Ăsta sunt eu. Un încurajator ce sare în tranșee primul în luptă cu sabia scoasă, însă de multe ori fără scut. Nu e niciun lucru pe care să îl propovăduiesc pentru care nu am sângerat eu însumi. Și toate rănile îmi sunt în față, niciuna în spate. Nu am spus niciodată oamenilor ce să facă dar m-am străduit să fac eu primul nu ca să le dau rețeta mea, ci ca să îl scoatem împreună pe ”eu nu pot” din ecuație.

Am mers la facultatea de psihologie. M-am ocupat de încrederea pe care o am în forțele mele, de convingerile după care îmi trăiesc viața. Am înțeles ce este programarea socială și cum să lupt împotriva ei pentru ca viața mea să aibă o calitate superioară. Am înțeles ce înseamnă inteligența emoțională, emoțiile și cum ele influențează ENORM viețile tuturor oamenilor. Am învățat despre comunicarea verbală, nonverbală și toate celelalte forme ale ei. Am învățat despre atracția sexuală și iubire, despre diferențele între cele două și punctele lor comune. La fel am descoperit că personalitatea este cea mai de preț avere a fiecărui om și cum pot să mi-o educ. Am înțeles ce este statutul social, care este rolul lui și cum se obține.

În clipa aceea am avut o revelație. Mi-am dat seama că tot ce am nevoie se află deja în mine, că am un potențial uriaș și că doar trebuie să mă antrenez și să mă educ pentru a obține ceea ce vreau în viață. Apoi am avut curajul să fiu sincer cu mine și să recunosc faptul că ingineria și calculatoarele sunt un domeniu în care pot fi cel mult mediocru și că științele umaniste pe care le-am ignorat atâta timp sunt terenul fertil care mă aștepta să sădesc și să culeg roadele.

Mi-am dat seama că dacă eu pot, oricine poate. Și cea mai importantă lecție din toți anii de psihologie e că TOȚI oamenii au un potențial uriaș. Faptul că doar puțini reușesc să facă ce își propun în viață e pentru că majoritatea nu știu, nu pot, nu sunt motivați suficient să își dezvolte acel potențial pe care de multe ori îl iau cu ei în mormânt fără să fi știut vreodată câte lucruri extraordinare ar fi putut face.

DACĂ ar fi știut. DACĂ la un moment dat al vieții lor cineva le-ar fi spus.

Ăsta e rolul meu. Să îți spun că poți și să îți arăt cum.

Și încă ceva despre mine. Eu cred că nu poți fi un bun psiholog și nu poți ajuta lumea dacă nu trăiești ceea ce vrei sa îi înveți pe alții. Eu sunt primul care experimentez toate lucrurile noi și apoi le spun oamenilor ce s-a întâmplat. Ține minte asta și fă și tu la fel. Când vrei să dai un sfat sau să spui ceva, gândește-te dacă tu în viața ta aplici acele lucruri și cu ce rezultate.

Specialitate: Sunt psiholog și scriitor, dar expertiza mea cea mai importantă este că am învățat și experimentat tot ce mi s-a părut mai dificil. Niciun obstacol nu a fost prea mare ca să-l încerc, și nu ar trebui să fie nici pentru tine.

Am o foaie pusă la vedere pe biroul la care lucrez. Sunt câteva cuvinte ale lui Emil Cioran. Le citesc în fiecare zi ca să nu uit care e destinul meu.

”Arta de a fi psiholog nu se învaţă, ci se trăieşte şi se experimentează[…]. Nu eşti un psiholog bun dacă tu însuţi nu eşti un subiect de studiat, dacă materialul tău psihic nu oferă zilnic o complexitate şi un inedit care să excite curiozitatea ta continuă. Nu te poţi iniţia în misterul altuia, dacă tu însuţi n-ai un mister în care să te iniţiezi. Pentru a fi psiholog trebuie să fii atît de nefericit, încît să pricepi fericirea şi atît de rafinat, încît să poţi deveni oricînd barbar; iar disperarea în care trăieşti să aibă totdeauna atîta ardoare, încît să nu ştii dacă trăieşti în pustiu sau în flăcări.

Ca psiholog, consideri pe toţi ceilalţi oameni părţi din tine, frînturi ale fiinţei tale.”