănă unu cu celălalt, aţi privit ce perfect este un fir de iarbă ce verde perfect are primăvara cand răsare, ele sunt creaţia lui dumnezeu, şi noi tot creaţia lui suntem, dar suntem imperfecţi pentru că aşa vrem, şi cu toate astea el ne iubeşte
consider ca daca respectam ce sustine Biblia si astfel si legile lui Dumnezeu , nu prea se mai aplica concluzia dvs dl Pera, MANDRIA fiind pacat capital, daca scopul nostru e sa fim mandri de ceea ce realizam.
viata pe pamant fiind decat un stadiu in care noi oamenii ,dupa cum sustine Biblia, trebuie sa demonstram ca meritam viata vesnica alaturi de Dumnezeu.
"FERICITI CEI CE PLANG, CA ACEIA SE VOR MANGAIA." Biblia sustine ca daca suferim pe pamant castigam pe lumea cealalta.
"FERICITI CEI BLANZI, CA ACEIA VOR MOSTENI PAMANTUL." Intradevar urmez sfaturile Bibliei mai mult pentru linistea mea interioara,sa am o constiinta impacata ca nu am fost eu de vina cauzand suferinta altora. Dar oamenii din jurul meu se gandesc oare la asta cand pt a-si atinge scopurile calca totul in picioare fara pic de mila ca distrug viata unui om sau il marcheaza pe viata?
Dle Pera traim totusi intr-o societate unde de multe ori trebuie sa ne adaptam ca sa supravietuim, pt ca urmand cuvantul lui Dumnezeu in intregime riscam " pana la Dumnezeu sa ne omoare sfintii"
Biblia sustine ca femeia nu are nici o rol in lumea asta, decat sa de-a nastere la copii chiar daca moare din cauza aceasta, si sa stea langa barbatul cu care s-a casatorit in biserica pana la moarte, pana o joaca acesta in picioare dupa cum se intampla destul de des in societatea noastra.
Nevestelor supuneti-va barbatilor vostrii, ca si Domnului…Asadar, la fel cum bisericile apartin lui Hristos, asa femeile sa apartina barbatilor lor intru totul.” (Eph. 5:22-24)
“Femeile trebuie sa taca in biserici. Lor nu le este permis sa vorbeasca, dar trebuie sa se supuna precum spune legea.”(I Corin. 14:34-35)
“O femeie trebuie sa invete in tacere si in supunere totala. Nu permit vreunei femei sa invete sau sa aiba vreo autoritate asupra unui barbat; ea trebuie sa taca. Deoarece Adam a fost creat primul, si apoi Eva. Si nu Adam a fost cel inselat; femeia a fost cea inselata si a pacatuit.” (I. Tim. 2:11 – 14)
“Stapanul fiecarui barbat este Hristos, si stapanul fiecarei femei este barbatul.”(I Corin. 11:3)
“Deoarece nu barbatul s-a tras din femeie, ci femeia din barbat. Iar barbatul nu a fost creat pentru femeie, ci femeia pentru barbat.”(I Corin. 11:8-9)
“Dumnezeu porunceşte celor căsătoriţi ca să nu se despartă. Dacă totuşi divorţul a fost pronunţat, femeia trebuie să rămână nemăritată sau să se întoarcă la fostul ei bărbat.
(1 Cor. 7:10, 11.) ( CA SA O CALCE CALUMEA IN PICIOARE DACA TOT ARE DREPTUL ASTA ASUPRA EI DE LA DUMNEZEU)
“Să nu preacurveşti”, dar Eu vă spun că ori şi cine se uită la o femeie , ca s-o poftească , a şi preacurvit cu ea în inima lui. Dacă deci ochiul tău cel drept te face să cazi în păcat, scoate-l şi leapădă-l de la tine; căci este spre folosul tău să piară unul din mădularele tale, şi să nu-ţi fie aruncat tot trupul în gheenă.” (Matei 5:27-29) ( ASA CA DOMNII MEI AVEM CAM MULTE MADULARE DE LEPADAT DIN AL NOSTRU CORP PT CA GANDURILE NOASTRE SUNT PACATOASE IN FIECARE MINUT)
“Femeia care traieste cu un barbat preacurvar si ea este preacurva in toata vremea” (Sf. Vasile 39.)
( DECI NU CONTEAZA CA EA E LEBADA ALBA, PURA SI NEPRIHANITA PT CA EL NU VA FI ASI PRIN URMARE IN FATA LUI DUMNEZEU TOT IN LEBADA NEAGRA O TRANSFORMA)
…stapanul fiecarei femei este barbatul…hmmm, femeia a fost facuta din barbat, nu din capul sau pentru a-l putea domina, nici din picioare pentru a fi sclava sa, ci din trupul sau pentru a-i fi egala, sub bratul sau pentru a o proteja si langa inima sa pentru a o iubi!
Biblia e scrisa EVIDENT de niste misogini..iar tu ca femeie daca gindesti asa despre propriul tau sex…e vai de capul tau….nu iti prevad o viata prea fericita ci una ca sclava a unui barbat!!educa-te,citeste,cauta raspunsuri ,cerceteaza si la final o sa gasesti ca Biblia e doar istoria romanta a poporului evreu pe care cu mare dibacie au reusit sa ne-o impuna noua celorlalti!!am ajuns in cosmos,vizitam alte planete ,avem fizica cuantica sa ne deschida mintea dar unii dintre noi inca mai cred in povesti scrise de pastori nomazi prin pesteri!!!!treziti-va oameni buni!pune-ti-va creierul sa gindeasca…nu mai inghititi toate gogosile servite de parinti, bunici si religie!religiile sunt doar un instrument de manipulare a maselor,de tinere a oamenilor in friu!DUMNEZEU ADEVARAT e dincolo de religii ,dogme,ritualuri si traditii!
Ai ajuns in cosmos,ai vizitat alte planete????????ai fizica cuantica sa-ti deschida mintea????????????????
VAI !!!!!!!!!!!!!!!!!!! Biblia e o istorie romantata??????!!!!!!!!!
Sper ca nu te si crezi desteapta tu fiinta evoluata care ai de partea ta fizica cuantica si ai vizitat planete!!!!!!!!Iarta-ne pe noi prostii care credem in istorii romantate……
VAI! VAI! VAI!
nu e vai de capul meu , draga eliza . erau decat replici pe care le-am gasit pe un site unde era comentata pozitia femeii in societate si ce rol a avut religia in situatia respectiva . am specificat decat niste aspecte care m-au socat ca fiind spuse chiar in Biblie. Femeia cu nici un drept ……. parca ar fi catel de companie pt dl barbat sa ii toarne plozii. Tot comentariul meu nu a aparut ca sa vezi si ce concluzie avea . Dl Pera o stii mai bine de ce nu l-a mai postat. dar sunt prea multi care sustin ca ei cred in Dumnezeu si totusi daca am considera Biblia manualul lui Dumnezeu am pica cu totii examenul, pt ca suntem pacatosi. Ori sustinem ca nu credem si ne conducem viata ca " personalitati alfa " ce suntem ….. ori credem in El dar incepem sa traim in persteri .
Foarte frumos spus, dar privind in societatea de azi, femeia ia tot mai mult rolul barbatului, doreste sa conduca, eventual sa supuna, femeia se transforma incett si sigur in barbat, iar un barbat nu vrea langa el un alt barbat, cum nici o femeie nu doreste langa ea o alta femeie. Lucrurile acestea evolueaza extrem de rapid, iar homosexualitatea pe acest fundal a luat nastere si se extinde, putina lume intelege cu adevarat cuvintele biblice, aici Dumnezeu apeleaza la intelegerea femeii sa ramana femeie, pentru ca numai astfel barbatul de langa ea poate fi barbat, de aici si vb ca in spatele unui barbat puternic sta o femeie puternica( adica nu se lasa prada dorintei malefice de a conduce intr-o relatie).
Eu una cred cu tarie in Dumnezeu si in noaptea dintre ani, inainte de a merge la petrecerea de revelion, am simtit nevoia sa merg la biserica si sa aprind o lumanare. Surprinzator pentru mine, inainte cand mergeam la biserica ma rugam pentru indeplinirea a diverse vise, dar de aceasta data nu am mai simtit nevoia sa cer nimic, i-am multumit lui Dumnezeu pentru tot ceea ce a facut pentru mine si pentru familia mea si mi-am vazut de drum. Asta pentru ca stiu acum ca indeplinirea oricarui vis depinde in primul rand de ceea ce fac eu si mai stiu ca exista dreptate pe acest pamant si am vazut sub ochii mei ca orice rautate se plateste si orice bine se rasplateste. Ceea ce nu inteleg este ca oamenii care fac rau desi platesc pentru asta, totusi nu se schimba si continua sa se comporte la fel.
Salut Pera!
Eu din fericire nu am avut o copilarie care sa ma marcheze negativ, dar am suferit din lipsa banilor, ca toti cei care au apucat regimul comunist. Cred ca Dumnezeu e inteles gresit…cel putin asta e punctul meu de vedere, adica El nu este un om cu barba care sta sus intre nori si se uita la noi sa vada cand facem prostii si apoi sa ne pedepseasca in ziua judecatii de apoi. Eu cred ca Dumnezeu exista in noi , sufletul este o parte din el, constiinta este totul. Dialogul interior din capetele noastre ne invata prostii, vorbesti intotdeauna despre oamenii din jurul tau, ii judeci ceea ce nu e corect. Am vazut un documentar "Lo sfidante" si tind sa-i dau dreptate. Influenta socetatii, familiei, bisericii, pentru mine este mai mult negativa pentru ca simt ca nu sunt eu cel adevarat. Ma uitam la traficul din Bucuresti si vedeam ca pentru multi sofatul este un concurs. Socetatea ne face sa ne simtim agitati, stresati, cu gandul la multe lucruri in afara de Dumnezeu, Eul nostru interior. Noi ca oameni avem posibilitatea de a alege…liberul arbitru, noi hotaram daca facem un lucru rau sau bun, dar toate se platesc. Daca am fi constienti ce corp mununat avem, ce super computer, cat de rapid se regenereaza daca nu-l influentam cu dialogul interior. Daca reusesti sa-i pui pauza dialogului macar 3 secunde inainte de culcare iti incepi transformarea intr-un om constient de sine si in acelasi timp reusesti sa-l vezi pe Dumnezeu in tot ce este viu . Iti multumesc ca mi-ai dat posibilitatea sa-mi vorbesc de Dumnezeu sa constientizez.
@pera, urmatorul articol va fi despre mos craciun si va avea ca scop, desigur, cresterea inteligentei geniilor care te citesc?
D-ZEU nea binecuvantat pe acsat pamant cu toate si detooate sa avem dar daca nu facem nimica pentru a le lua D-ZEU nu ti le da in gura 🙂 .
De cele mai multe ori confundam religia cu Dumnezeu, si de aceea cautam scuze pentru viata noastra nefericita. Dumnezeu este ca si un profesor care ne-a oferit toate datele de care avem nevoie, depinde doar de noi cum le folosim si daca o sa promovam examenul vietii.
Ai mei m-au botezat ortodoxa la cateva luni de la nastere. Nu m-a intrebat nimeni daca-mi convine sau nu. Am crescut cu ideea ca-i frumos sa ma duc la Biserica si sa lesin de cald duminica de duminica, sa traiesc dupa mii de superstitii si sa ma port frumos.
STOP!
EU imi scriu cartea vietii, EU imi construiesc "destinul", EU apartin marelui Univers si am puterile depline de la el si prin el.
