Pera Novacovici – o scurta autobiografie

Numele meu este Novacovici Pera.

Cand eram adolescent doream sa ma fac mafiot, pentru ca mafiotii aveau bani, femei si respect. Asta poate si pentru ca de cand parintii mei s-au despartit, cand aveam 10 ani, am avut     parte de foarte multe frustrari, lipsuri si am fost nevoit sa invat toate trucurile pe care “scoala vietii ” te invata ca sa poti supravietui.

Nu mi-a iesit foarte bine asa ca m-am apucat serios de scoala si m-am dus la lucru cu jumatate de norma la o firma care se ocupa cu carti. Multe carti de specialitate pentru orice domeniu. Aveam internet la discretie si invatam foarte multe. Timp de 3 ani am fost consecvent si prioritatile in viata mea erau sa am o slujba buna, CREDEAM ca imi plac calculatoarele si vroiam sa fiu inginer si sa plec in Canada.

 Copilaria

Amintiri de la pian

Desi eram FOARTE talentat, am renuntat la pian la varsta de 11 ani, dupa 5 ani de zile in care ajunsesem unul din cei mai promitatori tineri pianisti din Timisoara. La 30 de ani am reinceput timid sa imi aduc aminte de talentul meu adormit si acum cand pentru sufletul meu. Mai jos impartasesc cu tine un mic recital. Sper sa iti placa.

Iubirea

La un moment dat m-am blocat si cea mai mare schimbare in viata mea s-a produs atunci cand satul sa ma tot indragostesc de femeile din jurul meu fara sa am habar despre cum trebuie sa fiu sau ce sa fac pentru a se indragosti si ele de mine, am decis sa studiez serios acest aspect.

In acest moment lucrurile au inceput sa se schimbe foarte repede. Dupa cateva luni de citit si aplicat tot ce gaseam pe forumurile si site-urile straine am reusit sa fac lumina in acest domeniu al vietii mele.FEMEILE. IUBIREA. SEXUL. RELATIILE. 

Vocatia

La 23 de ani, cand incepeam anul V de Politehnica, am renuntat la slujba pe care o aveam de 3 ani, am schimbat TOTUL in viata mea, de la felul in care gandesc si actionez pana la oamenii din anturajul meu. Am invatat sa imi ascult vocea interioara si nu pe cea a celor din jurul meu, a societatii. Si am facut cea mai importanta decizie a vietii mele.

Am mers la facultatea de psihologie.M-am ocupat de increderea pe care o am in fortele mele, de convingerile dupa care imi traiesc viata. Am inteles ce este programarea sociala si cum sa lupt impotriva ei pentru ca viata mea sa aiba o calitate superioara. Am inteles ce inseamna inteligenta emotionala, emotiile si cum ele influenteaza ENORM vietile tuturor oamenilor. Am invatat despre comunicarea verbala, nonverbala si toate celalalte forme ale ei. Am invatat despre atractia sexuala si iubire, despre diferentele intre cele doua si punctele lor comune. La fel am descoperit ca personalitatea este cea mai de pret avere a fiecarui om si cum pot sa mi-o educ. Am inteles ce este statutul social, care este rolul lui si cum obtine.

In clipa aceea am avut o revelatie. Mi-am dat seama ca tot ce am nevoie se afla deja in mine, ca am un potential urias si ca doar trebuie sa ma antrenez si sa ma educ pentru a obtine ceea ce vreau in viata. Apoi am avut curajul sa fiu sincer cu mine si sa recunosc faptul ca ingineria si calculatoarele sunt un domeniu in care pot fi cel mult mediocru si ca stiintele umaniste pe care le-am ignorat atata timp sunt terenul fertil care ma astepta sa sadesc si sa culeg roadele.

Mi-am dat seama ca daca eu pot, oricine poate. Si cea mai important a lectie din toti anii de psihologie e ca TOTI oamenii au un potential urias. Faptul ca doar putini reusesc sa faca ce isi propun in viata e pentru ca majoritatea nu stiu, nu pot, nu sunt motivati suficient  sa isi dezvolte acel potential pe care de multe ori il iau cu ei in mormant fara sa fi stiut vreodata cate lucruri extraordinare ar fi putut face.

DACA ar fi stiut. DACA la un moment dat al vietii lor cineva le-ar fi spus.

Asta e rolul meu. Sa iti spun ca poti si sa iti arat cum.

Cartile si afacerile

Cele 3 carti ale mele scrise pana acum sunt Personalitate alfa – descopera comoara ascunsa din tine,  Arta seductiei – cum sa ai succes cu femeile si cu tine insuti si Cum sa il faci pe Cupidon animalul tau de companie.  Cred ca oricine ar trebui sa scrie macar o carte in viata. Stiu ca nu e usor si vreau sa iti arat mai jos cum sa depasesti obstacolele si sa iti atingi visul de a scrie o carte.

Sanatatea, puterea exemplului si stilul de viata. 

La 90 de kilograme La 65 de kilograme
             

O sa iti spun povestea mai pe larg intr-o zi si probabil cu pasii de actiune

Si inca ceva despre mine. Eu cred ca nu poti fi un bun psiholog si nu poti ajuta lumea daca nu traiesti ceea ce vrei sa ii inveti pe altii. Eu sunt primul pe care experimentez toate lucrurile noi si apoi le spun oamenilor ce s-a intamplat. Tine minte asta si fa si tu la fel. Cand vrei sa dai un sfat sau sa spui ceva, gandeste-te daca tu in viata ta aplici acele lucuri si cu ce rezultate.

Am o foaie pusa la vedere pe biroul pe care lucrez. Sunt cateva cuvinte ale lui Emil Cioran. Le citesc in fiecare zi ca sa nu uit care e destinul meu.

” Arta de a fi psiholog nu se învaţă, ci se trăieşte şi se experimentează[…]. Nu eşti un psiholog bun dacă tu însuţi nu eşti un subiect de studiat, dacă materialul tău psihic nu oferă zilnic o complexitate şi un inedit care să excite curiozitatea ta continuă. Nu te poţi iniţia în misterul altuia, dacă tu însuţi n-ai un mister în care să te iniţiezi. Pentru a fi psiholog trebuie să fii atît de nefericit, încît să pricepi fericirea şi atît de rafinat, încît să poţi deveni oricînd barbar; iar disperarea în care trăieşti să aibă totdeauna atîta ardoare, încît să nu ştii dacă trăieşti în pustiu sau în flăcări.

Ca psiholog, consideri pe toţi ceilalţi oameni părţi din tine, frînturi ale fiinţei tale.”

Poti lua legatura cu mine pe:

142 replies on “Pera Novacovici – o scurta autobiografie”

m-ai amuzat, prietene! 🙂
cred ca este foarte important sa faci ceea ce-ti place, oriunde ai fi si in orice domeniu ti-l alegi.pera a ales un drum pe care, la momentul acela, i s-a parut ca este bine sa-l urmeze.
ce-i drept, eu as fi terminat facultatea. personal cred daca nu-ti place, te lasi de o facultate in anul 1. daca deja ai facut 4 si ceva si mai ai mai putin de un an, termini ce ai inceput. in rest, sunt de acord cu ce a facut pera. numai bine!

@ Mario

Man, a fost cea mai buna decizie a vietii mele. A fost dovada ca oricat de mult m ergi pe un frum gresit te poti intoarce. Te invit oricand vrei sa imi faci o vizita si sa vezi ce stil de viata am. Apoi te gandesti si mai bagi un comentariu aici despre mine, de data asta in cunostiinta de cauza 🙂

Iti doresc sa termini facultatea si sa ai o minunata slujba asa cum probabil iti doresti.

Vreau sa ii raspund si lui Mario.

Chestia cu lasatul facultatii, imi aminteste mult de un film, foarte frumos, “The loneliness of the long distance runner” un film din anul 1959

Nu stiu, daca l-ai vazut Pera,cred ca da.
L-am vazut, nu demult si mi-am amintit de tine si de facultatea ta, si nu numai. Ciudat ca ai vorbit din nou despre ea.
Filmul ii despre regasirea unuia, cum iti alegi drumul, si cum stii ca acel drum este drumul tau.
Cand l-am vazut mi-o adus aminte de cateva posturi de pe pagina ta.

Recomand filmul, si nu doar pentru faptul ca este un clasic.

Pera, desi iti admir entuziasmul, trebuie sa-ti spun ca ceea ce predici are doua taisuri. Pe de o parte, este nemaipomenit sa-ti atingi intregul potential prin vointa si autodeterminare. Pe de alta parte, acest potential este limitat de genele fiecaruia, si aici cred ca gresesti un pic.

Unii oameni pur si simplu au ghinion la loteria genetica, iar potentialul lor este mai mic decat al altora. Oricat de mult ar incerca si ar munci, majoritatea oamenilor nu vor putea egala creativitatea lui Einstein si nu vor putea deveni astronauti la NASA. Mi-e teama ca ceea ce propui tu, sa iti urmezi visul indiferent de consecinte, poate fi si foarte daunator pentru cei care nu au capacitatea necesara de a-l urma. De exemplu, nu oricine este capabil sa urmeze o facultate serioasa puternic orientata spre matematica si alte lucruri abstracte ce necesita un mare grad de inteligenta.