My recent post Cerere
Este f adevarat tot ceea ce incerci sa ne inveti si ti-o spun din proprie experienta.D-zeu ne calauzeste pasii,dar drumul trebuie sa il alegem noi.Si stii ce mai cred eu,ca D-zeu ne arata ca exista in momentele cele mai grele din viata,de cele mai multe ori atunci cand vrem sa renuntam la lupta,spunindu0ne in sinea noastra ca EL nu exista…
Draga prietene,
Cei incercati la varsta frageda se coc fara varsta. Sunt pusi de mici in fata unor realitati care le marcheaza sensibilitatea si le stimuleaza gandirea. Dar, cu anumite riscuri : monomania, mizantropia,eventual misoginismul, inflexibilitatea, radicalismul, etc. Din pacate, prea multi dintre noi am fost marcati de tarele lipsei de cultura , de mostenirile considerate firesti, duse din generatie in generatie; aici sunt niste cauze specifice spatiului nostru. Ca vorbeam de inflexibilitate, un anumit exces de severitate fata de slabiciunile semenilor, tin minte un coleg din liceu-mai mare ca noi, care avea un fizic de invidiat si vara era angajat "salvator'' la strand. Ce crezi ca facea, cand scotea pe cate un imprudent (ma rog, tantalau care se ducea la apa adanca fara sa stie inota), chiar cu ani buni mai mare ca el? Ii pocnea , nu odata ci insistent, ca pe cate unul il umplea de sange. Merci de asa ajutor. Oare, daca tot ne facem din asta un scop, nu-i putem invata pe ceilalti fara sa le servim smetii in figura (la figurat, desigur)? Cocolosirea slabiciunilor, a defectelor este contraproductiva, dar cred ca exista modalitati mai adecvate de atingere cu fierul incins a bubelor supurande ale caracterului, lipsei de educatie slabiciunilor cauzate de temperamentul cu care fiecare ne nastem. La nivel macro, de pilda si pe mine ma revolta tendinta noastra, a romanilor de a da mereu vina pe cei din afara pentru cate ni se intampla. …
Eu ma rog la Dumnezeu sa-mi scoata in cale toate oportunitatiile ca sa imi pot atinge scopul/telul si eu am promis ca voi incerca sa iau acele oportunitati, acele provocari.
Le-am mai lasat sa treaca pe langa mine cateva dintre ele, dar am observat ca ma lovesc iar de ele si am ceva de invatat din fiecare. Cu siguranta in jos nu m-au tras pana acum, n-au facut decat sa ma intareasca.
Asa ca voi face in continuare ce am facut si pana acum, m-am rugat sa-mi scoata in cale toate provocarile de care am nevoie si sa-mi dea curajul sa le fac fata.
Domnule Pera respect pe fiecare pentru ca eu nu am dreptul sa judec pe nimeni,are cine sa ne judece,imi place anumite subiecte pe care le aplici.in legatura cu Dumnezeu el e singurul care nu ma dezamagit si care am inteles la momentul potrivit de ce sa u intimplat anumite lucruri in viata mea,cred cu desavarsire ca va veni si momentul celorlanti de a avea dreptul de a intelege ce nu au inteles pana la un momendat,ex.tatal tau e fost nu o cauza ci datorita lui ai putut merge mai departe.Si nimic nu e intimplator se confirma,fara falsa modestie trebue sa ti recunosti tie insuti ca suntem nimic fara credinta interioara in suprem.Tu baiat cu carte,curios in caractere,inca nu ai gasit acel ceva care sa umple acl gol interior,e bine sa cauti ca vei gasi e bine sa bati ca se va deschide e bine sa ceri ca ti sa va da si pe bune se confirma,totul e cum o faci.De ai putin timp raspunde mi,de e gresit pentru tine corecteazama.Sa fim binecuvantati cu toti.
Buna Pera 🙂 imi place articolul tau, ca multe altele 🙂 ma inspiri si`mi dai putere.Cred ca fiecare dintre noi ar trebui sa credem inainte de toate IN NOI !!! increderea in fortele proprii este foarte importanta, dar ar trebui sa credem si in Dumnezeu, sau in zei sau orice credem ca ne poate ajuta pe parcursul vietii.
Mult succes in continuare, si astept cu nerabdare sa ne scri.
Buuuuuuuun,
Religiile si credintele sunt prea mult supravalorate. Dar toate credintele is frumoase, chiar si cea atea, pt ca si ateismul ii o credinta.
Am avut acum o luna, o lucrare de facut in grup cu prietenele de la faculta, era vorba despre cea ce se credea in secolul XIV-XVII si am ajuns la o discutie despre Dzeu si alti zei, eram 5, 2 atee, 2 agnostice, si o nebuna (care e foarte indragita, dar la 19 ani nu pui zahar cu lapte in curte sa vezi daca vin zane)
Imi place sa vb despre religii, despre credinte, despre cea ce o fost, dar cand discutia merge pe plan "SUNT SUPERIORA" urasc, urasc urasc si iara urasc atat persoana cat si discutia. De acea ma binedispus acea conversatie, m-am reindragostit de amicile mele.
Pt ca cea ce conteaza nu e religia, nici credinta, e cea ce tu faci, si cum faci, si de ce faci. Aia i cea ce conteaza.
Dumnezeu? E puterea cea care se afla in noi . Multi am avut, avem sau vom avea anumite probleme care ne vor nimeci credinta in Dumnezeu sau din contra o va naste. Lumea are nevoie de Dumnezeu , dar cum nel explicam fiecare e lucrul la care avem dreptul, daca te rogi la Dumnezeu si te ajuta, sau crezi ca iti da puterea de a invinge atunci e bine, dar daca crezi in tine si reusesti tot e bine .
Si eu am fost crescut cu credinta. Bunica si mama, au avut darul de a-mi oferi tot ce poate fi mai bun pe plan spiritual.
Ma identific cu tine PERA, mai ales atunci cand citeam randurile de mai sus cu masina de tricotat, mi-au dat lacrimile. Si mama s-a chinuit singura cu noi. A fost greu si nu m-am suparat pe Dumnezeu, dar am decis la fel ca tine, ca voi face tot ce-mi sta in putere sa-mi creez un viitor asa cum vedeam in filme alb-negru.
Timpul a trecut si am o familie frumoasa, 2 copii, o sotie iubitoare dar si probleme. Am realizat aproape tot ce mi-am dorit de la viata mai putin un scop la care lucrez in prezent. Vreau sa devin liber financiar si sa-i invat si pe altii cum se face.
Ce ar mai fi de spus……….
Credeam ca doar eu am trait cosmaruri in familie cand eram copil. Apreciez ceea ce faci si mai ales faptul ca esti sincer si direct cu noi, ne inveti prin exemplul pe care il dai.
Cred in Dumnezeu,azi, ca in ideea de frumos.Tot ce inseamna iubire ,viata ,energie. Credinta mea e foarte mica, la cat de FANATICA am fost 23 de ani din viata,insa mai cred ca asa cum viata o experimentezi cu toate simturile si toate nivelurile de constiinta , o respiri, o simti, o visezi, o creezi tot asa nu poti sa Il cunosti pe Dumnezeu doar cu ratiunea.Nu poti sa explici Big Bangul, nu poti explica lupta dintre materie si antimaterie,raman mistere.Iadul imi provoaca cele mai mari temeri uneori,frica de pedeapsa pt pacat cu care am crescut …Nu poti sa predai iubire si sa impui si frica.Nu au nici o legatura una cu cealalta!Asta ma revolta pe mine!
si eu am o poveste,…cand l-au luat la inchisoare pe fratele meu,pt droguri…eu ma rugam la D-zeu pt el ..sa scape de droguri,si cand colo ia uite ce i se intampla…sa-l aresteze!atunci am simtit pt ceva timp ca nu exista D-zeu…dar la ceva timp, chiar frate-miu imi scrie o scrisoare…in care imi spune …:'exista D-zeu sora mea….ca uite nu am mai luat droguri de ceva timp…altfel in libertate nu m-as fi putut lasa de ele..doar ca aici ma rog la D-zeu in wc si in gand…sa nu ma vada cineva ca iese cu chestii nasoale daca ma vede…!'da…cam asta! in rest…eu l-am vazut pe D-zeu intotdeauna ca pe ceva …cineva …separat de vointa mea…si stiu ca nu sunt unul si acelasi lucru…rezulta ca tb sa muncesc enorm sa ma realizez….si sa nu astept …sa-mi dea El!
cu bine,Pera,toate cele bune!
Primesti multe raspunsuri la postul acesta, iar din aceasta cauza nu cred ca vei putea sa il citesti pe al meu. DAR, merita sa incerc.
Perceptia mea si a multor persoane care le cunosc este ca: ”Dumnezeu, este o notiune abstracta creeata de om„.
Religii se creeaza o data la 100 de ani, daca nu si mai des… cei mai recenti ar fi Mormonii si Scientologii… de aceea atunci cand au venit la mine Mormonii sa-mi dea cartea lor (Cartea lui Mormon), care deja o aveam doar de dragul informatiei, le-am aratat cartea lor, si Biblia spunand: ”This (Cartea lui Mormon) is story, and this (Biblia) is history. But there is no problem to me, because I have all kinds of books. From Budists, Muslims, yours <as you can see…>, and lot of others. And you know why? Because I need to feed this (si arat spre mintea mea).".
Ei au inceput sa rada si au plecat… nu au mai avut nevoie de nimic din moment ce au vazut ca nu pot fi "furat" de ei…
Astea sunt convertirile… iti fura mintea de la o perceptie a trecutului la alta… iar asta e o mare problema… oamenii din ziua de azi tot timpul gandesc ba la trecut, ba la viitor si nici o data nu sunt prezenti.
Religiile, in general sunt formate ca sa existe conflict intre oameni. Daca ai conflicte in minoritate atunci o poti conduce, e legata de perceptia "Vrei sa tii multimea in frau? Da-le paine si circ, iar asa o vei putea controla". Meciurile de football… sunt doua tabere, una inpotriva celeilalte, unii fericiti, altii suparati si asa se nasc conflictele… Daca e sa desfasuram ideiile despre Religie si sa creem o dezbatere pe aceasta tema o sa fie volume intregi, Romane mai imense decat cunoscutul Harry Potter, si asta deoarece fiecare are o perceptie personala despre Dumezeu, la fel cum fiecare in viata are trairile personale.
Daca voi vreti sa continuati aceasta discutie, eu va spun: mult spor, dar inainte de toate priviti o idee la acest post: http://luminaumbrei.soeasy.ro/?p=390 lectura placuta… 🙂
My recent post Inteligenta – Reprimarea si manipularea
Ceau Dani
Citesc toate comentariile , stai linistit 🙂
My recent post Ziua in care m-am revoltat impotriva lui Dumnezeu
Salut prietene, tot respectul pentru munca depusa cu acest site si pentru cum ai devenit, intotdeauna am respectat oamenii care au realizat ceva pe puterile lor fara sa ii calce pe altii in picioare; si acum sa trec la subiect:
Viziunea mea despre religie / spiritualitate / Dumnezeu
Eu nu cred decat in necesitatea respectarii celor bine-cunoscute 10 porunci, in rest nu cred in pacate, altele decat incalcarea celor de mai sus.
Cred in Dumnezeu si ii spun cu bucurie Tata; cred ca promisa Viata Vesnica nu trebuie castigata ci este oferita neconditionat tuturor copiilor Lui. Aspectul asta l-am intalnit in documentarul Contact Has Begun, nu dau mai multe informatii, pentru cei interesati recomand sa il vizioneze.
Cam asta ar fii in mare parerea mea; salutari intregii comunitati, inca odata respect, Pera
Sa fiti fericiti >:D<
Ce nu zice omul omu` pentru trafic in ziua de azi.Hai sa fac si eu un blog cum am trait la casa de copii..si sa incerc sa iti vand ceva…pariu ca as avea mai mare succes.Oricum ,te cred ca intamplarile de care vorbesti le-ai trait pe pielea ta..ca altfel nu aveai cum sa povestesti asa ceva…RESPECT
Dumnezeu ….poate avem nevoie sa credem in ceva,sa ne raportam la ceva.Ca-i spune Dumnezeu,Alah,Constiintza Suprema,Inteligenta Colectiva ,Ocean Informational,Univers…
Dar daca e sa credem,atunci sa credem intai in scanteia divina din noi.Am uitat de ea .E mai simplu sa cerem si sa asteptam.Sa primim pomana Domnului.Cu asta nu-s de acord.
Daca Dumnezeu exista ne-a dat liberul arbitru.Nu degeaba.SA GANDIM.SA ALEGEM BINELE DE RAU.CALEA BUNA DE CEA REA.SA FACEM CEVA.
Cred ca mai toti care am citit articolul am avut momentul; nostru de revolta,de negare.Cand eram mica toata lumea imi inducea in submental ca "rasplata este in ceruri".Si am negat tot timpul asta.Daca nu credem in noi,in puterea noastra interioara,in scanteia divina din noi care licareste sub maldare de credinte false si de frici…rasplata nu vom primi never.Desi rasplata e pe pamant.
E un proverb arab care mi-a placut :
"Leaga-ti intai camila de un copac apoi las-o in grija Lui Dumnezeu"Cu alte cuvinte,fa intai tot ce poti tu apoi cere ajutorul .
Pera,iti doresc rasplata pe pamant.Din partea mea o meriti.Bafta!
cred ca numim "DUMNEZEU" crampeiul de lumina din noi, scanteia de constiinta care ne facem sa alegem binele in ciuda ispitirii raului, forta necunoscuta care zace in noi ascunsa si in mod spectaculos ne ajuta sa iesim din conjuncturi aparent imposibile, norocul de a avea sansa la viata, binefacerea iubirii si bucuria succesului
Eu sunt de parere ca ar trebui predata istoria religiilor la scoala iar parintii sa nu isi indoctrineze copii de la varste fragede intr-o religie sau alta. Am vazut un documentar la care am ramas cu gura cascata (http://documentare.italk.ro/tabara-iisus-2006/) si daca metodele de manipuulare ale evanghelistilor americani par extreme ei vin cu scuza ca dusmanii islamisti sunt si mai ai dracu.
Religiile au facut la fel de mult rau pe cat au facut bine umanitatii si fiecare ar trebui sa ia doar partile cele mai bune din fiecare religie si sa le aplice in viata sa. Eu asta fac si astfel imi imbunatatesc calitatea vietii.
Emotionanta povestea povestea ta din copilarie.Dar e bine ca pana la urma s-a dovedit ca a acele lucruri care le-ai indurat, mai tarziu ti-au adus lucrurile pe care le ai acum.
Si eu de la un timp am ajuns sa cred in Dumnezeu intr-un mod diferit decat ne invata in scoala si in biserica. Paradoxal e ca asta s-a intamplat exact cand profesoara noastra de religie din liceu a inceput sa ne explice si sa ne induca in cap ideea ei despre Dumnezeu si nu ceea ce este de fapt. Dupa 4 ani am ajuns la concluzia ca ea stie mai putine despre Dumnezeu decat mine, in schimb ea stie Biblia si eu nu.
Oare Dumnezeu sta intr-o carte ?!?
Salut,
Ma gandesc adesea la religie, la credinta si imi dau seama cat de mult am gresit cand gandeam religie=credinta, religia adevarata=credinta. Pana la urma care este religia adevarata? Am filosofa foarte mult incercand sa raspundem la intrebare, dar daca tinem departe credinta de religie atunci raspunsul la intrebarea "ce e credinta"? este atat de simplu, incat putem sa privim in sufletul nostru si sa gasim raspunsul.
Foarte multe carti bisericesti, chiar si bazele religiei ortodoxe si catolice DE ACUM au fost infaptuite de doua tipuri de oameni. O parte sunt cei care vroiau religia ca un mijloc de tinere a maselor sub control (vezi Imparat si proletar de Eminescu), iar al doilea tip de oameni sunt cei care au renuntat sa mai traiasca pamanteste si si-au subjugat viata spiritualitatii. Amandoua tipurile de oameni fie nu le-au pasat ca oamenii au cu adevarat suflet (ma refer la prima categorie), sau au uitat ca cea mai mare parte a oamenilor traiesc pamanteste cu bucuriile si tristetile acestei lumi(a doua categorie). Sunt putin acei calugari, sau acele fete bisericesti care au incercat si incearca sa inteleaga Omul, cei mai multi doar judeca.
Foarte bun articolul !
Cei care dati comentarii aici despre "exista Dumnezu, nu exista Dumnezeu, e bine ce zice Pera, nui bine ce zice" in primul rand trebuie sa va ganditi la urmatorele lucruri:
Pera a avut curajul sa scrie asta desi stie foarte bine ca e un subiect sensibil printre oameni. A riscat sa isi piearda din cititori doar pentru a fi sincer ! Putea sa scrie si cea mai mare aberatie de pe lume legata de Dumnezeu ca tot trebuie sa ii dati un mare + !
Pera nu v-a invata aici vro religie noua sau sa incerce sa va convinga de o anumita religie ca este cea mai buna. V-a lasa liber arbitrul! El a pus aici o poveste despre viata lui legata de Dumnezeu! ATAT! Cei care citesc articolul trebuie sa incerce sa scoata ce este bun din povestea lui si sa adapteze in modul propriu !
Majoritate dintre voi cand a-ti auzit subiectul religie v-ati oprit din toate treburile si a-ti inceput sa il bombardati cu tot felul de afirmatii.
Aici din start a-ti pierdut! De ce? Pentru ca deja pierde-ti foarte mult timp facand un lucru care nu aduce nici o imbunatatire acestei lumi. (decat nervi lu Pera probabil :))) )
Pera v-a scris acest articol pentru a v-a arata cum a inceput el sa nu mai deie vina pe Dumnenzeu pentru "lipsurile lui".
Si pana la urma cum poti sa progresezi in viata daca toata ziua stai si citesti tot felul de lucruri. Si singura ta actiune in urma celor citite este sa filozofezi despre ce ai citit. Care iti v-a fi reactiunea la treaba asta? V-a aparea o noua filozofeala care ti se pare mai buna decat cea trecuta!
Dragii mei,
Cred ca e important sa marcam un lucru aici:
Dumnezeu nu renunta la noi. Niciodata. :).
Noi suntem – din pacate! – cei care renuntam la El – si suntem tentati sa facem acest lucru fiindca trecem, de foarte multe ori, prin niste incercari care ni se par "nedrepte", si ne "revoltam" pentru asta.
(Ca de obicei, mai "aratam" inca o data cat suntem de "umani" tratand consecinte, si nu cauze, si – de cele mai multe ori! – neintelegand mesajul). 🙂
Cu siguranta, va veni vremea pentru toate.
Pana atunci, sa speram in
Toate cele bune!
Dumnezeu ne poate crea o intorsatura dramatica a evenimentelor, pentru ca de acolo sa putem invata si sa putem face schimbari mari in viata noastra. Cum a fost in cazul tau, Pera.
Ceea ce gandesc se regaseste in sfatul reginei Izabella a Spaniei, catre Cristofor Columb:
“Pluteşte drept înainte, şi dacă pământul pe care-l cauţi nu există încă, fii sigur că Dumnezeu îl va crea într-adins pentru a-ţi răsplăti îndrăzneala.”
My recent post Citatele săptămânii- 24 – 30 ian 2011
Am simtit acelasi lucru in prima mea casnicie, cu cat ma straduiam sa mearga relatia cu atat mai multa bataie luam, m-am suparat tare de tot pe Dumnezeu pentru tot ce traiam . Cand am realizat ca totul sta in puterea mea , mi-am cerut iertare ca l-am acuzat pe EL. EL "da" dar tu alegi.Ba chiar i-am multumit ca m-a lasat sa trec prin asa ceva, altfel nu ma maturizam! "Suferinta schimba si trezeste"
Crea in Dumnezeu ,dar nu cred nici o clipa ca cineva adica biserica respectiv angajatii bisericii pot sa mijloceasca legatura dintre mine si Dumnezeu .Nu ma poate convinge nimeni sub nici o forma.Din pacate am avut o experienta mizerabila intr-un moment absolut nefericit si de atunci mi-am dat seama ca si acestia sunt niste simplii muritori ,salariati care de fapt au un joob ca oricare alt om si-si vad propriul interes meschin. Din acea clipa am hotarat ca niciodata nu-mi voi incredinta gandurile sau sentimentele vreunui angajat al bisericii.Cel mai important in rugaciunile noastre sunt multumirile aduse lui Dumnezeu nu rugaciuni sa ne indeplineasca anumite lucruri sau dorinte.Foarta putina lume stie sa multumeasca, sa multumeasca pt tot ,pt zile frumoase pt lucruri marunte pt orice,sau pur si simplu ca traiesc!In rest felicitari pt tot ceea ce faci!
Dupa parerea mea lucrurile ar trebuie sa fie :" crede in tine, in fortele tale, in visele tale si apoi divinitatea oricare ar fii ia te va ajuta sa le realizezi cu bine " Super articolul !
Ca vrem sau nu sa recunoastem , simplul fapt ca discutam acum pe seama acestui subiect dovedeste ca Dumnezeu exista si ca fiecare din noi in adincul sufletului nostru , la necaz sau la bucurie , ne gandim la EL. Am urmarit filmul documentar " The secret ". Mi-a placut si m-a pus pe ganduri . Este adevarat ca daca nu te mobilizezi si nu faci nimic , sansele pot trece pe langa tine . Ce mi-a placut in acest documentar este ideea ca trebuie sa crezi intr-un ideal , sa-ti propui ceva pentru care merita sa lupti si sa reusesti sa treci peste toate greutatile . Eu, anul trecut cand se vehicula cu atata vehementa pe toate posturile de televiziune si radio ideea de criza , mi-am vandut apartamentul , am construit o casa si incepand cu 8 decembrie locuiesc in ea . Mentionez ca am inceput constructia in luna aprilie anul trecut. Si ca sa fie si mai greu , tot cam in aceiasi perioada am renuntat la munca la stapan si am deschis propria afacere . Nu a fost usor . ( continuare )
De nenumarate ori am fost tentati , eu si sotul meu sa vindem ceea ce incepusem si sa revenim la confortul pe care l-am avut . Asta ar fi fost cel mai simplu . Dar imi doream prea mult aceasta casa , mi-am imaginat de nenumarate ori diverse scene din curtea casei mele incat nu am putut sa renunt. Datorita stresului si a nervilor intinsi la maxim , a oboselii , sotul meu a devenit irascibil la servici si si-a pierdut locul de munca si nici de afacere nu prea am avut timp si dispozitia necesara. Iata-ne fara bani , fara servici, cu o afacere care scartaie , fara prieteni. Acestea sunt unele din momentele in care te rogi la Dumnezeu sa-ti dea puterea si taria de a merge mai departe si de a reusi alaturi de familie sa treci peste aceste greutati . Tinend cont de situatia descrisa aveti propuneri despre cum as putea sa iei din acesta situatie ? Astept sugestii .
Cred ca Dumnezeu ( adica Maica Domnului , Isus si Sfantul Duh ) exista si este de incredere , dar nu face "totul" , doar "picaturi" si "bobarnace" , efectul fiind in functie de situatie . Te-as ruga sa imi spui pe Facebook daca povestea este reala ( adica chiar ti s-a intamplat ) sau nu .
Draga Pera,traseul vietii mele e cam acelasi si aici ma refer la perioada copilariei .Mergeam in Biserica,spuneam acasa rugaciuni si nu de putine ori il intrebam pe Dumnezeu ce trebuie sa fac sa am parte de un strop de liniste in familie.
Dupa ce am implinit varsta de 30 de ani,nemultumita fiind de viata mea,am inceput sa caut raspunsuri,dar nu in Biserica.Ma obseda o intrebare "De ce cunoscutii mei care nu merg la Biserica,nu postesc,nu spun rugaciuni sunt plini de noroc?"Mai tarziu am aflat si raspunsul ,RESPECTAU LEGILE UNIVERSULUI! Aflasem raspunsul,apoi,dupa un timp ,am aprofundat si intelesul.In cautarea raspunsurilor am avut parte de multe provocari,insa toate converg spre o singura concluzie : SUNTEM RASPUNZATORI DE TOT CEEA CE NI SE INTAMPLA.
Ce s-a schimbat in viata mea? Nu cstig foarte multi bani,nu am intalnit iubirea,insa stiu ce am de facut de acum in colo.Cheia e la mine!
Cu mult drag,
Simona
Religiile si credintele sunt supravalorate
Cea ce conteaza e ce faci si cum faci
Daca o religie, credinta, ti-a aratat cum sa te comporti bine, si cum sa nu suferi. Misto.