Inteligenta individuala, dar si predispozitia spre a munci si a fi constiincios si a munci acum pentru o viata mai buna mai tarziu sunt calitati mostenite genetic, nu 100%, dar intr-o proportie insemnata, de 50% sau peste. Ca de altfel si gena unor oameni care-i fac sa fie odihniti dupa doar 5 ore de somn/noapte, in timp ce eu sunt ca un zombie dupa mai putin de 8-9 ore de somn. E clar ca cel cu gena are un avantaj fata de mine si altii si poate munci mai mult (daca vrea si e predispus).

Ce o sa spun mai departe o sa sune al naibii de hitlerist, dar: te-ai intrebat vreodata de ce Japonia, o tara fara resurse naturale, are atata succes, in timp ce Africa, care este un taram al abundentei, se zbate in foamete, razboaie si saracie? De ce Japonia a reconstruit tara intr-o luna sau doua dupa un cutremur de proportii, iar Haiti nici acum nu au terminat dupa un cutremur cu mult mai mic si petrecut cu cativa ani buni in urma? Raspunsul sta in caracteristicile genetice ale popoarelor respective. Chiar si in Romania, IQul mediu este de doar 94, spre deosebire de 100 cat e in Europa occidentala. Iar asta se reflecta in gradul de civilizatie si realizarile fiecarui popor. Romanii nu au dat decat un singur laureat Nobel in stiinte (George Emil Palade) si un singur inventator recunoscut pe plan mondial (Henri Coanda). Evreii de exemplu au cu sutele, desi sunt un popor mai putin numeros si au avut de indurat mult mai multe greutati. Insa IQul mediu al evreilor este de 110.

Un alt aspect al potentialului maxim: ati observat ca toti alergatorii la 100 de m de la Olimpiade provin dintr-o anumita regiune a Africii? Credeti ca ei muncesc mai mult decat albii, de sunt atat de numerosi? Nu; este din nou vorba de potentialul genetic: o anumita populatie din Kenya are niste gene care le confera avantaje la alergat.

E drept ca nici treaba nu e sa te dai batut si sa dai vina pe gene. Insa trebuie intotdeauna sa fii constient de importanta lor.

Pai de ce ai vrea sa fii Einstein sau numarul 1 la 100 de metrii? SUnt si alte lucruri pe care le doresti la fel de mult si in cateva din ele genele te vor ajuta. Cel care alearga 100 de metrii din Kenya poate nu ajunge un mare scriitor sau om de stiinta si tu poti. Secretul e sa stii care iti sunt talentele innascute, o mare parte din ce spun eu incepe cu aceasta munca de autocunoastere. Sa iti valorifici potentialul inseamna si sa te cunosti foarte bine. Nu cred ca exista scuze pentru nevalorificarea potentialului.

intr-o mare masura are dreptate Nyc,in viata troneaza legile naturii.daca privim animalele din jungla vedem cum natura face o selectie in functie de gena fiecarui animal in parte astfel ca cele slabe sau bolnave sunt inlaturate de cele puternice insa mai intervine uneori si soarta care face ca si un animal puternic sa aleaga o cale sau o pozitionare gresita si sa-si afle sfarsitul.oricum,ca idee toti plecam de mici cu sanse egale in viata insa mai multi factori cum ar fi educatia,alimentatia,mediul,anturajul si nu in ultimul rand gena ne fac sa ne diferentiem ca individ in parte

´´oricum,ca idee toti plecam de mici cu sanse egale in viata insa mai multi factori cum ar fi educatia,alimentatia,mediul,anturajul si nu in ultimul rand gena ne fac sa ne diferentiem ca individ in parte´´

te contrazici!!!

in mare masura sunt de acord cu ce spui. totusi,in partea cu atletii din kenya: trebuie sa ai in vedere locul unde ei se antreneaza( altitudinea, aerul rarefiat, etc) si alimentatia lor.

deci… te invidiez… poate ca multi nu inteleg ce e aia sa faci in viata ceva ce iti place… si eu ca si tine sunt la inginerie… sunt anul 1. as vrea si eu sa fiu ca tine… dar mie greu sa decid ce vreau sa fac in viata…

Apreciez faptul ca te daruiesti oamenilor printr-o altfel de abordare. Proiectul tau este unul accesibil multora dintre tinerii zilelor noastre, de ce nu si maturilor care se cauta si nu au reusit inca sa se identifice. Succes! Psihologia, psihiatria si pediatria, au fost stiintele ce/mi doream din copilarie sa le studiez. Sa ajut la vindecarea copilului sau a varstnicului, sa inteleg si sa ajut incapabilul. Dupa o perioada in care am studiat dreptul si practicat jurisprudenta, am studiat psihologia pe care o practic.
Programul meu este unul care nu-mi permite sa petrec mult timp pe internet.Folosesc internetul pentru comunicare, doar in anume situatii.
Prin urmare succes!
Dorina.

Buna,
Sunt Anca si te admir pentru alegerile pe care le-ai facut in viata.Si eu am fost studenta la litere iar in anul 2 am inteles ca nu sunt fericita cu ceea ce fac si am luat admiterea la filosofie.Mi-am dat licenta in hinduism, sunt pasionata de istoria religiilor iar acum studiez in India la New Delhi.
Cel mai important lucru pentru a fi fericit este sa iti urmezi propriile visuri iar nu cele ale mamei sau tatalui.Doar asa ajungi undeva.

Pera nu prea inteleg o chestie..In unele parti ai zis ca ai terminat facultatea de electrotehnica si ca ai si dat ceva examen pt a lucra in Canada pe care l-ai luat a-2-a oara sau ceva de genu si ca apoi ai avut revelatia cu psihologia…Ok pana aici, dar in cartea ta" Arta Seductiei "zici ca totusi n-ai mai terminat facultatea de electrotehnica…Deci pe undeva ori ai omis ceva ori ai mintit :-?….

Mi-a placut "aventurier" din cartea ta de vizita.
Aventurier in aceasta scurta trecere pe Pamant!

Inteleg ca iti doreai bani si femei.Probabil erai foarte nefericit.Satul sa te tot indragostesti de femeile din jurul tau, ai hotarat sa studiezi aspectul.Daca si femeile din jurul tau se indragosteau de tine, probabil nu ar mai fi fost nevoie, si astazi erai in Canada.Si cu bani si cu femei.
Credeai ceva, apoi altceva, ai luat felurite decizii,iar intr-un final ,crezi ca te-ai dumirit.Faci ce stii si stii ce faci !iar astazi ne inviti sa vedem "ce stil de viata" ai, si nu asa "o slujba minunata".Ce pot sa spun ?

maestre,vreau sa te intreb cum definesti religia budhista,ca am vazut ca esti adept si ce parere ai despre credinta (de orice religie) ?

Nu cred ca sunt in masura sa definesc budhismul. Pur si simplu din tot ce am citit cred ca e o filozofie de viata foarte practica si lumea poate fi mai buna prin cunoasterea si trairea acestor concepte. Cred ca toate religiile si credintele sunt drumuri diferite spre aceeasi destinatie

iar drumrile pot avea o lungime diferita una e alta, consider ca e important sa alegi cel mai scurt drum.

chiar asa, tu ce cale ai ales Para in legatura cu acest domeniu?

voi astia care comentati atata pe seama lui Pera, scrieti-va si voi un blog si spuneti-ne si noua realizarile voastre si apoi sa le comparam 🙂

La antipodul lui Socrate, dl.Pera "stie ca stie", are certitudini, formule suficiente, si mai ales, o jucarie cool – stilul de viata – din care isi poate face alte jucarii si la care ravnesc cei cu jucarii urate – "slujbele minunate".Daca nu credem, ne arata ! .Si mai ales, ne spune !; cu orice chip, raspunzand chiar si intrebarilor retorice.
Cred deasemeni ca e sanatos sa citesti mai mult decat citezi, in sensul de a avea initial, un "comert" consistent cu autorii.Aceasta nu este polemica.Urmaresc cu interes,sinceritate si mai ales tristete,spectacolul sarac al lumilor.
Ce pot sa spun ?

Salut,Pera!
Te apreciez foarte mult si cred ca esti un tip extraordinar. Sunt curios cand esti nascut.Poti,te rog sa-mi spui data completa a nasterii tale?

sal!
Imi place ce spui tu “acolo” dar ma intreb ce faci cu “lucrurile”din viata ta,pe care nu le poti controla!? Anul acesta imi sustin lucrarea de diseratie in Consiliere psihologica si inca sunt nelamurita ce “sfat” trebuie sa dau oamenilor in astfel de situatii!
Tti doresc succes!