Daca o religie ti-a aratat, pe cine sa urasti, si de ce sa il urasti. Naspa.
uite eu nu cred ca exista D-zeu…sunt de acord cu Eliza
Nu cred in Dumnezeu; nu pot sa cred in ceva pana cand nu am dovezi ca exista.
iubesti pe cineva(mama,tata,prieteni,etc..)?Nu vezi iubirea ,dar o simti sti ca exista.
Buna,Pera!Sunt de acord cu tine.Si eu cred in Dumnezeu,sunt ortodoxa,ca asa m-am nascut,dar cred in Dumnezeu ca fiinta suprema,si nu ca in cineva de care sa ma tem,gen nu fac asta,sau fac asta,sa nu ma bata Dumnezeu.
In acelasi timp insa,am invatat ,recunosc,in parte citindu-te pe tine sa cred in mine,sa-mi asum responsanbilitati,si sa-mi atribui merite.In definitiv sunt singura raspunzatoare de soarta mea.
Mult succes in tot ceea ce faci!
Eu consider credinta si un dar al lui Dumnezeu si un raspuns al omului. Acest raspuns consta in supunerea iubitoare fata de adevarul intrupat in Hristos, revelat de El si marturisit de Biserica.
Din experienta personala, tradusa intr-o „forma de cercetare” de-a lungul timpului in domenii ca: literatura, filozofie, psihologie, dezvoltare personala, teologie, fiziologie, arte plastice, muzica, cinematografie, am descoperit ca exista cai diferite de a ajunge la acelasi Adevar.
Supunerea iubitoare fata de Adevarul revelat presupune cunoasterea dogmelor Bisericii si efortul ascetic personal.
Sunt multe de spus aici si persoane mai in masura sa dea sfaturi si directive in privinta aceasta, in speta preotii, calugarii, teologii, cu atat mai mult cu cat, fiecare om are propriul mod de a cunoaste si a primi Adevarul.
Important e doar sa isi doreasca acest lucru din tot sufletul si din toata inima si atunci raspunsurile vor veni. Din interior si nu numai.
PS. Succes Pera in tot ce faci!
Eu am inceput sa citesc Biblia, m-am autoprovocat sa aflu exact tot continutul acestei carti considerata ca fiind sfanta. Cred ca exista o forta divina care imi vrea binele, cred in oamenii care au sufletul frumos si plin de iubire. Eu cand spun credinta in Dumnezeu, spun iubire si bunatate.
Multi ani nu mi-a placut aspectul ca ma numesc si Paula care este dupa cum stim, nume de sfant( sfantul Pavel) deoarece bunica mea imi reprosa ti-am dat numele meu iar mama imi spunea mereu esti la fel ca si bunicata si niciodata nu mi-a placut acest lucru sa fiu la fel ca altul, de mica am inteles si mi-a placut ca ne nastem unici.
De-abia cand am crescut si am putut deosebi un rationament gresit al bunicii de semnificatia numelui meu am putut indragi si numele de Paula.
Am gasit o data un citat: " Daca te-ai nascut original, NU muri ca o copie!'
Eu sunt …Dumnezeu ,pentru ca sunt in Viata si Viata este in Mine !
Atata timp cat nu indrazniti sa fiti Dumnezei ,si acceptati orice alta autoritate si nu Constiinta voastra ,inca nu v-ati nascut si ramaneti robii tuturor celor care isi fac planuri cu voi !
Eu nu am venit aici sa judec pe nimeni ,fiecare aveti Calea voastra !
Alegerile voastre insa isi vor avea consecintele pe care vi le creeati.
Spor la…joaca !
salut pera,tiam citit si revolutia si ma intereseaza in mare masura ce am gasit pe siteu asta.mai intai de toate as vrea sati recomand o carte despre slabit,e in engleza dar e superba,are toate detaliile(crede-ma,toate detaliile) despre cum sa slabesti.eu acum am gatat de citit.daca te intereseaza as vrea sa te ajut si tio pot trimite,ii pdf sau o poti downloada de pe net.Cartea se numeste "Burn the fat,feed the muscle".sper ca team putut ajuta si eu un pic asa cum iai ajutat tu pe multi
Buna ziua!
Bunica mea a avut grija ca eu sa cresc cu "frica" in Dumezeu… pentru ca asa a fost invatata si ea. Cum ma mai rugam cand eram mic… Dupa ani de zile, citind intr-o carte, am gasit: "Pe lumea asta, foarte putini oameni ar avea un Dumnezeu, daca nu are avea altii grija sa le procure unul…"
Poate e bine sa crezi in ceva superior tie, nu stiu…
"Omul se naste ignorant, dar nu se naste prost."
Cati oameni s-au folosit de Dumnezeu pentru a putea conduce? Multi. Foarte multi.
La inceput oamenii credeau in mai multi zei. Cu timpul, am inceput sa credem numai in Unul singur. In viitor nu va mai crede nimeni… De fapt, oamenii nici nu stiu cine este Dumnezeu. Cred in El pentru ca asa au fost invatati.
Cartile de istorie ne arata foarte clar. De secole cei puternici s-au folosit de Religie, de Dumnezeu pentru a conduce masele. Cu putina evolutie datorita unor minti luminate, propovaduitorii Religiei s-au mai "imbunat", astfel ar fi pierit de mult.
" Nu stiam povestea lui Avram caruia Dumnezeu i-a cerut sa isi duca fiul pe munte si sa il ucida pentru ca apoi in ultima clipa sa ii spuna :” E ok. Nu trebuie sa il omori. Te cred ca faci orice pentru mine” "
Sa fim seriosi. Ce treaba avem noi cu Avram? Am imbratisat rapid ce ne-au bagat pe gat toti, fara sa gandim putin inainte.
Parerea mea este aceasta : Dumnezeu este indiferent.
Prea multe vorbe de duh care pun ignorantii "pe ganduri" si incep sa acorde credit unor legende spurcate. Religia nu hraneste (a dat mai mult de-o paine celor care o propovaduiau si care au profitat de pe urma celor care ascultau cu "smerenie" legendele unor minti bolnave ) si nu satisface nevoile cuiva. Am invatat sa cred in mine pentru a putea face ceva in viata aceasta prea scurta.
Daca mi-ar permite timpul as scrie mai multe randuri si asa m-as face inteles. Insa, nu internetul ne invata, ci cartile.
Sunt intrutotul deacord cu tine, am scris si eu un comentariu similar, referiot la religie, o oarecare forma de manipulare, m-as bucura sa isi dea seama cat mai multi si sa se trezeasca, educatia necesara ne este oferita de propria ignoranta, asta pentru cei ce mai stiu sa ignore, cei ce nu invata de la TV. Si eu as vrea sa scriu mult mai multe, dar nu se poate momentan, in viitorul apropiat sper sa ne ofere acest privilegiu, administratorul siteului.
Stiu ca este mult ceea ce am sa scriu, dar sper sa se opreasca si la mine macar vreo persoana si sa ma ajute cu niste raspunsuri sau chiar critici- accept orice.
Si eu am avut o copilarie tragica, violenta, ca multi altii de altfel, insa trecand peste aceasta etapa totul a fost mai greu. Intotdeauna m-am simtit diferita fata de cei de varsta mea, am fost fortata sa ma maturizez precoce. Despre mine pot sa va spun ca nu am trait intr-un mediu strict religios; parintii nu mi-au impus sa merg la biserica sa tin posturi, sau sa mi fac seara rugaciunea. Intotdeauna am facut exact ceea ce am simtit.
urmeaza partea a 2-a
My recent post Ziua in care m-am revoltat impotriva lui Dumnezeu
Pe la 12-13 ani aveam o colega cu care ma intelegeam minunat si pot sa spun ca ea mi-a insuflat mai mult dragostea fata de Dumnezeu, si zilnic, inainte de a merge la scoala treceam pe la biserica. asta s-a intamplat pana la liceu cand am cedat tentatiilor carnale. de atunci nu m am mai dus niciodata sa ma spovedesc- ce puteam sa marturisesc??? ca nu -mi pare rau de ceea ce am facut??? dumnezeu nu ma poate ierta pentru asa ceva! cel putin asta am inteles eu si m-am resemnat. la biserica am inceput sa merg din ce in ce mai rar, insa intotdeauna l-am purtat in suflet si intotdeauna m-am rugat (pana de curand) la El si i-am multumit cu lacrimi in ochi pentru faptul ca m-a ajutat sa intru la facultatea mult dorita.
My recent post Ziua in care m-am revoltat impotriva lui Dumnezeu
acum 2 luni am incercat sa-mi intaresc legatura spirituala cu El, pentru ca aveam nevoie de sprijin- urmau examenele plus alte probleme familiale. detaliile nu mai conteaza, insa cert este ca ma simt complet dezamagita de El, si nu ii neg existenta pentru ca am nevoie, acum, in cea mai grea perioada prin care trec, si mi-e teama ca am sa pierd totul daca il pierd pe El, desi nu sunt deloc de acord cu modul in care ne guverneaza viata.
Spuneti-mi voi- cum e posibil ca unii sa aiba tot, iar altii asa cum e familia mea, care munceste pana la epuizare-nu au reusit ceea ce si-au propus; din contra, muncind au intrat in datorii pe care acum nu le mai putem achita. asta a fost intotdeauna viata mea o continua munca; de la 11 ani, de la papusi am trecut la curatenie in casa, apoi la mancare si pe la 15 ani am inceput sa o inlocuiesc pe mama la munca. Eu n am avut niciodata vacanta, mereu incepeam anul scolar obosita, cand nici nu-mi ardea de scoala.
My recent post Ziua in care m-am revoltat impotriva lui Dumnezeu
au fost perioade cand ii ceream lui Dumnezeu prieteni mai multi, distractii si timp pentru ele. Ii ceream si bani. Intre timp am realizat ca El nu ne poate da asa ceva pentru ca ii ceream pacate, chiar daca banii erau munciti si meritati. Acum as putea sa-i mai cer doar pace sufleteasca si curaj sa le pot duce pe toate.
restul mai jos
My recent post Ziua in care m-am revoltat impotriva lui Dumnezeu
Stiu ca cei mai multi dintre voi care au indraznit sa ma citeasca s-au plictisit pentru ca nu ii intereseaza(fiecare om are drama lui), sau alti se intreaba pentru ce mi-am spus eu povestea. Am facut-o sperand ca cineva sa ma critice sau sa-mi raspunda… de ce ministrii care ne-au furat iar acum noi platim din saracie pentru vilele masinile si vacantele lor, mai sunt ei la putere??? de ce nu imi da mie Dumnezeu sau celor ca mine putere??? pentru ca va jur ca as tine pentru mine numai cat sa duc o viata decenta iar restul i-as investi in adaposturi pentru animale (pentru ca acesta a fost intotdeauna visul meu- sa ajut cele mai pure finte). De ce acesti oameni, sunt sanatosi??? de exemplu bunicul meu care intotdeauna a fost un sot, tata si bunic exemplar, este atat de bolnav? pe el de ce l-a pedepsit Dumnezeu, sa stea imobilizat la pat si nu poate vorbi, plus alte boli care ii aduc dureri cumplite, si totusi El il tine in viata in aceste conditii de mai bine de 3 ani… offf el nu a facut rau la nimeni, nu-mi pot da seama ce pacate plateste… poate pe ale lui Adam si Eva… pentru ce suntem noii nevoiti sa platim aceste pacate???
acum probabil am sa primesc cele mai multe critici, insa nu ma pot abtine, desi este prima data cand am curaj sa spun ce simt si ce cred (desi stiu ca voi fi aspru pedepsita)… pt mine Dumnezeu este un papusar, Pamantul este treatrul…
astept comentarii
cu respect pentru libera exprimare,
Andrea
My recent post Ziua in care m-am revoltat impotriva lui Dumnezeu
Pe cine iubesti tu,Pera ?