Buna Pera! Am aflat de tine printr`o amica si sunt destul de interesata de ceea ce faci. Sunt noua pe aici si abia astept sa citesc ce ai ai de spus. Deocamdata simt ca o cam dai in basme dar nu sunt genul care sa se ia dupa aparente ( sau sunt dar nu voi fi in cazul asta). Deci dupa ce descopar tot ce ai de zis mai vorbim. :d

pentru a putea critica se necesita cunostintele generale ,in viatza daca nu ai (dusmani)esti un nimeni ,deci existi:) toti descoperim ceva in fiecare zi de la viatza chiar daca unii realizeaza mai devreme sau mai tarziu ,celebrul e la datorie doar cu cat e inzestrat ,…

nu stiu unde trebuia sa postez commentul asta dar iti multumesc pt tot ce mi-ai trimis si spun ca am comandat cartea personalitate alfa doar din recunostinta … mie nu imi place sa citesc carti lungi(maxim 20 pagini) dar am vrut sa citesc din curiozitate prima pagina, am ajuns la pagina 7 si vad ca nu ma mai pot opri din citit
imi plac lucrurile complexe
ESTI CEL MAI BUN!

Nu vreau sa te jignesc , cu siguranta esti o persoana inteligenta insa nu cred ca la 28 de ani ai suficienta experienta incat sa dai sfaturi altora .Realizarile tale , si aici ma refer la cele in plan material se datoreaza faptului ca sunt o multime de oameni care nu au incredere in ei insisi ,motiv pentru care citesc tot felul de carti psihologice in speranta ca ceea vor gasi scris in ele ii va ajuta sa-si rezolve problemele macar in parte .
Dupa parerea mea este total gresit; puterea de a evolua si de a ne depasi limitele sta in fiecare dintre noi, trebuie doar sa ne stabilim tinta , sa ne urmam calea si sa avem incredere in puterea noastra interioara. In rest …toate sunt povesti 🙂

Buna,
Trebuie sa te contrazic Maria,,,,Ba da poate sa dea sfaturi….nu cred ca are importanta varsta….Multi adulti au de invatat si de la copii chiar….
Un gand bun tuturor!

¨ puterea de a evolua si de a ne depasi limitele sta in fiecare dintre noi, trebuie doar sa ne stabilim tinta , sa ne urmam calea si sa avem incredere in puterea noastra interioara. ¨

Corect,dar unii avem nevoie de putina indrumare in a invata cum sa ne ascultam vocea interioara,ajutor in a ne debarasa de gandurile si cognitiile negative adunate in viata care ne impiedica sa ne incredem in ¨puterea interioasa¨ si in intuitie.

La fel,nu cred ca exista varsta la care cineva e sau nu in masura sa dea sfaturi. Eu una am fost puternic influentata si uimita de Mattie Stepanek (suferea de o forma rara de atrofie musculara care i-a generat moartea inainte de 14 ani) si totusi a fost un mic geniu,a scris 6 carti de poezii si eseuri,a militat pentru pace si a fost ¨speeker¨ motivational. Si asta pana la varsta de 14 ani 😀

Sunteti tineri, inteligenti, nebuni si curajosi. Dar daca reusiti sa dati putere unui singur om macar (am convingerea ca beneficiarii exista in numar destul de mare)meritati felicitari si tot respectul. Va urez succes si astept sa ne vedem.

ok..in mare parte este ff adevarat ca in genere treci prin atatea momente in viata fie ca sunt bune sau mai putin bune si-i poti indruma pe altii ,dar totusi sunt de parere ca poti invata si din ceea ce vezi… din experientele altora nu neaparat trebuie sa treci tu prin acestea,de aceea un bun psiholog ia ce este bun de la atii si implementeaza la cei care au nevoie de acea completare ,eu zic ca invata de la pacienti anumite lucruri si transmite altora,sau coordoneaza astfel lucrurile incat sa creeze o stare de sine buna si sa-i invete pe oameni sa se respecte si sa se iubeasca pe ei insisi…pt ca uneori multi uita asta.,deoarece daca am invatat sa ne respectam pe noi..ne este mai usor a face asta cu ceilalti..si nu sunt de acord ca trebuie sa ai 100de ani ca sa fi intelept sunt oameni care au o varsta inaintata si tot degeaba nu sunt maturizati, deci cu intelepciunea te nasti…numai ca trebuie sa o modelezi incat sa te poti folosi de ea…
parerea mea..succes!!!…

Citez:
,,Mario

Man daca te-ai lasat in anul 5 de facultate inseamna ca esti un ratat ! mai bine ramaneai “mafiot” !"

Da poate era mai bine sa termine ultimul an de facultate an 5 Politehnica.
Dar dupa absolvirea acestei facultati de politehnica descopera ca UN ADEVAR TRIST ca
desi s-ar descurca sa lucreze
in domeniul calificat insa n-o practica cu placere ci…

Ca sa ma exprim mai clar esti intr-o casa si esti servit cu Dovleac dulciuri si cozonac.
Din cele descrise de Psiho Novacovici Pera EL A AVUT CURAJUL SA REFUZE SI SA ALEAGA
CEA CE II PLACE deoarece A FOST POSIBIL.

Mario daca toti iti spun sa termini cea ce ai inceput si descoperi ca nu iti place cea ce ai inceput si ai POSIBILITATEA de a incepe altceva de care te simti atras
ce alegere vei lua?

Mario Tu ai trecut printr-o experienta similara cu a pshologului Novacovici Pera incat iti permiti sa-l jicnesti PUBLIC?

Mario ai trecut printr-o experienta similara cu a psiholog Novacovici Pera si nu ai reusit sa faci acest PAS incat iti exprimi frustrarile jicnindul public ca el a reusit SI TU APROAPE/DELOC?

In viata nu este mai bine sa
muncesti…faci cea ce iti place?

La mine s-a intamplat ca a doua facultate sa fie tehnica. Si eu imi doresc altceva si doresc sa abandonez, mai mult vreau sa-mi distrug ultima diploma. Insa stiu ca o facultate non-tehnica este greu de terminat, profesorii sunt mult mai severi. Eu nu stiam ca tine ce domeniu m-ar pasiona.

Salut.
Astazi am dat peste blogul tau si a cam urcat pe locul 1 in lista mea de bloguri. Poate pentru ca ma regasesc in multe lucruri pe care le exprimi. La randul meu si eu sunt foarte pasionat de psihologie, dar momentan sunt student la medicina dentara, pe ultima suta de metrii sa zic asa. Am o perioada ciudata in care ma gandesc cu naivitate ca nimeni nu intelege ce vreau sa exprim, nimeni nu pricepe ce gandesc, dar se pare ca mai sunt oameni care gandesc ca mine, sau eu ca ei, nu stiu :). Simt ca am foarte multe de spus, de aratat, de demonstrat, ma simt capabil de enorm de multe lucruri, dar ceva ma tine pe loc totusi. As putea spune ca sunt intr-o stare de resemnare. Sunt sigur ca e doar o stare tranzitorie si sper sa fie pe final. N-as vrea sa intru in lucruri mai personale. Am sa urmaresc in continuare cu interes viitoarele publicatii :). Keep in touch!

Cosmin, e bine să termini ce ai început, eu nu sunt ca psiholog ca şi Pera Novacovici. Dar e bine să excelezi în ceea de ai investit şi dacă zici că eşti spre final, înseamnă că până acum te-ai descurcat bine. Cât despre înţelegerea ta, lumea înţelege chiar foarte bine ce spui, păstrează de fiecare dată o rezervă de resurse pentru că cei din jur oricum te cunosc. Nu dovedesc oamenii acest fapt? e alt ceva, toate au timpul la vremea lor, eu te-am înţeles din start, nevoia te va învăţa şi pe tine.

Termina ce ai inceput si intre timp o sa descoperi si ce vrei sa faci. Niciodata nu e tarziu pentru asta. Eu cred ca e important sa devenim intr-un anumit moment independenti financiar si sa nu traim pe spatele parintilor sau al altora. Apoi avem suficient timp sa sa ne gasim vocatia. Nu toti suntem capabili sa descoperim ceea ce vrem foarte devreme…sau nu toti avem norocul asta. Succes!

Bună ziua tuturor,

Am revenit cu ultimul meu blog alături de cele zece legături pe care le are: http://www.alegecevamaibun.blogspot.com/ Am propria convingere că pot fi de folos şi pentru voi. Eu apreciez mult iniţiativa lui Pera Novacovici care chiar poate face lumea mai realistă, pentru un realism bun. Eu citindu-i una din cărţile lui cum ar fi "arta seducţiei" mi-am dat seama că nu sunt singurul tânăr. Grija faţă de oameni este importantă, pentru că binele nostru atârnă şi de binele oameniilor din jur.

Vă doresc tuturor să aveţi parte de răsplata pregătirii în care vreţi să excelaţi.
My recent post

Buna Petra am o intrebare pentru tine eu cu femeile is zero barat cu toate ca am citit tot de la ross jeffries la mystery mai un pic si ma apuc de hipnoza eriksoniana.
Vreau sa stiu daca faci NLP te ajuta in relatiile cu femeile cu femei frumoase.Sa deschizi continui conversatia sa o mentii sa fie interesata in seductie dar si in relatii de lunga durata.

Cred ca te-am vazut azi Pera, nu sunt sigur daca erai tu 🙂 As fi vrut sa te salut daca erai tu dar mi-e ca era altu care semana cu tine 🙂 Ai fost cumva imbracat in negru si cu o caciula pe cap neagra si mergeai pe strada Timis (vis-a-vi de timis 10) ?

Salut.A citit cam tot cei ai scris in mediul virtual.La o singura intrebare te rog frumos sa-mi raspunzi, sa-mi dai o sugestie.Eu pur si simplu nu am visuri, scopuri.Am doar o imagine ideala a mea despre mine, catre care ma indrept ( la care ma gandesc tot timpul – si asta inseamna in mare – intelect, competenta, atractivitate, onestitate, fizic ) si pe care mi-o doresc perceputa si de catre "ceilalti ". As mai pune pe locurile doi si trei, nu ca "visuri" ci ca necesitati, o locuinta (proprietate) de orice fel, si ceva mici economii in caz de "Doamne fereste".Asta nu inseamna ca nu imi plac foarte multe lucruri ( calatorii, aventuri, arte in general, si multe altele) ca nu mi-ar prinde bine niste milioane de euro, sau ca poate mi-ar sta bine intr-o vila de cateva hectare in Snagov, s.a.m.d..Dar pur si simplu nu ma gandesc la ele; nu ma gandesc decat la mine, la educatia mea, etc.A nu se intelege ca am si cine stie ce mari "succesuri".Ma descurc.Imi scapa ceva ? Merci anticipat.

Felicitari si multe realizari in continuare.Un articol care mi-a placut,te-am simtit vorbind sincer ceea ce m-a facut sa-l citesc in continuare,ba chiar mi-au dat lacrimile citind experienta copilariei tale in care ma-am regasit si eu.Desi trecutul este mort,acesta totusi ne afecteaza prezentul si viitorul intr-o anumita masura,chiar daca acordam o atentie sporita in domeniul mental,emotional si spiritual al vietii noastre..Ceea ce este un mare avantaj pt noi fiecare .ca nimic nu ni se intampla intamplator,precum nici eu nu am ajuns intamplator pe site-ul tau. Si ca orice dezavantaj il poti transforma intr-un mare avantaj, daca inveti sa-i decodifici mesajul.Intr-adevar atitudinea omului este totul,acesta ne determina altitudinea vietii.Ceea ce ma amuza pe mine foarte tare la multe articole asemanatoare este ca unii subliniaza tot felul de secrete in obtinerea succesului si a banilor ,dar multi uita ca exista valori mult mai valoroase in viata,care conteaza cu adevarat. Aprecierile mele ptr ca subliniezi ca de fapt fiecare om este unic si ca in fiecare se afla puterea de a realiza tot ceea ce ei isi doresc.

" DACA ar fi stiut. DACA la un moment dat al vietii lor cineva le-ar fi spus. Asta e rolul meu.

Sa iti spun ca poti si sa iti arat cum. "

Cat de tare ….

FFF frumos totul, ma bucur ca am reusit din intamplare sa citesc despre tine…si modul cum ii ajuti pe oameni, folosindu-te pe tine ca experiment in faza incipienta…

La inceput am crezut ca sunt singurul cu probleme, dar acuma vad ca suntem mai multi.Ma bucur foarte mult ca am descoperit acest loc,care imi da o speranta,care ma face sa cred ca nu am pierdut inca batalia.
As mai avea o mica problema(nu ca asta ar fi singura).
Ma intereseaza foarte mult sa fac o afacere pe internet , dar nu stiu cum,in ce domenii si ca tot ROMANUL cu bani putini.V-as fi foarte recunoscator daca mi-ati putea da o mana de ajutor

Pera ma bucur ca exista oameni ca tine care au vointa si dorinta sa se echipeze atat de bine in lupta cu viata. Si ”nu uita” ca si ei au avut candva un punct de plecare amintindu-si ca exista si alti oameni care acum se afla in acel punct avand nevoie de ajutor. Prin intermediul tau si implicit al cunostiintelor tale am inceput sa realizez ca daca nu am ceea ce imi doresc inseamna ca nu imi doresc indeajuns de mult. In consecinta trebuie sa fac ceva pentru asta nu sa astept o minune. Iti multumesc pentru tot ceea ce faci pentru noi.

Dorim sa fim de folos celor din jur. Cu siguranta de unul singur nu reusim. Eu cred in echipa si probabil voi faceti echipa buna acolo. E insa o problema :atunci cind in jurul tau sunt cazuri de tentativa de suicid la 10 ani, ce poti face ca si cadru didactic? Vorbim de tineri, de drumul in viata, de cariera… Putem sa ajutam acesti copii total dezorientati?
Apoi nu este Dumnezu in povestea ta! Consideri ca doar tu sau singur omul poate , daca vrea, sa se schimbe. Eu cred ca esti total dezorientat si singur fara ajutor de la Dumnezeu. Uneori ajungi sa-L cunosti prin tot felul de experienta foarte dureroase si regreti timpul pierdut. Fugim mereu sa obtinem anumite lucruri care , odata obtinute,nu ni se mai par de interes… apoi alergam dupa altceva si tot asa, viata e o fuga dupa o Fata Morgana…
Daca nu obtii linistea sufletului tau, totul e in zadar!

Sigur ca putem ajuta astfel de copii. Si daca dvs. nu gasiti resursele pentru a o face, ii puteti ajuta directionandu-i spre alti oameni care pot sa o faca. Important este sa incercati. Pe Dumnezeu fiecare il descopera la momentul oportun pentru el. Asa este, in anumite momente este important sa obtinem anumite lucruri si cand le avem dorim altceva, dar cred ca asa evoluam si in drumul nostu, pe calea noastra Dumnezeu ne vegheaza chiar daca noi nu-l recunoaste inca…

Sunteti niste oameni minunati! Tu si Andreea aveti un dar anume, pe care nu multe persoane il au, de aceea va respect si va apreciez enorm de mult. Toti oamenii ar trebui sa inteleaga cine sunt ei cu adevarat si ca pot fi totul in viata! Va felicit si va doresc viata lunga, spre a putea invata multe suflete ceea ce probabil nu au descoperit inca..

am urmarit multe materiale video…..foarte valoroase,multumesc …avem multe de invatat.ma bucur cand primesc mail si apreciez cea ce faci e foarte frumos.stiu ca e sanatos sa nu ai kg in plus dar mie imi place cum aratai la 90,sincer.oricum toata admiratia pt kg care le-ai slabit e f greu eu stiu bine asta.

Sunt Iulia si te admir pentru alegerile facute in viata .As vrea sa stiu cum pot sa-mi aleg ce sa fac in viata daca nu stiu ce mi-ar placea sa fac,ce m-ar face sa muncesc cu pasiune si daruire asa cum faci tu.

Imi place de tine Pera- dar as vrea sa stiu care sunt lucrurile importante din viata ta pe care nu le ai mai face! ( din teoria “renunta sa mai faci!”)

Nu as mai manca doar cu gura si mainile ci mi-as folosi capul
Nu as mai pierde vremea facand lucruri urgente dar neimportante ci facand acele lucruri importante zilnic, lucruri care aduc valoare vietii mele
Nu as mai incerca sa controlez ce nu pot controla si m-as concentra pe ceea ce pot controla

1.Cinti frumos la pian.Dar sa nu uitam ca nu toti au sanse egale in viata.Unii nu-si pot schimba destinele(slujbele)cum vor ei.poate au familii de intretinutEste greu sa schimbi cursul vietii daca deja ai parcurs o anumita distanta din ea.Vorba ca mi-am gasit vocatia si vreau sa schimb totul nu tine de foame si eventual de rate.Oricum se vede ca ai fost educatchiar daca parintii tai au divortat si asta conteaza mult.Tot respectul pt.ceeaceai facut si faci(faci bine)ne mai auzimPS.cel mai bine e sa fiiprofesionist si sa dai 100%in orice faci si atunci esti ALFA.

da, da… s-a notat 😉

fain concept, fain layout, daca nu evoluezi, involuezi…

felicitari!

p.s. gaseste o solutie pentru blue screen, e sifonat (la propriu)