Cea mai frumoasa declaratie de dragoste : http://www.youtube.com/watch?v=QWRA56iPcV0
Vei fi cu atat mai fericit ,cu cat va trai mai mult in tine copilul ce ai fost ! (Nicolae Iorga)
Ofera-ti Acum ceea ce ti-a lipsit Ieri .Oricum timpul nu exista si nu uita ca fiecare am avut amintirile noastre cu emotiile mai mult sau mai putin placute . Vazandu-ti tatal mereu beat ,cu siguranta tu ai hotarat sa nu-i semeni in privinta betiei .Stii ca un om beat este total iresponsabil pe actiunile sale ,deci putea foarte bine sa arunce pe balcon nu numai masinile de tricotat ,dar si pe mama ta .Statul te arunca si pe tine la orfelinat ca si pe multi altii si poate de depresie te spanzurai acolo,cum au facut-o si altii,sau fugeai si deveneai copilul strazii. Spun toate acestea pentru ca am intalnit situatii mai rele decat cele pe care le-ai trait ,m-am ocupat de orfani si de copii strazii din Bucuresti,fiind atunci studenta la Medicina .Suferinta nu a fost si nu este o virtute pentru mine ; nu ma plang si nu compatimesc pe nimeni ,prefer si indraznesc sa caut solutii .
Pera , copii strazii de care m-am ocupat adesea , chiar nu aveau incaltaminte ,si umblau cu picioarele goale prin zapada,in iernile geroase Multi dormeau sub cartoane ,prin diferite colturi ale strazii,iar cei care aveau mai multi bani din cersit isi plateau un loc in canal unde era cald si bine. Si cei de pe strada plateau sa poata dormi in anumite locuri,dar suma era mai mica .Cei care refuzau sa achite contravaloarea unei nopti de dormit pe strada ,sefii lor -cei mai mari le dadeau foc in somn,la cartoanele cu care se inveleau; asa am ajuns cu unul dintre ei la Spitalul Gr.Alex. din Bucuresti. Acesta neavand acte l-am internat pe baza buletinului meu ,altfel nici in Spital nu-l primeau. Insa asa mult i-a placut in Spital ,unde a stat aprox 3 sapt.,incat dupa ce i s-au vindecat ranile ,arsurile de pe picior ,si-a dat foc singur ca sa-l duc inapoi. Acesta chiar a avut un final fericit pentru ca in timp ce a mai stat din nou in Spital i-am dus caiete si creioane si cu ajutorul meu si al pacientilor din camera a invatat sa scrie .Era analfabet la 10 ani ,fugise de acasa pe la 7 ani pentru ca nu a mai suportat ca tatal sau ,politist fiind ,sa-l bata si pe el si pe maica-sa .
Baiatul a hotarat ca sa nu se mai intoarca acasa …De la scoala ,s-a urcat in tren ,fara bilet si din Bacau a ajuns in Bucuresti in 3 zile ,dandu-l jos din tren la fiecare statie .Controlorul il dadea jos ,iar el se urca in alt tren din care era din nou coborat la prima statie .Si tot asa pana a ajuns la Bucuresti ,unde a aflat el ,ca capitala este orasul tuturor posibilitatilor…
Am reusit in final sa-i aflu adresa si i-am scris lui maica-sa ,sa o rog sa-mi trimita certificatul de nastere sa-l putem inscrie la un orfelinat .Mama lui nu mi-a raspuns ,insa cu primul tren a venit la Bucuresti si m-am trezit cu ea intr-o dimineata ,la mine acasa,plangand si rugandu-ma sa-l duc la copilul ei pe care il credea mort .A mai avut o fetita de 5 ani care a murit in perioada aceea ,dar macar ii stia mormantul ,dar baiatul care il credea mort nu stia unde zace. I-am spus ca baiatul nu doreste sa se intoarca acasa din cauza tatalui care mereu era violent si ii batea . Ea mi-a marturisit ca a reusit sa divorteze de el ,si ca era singura .
Momentul intalnirii,cand i-am pus fata in fata la Spital ,a fost la inceput destul de incordat,el nu se astepta sa o vada pe mama lui ,incercand sa fuga .Atunci l-am informat ca parintii lui nu mai stau impreuna si asa s-a mai imbunat ,apoi l-am linistit cand i-am spus ca o sa-l inscriem la orfelinat ,daca el asta vrea. Intentia noastra a fost sa-l lasam sa faca el alegerea .A stat putin pe ganduri apoi s-a indreptat spre mama lui ,imbratisand-o .
Lacrimile de bucurie ne-au cuprins pe toti cei care eram de fata .Nu m-am putut abtine sa nu-i conduc pana la Gara dupa ce i-am facut externarea baiatului din Spital. Imi placea sa-i analizez cum se priveau in ochi si ascultam cum isi puneau zeci de intrebari .Am trait o telenovela in direct . Am simtit bucuria lor contopiindu-se cu bucuria mea ,am devenit una cu ei ,cu universul ,cu tot ce ne inconjura .
Mi-am promis ca ,atunci cand ma voi marita, in nici un caz nu ma voi casatori cu o persoana dependenta de bautura sau tigari ,violenta si geloasa ,si cand ma voi hotara sa aduc un copil
acesta va simtii ca e iubit si nu-l voi face sa planga decat …de bucurie . Visul meu de atunci a devenit realitate .
Cea mai mare taina suntem Noi,Oamenii !
Avem nevoie de ratiune, asa e rasa omeneasca din punctul meu de vedere, e doar punctul meu. Avem nevoie de incredere in noi si credinta in Dumnezeu. Insa ceea ce cred eu, este ca Dumnezeu se afla in noi insine, trebuie sa il descoperim. Eu personal il descopar prin ratiune si prin propriile mele trairi si sentimente. Cat despre religie, pe langa faptul ca marea majoritate "o imbratisaza", ori nu vad ca e o mare forma de manipulare, ori sunt atat de indoctrinati incat le este frica….imi place sa o numesc sclavie, acesti oameni intr-o situatie mai delicata, nu vor sti sa lupte, sunt sigur…Vorbesc de Dumnezeu dar nu il cunosc….e specific romanesc, vorbesc despre cineva care nu il cunosc, nu imi tin parerea pentru mine, o spun la toata lumea, nu e nimic rau…dar daca imi spui mie, sau unuia ce si-a descoperit Dumnezeul…daca ii spune unuia care are ganduri similare cu ale tale….pot avea loc dispute, suntem animale rationale, avem spirit animalic in noi….unii nu stiu sa mentina echilibrul, sunt condusi spre o lume a materialelor
….Voiam sa ajung la faptul ca pentru marea majoritate Dumnezeu e doar o masca, o masca purtata intr-o lume materiala….scopul nu fiind fericirea pura, scopul fiind Banul, principalul factor influent care a reusit sa domine pretutindeni, urmat evident, de massmedia, care ne implementeaza lucruri si concluzii…..uneori as vrea sa ajut atat de mult lumea incat simt nevoia de razbunare, intre timp imi dau seama ca daca ar fi sa ma razbun, nu as mai avea pe cine sa ajut….asa ca Eu si cu al meu Dumnezeu, ne vedem de drumul nostru, nu ignoram pe nimeni, ne luptam, ajutam, iubim….facem ce simtim, nu facem ce simt altii, sau ce simtim prin altii. Dumnezeul fictiv al Religiilor vrea sa nu facem anumite lucruri, sa ne temem de el, ori un Iisus trecut prin atatea spuse in legenda…..sigur gasea o modalitate de a ne face sa fim ca el intr-un final…Continui sa fiu ateu, avand in vedere religia.
depinde la ce va referiti,la Dum,nezeul planetar sau la cel al Universului,aici discutiile trebuie duse la nivel de ce anume stiu si nu despre ceea ce stiu ca mi-au spus altii…este un subiect despre care trebuie discutat numai in cunostiinta de cauza,altminterea nu-i vad sensul….daca ai inteles ca exista karma mai repede trebuie sa faci ceva sa intelegi,s-o arzi si sa treci mai departe….comentariile sint de prisos…..a,si apropos sa stiti ca nu exista ideea Dumnezeu razbunator,e drept dar noi avem o problema cu dreptatea,in general credem ca in fiecare clipa a vietii cineva ne face o nedretate….sa fim seriosi
Mintea si sufletul deschise te ajuta sa traiesti si sa gandesti altfel. Pot spune ca de cate ori mi-a fost greu si am avut tendinta sa renunt la ce am construit cu greu a aparut un semn, sprijin, coincidenta, incurajare, etc. care m-au ajutat sa revin si sa lupt pentru ce mi-am propus.
Consider ca simplitatea si frumusetea inteligentei populare din proverbe ajunge la toti. Proverbul "Dumnezeu iti da, dar nu-ti baga in traista" il inteleg asa:
Dumnezeu iti da, -> tot ce ai nevoie ca sa realizezi tot ce ti-ai propus, ce iti doresti cu adevarat si sincer
dar nu-ti baga in traista -> efortul, munca, lupta, speranta, suferinta, succesul, bucuria, implinirile iti revin tie.
fragment cuvantare Sf. Ioan Gura de Aur:
<<“Domnul încearcă pe cel pe care-l iubeşte, şi că loveşte cu nuiaua pe fiecare din cei ce şi-i alege de copii ai Săi?”
Nu căutaţi, aşadar, în ceasul luptelor, în ziua bătăliei, pacea şi huzurul… Nu amestecaţi vremile…>>
imi place tare mult pariului lui Pascal care sună cam așa: Dacă crezi în Dumnezeu și El nu există, nu pierzi nimic. Dar dacă nu crezi, iar El există, pierzi totul"
bai ce-l mai excludeti pe dumnezeu de toate vinele! asa fratilor chinuitiva. nu vedeti ca din cauza lui ati ajuns asa? cat de lipiti aveti ochii? nu vedeti ca biserica va plafonat si va sters creierii de tot? trezirea ca va afundati mai rau! daca el zice sa va omorati voi va omorati? pentru ce? pentru el? merita? nu cred! a sosit vremea in care omul conduce lumea. nu dumnezeu. voi singuri va puteti face viitorul. bun sau rau.
…sal la toata comunitatea …si toate cele bune …aici las un scurt video despre un tip care a crescut pe strazi, a mancat din gunoaie…etc iar acum este total alt om…insa totul cred ca e lucrarea lui Dumnezeu….a avut chiar si o perioada in care chiar la urat pe Dumnezeu…. http://www.youtube.com/watch?v=JxYV7PU9GUQ&fe… http://www.youtube.com/watch?v=GG_QGHO6aF4
Stii, eu cred cu tarie in Dumnezeu. Cu siguranta El exista, dar exact cum spui trebuie sa ne ajutam, sa credem in noi. Cu toate ca uneori este foarte greu cand ai bebeci. Trebuie sa lupti ptr ei si dupa aceea si ptr tine. Cei care nu au copii inca, sa te asculte si sa lupte ptr vocatia lor.
Cineva zicea : "Daca in lume nu ar exista religii, Ar exista oameni buni, si oameni rai. Dar pentru ca oameni buni sa faca lucruri rele e nevoie de religie."
Procesul prin care oameni inteleg lucrurile este bazat pe indoctrinare. Gandurile omului sunt limitate de valorile dominate ale societati in care s-a nascut.
Copilul intreaba tatal : Tati care e religia adevarata ?
Tatal spune: A noastra e, toate celelalte religii sunt false.
Indoctrinat de tatal lui, copilul si-a format o credinta care o vede ca adevar, si care o apara cand cineva o contrazice. Astfel fiecare cultura isi invata "discipoli" sa serveasca o functie in acea cultura.
Toate religiile sustine adevarul absolut.
Din punctul de vedere al religiei, noi oameni stim totul avem toate raspunsurile nu mai este nevoie de stiinta, totul e scris in cartea sfanta.
Majoritatea religilor din intraga lume au carti in care sunt prezentati zei care i-au instgat pe oameni la genocid, razbunare, uciderea, fraticid, razboaie in numele zilor etc…Eu cred ca exista ceva mai presus de cat noi care nu are nici o legatura cu religiile din intreaga lume. Adevaratul Dumnezeu stie ce ganduri avem nu trebuie nu trebuie sa ne testeze. Adevaratul Dumnezeu nu ar instiga pe nici un om sa isi omare fiul ca sa il testeze, pentru a vedea cat il "iubeste". Adevaratul dumnezeu este defapt legile universului. Iar omul a fost pus pe pamant cu tot ce are nevoie pentru a le descoperi si pentru a-si raspunde la intrebari. Ori ce le depaseste puterea de intelegere, oameni trebuie sa inventeze scuze. Asa apare superstitia si religia. Acum 2 mii de ani oameni nu stiau ce e stiinta, la tot ce le depasea nivelul de intelegere, gaseau scuze in zei, sfinti, etc.. la care se rugau. Deci Cantitatea de superstitii dintr-o cultura, este direct proportionala cu cantitatea de informatie pe care o au oameni. Cu cat au mai multe informati oameni cu atat scade nivelul de superstitii. Cu cat vom descoperi mai bine lumea si legile unversului cu atat vor fi mai putine superstiti si deci mai putine relgii.