Apreciez foarte mult tot ceea ce faceti,si multumesc!
multe “lucruri” imi pare rau ca nu le-am descoperit mai devreme,dar niciodata nu este tarziu
Am 23 de ani ,m-am casatorit la 20 de ani si am un copilas de 1 an jumatate,din punct de vedere material nu imi lipseste nimic,mai bine spus din punctul asta de vedere este ok,dar din punct de vedere afectiv incepem sa progresam,ma redescopar,avansez
Parinti mei m-au cocolosit prea mult,si uneori prea stricti,am vrut sa ma marit fata mare,oarecum am facut asta,mama mereu a spus ca am un caracter slab,chiar am crezut asta,nu am stiut sa imi spun punctul de vedere de teama sa nu ii dezamagesc,sunt impreuna cu sotul meu de aproximativ 8 ani,iam acceptat foarte multe de frica sa nu il pierd,toata lumea spunea e lasa ca asa sunt toti,nu e unul mai bun,am inceput sa vad lucrurile altfel dupa ce am nascut,nu ma ajutat,nu puteam sa ma bazez pe el pentru mai nimic,am vrut sa il las de foarte multe ori dar pur si simplu nu am putut,probabil si lipsa mea de experienta si-a spus cuv,au fost situati care nu am stiut cum sa le fac fata,azi simt ca nimic nu me mai leaga doar baiatul,descopar ca nu mai avem mai nimic in comun,mai am nevoie de putina incredere in mine,lucrez la asta
Mereu mia placut sa citesc citate,despre dragoste ,viata dor,unele mi-au ramas intiparite,ca totul se intampla la momentul potrivit,si dintr-un motiv anume,ca persoanele care intra in viata noastra sunt persoane potrivite,ca ceea ce ni se intampla este singurul lucru care ni se poate intampla,ca orce moment in care incepem ceva e momentul potrivit,asta mi-a placut”ca nici un fulg de nea nu cade niciodata in locul gresit”apoi vazut un documentar despre cum poti sa iti vindeci viata,de Louise Hay,aici sa schimbat ceva,am inceput sa vad lucrurile altfel,apoi am citit cartea,acum citeam A.Robbins Putere nemarginita,din dorinta de a citi mai mult,si mai mult,de a sti mai mult, am ajuns si aici,niciodata nu mia placut sa citesc cu adevarat,dar acum este altceva,toate astea pa atrag,ma intrebam cum ar fi sa ma duc la facultate,dar nu ar fi usor,copil ,servici,scoala,imposibil nu cred ca este,cred ca pot face mult mai multe lucruri decat credeam,acum lucrez la sanatatea mea,la aspectul meu,sa fiu multumita de mine,sa am mai multa incredere in mine,
Imi pare bine sa te cunosc sper ca sentimentul sa fie reciproc,stiu ca trebuie sa invat sa pun punct si de la capat,asta din multe puncte de vedere,cred ca ai si observat asta,multumesc!

Draga mea Beatrice,
Nimic nu te poate tine in loc. Copilul trebuie sa fie acel suflet penru care merita sa iti iei viata in maini pentru ca, vei vedea tu vei fi pentru el etalon. Daca renunti va renunta si el in viata(pentru ca asa a facut si mama). Eu am 33 de ani am doi copii, am facut prima facultate(financiar bancara) pentru ca a vrut mama iar pe a doua(pentru ca am vrut eu) Psihologia (sunt anul II si nu este greu deloc chiar daca am copii, sot, servici, etc) si stii de ce pentru ca imi place ceea ce fac mi-am dorit sa o fac nu pentru diploma ci ca fara(hartie) nu pot profesa. Este minunat sa faci ce-ti place, nici nu stii cand inveti, cum trec anii, etc.
Si pentru ca iti plac citatele “Viata nu inseamna sa supravietuiesti unei furtuni, ci sa stii sa dansezi in ploaie”. Asta e viata draga mea, nu-ti fie teama sa spui nu atunci vrei, nu-ti fie teama de ce zice lumea pentru ca nimeni nu te va incuraja. Ai incredere in tine draga mea poti face orice daca vrei. Singurul si cel mai tare sustinator al tau va fi sufletelul caruia i-ai dat viata. Invata-l ce este viata prin ceea ce faci tu. Nu lasa pe nimeni sa-ti franga aripile “Ia-ti zborul” ” Ingerii zboara pentru ca o iau usor”.

I-ai dat mortu lu zdreanta aia de femeie care si-a batut joc de tine? I-ai distrus viata 🙂 Pentru ca eu asta as fi facut mai tarziu, in locul tau. 🙂 Fara sa am vreo remuscare.

DE CE NU-MI POT SCOATE DIN CAP ATITUDINEA SI COMPORTAMENTUL UNEI PERSOANE CARE M-A JIGNIT INCONTINU VRE-O 15 ANI???IMI AMINTESC TOT TIMPUL,I-AM SPUS SI UNUI PREOT,INCERC SA MA AUTOEDUC,DAR….

Salut Pera!
Ma bucur din suflet ca am ajuns sa-ti citesc aproape toata opera. Ma regasesc in multe dintre ipostazele in care ai fost tu in diferite momente ale vietii tale. Dupa ce am fost praf mult timp in multe domenii ale vietii mele, acum, dupa 2/3 luni de cand te citesc, am ajuns sa ma transform radical, sa vad viata cu alti ochi, mi-am facut curatenie in lumea mea interioara, am inceput sa am mare succes pe plan afectiv, pe plan profesional etc.
Mult succes!

bravo, multumesc si succces in continuare…arati lumii ca se poate si asta prin puterea exemplului, e un lucru minunat sa ajuti oameni, tineri in Romania de azi!

Salut Pera!
Foarte frumos ai interpretat piesa la pian.Este vorba de piesa ” Beethoven Moonlight Sonata” nu-i asa?Tin-o tot asa .Nota 10.
O zi buna.

Am studiat si eu vioara si pianul pana la 14ani si m-am lasat de ele.. am urmat un alt liceu decat cel de muzica.. acum am 38 de ani si am inceput, din nou, sa reiau vioara chiar si chitara….M-ai inspirat extraordinar cu acest film…Cred ca acesta e inceputul drumului meu in dezvoltarea personala…..

Salut vreau sa te felicit ca de fiecare data.Vreau sa iti spun ca de cand am auzit de tine si de ceea ce faci am urmarit foarte atent fiecare material al tau am citit cu foarte mare atentie fiecare articol am video pe care le-am ascultat de zeci de ori si din care mereu mai descopar cate ceva nou si in plus fata de data precedenta.Tin sa iti mentionez ca viata mea a reusit sa intre pe un drum spre normalitate desi momentan ma confrunt cu probleme de natura psihologica ce imi macina viata,chiar si in aceste conditii am reusit sa schimb cate ceva si sa ajung la o stabilitate.Tin sa te anunt ca am reusit sa fac progrese mari in viata din materialele gratuite pe care ni le oferi cu atata drag si spre a ne face o viata cat mai buna.Sunt stundent nu am nici un venit am o situatie materiala mai dificila.. mi-am pus cate putin deoparte sa strang sa cumpar cartea ta “Descopera comoara ascunsa din tine” pentru ca imi doresc enorm si stiu ca in ea gasesc raspuns si calea de rezolvare a multor probleme si mai apoi ma apuc sa strang bani pentru Impulsul pentru ca sunt sigur ca am ce invata ,nu conteaza ca poate o sa dureze ceva timp pana o sa mi-l permit dar am invatat de la tine ca amanarea recompensei este foarte importana.Cartea ta si Impulsul sunt 2 lucruri ce sunt prezente pe visual bordul personal.
Vreau sa iti multumesc personal pentru materialele gratuite pe care le oferi tuturor si pentru faptul ca te gandesti la toti si la cei cu bani si la cei care nu au o situatie materiala prea buna cum este si cazul meu.Te respect omule pentru tot ce faci admir ca ai curajul sa iti spui viata asa cum a fost ea si tin sa te anunt ca a fost una dintre cea mai frumoasa zi atunci cand te-am descoperit si am descoperit ceea ce faci.Multumesc inca o data pentru tot ce faci!
Bafta in tot ceeea ce faci si mult noroc si putere de munca in continuare.Eu unu iti spun ca sunt cu ochii mereu pe mail asteptand cate un nou articol de la blogul tau.Mult noroc si numai bine!

Eu cred ca psihilog poate fi oricine care stie sa intrebe si ca ideea de a crede doar ce ai experimentat tu e o capcana care te limiteaza din 2 motive :
1 ) ce a mers la tine nu merge si la altii
2 ) e suficient sa te bazezi SI pe experiente care le au alti fara sa le fi avut si tu ; ce-i drept , doar daca stii situatia intrebandu-i sau fiind martor

Multumesc Pera pentru inspiratie si pentru tot, esti unul din putinele exemple bune din Romania! Spor in continuare.

Buna Pera.Iti admir curajul si sinceritatea de-a pune pe tapet anumite evenimente din viata ta.Sunt in asentimentul acelora care au capacitatea* de a emite si …altceva …decat simple insinuari ironice…Te felicit pentru ambitia si forta de care dai dovada prin actiunile tale.

as putea vb cu dumneavoastra pe messenger chiar as dori sa ma ridic am mai multe pasiuni dar nici una nu am putut s-o pun in aplicare as vrea sa va mai spun o serie de chestii ceva mai personale de aia as dori ceva mai separat de vorbit

Salut Pera! Sunt de asemenea ca si tine un tip introvertit si vreau sa te rog sa imi dai un sfat in aceasta privinta, in sensul ca sunt prea inchis in mine. Poate ai un articol scris, desi eu nu am observat sau poate poti sa ma directionezi spre un link. Ms mult si bafta in continuare!

Buna Pera!

Imi place mult domeniul in care te-ai implicat cu atata pasiune, sunt destul de sigura ca vocatia mea este chiar psihologia. Din pacate domeniul pe care m-am axat eu este cu totul diferit si am ajuns la concluzia ca nu mi se potriveste deloc. Chiar si in urma testului de personalitate din pdf-ul tau a reiesit ca am cu totul alte inclinatii. Sunt intr-o situatie asemanatoare cu cea in care te-ai aflat tu, sunt abia in primul an de facultate si vreau sa renunt la ea si sa fac ceea ce imi place, “Psihologia”.
Aceasta decizie am luat-o datorita tie, m-ai incurajat si m-ai ajutat si ma ajuti in continuare sa ma cunosc si sa-mi constientizez fiecare pas pe care il fac. Iti multumesc!

Si-a mai facut cineva testul de personalitate si este “INEP”? As fi curioasa in ce domenii lucreaza.

Pera iubesc cantatul la pian dar din pacate nu prea am de la cine sa invat, sincer am prins incredere in tine si tot ceea ce iasa de la tine din gura are un inpact foarte puternic in viata mea.

Daca ai face un website despre leci pian, vidio-uri ceva carti, tehnici si ideei (cred ca e unic in romania) ai scoate o multime de bani

Pasiune ta pentru pian ====> bani === > multi oameni fericiti ==> evolutie ===> mult mai mult succes 🙂

Adica faci ceva ce sti deja foarte bine nu mai ai nevoie de nici o documentatie
Plus de asta felul in care explici si cum categorisesti informatiile e uimitor IMPOSIBIL ca cineva sa nu prinda de la tine

You are the best man
M-as bucura si as cumpara cursuri indiferent de cat ar costa, vreau sa cant e pasiunea mea iubesc asta.

Buna Pera,
Am ascultat cateva “materiale” redate de tine.Mi-a placut foarte mult ca ai avut puterea sa redai celor din jur experienta “cobaiului” din tine.Gasesc acest lucru foarte important, intrucat foarte multi psihologi folosesc “filosofia psihologica”din care nu se poate deduce mare lucru.Felicitari, iti spune psihologul din mine!

Cat ma delectez cu pianul si cu cele cate ganduri de pe aici, as vrea sa dau un raspuns celor suparati ca viata nu e dreapta (dintre care cel dintai..): imi amintesc de o poza in care un broscoi strangea de gat cu labele din fata un batlan, in timp ce acesta se straduia sa-l inghita; si mai jos scria: “never-never give up!” 🙂

Eu obisnuiesc sa spun “in viata iti reusesc toate lucrurile la care nu ai renuntat”.

Si inchei cu o gluma pe care mi-o mai spun pacientii: “nu tre sa mai si murim?”
Da, dar nu e tot una ca mori de prostie sau iambunatatindu-te pana in ultima clipa. Imi place sa cred (eu sunt nevoit de meserie sa gandesc dpdv fiziologic) ca in final, in momentul shut-down-ului apoptotic, mai avem timp sa ne minunam pentru o ultima data: “uite, mor..” 🙂

toate bune si..
never-never say “never” 😉
sa ne indoim de indoiala, manca-v-ar raiul!

Buna Pera,acum am dat din intamplare de invataturile tale cu personalitatea alfa si te urmaresc,este foarte util si ajuta ,mult pe cei inteligenti sa asculte,insa sa pui in practica si sa reusesti e tot,insa imi lipseste vointa nu stiu cum sa ma mobilizez….un om deosebit te stimez!

Da Pera sun intru totil de acord cu ceea ce ai spus.Nu iti face griji ca selectia se facede la sine .Ci8ne vrea cu adevarat te cauta,cine nu e dispus evident ca cauta scize si gaseste tot felul de obiecti TOATA STIMA

Cred ca esti un psiholog bun. Ma mir ca faci politica pe facebook. Poti sa-ti pierzi clienti din tabara in care nu esti tu. Si politica dezamageste, daca esti atent observi ca toti polticienii, de la toate partidele folosesc frica pentru a convinge lumea sa nu vina la vot. Ei spun ca daca nu-i votam pe ei ne va fi foarte rau, ca ceilalti o sa ne fure, ca atunci cand au fost la putere au furat ca-n codru. E bine sa fie pluripartidism, e bine sa se fac schimb de putere, sa fie competitie intre partide. E anormala ura care exista in societate si pasiunea cu care se face politica, minciunile care se spun din toate partile si care se tot repeta poate mai pescuim cativa adepti. Eu am simpatii mai mult de stanga, dar nu sunt fanatica de stanga, nu incerc pe nimeni sa fac de stanga ca isi fac ei politicienii treaba, nu trebuie sa ma implic si eu. Tu esti de dreapta si incerci sa influentezi lumea sa fie de dreapta. Si nu ti se pare anormal sa revina la putere Basescu pacalind democratia, democratia se bazeaza pe vointa poporului, prin boicot a incercat pdl sa pacaleasca vointa poporului. Si ar trebui sa stii ca in spatele politicienilor sunt psihologi care dau sfaturi de manipulare a opiniei publice.