In opinia mea Dumnezeu este cel care ne face viata mai interesanta aruncand peste noi cu probleme dandune ocazia sa le rezolvam. Ne acorda toate cele necesare in rezolvarea lor , totul depinde de noi. Scrie si in Biblie ca pe langa t6oate poruncile ale cea mai importanta este sa ne iubim unii pe altii. Prin iubire viata devine mai frumoasa si mai interesanta.El ne ghideaza pasii daca noi acceptam. Nu este neaparat nevoie sa mergi la biserica , sa te dai mare credincios , este deajuns sa crezi. In El si in Tine.
Citez
….. iubesc oamenii ….
Sa iti aperi religia ta si sa … La fel cum cred ca oamenii care nu isi asuma responsabilitatea in aceasta viata pentru rezultatele lor financiare, pentru sanatatea lor, pentru relatiile de prietenie si iubire si arunca responsabilitatea pe umerii unui Dumnezeu sunt niste putori lenese si ordinare.
Nu prea merg impreuna, nu-i asa?
Si eu cand eram mic ma suparam pe Dumnezeu.
Sufeream, ma consumam si cand ceva nu iesea asa cum imi doream, plangeam si IL intrebam pe Dumnezeu "DE CE?"
Mai tarziu mi-am dat seama ca toate acele incercari si neimpliniri ale dorintelor mele m-au facut sa evoluez mult de tot si sa ma dezvolt personal in directiile in care vroiam.
"Tine minte! Nerealizarea unui lucru pe care ti l-ai dorit este uneori cel mai bun cadou al sortii." citat dintr-un pps
Am avut o copilarie fericita dar si plina de astfel de incercari care au trezit in mine tot felul de intrebari constructive gen: "Ce tine de mine? Ce pot sa fac eu? Care sunt solutiile? Ce trebuie sa invat din asta?
…… mai tarziu "Cum trebuie sa te rogi de fapt? ( nu… da-mi Doamne aia si aia si aia)
… ci "Multumesc Doamne pentru tot ce am bun in viata mea si pentru incercarile si provocarile pe care mi le scoti in cale care ma ajuta sa invat atatea si sa ma dezvolt, sa evoluez in toate planurile vietii mele"
"Multumesc Doamne ca ma asculti si esti aproape de mine si ma protejezi de ce nu ma pot proteja singur si uneori si de mine insumi"
In calatoria mea spre Dumnezeu am invatat atatea si inca invat.
Am invatat sa ma iert pe mine insumi si pe cei care gresesc fata de mine asa cum si eu sunt iertat de altii.
Am invatat ca pentru ca iubi pe cineva trebuie intai sa ma iubesc pe mine insumi.
Am invatat sa fiu mai intelept, mai tolerant, mai intelegator, sa nu judec pe nimeni.
Am invatat ca toate raspunsurile care ma framanta sunt in mine, trebuie doar sa le caut.
Am invatat ca poti atrage mai mult bucurandu-te de ce ai deja bun in viata ta.
Am invatat ca iti poti antrena mintea sa gandeasca pozitiv si astfel vei avea parte de mult mai multe lucruri pozitive si experiente placute in viata.
Si multe altele … cand imi vor veni in minte si acelea, am sa vi le impartasesc si voua.
Daca vreti detalii sau sa discutam pe un subiect anume in care credeti ca am mai multa experienta si va pot inspira cu ceva idei ma puteti contacta la mail [email protected]
sunt confuza despre viata mea si nu stiu daca sa mai doresc bine sau altceva.am citit ca acolo unde este dorinta nu este Dumnezeu caci visul si credinta sunt la doua poluri opuse.am citit de asemenea ca daca doresc binele,din contra se poate intampla raul.sunt bulversata si nu mai stiu sa privesc adanc in mine fiindca informatiile sunt atat de multe si de profunde,incad discernamantul pare mai greu ca oricand.intrebarile de ce trebuie sa fie totul complicat in existenta noastra si de ce trebuie sa suferim sau sa ducem greutati pe umeri,de ce trebuie sa se intample nenorociri,raman in capul meu fara nici un raspuns.poate ca mai bine ar fi sa nu mai primesc raspunsuri,fiindca aproape de fiecare data cand aflu ceva,nu e bine pentru mine.
DECE OARE BUNU DUMNEZEU .NU VEDE OAMENII CARE INTRADEVAR FAC UN BINE SI RESPECTA PE CEI DIN JUR SI AI IUBESC CU TOT SUFLETUL . SI APOI ESTI CALCAT IN PICIOARE … OARE UNDE ESTE BUNU DUMNEZEU ? BUNU DUMENEZEU A SPS SA NE IUBIM APROAPELE ..
Foarte multi oameni din Romania ar trebui sa-si clarifice pozitia fata de religie fiindca si-ar clarifica/consolida scara valorilor despre lume si viata.
Multi ar trebui sa aibe curajul sa recunoasca ca sunt ateii sau ca sunt intr-o pozitie confuza, la granita dintre religie si non-religie.
Multi cred, inca, ca daca esti roman automat esti ortodox. Fals, desigur !
Respect parerea tuturor dar eu sunt ateu si sunt mandru de asta.
Lasati copiii in pace/neindoctrinati ! Au tot timpul sa aleaga.
Pariul lui Pascal : o mare calceama ! Pot sa demonstrez asta. Orice om Rational poate sa demonstreze asta.
Pozitia cea mai rezonabila este : NU STIU !
Niciodata nu trebuie pus Dumnenzeu deasupra Omului sau Legii !
Dumenzeu este o inventie omeneasca sau un exercitiu de gandire care a fost necesar candva. De 1000 de ani nu mai este nevoie de asa ceva.
Cauta sa faci bine pentru tine, familia ta, prieteni sau cunoscuti si chiar necunoscutilor, adica pentru OM. Dumnezeu este o iluzie si cine crede in asa ceva, pur si simplu, nu are incredere in el insusi.
Solutia este psihologul/prietenul, nu preotul/religia.
… continuare :
Cauta sa faci zilnic un Bine cuiva, unui Om.
Fii Bun si Drept !
Unii cred ca ateii nu au nimic : valori, suflet, etc. Cata ingustime !
Educatia laica, buna morala sunt, pur si simplu, mai Naturale decat orice religie sau dumnezeu.
"Sfanta treime" pentru toata lumea ar trebui sa fie : Omul, Natura si Legea (regulile din societate). Dar sunt optimist ! 🙂
Sunt ATEU si sunt Mandru de asta !
Aveti "curajul" si declarati-va si voi asa daca este cazul !
Un pont de multe Miliarde de Euro : CHEIA in viata asta este ECHILIBRUL.
Inca ceva : Succesul este o Optiune !
Doresc tuturor : Sanatate si Noroc ! (consider ca Norocul include si notiunea de Pace)
PS:
Scuze pentru stilul concentrat. Daca nu intelegi ceva (de mai sus), analizeaza pe indelete.
Pai eu nu cred in dumnezei si religii…de ce ziceti ca as fi pierdut? Am supravietuit si fara sa cred..si oricat as incerca tot nu pot sa am credinta in d-zeu
„Dumnezeu iti da dar nu-ti pune in traista”,si mie ce ar putea sa-mi dea cand eu am o problema de inima care necesita interventie chirurgicala si toti anii care-i voi avea de trait n-o sa pot practica niciodata sportul,ma uit in jur si vad numai drogati,betivi (ma refer la cei mai pacatosi c anoi) care totusi sunt mai sanatosi decat noi cei care suntem cat de cat cu un comportament decent
sincer eu m-am indepartat de credinta,m-am rugat,rugat si rugat pana in moemntul de fata,sa zicem ca imi iau viata in propriile maini si nu ma mai rog,dar inima cum mi-o pot face,cum pot ave ao viata sanatoasa practicand si eu un sport anume,imi place sa-i ajut pe cei din jur,mereu am dat o mana d eajutor und ea fost nevoie si faza este ca mereu am pus lumea din jurul meu pe primul loc iar eu mereu am fost pe al doilea pt ca asta e firea mea sa-i vad pe altii fericiti si asa sunt si eu fericit,dar daca nu exista niciun Dumnezeu si toate astea sunt iluzii,de multe ori gasesc solutii pt altii dar pt mine nu gasesc,asa ca va rog sa ma ajutati cu un sfat.Merci anticipat 🙂
Ma gandeam eu ca e o chestie perversa asta, facuta pt bani, Bravo, patratel !
Sunt de acord cu absolut tot ce spui, Pera, sunt convingeri si simtiri pe care le am si pentru care „m-as bate” si eu.
O singura idee mi-ar mai fi placut sa gasesc in articolul tau. Ca Dumnezeu e si „in inima noastra”, cum ii scrie Eminescu intr-o scrisoare surorii lui, Harieta. Ca in fiecare dintre noi exista o scanteie de dumnezeire care cand e activata face, intr-adevar, minuni.
Foarte adevarat.Eu cred in Dumnezeu si sunt crestin dar totusi mi-am dat seama de ceva timp ca Dumnezeu ne-a dat libertate pe acest pamant si doar noi putem lupta petru ce dorim.Daca Dumnezeu chiar ne-ar da tot ce am cere,nu ar mai exista un sens al vietii.
Imi dau seama ca,credinta mea nu m-a ajutat mult ci doar am fost invatat ca toate se intampla asa cum vrea Dumnezeu,deci am ajuns sa nu mai am responsabilitate pentru propria mea viata.
In opinia mea religia a devenit un fel de traditie ce se transmite de la parinti la copii.
Problema este ca aceste informatii primite de la parinti nu sunt investigate de copiii respectivi cand ajung la varsta maturitatii.Copiii raman la religia respectiva pentru ca sunt inconjurati doar de aceste persoane religioase,care pentru ei reprezinta un exemplu.
Majoritatea crestinilor din tara noastra ar fi fost musulmani daca s-ar fi nascut in tarile arabe,respectiv in religia islamica, la fel cum si musulmanii ar fi fost crestini daca s-ar fi nascut aici.
Mark Twain a surprins in mod remarcabil acest lucru cand a afirmat faptul ca : „In religie si politica,parerile si convingerile oameilor sunt aproape in fiecare caz luat la mana a 2-a si fara examinari”
Religia este unul dintre cele mai mari instrumente de manipulare in masa, ce are ca scop divizarea oamenilor in grupuri si limitarea cunostintelor ce permit anumitor grupuri sa ramana la conducere in timp ce restul populatiei raman niste sclavi obedienti.
Ganditi-va ca si Traian Basescu si Barack Obama sunt crestini,insa de altfel stim si faptul ca acestia fac parte din francmasonerie.Desigur ca aceste personaje fiind la conducere „traiesc bine” insa restul populatiei sufera de pe urma actiunilor acestora.
Facand o extrapolare,dumnezeul despre care se vorbeste in biblie este de fapt o traducere gresita a lui Elohim,care in varianta corecta se traduce „cei ce vin din cer”.
Normal ca acum 2000 de ani aparitia unei civilizatii superioare pe pamant putea fi perceputa doar ca niste divinitati datorita tehnologiei avansate pe care acestia o foloseau.
„Iata ,Adam s-a nascut dupa chipul si asemanarea noastra”.Cine erau acei „noi”? Si cum se face ca evolutia de la maimuta la homo sapiens de azi a avut 2 perioade de salturi in evolutie ce nu pot fi explicate?
Tehnologia se dezvolta pe zi ce trece ,iar nasterea in eprubeta deja este posibila.
Pentru o civilizatie cu mii de ani mai avansata ca a noastra imbinarea a 2 sau mai multe gene de ADN nu ar fi o provocare prea mare.
Religia este o credinta ,iar credintele sunt forme de limitare.Te pun in aceasta cutie limitata de convingeri ce exclud restul informatiilor ce ar putea ataca aceasta cutie facandu-te ignorant fata de restul informatiilor.