Buna, Pera!
Felicitari pentru materialele postate aici. Mi-au mers la suflet! Ma tot gandesc ce sa iti scriu mai intai, pentru ca, pe masura ce citeam si ascultam, in mintea mea apareau intrebari si paralele pe care le faceam gandindu-ma la viata mea si cum s-a derulat pana acum.
Si am ajuns la concluzia ca eu am mers in viata calauzita de instinct.
In scoala imi placeau cam aceleasi materii pe care le-ai enumerat si tu ca fiind printre preferatele tale, adica literatura, limbile straine, muzica,desenul, sportul. Ma implicam in fel de fel de activitati si cercuri, cum se purta pe vremea aceea, participam la competitii fel de fel, aveam note excelente.
La sfarsitul clasei a opta diriginta mea, invatatoarea si directorul scolii mi-au sugerat sa urmez liceul pedagogic, spunandu-mi ca am chemare spre aceasta meserie, sau macar filologie-istorie.
Eu m-am dus la economic. Si asta deoarece daca as fi facut, spre exemplu, liceul pedagogic, as fi primit repartitie in provincie-asa functiona pe atunci sistemul. Am invatat contabilitate si merceologie, si statistica, am inceput sa inteleg chiar si matematica.
La un moment dat, m-am inscris cu banii de buzunar stransi sa iau lectii de canto la Teatrul de Opereta si profesoara mea, Vali Niculescu, mi-a sugerat sa fac scoala populara de arta pe canto muzica usoara, intrucat, credea ea, ca as fi putut scoate un stil aparte in care sa imbin muzica de cap cu cea de piept. Nu am mai ajuns acolo, intrucat mama nu a fost de acord. Fetele serioase nu aveau ce sa caute in muzica, spunea ea. La sfarsitul clasei a XII-ea ai mei mi-au spus sa ma angajez iar daca vreau sa fac o facultate, atunci sa o fac la seral sau la fara frecventa, intrucat tata se apropia de pensie iar mama era casnica si nu isi permiteau sa ma mai tina inca 4 ani la facultate. Asa ca mi-am luat repartitia si m-am angajat imediat ce am terminat liceul.
Am lucrat ca si contabila la Sucursala de Credite a mun. Bucuresti. Locatia era superba, iti dai seama, la CEC-ul Mare, pe Calea Victoriei, in buricul targului.
Tot timpul eram controlata de pariniti-si asa fusese in toata copilaria si adolescenta mea- eram cronometrata de cand plecam si pana ma intorceam de la serviciu. Imi facusem un prieten dar eram mai mult prieteni de vorbit la telefon -si asta cu mari scandaluripentru ca pentru fie din partea alor mei-si pentru fiecare iesire trebuia sa inventezi minciuni si sa fac fel de fel de scheme ca sa nu fiu prinsa. Iti dai seama ca relatia nu putea dura, asa cum nu au putut dura nici celelalte care au urmat, din aceeasi cauza. Aveam 20 de ani si scandalurile cu ai mei erau interminabile. Intre timp ma convinsesera sa iau un credit si sa imi cumpar apartament si imediat dupa ce am facut asta au inceput presiunile ca trebuie sa ma marit si sa fac copii ca sa fiu in randul lumii.
In vara aceea, la mare, unde eram cu mama, in timp ce jucam volei pe plaja, l-am cunoscut pe viitorul meu sot. Am stat mult de vorba pe plaja si dupa vreo cateva zile am hotarat ca vrem sa ne casatorim. Doua luni mai tarziu am si facut-o si dupa 2 si respectiv 3 ani au aparut fiii nostri, apoi, incet si sigur, din cauza presiunilor create de noile responsabilitai au aparut si problemele. Dupa 2 tentative nereusite, a 3-a oara, dupa 15 ani de chin am reusit sa divortez. Nu intru in detalii in privinta pierderilor si greutatilor, pe care probabil le intuiesti. Au trecut 5 ani si l-am pierdut pe tata, Pentru mine a fost o tragedie fara margini. Imi retineam lacrimile ca sa nu o vad pe mama prabusindu-se de durere. Multi ani nu am reusit sa plang. In momentele acelea nu faceam altceva decat sa ma rog sa gasesc o solutie sa nu ne prabusim din punct de vedere financiar iar eu sa nu ma prabusesc din punct de vedere emotional.
In perioada aceea am avut un prieten la care incepusem sa tin foarte mult. Dar chiar cand a murit tata el a hotarat ca e mai bine sa ne despartim si a facut asta printr-un email.
Pentru mine a fost picatura ce a umplut paharul. Am suferit ca un caine si am vrut sa consult un psiholog la clinica unde aveam abonamnt de la serviciu. M-a programat la o intalnire peste o luna.
Iti dai seama ca am renuntat la idee.
Atunci mi-am dat seama ca nu ma poate ajuta nimeni si singura solutie este sa ma ajut singura. Faceam lungi plimbari prin parc de una singura, ca sa nu ma vada copiii plangand si ma rugam la Dumnezeu sa imi linisteasca sufletul, sa ma scape de durerea aceea din piept care nu disparea niciodata.
Apoi s-a intamplat ceva: fiul meu cel mic faceaa pe Cupidon fara stirea mea si intr-o zi m-am pomenit ca am reluat relatia cu fostul meu sot. Eram reticenta si aveama titudine de arici, stateam mereu la panda sa vad ce face si cum se comporta. Am vazut ca se schimbase enorm ssi ca se purta exemplar si apoi am hotarat sa ne mutam din nou impreuna.
Asa suntem si acum, dupa 8 ani de la acel eveniment, impreuna. Nu am mai oficializat insa relatia.
M-am apucat de facultate si am terminat-o, am facut scoala de soferi si mi-am luat carnetul, apoi am facut si un master in psihologie si a fost un adevarat balsam pentru sufletul meu. Ar fi trebuit insa sa fac si facultatea de psihologie pentru a putea practica in domeniu, dar nu am mai putut.
Am plecat un Danemarca dand curs unei invitatii a unei prietene care imi promitea castiguri extraordinare.
Dar s-a dovedit ca mintea cu nerusinare si firma pe care se lauda ca o deschide acolo in scurt timp era la fel de izealizabila ca si traiul pe luna.
M-am intors dupa patru luni si mi-am reluat locul de munca anterior, dar fara beneficiile dinaintea plecarii.
Acum stau si ma intreb ce naiba vreau sa fac in continuare si cum sa fac sa recladesc totul si sa castig mai multi bani. Mi-am luat si un al doilea job dar nu reusesc sa realizez atat cat mi-am propus si fara realizari, nu pot sa continui.
Am inceput sa-mi fac planuri de bataie si sa-mi stabilescc obiective asa cum m-ai invatat tu, dar am momente in care ma apuca disperarea pentru ca lucrurile nu se misca la comanda, oamenii nu pot fi convinsi usor sa iti faca o asigurare, e nevoie de multe intalniri si persuasiune ca sa finalilez un contract iar ziua nu are decat 24 de ore pe Terra.
Sefii cer rezultate si asta cat mai repede.
In jobul principal sunt legata de scaun 8 ore, timp in care vorbesc non stop cu clientii la telefon iar salariul e …iti dai si tu seama…ca de incepator, ca deh, am plecat si privilegiile trecute nu mi se mai aplica…
Ce ma sfatuiesti sa fac Pera? La 47 de ani nu ma mai cheama nimeni la interviuri, oricata experienta as avea. In piata de munca din Romania nu mai prezint interes pentru nimeni. Iata de unde vine disperarea mea, pentru ca, recunosc, desi de felul meu sunt o fire vesela si optimista, nu mai resesc sa fac acest lucru atat de bine.
Astept parerea ta.

Cu multumiri si recunostinta,

Eugenia

hai ca am ascultat ce ai zis referitor la copilaria si adolescenta ta. a fost incantator sa ascult toate cele zise, vorbesti cam repede dar reusesti sa comunici orice spui, mergi la inima ascultatorului adica. la fel ca tine din cauza sigutatatii in copilarie si a lipsei de contact cu ceilalti, mereu in casa doar eu…in fine atat stiu ca desenam continuu si visam sa am acuarele ca sa pictez. parintii nu imi cumparau asa ceva, mai rau ma si bateau daca ma prindeau ca fac asta. eu insa faceam asta pe furis, citeam in loc sa invat. cititul era o placere teribila caci gratie cartilor aveam o lume mai buna, si traiam in lumea aia mereu. era mai buna decat cea din afara. eu te intreb, daca nu cumva desenatul si pictatul nu erau un paravan contra singurataii, la fel cititul?. deci poate fi asta o pasiune?, caci la naiba ma obsedeaza mereu si cu cat caut sa fug de acest gand descoper ca de fapt asta e menirea mea pe lumea asta. nus cum sa fug de gandul asta caci conform realitatii sociale, economice toti care imi spun, chiar si eu consider asta o prostie adolescentina. paradoxal acest gand ma chinuie, sa inteleg ca asta e pasiunea mea?. nu am prea multe notiuni si ce fac imi da de multe ori cu virgula, nu prea am curaj sa incep ceva in acest sens. adica mereu pictez ceva, dar nu am nici o multumire de ceea ce imi iese si uite asa ma reconving ca sunt clei in acest domeniu si ca e un moft, o obsesie copilareasca. nus cum sa trec de pragul asta de care ma impiedic?. tu ce imi recomanzi?. nu-mi place sa fac ce vrea altul, nu suport comenzi, iubesc solitudinea care probabil e o meteahna a copilariei si ea, nu reusesc sa ma integrez, am probleme cred de adaptare. daca ceva ma irita la tine, te bag undeva si plec, nu stau sa ma cert cu tine, sa te lamuresc, salutare. ma intorc la singuratatea mea si…nu mai dibuiesc drumul, sau calea mea in viata. bajbai si pe ici si pe colo si iar dau de tot soiul de sefi si iar ii abandonez ca nu le suport mofturile si aerele lor, ma irita la culme felul in care trebuie sa ma umilesc. am si o latura vesela, comica, ii inveselesc pe unii cu glumele mele, dar am si o latura solitara, dureroasa la care ma intorc mereu. asta deoarece in copilarie am suportat umilinti de ordin moral, mereu a trebuit sa fac ceva cu forta. si acum primesc reprosuri ca inca de atunci nu am ascultat si ca meritam bataie dubla. undeva in forul meu interior cu lacrimi in ochii mintii (dar si cei reali) ca sa zic asa am stiut ca de acolo vin problemele mele, dar am zis ca nu, parintii stiau bine ce faceau si logica lor era mereu doveditoare si rasdoveditoare pt mine. mai rau chiar ma autocondamnam si de multe ori mai fac asta inca si azi. cred ca am ramas cu sechele, e clar, am convingerea asta din zi in zi. nu le pot depasi deloc. nu reusesc sa ma indrept deloc spre ceea ce as fi, daca asta as fi!?…sincer nu mai stiu. cine sa invinga, iluziile mele din cap, sau ce?. as dori sa-mi trimiti raspuns mai special pe e-mail. poti sa si postezi daca asa vrei, insa poti sa si raspunzi, iarasi daca vrei direct pe e-mail, sa fie adica un raspuns mai in detaliu.

gabi, ai descris oarecum situatia in care sunt si eu

cu mici variatii, experimentez cam aceleasi stari

m-ar interesa Pera ce ii vei raspunde lui gabi, asa ca mi-ar placea daca ai vrea sa postezi aici raspunsul

…..sunt o ….mama….care nu are nici o…. arma…. sa lupte ….baiatul meu va avea 40 de ani ….si este in cadere libera voita sau bravat de inconstient…..are ciroza….este casatorit ….si nimic nu doreste sa il motiveze…..a trecut de o prima intilnire….cu d-na …..M….. si dupa o scurta pauza se indreapta tot spre ea ……nu cred ca mai exista pentru mine intrebarea ….de ce…????tot ce am citit si am ascultat ma ajuta numai pe mine si ma face sa sper…..mai ales ca a fost si mai este cu capacitati intelectule puternice dar …parados… pe el nu se poate ajuta…..

Buna Pera!Felictari pentru toate materialele postate .Am o intrebare referitor la faculatatea de psihologie deoarece  imi doresc sa devin un psiholog cat mai bun pentru deoarece  ma pasioneaza acest domeniu ,si sper ca imi poti spune mai multe despre cum este la facultate ,si despre psihologia clinica .