Cand murim nu ne ducem la doamne doamne,nu incetam sa existam ci pur si simplu ne intoarcem la ceea ce suntem cu adevarat…constiinta infinita.
Sunt tot si nimic sunt aici si acolo sunt ceea ce vreau sa fiu.
A venit timpul sa nu mai asteptam intotdeauna sa vina cineva sa ne salveze ci sa realizam ca noi suntem salvatorii pe care ii asteptam.
Putin trist sa spui ca religia ii credinta si credinta ii religie!:) .. Religia ii ”organizatia” care incearca sa-l substituie pe Dumnezeu pentru a stabili un echilibru in societate..bineinteles, uneori facand si exces de influienta.. Dar credința poate fi o atitudine dinamică, conceptuală, religioasă sau afectivă, în raport cu un ansamblu de obiecte, situații sau persoane, trecute, prezente, sau viitoare. În sens rațional ‘a crede’ înseamnă a face o estimare de probabilitate sau plauzibilitate a realizării sau nerealizării unui eveniment determinat. Depinde in ce context folosim cuvantul ”credinta” .. Din alta prisma a ideilor..”a crede” este primul pas pe care trebuie sa-l indeplinesti pentru a indeplinu’ un obiectiv.. Iar credinciosii o fac mecanic.. ceea ce uneori aduce rezultate.. deoarece, cum bine stim, puterea gandului este extrem de complexa.
„putin trist”???
Vezi ca te negi singur:”Putin trist sa spui ca religia ii credinta si credinta ii religie!”
„. Dar credința poate fi o atitudine dinamică, conceptuală, religioasă sau afectivă”
Religia este o organizatie ,dar ca orice organizatie contine un set de reguli si conceptii.
Si din cate stiu eu credinta este o conceptie.
Reply-ul tau nu are nici o legatura cu ce am scris eu.
Ai dat-o in diverse cu „puterea gndului” ceea ce este un cu totul alt subiect, mult mai complex intr-adevar.
Simplificand putin lucrurile, oamenii religiosi aleg sa creada intr-o forta superioara,in timp ce eu am ales sa cred in mine.
camd eram mica, mergeam cu buni de mana la catolici. cu parintii mergeam la ortodoxi. am crescut si nu am mai vazut nicio condordanta intre slujbe si trairile sufletului. am asiatat la o conferinta de martori a lui iehova, de baptisti.. atat cred. am fost de curand la o conferinta bidista….. oamenii sunt tot oameni, indiferent de religie. personal, nu ma regasesc in nicio ,,secta”. daca il simt oe Dumnezeu, il simt si atat. si nu in biserica, nu la congrese sau conferinte. daca il simt, il simt in natura, in viata mea, in mine.
cineva m-a intrebat o data, pe strada: miruna, tu crezi in Dumnezeu? si am raspuns: care Dumnezeu? cu siguranta nu cred in Dumnezeul in care tu crezi…
hmmm….faptul ca esti cine esti, faptul ca ai ajuns unde-ai ajuns….sunt si datorita muncii tale, perseverentei tale….DAR si datorita Lui – incearca sa faci PACE cu EL, nu doar la modul declarativ, subiectiv….ci, PE BUNE!
Nu-i de ras si nici de gluma sa te increzi numa’in tine – pe EL, unde l-ai lasat?!
Pe dreapta?
Nu e bine!
Fiindca El este Cel ce este si, fara EL nu poti face nimic!
Te crezi autonom, dar nu esti! Functioneaza in tine libertatea care a pus-o tot EL in tine….este iluzorie libertatea deplina, fara atarnarea de EL!
El , Dumnezeu – fiind boier – te lasa intr-ale tale pentru ca spune in Psalmii lui David „toti sunteti dumnezei si Fiii ai Celui Prea Inalt…” – deci! Te recunoaste de mic dumnezeu dupa DAR, nu dupa FIRE….
Dar ma afund in chestii teologicesti si stiu/simt ca nu ”servesti”! Si eu am fost, mai sunt uneori revoltata de-mi vine sa bat din picior ca Rila Iepurila; sunt altele rationamentele (judecatile) Lui, fata de ale noastre…nu trebuie sa-L scoatem din ecuatie, oricum! Suntem in prag de sfarsit de lume, vremea e pe-aproape, sunt incredintata de viata de apoi, de existenta sufletului dupa moarte, de Judecata Finala, etc….stii! Spunea Pr.Arsenie B oca : „acu” e pe crezute, ATUNCI…e pe vazute”!
P.S. Am vazut ca nu te deranjeaza Dan Puric; el, pe langa talentul lui actoricesc si de mim, dansator, este si un ganditor profund (religios); incearca sa surprinzi la el adevarul de credinta pentru ca are marele dar de a te molipsii…asa cum faci si tu – la masura ta, dar pe limba ta 🙂
cred sa inca nu recunosti ajutorul de la d.zeu !!! calea spre el e suferinta ,si umilinta . Cred ca in poveastea ta se gaseste multa aroganta ,scuza-ma asa vad eu … . daca ai un servici -e pt. ca asa vrea el , daca mori de foame -el a permis asta . Totul e datorita lui Dumnezeu ! El ne da /ne ia !
Imi pare rau sa te dezamagesc Maria, dar puterea lui Dumnezeu sta in „puterile noastre”. Noi ne creeam viitorul prin autoeducatie si sa investesti in mitea ta, pentru ca ea este Dumnezeul tau…
http://www.youtube.com/watch?v=aiQEDUN7UP8 asculta piesa asta te rog 🙂 EL e kazimir REGELE
te admir ca ai pus pe „hartie” aceasta poveste, inteleg ca ai trecut un hop important. Credinta mea este ca Dumnezeu este in noi, ca fiecare dintre fiinte este o parte din Dumnezeu, parte din creatia universala. Puterea este in noi sa gasim caile, sa gasim ceea ce cautam, ceea ce avem nevoie, cu iubire si incredere. Pot sa spun si eu sincer, aici, ca m-ai provocat prieteneste, religia de la biserica nu ma atrage, si nu m-a atras niciodata, pentru ca mereu am avut acces la „spatele cortinei”: taica-meu era prieten cu popa din satul bunicilor, si stiu ce vorbeau, fostul meu a facut teologia si am auzit ce vorbeau intre ei viitorii popi…asa ca, intelegi de ce am ales calea sufletului meu, in care am gasit raspunsurile prin munca, actiune, corectitudine, perseverenta, lucrul bine facut etc …….asta e credinta mea
Am citit comentariile voastre si ma inntristez cand vad cati oameni sunt condusi de aceasta gandire, majoritatea dintre noi doar Crestem si Murim, nu am fost invatati sa ne punem intrebari despre scopul nostru in viata.Stiim pur si simplu ca asa trebuie sa fie, dar cine a decis ca asa este CORECT ? De unde stim noi ca toate povestile de acum sute de mii de ani sunt adevarate cum sustin cei care ii vedem ca pe niste conducatori ? Cum puteti sa aveti incredere in politicieni, mass media, oameni care vorbesc fara cunostiinte avansate(isi dau cu presupusul) despre cum ar trebuii sa ne traim viata, in cine sa ne incredem ?
Opriti-va din ceea ce faceti in viata voastra si puneti-va intrebari, vedeti ce raspunsuri exista in fiecare, dar nu crezi in ZEUL TAU pentru 10 min, stai linistit ca nu te va cuprinde vro boala, sau iti pica ceva in cap, sau nu o sa mai fi la fel de „religios” cum erai inainte cu 10 min.
Frica noastra cea mai mare este ca suntem PUTERNICI PESTE LIMITE. Contemplati cu voi insi-va, opriti-va gandirea, va provoc sa va petreceti o ora cu VOI insiva.
Majoritatea dintre voi o sa considere ca sunt un nebun, dar daca nebunu-L asta are dreptate ?
religia este ceva in care sa crezi,sa iti dea motivatia de a continua sa supravietuiesti,dar puterea este in Noi insine nu in cuvintele din Biblie,acele cuvinte iti da puterea de a continua sa supravietuesti si sa fi mai bun cu cei din jur,religia te invata sa fi om bun dar depinde de mentalitatea fiecaruia,am intalnit persoane care sunt buni doar in incinta biserici dupa ce ies de acolo sunt demoni(mentalitatea),si sa nu uitam ca TOTI AVEM DOAR O VIATA CARE ARE UN SFARSIT.
Cuvantul Lui Dumnezeu iti da putere daca il crezi pentru ca este scris in romani cap 1 Evanghelia este puterea Lui Dumnezeu pentru mantuirea fiecaruia care crede.Pocaiti-va si credeti in Evanghelie marcu 1cu15.Cititi biblia nu va inselati increzandu-v in voi cum am fost eu,dar cand harul Lui sa aratat El ne-a mantuit nu pe baza faptelor noastre drepte ci pentru indurarea Lui cea mare in Hristos Isus,incercati sa intelegeti aceasta lucrare glorioasa pe care a desfasurato in Fiul Sau Isus Hristos prin faptul ca l-a omorat pentru noi atarnandu-l pe lemn.
In lumea noastra… oamenii se impart in 2 categorii:
Cei care cred ca Dumnezeul i-a creat.. si cei care cred ca oamenii l-au „creat” pe Dumnezu.Nu exista alta categorie (si nu vorbesc de religii) !
cea mare greseala pe care cred ca poate sa o faca un om, e aceea sa creada ca puterea sta doar in el …pentru ca atunci cand te crezi cel mai puternic,cineva o sa-ti arate (nu cu dusmanie sau rautate) ca nu esti…si atunci cand te crezi cel mai neajutorat si singur o sa-ti arate ca ai nevoie sa nu fi…si o sa-ti arate ca nu esti.. acel ^Cineva^ este ^Domnul Dumnezeu nostru!
Daca asta-i afacerea ta, cu carti scumpe, atunci m-am lamurit.Smecheria nu se ascunde dupa credinta!
Cine stie, poate Dumnezeu a spus catre tine. „Iata, ti-am lasat inaintea ta o usa deschisa” Apoc. Cap3 vs8 .. Poate un om sa zideasca o casa fara ajutorul Lui? Daca de fapt lipsa ta de smerenie te va condamna? Daca de fapt din mainile tale nu a iesit nimic si tot ce ai facut pana azi au fost implinite prin pricepere divina? Si daca ceea ce iti zic eu azi este de fapt Apoc cap 3 vs 10?
Salut. Dumnezeu pentru mine este cel mai bun prieten! El ne-a dat toata puterea care exista mereu in noi insine, sa ne cream propria viata asa cum ne-o dorim. O viata plina de iubire, compasiune/ajutor, respect. Sau o viata plina de rautate, saracie, ignoranta despre singurul adevar care exista, anume ca noi ne cream viata, cu ajutorul Universului! Dumnezeu exista IN NOI Insine, nu in afara noastra, asa cum ne-a invatat religia. Cred ca daca ne dorim o viata minunata si frumoasa, trebuie sa vrem sa ne asumam viata, ca sa ne facem o viata implinita. Sa intelegem ca Dumnezeu vrea sa luam viata in frau, si sa nu lasam viata sa ne conduca. Sa ne cream noi propria viata! E buna si teoria, dar fara practica este in zadar. Te salut, Pera! 🙂
Cel mai greu este sa intelegi ce anume vrea Dumnezeu (sau Universul) de la tine atunci cand esti supus la niste incercare pe care nu stii de unde sa le apuci! Atunci esti cel mai tare incercat si atunci ai momente de slabiciune de care nu te credeai in stare. Uneori credinta ne este foarte greu incercata si trebuie sa depunem toate eforturile pentru a trece cu bine examenul. Eu sunt in prezent intr-un astfel de moment si recunosc, sincer, ca nu intotdeauna sunt la inaltimea asteptarilor! Ma consolez cu gandul ca sunt un simplu om si ca Dumnezeu va tine cont de stradaniile mele si nu de momentele mele de ratacire!
Dumnezeu nu tine seama de stradanile noastre ci de ceea ce a facut Hristos Domnul la cruce crede in El si vei fi mantuit in sfintrea fara de care nimeni nu va vedea pe Domnul.citeste Evanghelia sa intelegi m-ai multe ca totul este Har nu stradania noastra cine va ajunge in cer va ajunge doar pe baza a ce a facut Dumnezeu la cruce nu pe baza faptelor bune care si ele sunt a Lui Dumnezeu.Noi nu avem nimic si nu ni se cuvine nimic dar in asta sta dragostea Sa ca nu prin meritele noastre ci prin ceea ce El a facut pentru pacatosi ca sa putem fi curati si sa intram in imparatia sa vesnica care incepe de aici.Viata vesnica este sa te cunoasca pe Tine Tata singurul Dumnezeu adevarat si Isus Hristos.ioan 17
Viata frumoasa este doar primiind-ul pe Hristos si sa nu m-ai traiesti pentru sine ci pentru Dumnezeu citeste Cuvantul Lui Dumnezeu sa intelegi m-ai multe.Ca si Diavolului i-ar trebuii viata frumoasa dar fara Dumnezeu in ea si asa face majoritatea oamenilor si diavolul ar vrea sa mearga in rai dar nu ar vrea sa fie acolo Dumnezeu asa fac si oamenii azi.Vor sa le mearga bine si sa fie fericiti cand Fiul Lui Dumnezeu a fost omorat si scuipat si batjocorit si sarac si dispretuit si numit satanist si asa au fost si martirii Lui care au fost omorati cu pietre,taiati in doua cu fierastraul,arsi pe rug si crucificati.Prin faptul ca ramaneau credinciosi nu doreau o viata buna de moment trecatoare ci o doreau pe cea vesnica care a fost data de Dumnezeu in dar tuturor celor care il primesc pe Fiul Sau Isus Hristos crezand in Numele Sau si pocaiindu-se in Numele Sau.
Salut,
Introducerea lacrimogena are menirea de a mai indulci mesajul subliminal si anume ca Pera nu se sprijina pe Dumnezeu, de fapt nu l-a imbratisat niciodata. De ce nu se impaca filozofia lui Novacovici cu invataturile lui Hristos ?
Fiindca a-i urma lui Hristos presupune „lepadarea de sine”… Sinele care in filozofia novacoviciana e Centrul constructiei, materialul de lucru.
Acest om nu e un impostor. Doar isi castiga painea cinstit. Dar nu-L are in ceea ce face pe Hristos…Nu poti sluji la doi Domni spune in Scriptura….Lui Dumnezeu si lui Mamona.
Asadar, prieteni….vreti sa va desavarsiti ?
„Cautati mai intai Imparatia lui Dumnezeu si toate acestea se vor adauga voua”..
Dan.
Problema e prea simpla daca citesti biblia devi alt om !
Multa lume este dezinformata de exemplu. Un satanist, ar zambi, pentru ca astea sunt regulile satanismului, sa iti asumi totul pentru tine. Tu esti in mijloc, e un concept egocentrist. Mai mult sau mai putin, toti cei care dorim sa ne dezvoltam personal si intelegem bine conceptul de a ne asuma tot ce ni se intampla, suntem putin „satanisti”, chiar daca nu ne consideram. De asta multi spun ca oamenii bogati devin mereu mai rai. Nu este neaparat adevarat. In general, doar oamenii saraci spun despre oamenii bogati ca sunt rai si lacomi. Si nu, nu ma consider satanist 😀 Probabil o sa aduc multa controversa cu acest comentariu. Sunt pregatit.
Pocaieste-te si crede in Evanghelie cat m-ai este inca darul Lui Dumnezeu Iertarea in Isus Hristos citeste biblia si nu crede pe nici un om sau religii si sa stii ca Isus Fiul Lui Dumnezeu a murit doar pentru pacatosi nu pentru cei ce m-ai vad ca au ceva bun in Ei.Domnul sa iti dea Har in Mila si Indurarea sa care sa vazut in Hristos la cruce prin faptul ca a murit El in locul tau si al meu,muriind sub mania Lui Dumnezeu si dreptatea Lui ca sa ne arate astfel Dragostea Lui prin faptul ca a suferit El insusi plata pacatosilor care este moartea si iadul vesnic dupa moarte pentru toti care nu au primit mila si dragostea Lui ci au gasit placere in nelegiure pentru care El Domnul a murit sa ne scoata din pacat facanduse pacat pentru noi,ca noi sa devenim dreptatea Lui Dumnezeu in El.
Mda… Ce pot sa spun.. Credinta mea si dumnezeu… Am credinta ca dumnezeu exista si cred in el. Cred ca imi vede orice miscare si cred ca este langa mine cu toate ca de cele mai multe ori uit cu desavarsire asta… Nu prea merg la biserica de multi ani si nu ma inchin la niciuna, nici la icoane macar! Am avut o mare perioada din biata mea, cand am facut toate astea dar mam oprit.. Mam oprit in momentul in care in afara de faptul ca toata viata am avut parte de 90 la suta rele si 10 bune, am patit 2 lucruri foarte grave si la care mam rugat la dumnezeu mereu sa nu ajung sa trec si prin astea.. Dar momentul fatidic a vent inevitabil parca! Atunci mi-am intors fata de la dumnezeu si am zis ca el nu exista sau cel putin, ca nu a fost niciodata langa mine.. Lam ignorat si mi-am facut de cap fara frica de pacat si fara frica de consecinte! Dupa aia lam iertat daca pot sa spun asa dar atunci eram prea rusinata sa mai imi reiau legatura cu el.. Asa ca mi-am luat inima in dinti intr-o buna zi si mam dus la biserica.
Odata ajunsa acolo… Mam simtit coplesita si eliberata de frustrari si am inceput sa plang.. Mam descarcat, mam rugat si mi-am cerut iertare de la domnul.. Am plecat acasa cu inima impacata.. Dar vedeti voi oamen buni..viata asta nebuna si rutina asta ingrozitoare ma cam oprit partial din calatoria mea catre dumnezeu si incerc cand se poate sa mai ma rog si sa vorbesc cu el. Oameni buni.. Dumnezeu exista, el chiar exista.. Simt si stiu asta.. Tot ce sper este sa ma poata ierta! Va multumesc pentru timpul acordat.
Nu trebe sa speri sa te ierte,El te-a si iertat dar El nu a murit pentru cei drepti ci pentru cei pacatosi ca sa intelegi m-ai mult iertarea si siguranta iertarii pe deplin citeste Evanghelia dupa Ioan si totata biblia bineinteles dar macar noul testament ca dupa daca esti sincera Dumnezeu va lucra in viata ta tu nu trebuie sa faci nimic doar sa te lepezi de tine si sa incetezi sa mai crezi in tine sau in ceva omenesc sau cuvant sl omului.Pocaieste-te si crede in Evanghelie lasa religile si oamenii fii inteleapta si nu crede pe nimeni decat pe Dumnezeu care a lasat cuvantul sau Scripturile dupa denumire biblia.Domnul sa iti de-a Har..
Totusi ce spui tu se gaseste identic intr-un proverb italian : „Ajuta-ta ca Dumnezeu te ajuta” Eu sunt crestin convins tot un urma unor probleme personale. Cred ca si tine ca suferinta este metodologia lui Dumnezeu de a lucra si colabora cu omul. Daca si tu crezi in Isus ca si Mesia, intr-adevar ca ceva ca oricine la un moment dat in viata are nevoie de un fel de salvare, de un Mesia. Acest Mesia de fapt nu da raspuns la problemele tale, te face doar sa intelegi ca degeaba te zbati. El zice: voi sunteti in lune, dar nu sunteti din lumea aceasta. La asemenea afirmatii multi raman departe, exact cum a fost profetit despre El: Iata El vine, cine poate dar sa-l asculte?” De multe ori noi concludem relatia noastra cu Dumnezeu tot aici in problemele noastre, de fapt e gresit, pentru ca acest Mesia mult asteptat (ca mijloc de salvare personal al fiecariu om, eu am asteptat la fel ceva supranatural ca sa-mi ajute sau sa-mi raspunda la neclaritati), acest Mesia ca si prima conditie spune: oricine vrea sa-mi urmeze trebuie sa se lepede de sine, auzi, ce mai poate insemna? Inseamna ca nu au nici o valoare pentru Isus toate aceste probleme, zice efectiv sa te lepezi de ele. Acum ce inseamna sa te lepezi, eu unul sunt familist, este un termen nepotrivit pentru mine, de fapt se refera la metoda sau algoritmul de viata a nostru. Pentru cine este pasionat il consiliez sa citeasca evangheliile sunt superbe!
Nu trebuie sa va revoltati si sa va faceti dusmani cu Dumnezeu ca oricum am fost si suntem pana cand ne pocaim si lasam sa lucreze El in viata noastra deoarece la cruce asta a facut Isus Hristos.Dumnezeu care era Dusman cu noi dar din cauza ca El este bun noi rai El Sfant noi nelegiuiti El Cel Atotputernic a ridicat El steagul Alb si va ofera pace zicand,,Cine vrea sa vina la mine si va gasii odhihna pentru suflet si m-ai zice cine este sfant sa se sfinteasca m_-ai departe cine este intinat sa continuie m-ai departe dar la urma vom fi judecati .si mai este scris in Ioan 3cu 36 Cine Crede inFiul are Viata cine nu crede in Fiul nu va vedea viata ci mania Lui Dumnezeu ramane peste el,,Cum adica ramane ? Deci inseamna ca in prezent este si aceasta manie este inlaturata numai in Hristos care a baut El insusi paharul maniei Lui Dumnezeu si dreptatea Lui ca noi sa avem viata si sa fim impacati cu Tatal neemaifind dusmani ci fiind impacati prin trupul Lui Hristod care ne-a dat dreptul sa ne numim copii ai Lui.Vedeti ce dragoste ne-a aratat Tatal sa ne numim copii ai Lui prin faptul ca singurul sau Fiu a murit si a inviat pentru pscatosi sub dreptatea Tatalui,El ne-a dat o asemenea cinste.Deageaba ne merge bine in trup si nu suntem pedepsiti de Dumnezeu,daca nu suntem pedepsiti inseamna ca nu suntem fii Lui ci fii Diavolului ca Domnul Dumnezeu osi disciplineaza copii cu intelepciunea Sa si nuia si toiagul Sau care pe crestinii autentici in loc sa se razvrateasca se bucura ca Tatal lor ii disciplineaza pentru ca ii iubeste si vrea sa le de-a viata vesnica in Sfintirea fara de care nimeni nu va vedea pe Domnul.Pocaiti-va si credeti in Evanghelie Hristos este calea nu religile si sectele oamenilor,Nu va inselati cercetati toate lucrurile prin Evanghelie.
prin aceste lucruri am trecut si eu…am 32 de ani…am dat vina pe Dumnezeu pt tot ce mi se intampla.de-a lungul vietii am hulit sfintii, am aruncat icoanele domnului si m-am lepadat de credinta de 3 ori…dar am vad lucrurile altfel si credinta mea in Hristos creste in fiecare zi
Have you ever considered writing an e-book or gust writing on other sites? I have a blog based on the same topics you discuss and would love to have you share some stories/information. I know my subscribers would enjoy your work. If you’re even remotely interested, feel free to send me an e-mail.
Prin aceste lucruri am trecut is eu in copilarie insa:
„In ziua in care m-am revoltat impotriva lui Dumnezeu mi-am propus cateva lucruri:
– Nu am sa ii mai cer niciodata nimic
– Am sa fac totul singur, cu mainile mele
– Imi asum toata responsabilitatea pentru tot ce voi avea in viata, bine si rau
– Daca eu voi reusi sa fac progrese in viata ii voi ajuta pe cati mai multi din oamenii care sufera sa treaca peste greutati si sa invete sa fie pe picioarele lor, mandrii ca au reusit sa isi depaseasca conditia.
Aveam 14 ani.”
Exact asta am gandit si eu la 11 ani cand m-am lepadat de ideea de dumnezeu si am devenit ateu…ca nu te poti baza decat pe tine, ca dumnezeu daca exista e cu curul intors la noi si trage partzuri obosite.
E interesant cum niste experiente asemanatoare au dus pe cai diametral opuse. Tu esti pe feeling la mine e ratiunea bruta.
Toate cele bune