Buna Pera!Am  o intrebare despre facultatea de psihologie deoarece sunt pasionat de acest domeniu si as vrea sa studiez psihologia .Singura problema este ca nu exista o asemenea facultate in orasul meu asa ca o sa fiu nevoit sa plec in alt oras ,si de aceea vreau sa te intreb daca este greu la faculate?Sincer eu iubesc psihologia si imi doresc sa ajung cat mai bun in acest domeniu .Am citit pe internet despre psihologia clinica as vrea  daca doresti sa imi spui mai multe despre  acest domeniu.
Multumesc mult!

Salut! Si eu am avut vreo 96 de kg. Am ajuns pe la vreo 90 si in 2 luni de sala am dat jos kilograme pana am ajuns la 75 :D. Apropo – si eu am diploma de pianist. Am zis: cand o sa am bani mai multi o sa imi iau o pianina sa imi recastig abilitatile de pianist :D. Deocamdata am in plan sa imi fac un site, sa fiu independent financiar. Vroiam sa iti trimit in mesaj sa ma ajuti cu ceva, dar nu gasesc adresa ta de e-mail…

De unde si pana unde cu politica, oameni buni, ca eu nu vad sa reiese din acest articol, ca Pera face politica.Si daca ar face,ce are  una cu alta, de fapt, este dictonul acela pur romanesc, ceva legat de prefectura, care s-ar potrivi ca o manusa.Sa faca toata lumea politica, sa nu se eschiveze si sa astepte sa rezolve altii lucrurile in lume. Toata lumea are unda verde la politica.Sa nu fiti ipocriti, copii,ca nu-i frumos.

Buna Pera! Sunt intr-o problema si as dori daca se poate sa incercam sa o rezolvam. Nu cred ca exista pe pamant la momentul acesta o problema mai mare ca si la mine: Am terminat o facultate si nu mai imi place domeniul. Vreau o schimbare in modul meu de a gandi si mai ales de a ACTIONA…
Cum as putea sa iau legatura cu tine?

Ciudat poate, ce voi scrie in continuare. Ii multumesc lui Marius Simion pentru ca mi-a facilitat intalnirea cu tine. Merg de mana cu Marius, care m-a ajutat sa ridic neura groasa care ma impiedica sa vad si m-a ajutat sa ma salt un pic din groapa in care m-am lasat tarata, de ceva timp si de atunci viata mea, treptat, incepe sa se schimbe.
Viata mea incepe sa fie mai frumoasa si venirea ta in spatiul meu este binevenita pentru ca am atat de mult de recuperat! Simt ca am pierdut  mult timp din viata asta a mea pe care nu am trait-o ci doar am supravietuit.
Am incredere in voi si incep sa am incredere in mine tot mai mult si incep tot mai cu curaj sa fiu eu, sa ma descopar sau sa ma las sa ma manifest asa cum sunt!
Va multumesc amandorura pentru ceea ce faceti!
Valentina

Salve Pera si sincere felicitari pentru tot ceea ce faci..Cred ca a meritat efortul..acel munte care ti se parea de netrecut la inceput, a devenit aproape neted, si cred ca incerci pe cat posibil sa ajuti si pe altii sa depaseasca momentele  grele ale vietii. Ai mare dreptate cand spui ca nu poti  ajuta doar cu sfaturi , ci cu experientele deja traite pe propria piele. I-mi place sa citesc foarte mult , si o fac tot timpul..mi-a fost foarte greu in ultimii doi ani , caci am plecat din tara  in Italia in speranza de mai bine dupa 27 ani de munca in Romania..ultimii 15 ani in turism in Poiana Brasov, si a trebuit sa invat limba italiana….Am reusit cu mult efort sa o fac, sa citesc si sa scriu in limba italiana..m-am insris la un curs de operator socio-asistenta pentru a avea o munca decenta…sunt in situatia ta de la inceput….lipsa de bani caci fac cursul platit, dar fac eforturi disperate sa-l termin.. si pot sa spun ca nu o data am fost pe punctul de a abandona totul..depresie….lipsa de incredere in mine, abandonul celor pe care ii credeam aproape..prieteni, familie.Undeva pe parcursul vietii care nu mi-a fost deloc usoara, poate am gresit drumul….si am platit pentru asta, dar m-am ridicat prin forte proprii cu si mai multa hotarare… e adevarat ca de fiecare data cand te ridici pierzi cate ceva nu poti recupera totul.. ca un puzzle se pierde intotdeauna o bucatica.. dar cum se spune” Ce nu te omoara te face si mai puternic”. Mi-as dori mult sa am cartile scrise de tine, mai ales ca acum sunt in Brasov pentru cateva zile..Am inceput si eu sa scriu o carte….Oglinda EU-lui..destul de complicat sa poti privi cu detasare inauntru..sa gasesti puterea si curajul de a spune cine si cum esti de fapt TU…..Atunci cand totul e in tine dar si in afara …Am ascultat tot ceea ce ai spus tu despre tine si se vede cat de mult ai lucrat TU cu TINE sa poti vorbi detasat de ceea ce ti sa intamplat ca si cum ar fi vorba despre o alta persoana.. Am avut o disputa la un moment dat cu un “PSIHOLOG”scuza-ma nu e nimic personal, dar ..DOAMNA PSIHOLOG ma dojenea la modul foarte serios ca pot vorbi despre anumite intamplari oribile  ce mi-au fost dat sa le traiesc ca si cum nu mi s-ar fi intamplat mie…Nu asteptam laude pentru ca nu am decazut sa devin o…..drojdie a societatii, dar ma asteptam sa ma sustina macar in ceea ce urma sa fac..Atunci am decis sa ma analizez si sa gasesc resurse in mine pentru a continua, si acum pot impartasi si la altii ..chiar sa ajut uneori ..nu cu sfaturi ci cu exemple traite de mine pentru a demonstra ca exista uneori un RAU mult mai mic decat al altora si trebuie sa trecem mai departe..Felicitari si mult succes.. Multumesc .

Spot on with this write-up, I absolutely feel this site needs a lot more
attention. I’ll probably be returning to read more, thanks for the info!

産後の痔に困っているお母さんはたくさんいます。
でも、「病院で診てもらうのは恥ずかしい」「病院に行っている暇がない」などの理由で一人で悩みを抱えている
お母さんも多くいます。
妊娠中にできたごく軽症な痔は産後に自然と治る場合があります。
でもそうでない場合は病院に行ってきちんと処置する必要がありますが、
産後、4～6週間は様子をみてもよいでしょいう。
その間に改善することがあるからです。
4～6週間後の産後検診で治っていないときは主治医に
相談をして専門医を紹介してもらいましょう。
痔には、裂肛とじかくが有り、症状が違います。
れっこうは肛門が裂けたことによっておこります。
授乳をすると体の水分量が減り便が硬くなる事によって
便秘がちになります。
その硬い便が原因で肛門が裂けてなる事もあります。
じかくは肛門周辺の血流が悪くて
痔核が外に出るこが原因です。
また、出産時に「りきむ」ことが原因で肛門に負担をかけて
痔核にある事があります。
いずれにしても痔はツラいので早く治したいものです。
でも、授乳中だと薬が母乳に悪い影響を与えないか心配ですよね。
痔の薬には、軟膏、注入軟膏、座薬と
3種類あります。
軟膏は肛門の外に塗るので、効果は限定的です。
その場合は注入軟膏か座薬をおすすめします。
薬が母乳に与える影響ですが、たくさんの薬に炎症を
抑えてくれる「ステロイド」が使われています。
「ステロイド」は母乳に影響しないといわれています。
しかし、メーカーによっては使用を控えるようにと
注意書きをしているところもあります。
自己判断ではなく、担当医に相談するか、病院で処方箋をもらうようにしましょう。

You are absolutely right. I really liked reviewing this article and I will get back for more as quick as possible. My own internet site is on aadhar card website, you can take a glance if you’re interested in that.

It was actually wonderful reading this article and I believe you’re totally correct. Tell me if perhaps you’re thinking about kik messenger for pc, that is my principal expertise. Hope to hear from you soon, bye for now!

You’re entirely right. I really liked reviewing this article and I will certainly return for more as quickly as possible. Our internet site is on the subject of facetime free app, you might take a glance if you happen to be still interested in that.

I have been absent for some time, but now I remember why I used to love this blog. Thank you, I’ll try and check back more often. How frequently you update your web site?

Good day, I’m so excited I discovered this website, I actually found you by mistake, while I was browsing on Digg for how to trace a phone number. Nonetheless I am here right now and would just enjoy to say cheers for a marvelous post and the overall exciting website (I furthermore adore the theme/design), I don’t have enough time to read through it all at the moment however I have book-marked it and also included your RSS feed, so once I have sufficient time I will be back to look over much more. Make sure you do maintain the amazing job.

You are absolutely correct! I loved reviewing this info and I will get back for more as quick as possible. Our internet site is on aptoide market, you can check it out if you happen to be still interested in this.

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

Postari recente
Arhiva
Categorii